Anulare act. Decizia 338/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 338
Ședința publică de la 09 2009
PREȘEDINTE: Nela Drăguț
JUDECĂTOR 2: Dan Spânu
Grefier: - - -
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamanta -, domiciliată în P,-, jud. P, împotriva sentinței civile nr. 222 din 12 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, domiciliați în B, sector 5,-, -. 5,. 8,. 153, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit apelanta reclamantă - și intimații pârâți,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței cererea scrisă formulată de apelanta reclamantă - prin care a înțeles să renunțe la judecarea apelului formulat în cauză; de asemenea, s-a învederat cererea scrisă formulată de intimații pârâți, prin care au solicitat ca instanța să ia act de renunțarea apelantei reclamante la judecarea apelului formulat în cauză, arătând că nu solicită cheltuieli de judecată, după care;
Instanța, luând act de cererea de renunțare la judecată formulată de apelanta reclamantă -, a trecut la deliberări asupra apelului.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată la 02.06.2008, pe rolul Judecătoriei Craiova, reclamanta -- i-a chemat în judecată pe pârâții și, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1021/07.06.2001 de BNP, înscris în Cartea Funciară nr.15910 la OCPI D, repunerea părților în situația anterioară în sensul revenirii imobilului în proprietatea reclamantei, precum și instituirea unui sechestru judiciar în temeiul art.598 pr.civ. asupra imobilului situat în C,str.-.-, nr.112 până la rămânerea irevocabilă a hotărârii ce se va pronunța.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că imobilul a fost proprietatea părinților săi și a reintrat în proprietatea sa prin sentința civilă nr.660/14.01.1994a Judecătoriei Craiova.
Prin decizia civilă nr.43/13.03.2001 a Curții de Apel Craiovaa fost obligată către C la plata sumei de 2.073.844.778 lei.
Această decizie a constituit titlu executoriu, iar procedura executării silite s-a pornit, emițându-se somația nr.13857/06.06.2001 de către BEJ.
La data de 07.06.2009, s-a întocmit actul de vânzare-cumpărare a cărui nulitate se invocă.
Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat recurs, însă cum aceasta era executorie iar recursul nu este suspensiv de executare, în anul 2001și-a înstrăinat întreaga avere, deci și imobilul în discuție, către fiica sa, pârâta din proces.
Reclamanta a convenit cu fiica sa ca, imediat după achitarea datoriei către creditoare, bunul să revină în proprietatea sa, lucru la care pârâta nu mai consimte în prezent.
Actul de vânzare-cumpărare este lovit de nulitate absolută pentru că are o cauză ilegală și imorală, în sensul art.948 lit.d civil.
De altminteri, ca probă a fictivității actului stau și alte aspecte, cum ar fi faptul că nu s-a plătit prețul și nu s-a predat bunul.
Pârâții au formulat întâmpinare, invocând excepția insuficientei timbrări, excepția de necompetență materială a Judecătoriei Craiova și excepția inadmisibilității acțiunii.
Se arată că în cauză este incidentă regula " nemo auditur propriam turpitudinem allegans", deoarece reclamanta a arătat că actul de vânzare-cumpărare a fost întocmit strict pentru sărăcirea patrimoniului său și pentru a-l salva de la executarea silită.
Pe fondul cauzei, se arată că acțiunea este neîntemeiată.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice pentru evaluarea imobilului având în vedere faptul că pârâții prin apărător nu au fost de acord cu valoarea stabilită de reclamantă, expertiza fiind efectuată de expert -.
Prin sentința civilă nr.3804/04.03.2009 a Judecătoriei Craiovas -a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj -Secția civilă, reținându-se incidența disp. art.2 pct.1 lit.b pr.civ. întrucât din expertiză rezultă o valoare a imobilului de peste 500.000 lei.
La termenul de judecată din data de 12 iunie 2009, s-a pus în discuție excepția inadmisibilității acțiunii, ridicată prin întâmpinare, prin care se invocă principiul " nemo auditur propriam turpitudinem allegans".
Tribunalul constatat că, în virtutea unui argument de analogie juridică, se impune aplicarea art.137, alin.1 pr.civ. ( care statuează că "instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond pricinii" ), acestei apărări pe fond,care poate fi asimilată unei excepții de fond; chiar dacă ea nu se încadrează strict în definiția procesuală a unei excepții, există, totuși, aceeași rațiune a aplicării legii procesuale pentru aplicarea textului menționat, și anume acela al inutilității administrării unui probatoriu în vederea verificării temeiniciei acestei apărări, iar "ubi eadem este legis ratio, ibi eadem solutio esse debet".
Prin sentința civilă nr. 222 din 12 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta --, în contradictoriu cu pârâții și și a fost obligată reclamanta către pârâți la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a avut în vedere la soluționarea excepției invocate în apărare, corelativ cu acțiunea dedusă judecății, starea de fapt afirmată de reclamantă și faptul că, din punct de vedere procedural, nu este necesară administrarea de probe în această etapă a procesului, ținând seama că apărarea pârâților se referă strict la susținerile reclamantei și nu la o stare de fapt contrară afirmată de aceștia.
Motivarea în fapt a unei cereri de chemare în judecată, în condițiile art.112, alin.1, pct.4 pr.civ. reprezintă un element important al dosarului, întrucât actul de procedură respectiv este menit să prezinte instanței versiunea reclamantului asupra stării de fapt ce a generat litigiul.
La rândul său, pârâtul are dreptul și obligația de a prezenta prin întâmpinare versiunea sa asupra stării de fapt și temeiurile apărărilor sale, iar instanța va putea verifica realitatea acestor versiuni prin probele administrate.
În speță, un aspect esențial în rezolvarea pricinii, raportat la apărarea asimilată unei excepții de fond, este dat tocmai de susținerile reclamantei din cuprinsul motivării în fapt a acțiunii. Incidența principiului conform căruia nimeni nu este îndreptățit să-și invoce propria-i culpă în fața instanței de judecată și să-și creeze prin aceasta situația favorabilă în proces poate fi verificată doar prin analizarea acestor susțineri, nefiind necesar să se administreze probe.
Nu este nevoie de alte probe decât înscrisurile deja depuse la dosar, deoarece chiar în situația în care, în urma dezbaterii probatoriului, ar reieși stare de fapt conform celei afirmate de reclamantă (care arătat că actul de vânzare-cumpărare s- încheiat pentru sărăcirea patrimoniului său), instanța ar da aceeași soluție acțiunii și apărării pârâților.
Probele specifice dovedirii unei cauze de nulitate a unui act juridic, nulitate ce are regimul juridic al unui fapt juridic stricto sensu, sunt proba testimonială și proba cu interogatoriu. Or, instanța nu are de ce să-i ia reclamantei un interogatoriu prin care să-și recunoască susținerile din acțiune și să audieze martori care ar putea, de asemenea, confirma aceste susțineri,dat fiind că principiul de drept a cărui aplicare au cerut-o pârâții reprezintă o veritabilă sancțiune juridică aplicabilă celui ce își afirmă propria- culpă pentru a obține un folos în instanță.
Reclamanta a susținut că actul autentic de vânzare-cumpărare nr.1021/17.06.2001 este lovit de nulitate absolută pentru cauză ilegală și imorală, întrucât fost întocmit strict pentru sărăcirea patrimoniului său și pentru sustrage imobilul vândut de la eventuala executare silită pe care ar fi pornit-o împotriva sa creditoarea .
Este evident că apărarea pârâților este întemeiată și că, față de aceste susțineri, principiul invocat în întâmpinare este pe deplin operant, reclamanta cerând desființarea actului pe motiv că ar fi avut un scop mediat contrar legii și bunelor moravuri atunci când consimțit la încheierea lui.
La aplicarea principiului "nemo auditur propriam turpitudinem allegans", nu are relevanță împrejurarea că pârâții au cunoscut și au acceptat acest scop mediat al reclamantei vânzătoare, fapt ce poate fi chiar prezumat, având în vedere relația de rudenie, respectiv afinitate, dintre părți.
De altfel, în materia nulității actelor juridice bilaterale, este necesar să existe o cauză ilegală sau imorală comună părților contractante ( atunci când aceste este motivul de nulitate incident ) sau cel puțin ca un cocontractant să fi cunoscut și acceptat cauza de nulitate respectivă, pentru a se putea proceda la desființarea actului, întrucât, în caz contrar, s-ar încălca siguranța circuitului dinamic civil, dacă patrimoniul uneia dintre părți ar fi afectat prin desființarea actului juridic pe considerentul existenței unui scop mediat al părții contractante, pe care nu l-a cunoscut și nu l-a urmărit ea însăși. În cauza de față însă, este suficient că reclamanta și-a invocat propria turpitudine pentru ca acțiunea sa să nu poată fi primită ca întemeiată, întrucât se presupune că scopul mediat i-a aparținut ei, viza patrimoniul său și o intenție frauduloasă de diminuare a acestuia, iar efectul sancționator al principiului se aplică tocmai celui ce urmărește să-și creeze din culpă un drept subiectiv.
Astfel, tribunalul a constatat neîntemeiată apărarea făcută de reclamantă, la rândul său, față de principiul de drept invocat de pârâți, aceasta susținând că principiul nu se aplică în materia nulităților absolute. De asemenea, s-a reținut că principiul analizat este aplicabil cu precădere cauzelor de nulitate ce țin de voința internă a părților, întrucât conduita juridică abuzivă, culpa, turpitudinea se raportează tocmai la această modalitate de formare voinței interne. Nu există nici un temei pentru a se institui o diferență de tratament juridic în aplicarea acestui principiu între persoana care pretinde, de exemplu, că a provocat un dol pentru a încheia actul juridic, că a indus în eroare pe cineva ( motiv de nulitate relativă ) și persoana care susține că a avut un scop mediat ilicit și imoral ( motiv de nulitate absolută ); efectul sancționator al principiului este tocmai acela de paraliza acțiunea și de anihila însăși sancțiunea juridică a nulității, el reprezentând o sancțiune prioritară, mai puternică decât cea pretinsă de reclamant cu privire la actul juridic; cu alte cuvinte, efectele juridice ale actului se vor putea menține, pentru că regula de drept enunțată sancționează conduita juridică abuzivă ce a stat la baza actului ce se cere a fi desființat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel reclamanta --, fără a fi motivat.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr-.
La data de 02 2009, apelanta reclamantă -- a depus la dosar o cerere scrisă de renunțare la judecata apelului, solicitând să se ia act de renunțarea la judecată, potrivit dispozițiilor art. 246 Cod procedură civilă.
La data de 03 2009, intimații pârâți, au depus la dosar o cerere scrisă prin care au solicitat ca instanța să ia act de renunțarea apelantei reclamante la judecarea apelului formulat în cauză, arătând că nu solicită cheltuieli de judecată.
Față de cele de mai sus, urmează ca instanța să facă aplicarea dispozițiilor art.246 Cod procedură civilă, care prevăd că "reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă" și să ia act de renunțarea apelantei reclamante -- la judecata apelului formulat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de renunțarea la judecarea apelului formulat de reclamanta -, domiciliată în P,-, jud. P, împotriva sentinței civile nr. 222 din 12 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, domiciliați în B, sector 5,-, -. 5,. 8,. 153, având ca obiect anulare act.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 09 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud. -
Tehn. 5 ex/10.12.2009
Jud. fond
Președinte:Nela DrăguțJudecători:Nela Drăguț, Dan Spânu
