Anulare act. Decizia 35/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 35
Ședința publică din 18 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Marinela Giurgincă
JUDECĂTOR 2: Carmina Orza
JUDECĂTOR 3: Erica Nistor
GREFIER: - -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorii jr. -, și împotriva deciziei civile nr.963/R/3 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații Primăria Municipiului C, Consiliul Local C, și.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Contestația în anulare a fost formulată în termen și este legal timbrată cu suma de 20 lei taxă judiciară de timbru și 0,60 lei timbru judiciar.
Dezbaterea în fond a contestației în anulare și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 11 ianuarie 2010, cele declarate fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de 18 ianuarie 2010.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare de față, reține următoarele:
Prin Decizia civilă nr.130 din 10 iunie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a respins apelul formulat de pârâta, în contradictoriu cu pârâții intimați, precum și cu reclamanții intimați Primăria Municipiului C și Consiliul Local C, împotriva sentinței civile nr.2263/26.11.2007, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr-.
În consecință, tribunalul a confirmat hotărârea primei instanțe, care a admis acțiunea formulată de reclamanții Primăria Municipiului C și Consiliul Local C și a dispus cele ce urmează:
A constatat nulitatea absolută a contractului de închiriere nr. 12602/15.10.2001, încheiat între Primăria C în calitate de proprietar și pârâtul, contract ce are ca obiect închirierea imobilului situat în C,-.
A constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 11/2002/112 încheiat între Consiliul local al municipiului C, reprezentat prin primar - în calitate de proprietar - și pârâții și, având ca obiect vânzarea locuinței situată în C,-.
A constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3251/2.septembrie 2002 de către BNP G, încheiat între Statul Român - prin Consiliul Local C, în calitate de proprietar și pârâții și, având ca obiect vânzarea terenului evidențiat în CF nr. 1140 C nr. top. 59/2, curte în intravilan de 252 mp, pe care se află construită casa cu nr. 118/6 (actual nr. 7 din str. -).
constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2018/10.06.2003 de către BNP G, încheiat între pârâții și, în calitate de proprietari și pârâții jr. și -, având ca obiect vânzarea terenului evidențiat în CF nr. 1140 C nr. top 59/2, curte în intravilan de 252 mp.
A dispus repunerea tuturor părților în situația anterioară încheierii contractelor nule absolut.
A dispus radierea din cartea funciară a înscrierilor drepturilor dobândite în baza contractelor nule absolut și revenirea la situația anterioară în CF 1140
A obligat pârâții să plătească reclamanților 1548 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul Consiliul Local al Municipiului C și pârâta.
Reclamantul recurent Consiliul Local Cas olicitat, în temeiul art.304 pct.9 pr.civ. și art.274 pr.civ. admiterea recursului și modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, plătit cu chitanța din 12.02.2009, arătând că instanța de apel a omis acordarea acestor cheltuieli.
Pârâta recurentă a solicitat admiterea recursului și casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la Tribunalul C-
În motivare, pârâta recurentă a invocat dispozițiile art.219, art.304 pct.5, 6, 7 și 9 și 312 al.5 pr.civ. arătând că hotărârea atacată a fost dată față de o persoană decedată, respectiv față de pârâtul, fără a fi introduși moștenitorii.
Pârâta recurentă a mai învederat că litigiul s-a judecat cu lipsa de procedură față de alte persoane, respectiv jr. și, care a fost citată greșit sub numele de, ceea ce atrage nulitatea hotărârilor.
Pe fond, pârâta recurentă a solicitat modificarea hotărârilor și respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată, fără a arăta motivele care duc la această soluție.
Părțile din litigiu, deși au fost citate cu mențiunea de a formula întâmpinare, nu au dat curs solicitării instanței, pârâta recurentă depunând doar concluzii scrise.
Prin decizia civilă nr.963/3 noiembrie 2009, pronunțată în dosar nr-, Curtea de Apel Timișoaraa respins recursurile declarate de reclamantul Consiliul Local C și pârâta împotriva deciziei civile nr.130 din 10 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Timișoaraa reținut următoarele:
Cu privire la recursul reclamantului recurent Consiliul Local C, Curtea a apreciat că nu poate fi primită critica deciziei recurate, din perspectiva dispozițiilor art.304 pct.9 și art.274 pr.civ. pentru neacordarea cheltuielilor de judecată în sumă de 1500 lei reprezentând onorariu de avocat, întrucât la dosarul cauzei nu a fost depusă chitanța privind plata acestei sumei, iar pe de altă parte, nici reprezentantul inițial al reclamantei și nici avocatul, în substituirea avocatului, nu au solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, așa cum rezultă din practicaua încheierii din 4 iunie 2009, prin care s-a amânat pronunțarea hotărârii.
De asemenea, Curtea a reținut că nu pot fi primite nici criticile formulate de pârâta recurentă privind neîndeplinirea procedurii de citare cu pârâții jr. și, întrucât această neregularitate vizează o nulitate relativă ce nu poate fi invocată decât de partea față de care s-a săvârșit această neregularitate.
Totodată, Curtea a reținut că decizia recurată nu a fost pronunțată față de un defunct, respectiv față de defunctul, așa cum susține pârâta recurentă prin cererea de recurs și mandatara acesteia în fața instanței de recurs, întrucât, fostul primar al Municipiului C (decedat la 19.10.2008), prin înscrisul aflat la fila 64 dosarului nr-, a arătat că el este citat greșit și că trebuie citat fiul său junior, care figurează în contractul autentificat sub nr.2018/2003, care a fost citat în apel la o adresă din contract, și anume: C,- (fila 55 dosar nr-).
Prin urmare, susținerea pârâtei recurente, în sensul pronunțării hotărârii atacate față de defunct, este lipsită de orice temei, iar pe de altă parte nu poate fi însușită nici critica vizând necitarea lui junior la adresa din, sat nr.5, așa cum rezultă și din înscrisurile depuse după închiderea dezbaterilor, la 02.11.2009, deoarece, potrivit art.98 pr.civ. schimbarea domiciliului uneia din părți în timpul judecății trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoștința instanței prin petiție la dosar, iar părții potrivnice prin scrisoare recomandată, ceea ce nu s-a întâmplat, pârâta recurentă și junior, fiind de rea credință, încercând să profite de coincidența de nume, al lui jr. cu al tatălui său.
În ceea ce privește fondul litigiului, Curtea reține că pârâta recurentă nu a invocat nici un motiv de recurs, însă apreciază că hotărârea este legală și temeinică, în condițiile în care cauza contractelor este ilicită și imorală.
În virtutea acestor considerente, Curtea a reținut că în speță nu sunt incidente cazurile prevăzute de dispozițiile art.304 pct.5, 6, 7 și 9.pr.civ. respingând astfel ambele recursuri declarate în cauză.
Impotriva deciziei civile nr.963/R/3 noiembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosar nr-, în termen legal, la data de 17 noiembrie 2009, au formulat contestație în anulare contestatorii jr. -, și, solicitând admiterea contestației în anulare, anularea deciziei civile nr.963/R/2009 a Curții de Apel și trimiterea cauzei spre rejudecare, la instanța de fond, cu respectarea procedurii de citare a contestatorilor.
In motivele contestației în anulare depuse distinct de contestatori la filele 15 ( ), jr. - fila 17 și - fila 24, aceștia au invocat, în principal, nerespectarea dispozițiilor art.317 alin.1 pct.1 pr.civ. respectiv neîndeplinirea potrivit legii a procedurii de chemare cu partea, pentru ziua când s-a judecat pricina.
Contestatorul a susținut în acest sens, că dosarul de fond s-a judecat în lipsa lui, nefiind citat la nici un termen de judecată, ceea ce a dus la pronunțarea unei hotărâri nelegale și încălcarea drepturilor sale procedurale. A precizat că el locuiește în Municipiul T,-/A, bloc.F 11/B, scara C, etaj 3, apart.15, de la o dată anterioară promovării procesului, astfel că în mod greșit reclamanta Primăria Municipiului C, în dosarul de fond, la promovarea acțiunii a indicat o adresă greșită (C,-), la care nu a locuit niciodată.
Contestatorul jr. a susținut de asemenea, necitarea lui în dosarul de fond în care s-a pronunțat decizia civilă nr.963/R/3.11.2009 a Curții de Apel Timișoara, contestată în dosarul de față, precizând că locuiește din anul 2004 în comuna, sat nr.5, județul C-S și în mod greșit a fost citat din Municipiul C,-, unde nu a locuit niciodată.
Contestatorul a precizat că reclamantele Primăria Municipiului C și Consiliul Local C aveau cunoștință de adresa reală de domiciliu a sa, dovada fiind somația trimisă de acestea pe adresa unde locuiește de aproximativ 6 ani - respectiv, nr.5, jud.C-
Contestatoarea a solicitat, la rândul ei, prin motivele contestației în anulare depuse pentru termenul de judecată din 14 decembrie 2009 (fila 24-28), admiterea contestației, anularea deciziei civile contestate pentru nelegala citare a părților din proces, hotărârea pronunțată fiind rezultatul unei greșeli materiale.
Relativ la lipsa de procedură invocată în cauză, contestatoarea a precizat că instanța de apel și, respectiv cea de recurs, s-au pronunțat față de un defunct, întrucât intimatul (fostul primar) a decedat pe parcursul judecării cauzei, nefiind introduși moștenitorii.
Contestatoarea a mai invocat și confuziile instanței cu privire la persoana fostului primar -, decedat în cursul soluționării procesului și fiul acestuia, jr. contestator în cauză, care afirmativ nu a fost citat pe parcursul soluționării în fond a cauzei.
In susținerea contestației în anulare, contestatorii au invocat dispozițiile art.317 alin.1 pct.1 pr.civ. și art.318 pr.civilă.
Examinând contestația în anulare prin prisma motivelor invocate de contestatori, relativ la incidența dispozițiilor art.317 alin.1 - 318 teza I pr.civ. având în vedere înscrisurile depuse la dosar, Curtea constată că este nefondată pentru următoarele considerente:
Contestația în anulare a fost reglementată de legiuitor în dispozițiile art.317-320.pr.civ. ca o cale de atac extraordinară, de retractare ce se poate exercita numai împotriva hotărârilor irevocabile, în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege.
Contestatorii jr. -, și au invocat în cauză nerespectarea procedurii de citare, în dosarul de fond, cu numiții jr. și, fiii defunctului sen. (fostul primar), soțul intimatei, împrejurare care a dus la pronunțarea unei hotărâri nelegale și atrage incidența dispozițiilor art.317 alin.1 pct.1 pr.civ. coroborat cu art.105 alin.2 pr.civilă.
In ceea ce privește citarea acestora în dosarul de fond nr-, Curtea reține că aspectele invocate de cei doi contestatori, referitor la domiciliul real avut anterior promovării acțiunii civile, sunt nefondate.
Astfel, deși contestatorul susține că domiciliază în fapt în Municipiul T la adresa din-/A -/B, scara C, etaj.3, apart.15, anterior promovării acțiunii civile, din copia buletinului de identitate depus la fila 16 dosar, rezultă că acesta și-a stabilit domiciliul la adresa sus-menționată la 05.05.2006, în timp ce procesul civil a fost promovat de reclamanți la data de 08.03.2006, fiind corect citat de la adresa cu care acesta figura în evidențele autorității locale. In ipoteza schimbării adresei de domiciliu pe parcursul soluționării cauzei (cazul de speță), devin incidente dispozițiile art.98 pr.civ. potrivit cu care "schimbarea domiciliului uneia din părți în timpul judecății, sub pedeapsa neluării ei în seamă, trebuie să fie adusă la cunoștința instanței prin cerere scrisă, iar părții potrivnice prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu cererea prin care se înștiințează instanța despre schimbarea domiciliului". In concluzie, susținerea contestatorului privind declararea de către reclamanți a unei adrese nereale este nefondată, întrucât el și-a stabilit domiciliul în Municipiul T la o dată ulterioară promovării și înregistrării acțiunii civile pe rolul Judecătoriei Caransebeș.
Nici susținerile privind nelegala citare invocate de jr. și sunt nefondate, aceste aspecte fiind de altfel invocate de pârâta recurentă prin mandatar și în recursul soluționat de Curtea de Apel Timișoara, astfel cum rezultă din cererea de recurs depusă la fila 3 dosar. Din acest punct de vedere, Curtea reține că pentru admisibilitatea contestației în anulare legiuitorul a prevăzut în dispozițiile art.317 alin1. pr.civ. condiția imperativă ca ipotezele reglementate la pct.1 și 2 ale acestui articol (nelegala citare și, respectiv, încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență) să nu fi putut fi invocate pe calea apelului sau recursului, sau, deși invocate prin cererea de recurs, instanța le-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
Din examinarea alin.1 al art.317 pr.civ. și alin.2, rezultă fără dubiu că motivele contestației în anulare trebuie să nu fi putut fi invocate de parte prin căile de atac exercitate, ori în speța de față, din cererea de recurs depusă de pârâta, rezultă că acestea au constituit tocmai motivul de recurs supus controlului instanței de judecată.
Pe de altă parte, nu se regăsește îndeplinită nici ipoteza reglementată de alin.2 al art.317 pr.civ. adică aceste motive - deși invocate, nu au fost examinate întrucât, instanța avea nevoie de verificări de fond sau recursul nu a soluționat în fond pricina, din considerentele deciziei civile nr.963/R/3.11.2009 a Curții de Apel Timișoara - fila 5, rezultând că instanța de recurs s-a pronunțat expres cu privire la criticile referitoare la neîndeplinirea procedurii de citare cu pârâții jr. și, iar apoi privind soluționarea cauzei față de defunctul.
Curtea reține că toate aspectele invocate de contestatori în prezenta cauză relativ la neîndeplinirea procedurii de citare în dosarul de fond, în concret citarea lor de la o adresă indicată greșit de reclamanți, au constituit obiectul de studiu al instanței de recurs, fiind invocate ca și motive de recurs, astfel încât ele nu mai pot fi reiterate pe calea contestației în anulare.
In acest sens, literatura și practica judiciară în materie au statuat că partea nemulțumită de hotărârea primei instanțe pe motiv că nu a fost legal citată, avea deschisă calea de atac ordinară, respectiv apelul, pe care nu a exercitat-o, situație în care nu putea folosi direct calea extraordinară de atac a contestației în anulare.
Tot în acest sens, în practica judiciară s-a reținut că neregularitatea procedurală privind atât procedura de citare pentru termenul de judecată, cât și procedura de comunicare a hotărârii, poate fi invocată pe calea apelului, iar în situația în care decizia pronunțată în apel nu i-a fost comunicată contestatorului și, deci, nu a devenit irevocabilă, nimic nu-l împiedică pe acesta să invoce în recurs, drept motiv de casare, conform art.304 pct.5 pr.civ. judecata apelului cu lipsă de procedură.
Pe de altă parte, pentru a exista motiv de contestație în anulare este necesar ca procedura de chemare pentru termenul când a avut loc judecata pricinii să nu fi fost legal îndeplinită față de partea care uzează de această cale extraordinară de atac, deoarece nerespectarea dispozițiilor referitoare la procedura de citare este sancționată cu nulitatea relativă (având în vedere interesul particular protejat prin norma legală), care poate fi invocată numai de partea lezată. Mai departe, s-a reținut că nelegala citare a uneia din părți produce nulitatea actului procedural numai dacă prin aceasta i s-a produs părții respective o vătămare și care nu poate fi înlăturată altfel, conform art.105 alin.2 pr.civ. rezultând că numai partea nelegal citată poate cere anularea actului, nu și celelalte părți din proces.
In consecință, calea contestației în anulare nu aparține părților ce nu au fost prejudiciate și, cu atât mai puțin, o pot folosi terțele persoane, în privința cărora instanța nu a fost sesizată, deci nu a avut calitatea de parte în proces, chiar dacă ar fi avut dreptul și interesul să participe la judecată, față de aceste persoane hotărârea neavând putere de lucru judecat. actelor de procedură, implicit a celor privind citarea părților, este sancționată potrivit art.108 pr.civ. cu nulitatea relativă, care, conform celor de mai sus, poate fi invocată numai de partea vizată de îndeplinirea nelegală a actului procedural. Așadar, contestatorii nu au abilitatea procesuală să formuleze contestație în anulare pentru neîndeplinirea legală citării altor părți din proces.
Din prezentarea detaliată a considerentelor teoretice și a practicii judiciare în materia admisibilității contestației în anulare, raportat la speța de față și motivul invocat de contestatori privind nelegala citare în procesul de fond a numiților și jr. de la adresele corecte de domiciliu, Curtea reține că nu sunt îndeplinite condițiile reglementate strict și imperativ de legiuitor în dispozițiile art.317 alin.1 pct.1 pr.civ. întrucât contestatorii au fost citați de la adresele de domiciliu declarate în contractul de închiriere a cărui nulitate s-a solicitat a fi constatată în dosarul de fond, schimbarea adresei de domiciliu au făcut-o ulterior înregistrării cererii pe rolul Judecătoriei Caransebeș, situație în care, conform art.98 pr.civ. avea obligația să aducă la cunoștința instanței schimbarea acesteia, și nu în ultimul rând, contestatoarea, parte în dosarul de fond, este mama contestatorilor și jr. calitate în care avea posibilitatea (în ipoteza realității susținerilor contestatorilor) să înștiințeze instanța despre eventualele neconcordanțe privind adresa pârâților indicată în acțiunea civilă.
Concluzionând, Curtea reține că în cauză nu sunt îndeplinite ipotezele reglementate de art.317 alin.1 pct.1 pr.civ. privind nelegala citare a părților în dosarul de fond, situație în care contestația în anulare va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de contestatorii jr. -, și împotriva deciziei civile nr.963/R/3 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 ianuarie 2010.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.:/27.01.2010
Tehnored./M/ 2 ex./27.01.2010
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud.,
Inst.recurs:jud.Gh.,
Președinte:Marinela GiurgincăJudecători:Marinela Giurgincă, Carmina Orza, Erica Nistor
