Anulare act. Decizia 356/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVIL
DECIZIE Nr. 356
Ședința public de la 17 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Ionescu
Judector - -
Judector - -
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor privind judecarea recursului declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 485 din 12 octombrie 2007, pronunțat de Tribunalul Dolj în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 2242 din 27 februarie 2007, pronunțat de Judec toria Craiova în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal au lipsit prțile.
Procedura legal îndeplinit.
Dezbaterile din ședința public de la 10 aprilie 2008 au fost consemnate în încheierea de ședinț din aceeași dat, ce face parte integrant din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursului civil de faț;
La 8 mai 2003, reclamantul a chemat în judecat pe pârâții și Ministerul Finanțelor Publice solicitând ca instanța s constate nulitatea absolut a contractului de donație nr-.
In motivarea acțiunii a artat c pârâta a dobândit prin donație de la și suprafața de teren din C,-, pe care au edificat o locuinț cu 2 camere, buctrie, 2 holuri, îns soții nu puteau s doneze suprafața de 497 mp deoarece la aceea dat dețineau în proprietate doar suprafața de 300 mp teren.
La 1 sept. 2003, reclamantul a solicitat s se ia act de renunțarea la acțiune faț de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, precizând motivele de nulitate ale contractului de donație; s-a invocat o cauz ilicit a contractului învederând c s-a fcut o înstrinare a bunului altuia.
Judec toria Craiova prin nr. 9239 din 29 sept. 2003 respins acțiunea reclamantului, acesta fiind obligat ctre pârât la 3.500.000 lei cheltuieli de judecat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, susținând c eronat instanța a reținut excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii.
Curtea de APEL CRAIOVA, prin nr. 1400 din 27 mai 2004 respins ca nefondat apelul declarat de reclamant, acesta fiind obligat la 3.000.000 lei cheltuieli de judecat.
Împotriva ambelor hotrâri a declarat recurs reclamantul, iar prin nr. 1395/30.03.2006, Curtea de APEL CRAIOVAa admis recursul reclamantului, a casat ambele hotrâri și a trimis cauza pentru rejudecare la aceeași instanț.
In rejudecare, prin nr. 2242/27.02.2007, pronunțat de Judec toria Craiova, în dosarul nr-, s-a respins acțiunea formulat de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta.
A fost obligat reclamantul la plata ctre pârât a sumei de 300 RON lei, onorariu avocat.
Împotriva acestei sentința a formulat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, iar prin decizia civil nr. 485 din 12 octombrie 2007 Tribunalului Doljs -a respins apelul, fiind obligat apelantul la 200 lei cheltuieli de judecat.
Pentru se pronunța astfel instanța a reținut c în anul 1945, soții și au cumprat de la numitul scu suprafața de 750 mp, situat în C, cart. (fila 21), iar în anul 1946 au achitat prețul pentru terenul în suprafaț de 300 mp, vecin cu cel de 750 mp, cumprat de la numitul.
Prin urmare, în anul 1946, soții aveau în proprietate terenul în suprafaț de 1050 mp, din care au vândut numitului suprafața de 200 mp în 1974, conform înscrisului lui sub semntur privat (fila 35) și nr. 9290/1997 (fila 36) și reclamantului suprafața de 250 mp în anul 1975, conform înscrisului sub semntur privat (fila 29) și a nr. 9/1993 a Judec toriei Craiova (fila 30).
Dup aceste înstrinri soții mai aveau în proprietate, conform înscrisurilor depuse la dosar, suprafața de 600 mp, deci susținerile apelantului, în sensul c nu se putea înstrina valabil suprafața de 479 mp întrucât donatorii nu mai aveau în proprietate aceast suprafaț au fost considerate neîntemeiate.
Criticile privind reaua credinț a intimatei au fost înlturate, considerându-se c apelantul se refer la dimensiunile terenului de 750 mp, fr a avea în vedere și terenul în suprafaț de 300 mp, vecin cu primul, terenuri care, fiind învecinate, formeaz un singur corp de teren, stpânit în acest fel de ctre donatori (așa cum reiese și din nr. 3271/1969).
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, invocând dispozițiile art 304 pct. 7, 8 și 9 S-a artat c instanța nu a motivat de ce a fost respins critica privind nulitatea actului de donație pentru cauz ilicit. Recurentul a fcut referire la modul de dobândire a dreptului de proprietate de ctre donatori, concluzionând c aceștia au avut în patrimoniu doar suprafața de 750. teren, din care au fcut mai multe înstrinri, astfel c la data donației nu mai posedau 479. teren.
Recurentul a artat c instanța a schimbata natura ori înțelesul actului juridic dedus judecții, respectiv al convenției de vânzare cumprare încheiat în 1975 între donatori și recurent, confirmând acapararea terenului ce a fcut obiectul contractului.
S-a susținut c hotrârea a fost dat cu interpretarea eronat a contractului de donației, care nu corespunde situației de fapt, c s-au aplicat greșit prevederile art. 968 civ., c intenția prților contractante nu a fost de gratifica, ci de a cuprinde în act terenul ce fusese înstrinat recurentului, prin referirea fcut în ambele acte la același mod de dobândire a proprietții de ctre înstrintori.
La data de 29.02.2008 intimata pârât formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Recursul nu este fondat pentru urmtoarele considerente.
Potrivit art. 801 și 813 civ. donația este un contract solemn, translativ de proprietate. Potrivit dreptului comun, bunul ce face obiectul contractului trebuie s fie în circuitul civil( art. 963 civ.), s fie determinat sau determinabil ( art. 948, 964 civ.), posibil, licit iar donatorul trebuie s aib calitatea de proprietar, fiind nul absolut donația ce are ca obiect lucrul altuia.
În anul 1986, când a fost încheiat donația a crui nulitate se solicit se constata, terenurile nu puteau face obiectul unor astfel de acte juridice, potrivit dispozițiilor legii 58/1974, astfel c obiect al donației l-a constituit numai construcția ridicat pe teren, cu privire la care s-a fcut dovada c era proprietatea donatorului.
Având în vedere care a fost obiectul strict determinat al contractului, reclamantul nici nu ar putea susține nulitatea convenției pe motiv c bunul donat nu era proprietatea celui ce dispunea de el. Analizând îns valabilitatea convenției și cu privire la teren, se constat c pân la acea dat soții nu încheiaser niciun alt act de dispoziție cu privire la terenul ce îl aveau în proprietate, act care s fi avut ca efect transmisiunea proprietții terenului.
În anul 1974 și respectiv 1975 soții au încheiat cu și, respectiv, cu reclamantul promisiuni de vânzare cumprare constatate prin acte sub semntur privat, care au nscut doar o obligație de a încheia în viitor actul autentic translativ de proprietate, îns aceste dou convenții nu au fcut ca efect ieșirea dreptului de proprietate din patrimoniul promitenților vânztori. Același regim juridic îl are și antecontractul de vânzare cumprare încheiat de soții cu - în anul 1965 cu privire la care beneficiara nu a solicitat ulterior confirmarea vânzrii, astfel c acest act este lipsit de efecte juridice în prezent.
Cum valabilitatea unei convenții se raporteaz la îndeplinirea anumitor condiții la data încheierii ei, iar nu ulterior, nu are relevanț sub aspectul valabilitții contractului de donație faptul c beneficiarii cumprtori au introdus dup anul 1990 acțiuni pentru obținerea unor hotrâri judectorești care s țin loc de acte autentice de vânzare cumprare.
Așadar, ceea ce are relevanț este faptul c în anul 1968 nici unul dintre actele juridice încheiate de donatori nu a dus la scoaterea din patrimoniul lor a vreunei suprafețe de teren, ceea ce înseamn c puteau dispune liber de orice suprafaț, beneficiarii cumprtori având doar posibilitatea de a formula acțiuni în despgubiri în cazul în care terenurile ce le-au fost promise spre cumprare deveneau proprietatea altor persoane.
Instanța de recurs va analiza și criticile privind suprafața efectiv de teren deținut de donatori, deși ele sunt lipsite de relevanț juridic.
Astfel, soții au încheiat în anii 1945 și 1946 dou acte juridice, unul autentic, iar altul sub semntur privat, privind cumprarea unor terenuri aflate unul în continuarea celuilalt, așa cum rezult din poziționarea lor prin adres și vecintți, în suprafaț de 750. și respectiv 300. însumând o suprafaț de 1050. Deși pentru terenul cu privire la care s-a contractat în anul 1946 nu a fost încheiat un act translativ de proprietate, în forma autentic impus de lege, terenul a fost stpânit netulburat, timp de peste 30 ani, intervenind prescripția achizitiv.
Prin sentința civil 3271/1969 s-a constatat c soții ocupau o suprafaț de aproximativ 1000. același lucru rezultând din actele de impunere și din autorizația de înstrinare cerut la data încheierii contractului de donație.
Așadar, instanța trebuie s aib în vedere ambele acte prin care s-au dobândit terenuri și care au dus la formarea unei gospodrii unitare. Nu are relevanț faptul c în toate actele pe care soții le-au încheiat pentru înstrinarea terenurilor s-au prevzut aceeași vecini, deoarece au fost menționați vecinii din jurul întregii gospodrii și cum suprafețele promise spre vânzare sau cea trecut în proprietatea statului fceau parte dintr-o bucat de teren mai mare, practic fiecare era în indiviziune cu restul terenului, fiind imposibil a se stabili cu exactitate care parte din teren era cuprins în fiecare act. Chiar dac în toate actele s-a fcut referire la același mod de dobândire a proprietții de ctre dispuntori( vânzarea cumprarea prin act autentic din anul 1945), aceasta nu înseamn c s-a avut în vedere doar suprafața de 750. cât timp aceasta constituia un corp comun de gospodrie cu suprafața de 300.
Este nefondat critica vizând nemotivarea hotrârii din apel, constatându-se c instanța a rspuns tuturor criticilor și a expus pe larg argumentele sale, fcând referire la actele depuse de prți. În finalul hotrârii s- artat pentru ce anume s-a înlturat critica privind reaua credinț a prților contractante, ceea ce ar fi echivalat cu o cauz ilicit a contractului ( fila 4 din decizie).
Natura actului juridic încheiat de reclamant cu donatorii nu a fost schimbat, fiind evident c prțile au încheiat, așa cum s-a artat, o promisiune de vânzare cumprare, confirmat mult timp dup încheierea donației prin hotrâre judectoreasc, îns în anul 1986 aceast promisiune e nu avea niciun efect asupra ieșirii vreunei suprafețe de teren din patrimoniul donatorilor.
Cauza contractului de donație nu fost una ilicit, niciuna din probele dosarului nefiind în sprijinul argumentului recurentului în acest sens. Analizând cauza prin raportare la obiectul contratului este evident c prțile nu au putut urmri fraudarea intereselor unui beneficiar al unei promisiuni de vânzare cumprare cu privire la o mic parte din terenul avut în proprietate de soții, mai cu seam c în anul 1986 donatarul nu putea dobândi în proprietate terenul aferent construcției, indiferent ce suprafaț ar fi avut el. Cum întregul teren deținut de donatori era de aproximativ 1000. aceștia aveau posibilitatea de a înstrina toate cele trei parcele ( 200. 300. și 479.) fr a afecta interesele prților cu care contractau.
Apreciind c nu sunt fondate criticile aduse în recurs, în temeiul art. 312 recursul se va respinge.
În temeiul art 274, recurentul va fi obligat ctre intimat la plata cheltuielilor de judecat, constând în onorariu avocat, în sum de 300 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul recurent împotriva deciziei civile nr. 485 din 12 octombrie 2007, pronunțat de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta intimat.
Oblig recurentul reclamant ctre intimata pârât la 300 lei cheltuieli de judecat.
Decizie irevocabil.
Pronunțat în ședința public de la 17 Aprilie 2008
PREȘEDINTE: Gabriela Ionescu - - | Judector, - - | Judector, - - |
Grefier, - - |
Red. GI/2ex/22.04.2008
Președinte:Gabriela IonescuJudecători:Gabriela Ionescu, Tania Țăpurin, Mariana Mudava
