Anulare act. Decizia 357/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 357
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
PREȘEDINTE: Camelia Viziteu judecător
- - - - judecător
- - - - judecător
GREFIER - POLITIC
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre examinare recursul civil promovat de recurenta-reclamantă, împotriva deciziei civile nr. 361/AC din 27 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 09 aprilie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1661 din 19.04.2007 a Judecătoriei Piatra Neamțs -a respins ca nefondată acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâții, și pentru constatare nulitate absolută contract vânzare-cumpărare.
A fost obligată reclamanta să plătească pârâților cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond, după analiza materialului probator administrat, respectiv înscrisuri, declarații de martori, interogatoriu și expertiza grafică a reținut următoarea situație de fapt.
La data de 16.11.2005 reclamanta a împrumutat de la pârâtul 20.000 euro, ocazie cu care a fost întocmit contractul autentic nr. 2660 din 205 de BNP.
Conform acestuia, împrumutul trebuia restituit la 16.05.2006, iar pentru garantarea acestuia, reclamanta a consimțit la ipotecarea apartamentului proprietatea sa, situat în municipiul P nr. 6 -. D. 44.
Contractul a fost semnat personal de reclamantă. La data de 02.02.2006 la BNP a fost autentificată sub numărul 697 procura specială prin care reclamanta îl mandata pe pârâtul să vândă apartamentul proprietatea ei.
Deși a susținut că nu a avut cunoștință despre această procură și că nu a semnat-o, din raportul de expertiză grafică rezultă că reclamanta a semnat procura în baza căreia s-a și vândut apartamentul.
În raport de această situație de fapt, instanța a constatat că motivele de nulitate invocate de reclamantă nu sunt întemeiate.
Astfel, la încheierea contractului au fost respectate dispozițiile art. 948 cod civil invocate de reclamantă. Aceasta și-a exprimat consimțământul la efectuarea vânzării prin intermediul mandatarului său, pe care l-a împuternicit în acest sens, în baza procurii autentice.
Susținerile reclamantei, în sensul că nu a știut ce a semnat și că și-a exprimat categoric refuzul de a-l mandata pe pârâtul, nu au fost reținute de instanță, având în vedere caracterul de act autentic al procurii și faptul că s-a renunțat la procedura înscrierii în fals împotriva notarului public.
S-a mai avut în vedere și faptul că reclamanta a făcut susțineri contradictorii. După ce inițial a afirmat că nu a semnat procura, ulterior a relatat că nu a știu ce semnează și că a fost indusă în eroare.
Ca motiv de nulitate, a mai fost invocat și neplata prețului, însă instanța de fond a reținut că acest fapt nu poate conduce la desființarea contractului.
S-a considerat că valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare nu este afectată de raporturile dintre mandant și mandatar cu privire la executarea contractului de mandat, respectiv predarea prețului către mandatar.
Martorii audiați la propunerea reclamantei au susținut că nu au auzit-o niciodată pe aceasta exprimându-și intenția de a-și înstrăina apartamentul și că ulterior vânzării aceasta a susținut că a fost înșelată.
Instanța de fond a înlăturat aceste depoziții, întrucât procura întocmită de un notar public este prezumată a fi conformă realității până la scrierea în fals și dovedirea falsului, având în vedere că e vorba de constatări personale ale notarului sub aspectul prezentării în fața acestuia a reclamantei și exprimarea consimțământului la încheierea actului.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, pentru următoarele motive:
În ședința publică din 16.10.2007, instanța a pus în discuție calificarea căii de atac față de prețul înscris în contractul a cărui nulitate se solicită, respectiv 140.000 lei. În temeiul art. 282 Cod procedură civilă s-a dispus astfel ca judecata să se facă în calea de atac a apelului și nu a recursului.
Analizând probele administrate în faza primei judecăți, tribunalul a constatat că prima instanță a reținut o situație de fapt corectă și a făcut o judicioasă aplicare a legii, motiv pentru care nu se impune schimbarea ori desființarea sentinței, astfel:
Apelanta reclamantă a cunoscut natura reală a raporturilor juridice născute între ea și pârâți. Așa cum recunoaște personal, a împrumutat suma de 20.000 euro de la intimatul, aceasta consimțind la momentul împrumutului, respectiv la 16.11.2005. A cunoscut de asemenea că această convenție s-a intermediat prin concubinul fiicei sale, respectiv pârâtul, care, recunoaște chiar reclamanta, a convins-o să meargă la notariat pentru a împrumuta suma respectivă.
Înțelegerea a fost ca, pârâtul, să restituie împrumutul la un termen ulterior.
În fața notarului public s-a autentificat contractul de împrumut garantat cu ipotecă, la încheierea căruia a fost prezentă personal reclamanta. De altfel, valabilitatea acestui înscris nu este contestată, ci doar actul ulterior, prin care s-a operat transferul dreptului de proprietate către pârâții, și.
Nu s-a confirmat faptul că reclamanta-apelantă nu a consimțit la încheierea procurii speciale nr. 697 din 2.02.2006. Din expertiza grafică (fila 113-117 dosar de fond) rezultă în mod cert că mandanta a fost tocmai reclamanta.
În cazul în care mandatarul respectiv, pârâtul, nu și-a îndeplinit corespunzător voinței mandantei împuternicirea încredințată, aceasta are la dispoziție calea dezdăunării speciale, precum și o eventuală sesizare de natură penală.
Pe de altă parte, așa cum s-a arătat, motivul privind lipsa semnăturii valabile pe procura încheiată la 2.02.2006 nu s-a dovedit în nici un fel.
Eroarea obstacol nu există întrucât apelanta reclamantă, în calitate de vânzătoare, ar fi trebuit să fi cunoscut o altă împrejurare de fapt decât cea care a condus la acordul de voință concomitent momentului înstrăinării imobilului. Or, aceasta susține existența unei conduite din partea pârâtului care s-ar subscrie dolului, respectiv înșelăciunii în cadrul raporturilor juridice penale, situație care nu poate fi dovedită decât prin hotărâre judecătorească penală de condamnare sau rezoluția procurorului de aplicare a unei amenzi administrative.
Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat prezentul recurs. Recursul a fost declarat și motivat în termen.
În motivare aceasta critică soluția instanței, care nu a avut în vedere lipsa consimțământului la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, acesta fiind lovit de nulitate absolută, față de dispozițiile art.948, 2 și 954 Cod civil.
A arătat că aceasta provine de la nulitatea procurii pe care a invocat-o, astfel încât o procură nulă nu putea sta la baza încheierii contractului.
Curtea, văzând motivele de recurs și din oficiu, va reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta recurentă a solicitat constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr.328/10.02.2006, încheiat de, în calitate de mandatar al său, ca vânzător. Din expunerea motivelor rezultă că reclamanta a înțeles să solicite totodată constatarea nulității procurii pe care a folosit-o mandatarul său, față de lipsa consimțământului acesteia.
Deși instanțele au administrat un întreg probatoriu (inclusiv expertiza grafologică) aceasta a vizat valabilitatea procurii, sub aspectul semnării acesteia de către recurentă, nu s-au pronunțat asupra capătului de cerere vizând constatarea nulității acesteia și nu au analizat motivele vizând lipsa consimțământului, provocată de existența sau nu a discernământului la data încheierii acestui act juridic.
Aceasta cu atât mai mult cu cât susținerile privind dificultățile în aprecierea consecințelor actelor sale au fost probate cu actele medicale depuse pe care instanțele nu le-a analizat din acest punct de vedere (fl.31-36 dosar fond).
Astfel, curtea va reține că potrivit art.129 (5) Cod procedură civilă judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Neanalizând capătul de cerere privind lipsa de discernământ a părții la data manifestării de voință privind împuternicirea dată, instanțele nu au făcut o cercetare a pretențiilor reclamantei.
Neexaminarea cererilor reclamantei, din acest punct de vedere, echivalează astfel cu necercetarea fondului cauzei, astfel încât soluția ce se impune este admiterea recursului, casarea cu trimitere atât a deciziei cât și a sentinței pronunțate și trimiterea cauzei pentru rejudecare.
Având în vedere și dispozițiile art.315 Cod procedură civilă, prima instanță, urmează a analiza cererea sub aspectul lipsei de discernământ a părții la data manifestării de voință privind încheierea împuternicirii, aspect sub care, față de actele medicale din dosarul instanței de fond, se impune efectuarea unei expertize medicale de specialitate.
Față de acestea, Curtea potrivit art.312 pct.5 Cod procedură civilă va admite recursul, va casa atât decizia tribunalului, cât și sentința judecătoriei și va trimite cauza pentru rejudecare primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul civil promovat de recurenta-reclamantă, împotriva deciziei civile nr. 361/AC din 27 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Casează decizia 361/AC/27.11.2007 a Tribunalului Neamț și Sentința civilă 1661/19.04.2007 a Judecătoriei Piatra -N și trimite cauza la rejudecare la instanța de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Camelia Viziteu, Niculina Țiț, Elena Pașcan
- - - -
- -
GREFIER,
POLITIC
Red.
Red. /
Red.
Tehnored./3 ex.
8/12.05.2008
Președinte:Camelia ViziteuJudecători:Camelia Viziteu, Niculina Țiț, Elena Pașcan
