Anulare act. Decizia 363/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare act -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 363
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 11 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Ciută Oana
JUDECĂTOR 2: Andrieș Catrinel
JUDECĂTOR 3: Timofte Crisitna
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul recurent Municipiul D - prin Primar, cu sediul în D,-, județul B, împotriva deciziei civile nr. 145 A din 3 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: consilier juridic pentru pârâtul recurent Municipiul D - prin Primar, reclamanta intimată, lipsă fiind pârâții intimați Primăria municipiului D, Comuna - prin Primar, Primăria comunei și reclamantul intimat.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, părțile arată că nu mai sunt de formulat alte cereri.
Instanța, constatând recursul în stare de judecată, în conformitate cu disp. art. 150 Cod procedură civilă, acordă cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic pentru pârâtul recurent Municipiul D - prin Primar, pune concluzii de admiterea recursului, așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată. întrebat fiind, arată că insistă și în motivul de recurs referitor la lipsa calității procesuale a Municipiului
Reclamanta intimată solicită respingerea recursului ca nefondat, fară cheltuieli de judecată. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale a Municipiului D, precizează că această excepția s-a pus în discuție atât la fond, cât și în apel, fiind respinsă.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2293 din 19 decembrie 2008, Judecătoria Dorohoia respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului D și a admis cererea formulată de reclamanții și, în sensul că a dispus rectificarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1090 din 2 mai 1990 autentificat de Biroul Notarial de Stat D, în sensul că suprafața de 952 teren loc de casă ce a făcut obiectul contractului este situat pe raza comunei și nu a municipiului D, str. - nr. 37. Totodată s-a dispus rectificarea contractului de întreținere cu nr.3106 din 29 mai 1995 de fostul notariat de Stat D, în sensul că imobilul casă cu două camere și suprafața de 900 teren a fost înstrăinat reclamantului de către, este situată pe raza comunei și nu a municipiului
Pentru a se pronunța astfel, judecătoria a reținut că -mama reclamantului - a figurat până în anul 1997 cu domiciliul în D, strada - nr.37, la aceeași adresă figurează între anii 1966-1983, iar în prezent figurează moștenitorii acesteia din urmă. Că în registrele agricole ale municipiului D între anii 1986-1990, la poziția 1731, pe strada - nr.37 este înscris, la poziția 1781, la aceeași adresă figurează și, în subsolul acestui registru făcându-se mențiunea că a fost strămutată parțial de la Primăria la Primăria D în data de 21 martie 1990, adeverința nr.473/1990.
În registrul agricol din anii 1992-1996 la poziția 1722 pe strada - nr.37 figurează moștenitorii lui, iar la poziția 1700 figurează tot cu adresa strada - nr.37, și, iar în registrul agricol pe anii 1997-2000, pe aceeași adresă figurează doar și, că potrivit celor învederate de pârâta municipiul D, adeverința nr.473/1990 prin. care suprafața de 17 ari teren inclusiv curți, construcții aparținând lui a fost strămutată de la la D, nu mai există.
Primăria comunei însă, a învederat că a figurat pe raza acestei comune în perioada 1978-1997 cu clădiri și teren pentru care a plătit impozit la această primărie. Că din adeverința nr.6518 din 11 octombrie 2007 rezultă că imobilul care a fost dobândit de reclamanți prin contract de întreținere, este situat pe raza comunei, sat, pe anii 2006-2010, reclamanții figurând în registrul agricol al Primăriei, atât cu casa dobândită prin contract de întreținere, cât și cu o altă casă în suprafață de 198 teren construit în 1994 și suprafața de 4,09 ha teren.
Mai reține prima instanță că potrivit extrasului de carte funciară, suprafața de 952 teren dobândit de reclamanți prin contractul de vânzare-cumpărare din 2 mai 1990 este înscrisă în 952 cu nr. cadastral 134 și este situat în intravilanul comunei, iar pe acest teren, reclamanții cu construit o locuință, că în anul 1994 defunctei i s-a emis titlul de proprietate nr.4485/1994 pentru o suprafață de 2,13 ha teren pe raza comunei, din care 600 în 534 având categoria curți construcții.
Deci, în raport de aceste probe administrate, prima instanță a concluzionat că autoarea reclamantului a figurat între anii 1958-1997 cu domiciliul în D, strada - nr.37, după anul 1966 figurând la aceeași adresă și familia, însă imobilul în care a locuit, precum și terenul aferent (care au făcut obiectul celor două contracte, sunt înregistrate și la Primăria, impozitul fiind plătit la această primărie, chiar reprezentantul pârâtei municipiul D arătând că nici până în prezent nu a fost clarificată problema privind linia de hotar dintre comuna și municipiul D, că astfel se explică că la data încheierii celor două contracte, deși figura cu domiciliul în D, strada - nr.37 (la aceeași adresă figurând și familia ), totuși imobilul proprietatea acestuia figurează pe raza comunei, că terenul din titlul de proprietate în care sunt înscrise și terenurile din cele două contracte este tot pe raza comunei, această împrejurare datorându-se și faptului că între cele două localități nu s-a stabilit clar limita teritorială, ajungându-se ca la aceeași adresă să figureze două familii.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel pârâta municipiul D, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
În expunerea motivelor de apel, pârâta a susținut că în mod greșit prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale a municipiului D, arătând că soluționarea litigiului nu se poate face decât în contradictoriu cu municipiul D, nemotivând în nici un fel această opinie greșită, deoarece municipiul D nu a luat parte la încheierea celor două contracte, că această rectificare trebuia făcută tot la notariat, pe baza actului de identitate al părților.
Că instanța nu a indicat probele scrise și concludente pe care s-a bazat când a constatat că "în realitate imobilele proprietatea reclamantului figurează în comuna ", cerință necesară cu atât mai mult cu cât se reține că aceasta figurează cu domiciliul în D, strada - nr.37 în perioada 1958-1997, iar după anul 1966, la aceeași adresă figurează și familia, iar imobilele care fac obiectul celor două contracte au fost înregistrate și la Primăria, prima instanță necercetând care a fost motivul pentru care imobilele care figurează în contracte pe raza municipiului D, sunt înregistrate la primăria altei unități administrativ-teritoriale, singura eroare constatată de instanță fiind bazată pe o incertitudine legată de delimitarea administrativă a celor două localități.
Mai susține pârâta apelantă că pronunțându-se cu privire la celor două contracte, instanța nu a luat în calul documentele invocate de ea, din care rezultă fără echivoc că terenul în suprafață de 1890 este situat în strada - nr.37 D și totodată nu a observat că în titlul de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991 nu figurează teren intravilan, ci numai teren extravilan, pe care reclamanții și-au construit locuința, că terenul vândut reclamanților nu a făcut niciodată obiectul Legii nr. 18/1991.
Prin decizia civilă nr. 145 A din 3 iulie 2009, Tribunalul Botoșania respins ca nefondat apelul.
Pentru a hotărî astfel, s-au reținut următoarele:
Din înscrisurile depuse rezultă fără echivoc că între cele două localități, respectiv și Municipiul D nu s-a stabilit clar linia teritorială, ajungându-se ca, la aceeași adresă să figureze două familii. Reclamanții au plătit impozitele la Primăria comunei iar apelanta nu și-a probat susținerile renunțând la efectuarea unei expertize tehnice cadastrale care ar fi dus la elucidarea liniei de hotar dintre cele două localități. Faptul că imobilele se află pe raza comunei rezultă și din încheierea nr. 3815 din 19 mai 2009, eliberată de OCPI B și extrasul de carte funciară.
Împotriva deciziei civile mai-sus arătate a formulat recurs, în termen legal pârâtul Municipiul D, prin primar.
În motivare, se arată că instanța de apel nu s-a pronunțat în legătură cu excepția lipsei calității procesuale a municipiului D, persoană juridică care nu a luat parte la încheierea celor două contracte notariale a căror modificare se solicită. Recurentul mai arată că instanța a ignorat situația reală existentă la data încheierii celor două contracte a căror modificare se solicită. Ambele instanțe nu au cercetat fondul cauzei.
Analizând cauza, prin prisma motivelor de recurs invocate, motive care se încadrează în cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Municipiul Daf ormulat ca prim motiv de apel greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale în ceea ce îl privește, precum și nemotivarea acestei opinii a primei instanțe. În apelul formulat, apelantul a indicat faptul că excepția este întemeiată întrucât Municipiul D nu a fost parte la încheierea celor două contracte notariale.
Din conținutul deciziei atacate nu rezultă că instanța ar fi analizat aceste critici aduse hotărârii iar această omisiune de a analiza un motiv de apel are drept consecință casarea deciziei cu trimitere.
Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu art. 312 al. 5 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul și va casa decizia atacată, cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe. În rejudecare, instanța va analiza toate motivele de apel invocate, pentru a pronunța în cauză o hotărâre legală și temeinică.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul recurent Municipiul D - prin primar, cu sediul în D,-, județul B, împotriva deciziei civile nr. 145 A din 3 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
Casează decizia civilă nr. 145 A din 3 iulie 2009 a Tribunalului Botoșani și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2ex/11.12.2009
Președinte:Ciută OanaJudecători:Ciută Oana, Andrieș Catrinel, Timofte Crisitna
