Anulare act. Decizia 366/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 366
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 5.06.2008
PREȘEDINTE: Romeo Jirlăeanu
JUDECĂTOR 2: Elena Romila
JUDECĂTOR 3: Gabriela Baciu
Grefier - - -
La ordine fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul R domiciliat în Suraia jud. V, împotriva deciziei civile nr. 635 din 21.11.2007 pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL GALAȚI, în contradictoriu cu intimații domiciliat în com. jud. G, domiciliat în T-, jud. G, domiciliată în T- jud. G, domiciliat în com. jud. V, în acțiunea civilă având ca obiect anulare act.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că s-a depus la dosar de către apărătorul intimatului, avocat o cerere, anexate fiind și concluzii scrise, de care dorește a se avea în vedere la soluționarea cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele;
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Curții de APEL GALAȚI, contestatorii R și Raf ormulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 635/R/21.12.2007, în contradictoriu cu intimații, și și.
În motivarea cererii, contestatorii au susținut că instanța de apel a fost învestită cu o cerere evaluabilă în bani. Față de obiectul cererii de chemare în judecată prin care s-a solicitat să se constate în principal nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare care s-a solicitat să se constate în principal nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr. 2003/4.04.2005 și în subsidiar, obligarea pârâților la plata contravalorii investițiilor făcute pe terenul în litigiu, calea ce putea fi exercitată, trebuia stabilită în conformitate cu disp. art. 282 ind. 1 cod proc.civ.
Raportat la valoarea obiectului acțiunii apreciază că hotărârea instanței de fond putea fi atacată doar cu recurs.
Curtea de APEL GALAȚI avea obligația să-și analizeze, înainte de a analiza motivele de recurs, competența.
În consecință acest motiv de ordine publică, trebuia pus în discuția părților. Neprocedând astfel, instanța de recurs a săvârșit o greșeală materială, în sensul că a apreciat că este competentă.
În al doilea motiv, contestatorii susțin că instanța de recurs a admis să analizeze toate motivele de recurs.
În consecință contestatorii, au solicitat admiterea contestației, anularea deciziei civile criticate și rejudecarea recursului de aceeași instanță.
Contestatorii și-au întemeiat cererea pe disp. art. 317 alin. 1 pct. 2 și art. 318 cod proc.civilă.
Contestația este nefondată pentru următoarele considerente;
Prin sentința civilă nr. 163/2006 a Judecătoriei Tecucia fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul. A fost obligat pârâtul R să plătească reclamantului suma de 69.605, 0014 RON, cu titlu despăgubiri și suma de 3223,62 lei RON cu titlu de cheltuieli de judecată. a fost respinsă acțiunea promovată în contradictoriu cu pârâții R, și ca nefondată. A fost respins ca nefondat capătul de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare - cumpărare nr. 2003/2005.
S-a reținut în motivarea hotărârii că între reclamant și pârâții R și s-a încheiat o promisiune bilaterală de vânzare - cumpărare cu privire la un teren, pe care reclamantul a efectuat o serie de amenajări astfel cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză.
Cu ocazia întocmirii înscrisului sub semnătură privată care consacra tranzacția reclamantul a plătit celor doi pârâți amintiți suma de 2000 RON ca preț, din care a primit înapoi de la 1000 RON astfel cum recunoaște reclamantul și ce implică acceptarea de către reclamant ca actul autentic să fie încheiat numai cu R căruia i-a revenit întreg terenul în urma partajului efectuat.
Obligația de a face asumată prin înscrisul menționat de a încheia actul în formă autentică nu a mai fost îndeplinită de pârâtul R, astfel că instanța investită cu cererea reclamantului a verificat îndeplinirea condițiilor angajării răspunderii civile a acestui pârât.
Reclamantul a dovedit atât existența cât și întinderea prejudiciului suferit, mai mult prin neîncheierea contractului în formă autentică patrimoniu reclamantului este afectat.
În consecință, obligația de a face neexecutată de R este înlocuită potrivit art. 1075 din civ. prin obligația de plată a despăgubirilor.
Acestea constau într-o sumă de bani ce reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditorul obligației de-a face cuprinzând atât pierderea suferită cât și câștigul pe care acesta nu l-a putut realiza.
Pe de altă parte instanța nu poate aprecia că ar exista vreo obligație în sarcina pârâtei R atâta vreme cât ea nu a participat la încheierea înscrisului nu și-a exprimat acordul de voință pentru aducerea la îndeplinire a vreunei obligații. La fel și în cazul pârâtei, astfel că acțiunea față de aceasta a fost respinsă ca nefondată, precum și față de pentru considerentele mai sus expuse.
În ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare - cumpărare instanța l-a apreciat ca nefondat, motivat de faptul că înscrisul sub semnătură privată încheiat nu este de a transfera dreptul de proprietate astfel încât chiar dacă reclamantul din momentul încheierii a intrat în posesia terenului nu a devenit și proprietar al acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul R. Consideră că în mod greșit instanța de fond a invocat disp. art. 1075.civ. întrucât în sarcina acestuia nu mai exista obligația de a face. Pentru a se stabili dacă reclamantul avea dreptul la îmbunătățiri trebuia făcută distincția dacă a fost de bună sau de rea credință. Întrucât din probele administrate reiese că reclamantul cunoștea viciile titlului său, nu se poate reține buna credință. Pe de altă parte, pentru plata contravalorii îmbunătățirilor, reclamantul trebuia să se îndrepte împotriva noului dobânditor, potrivit art. 494 civil.
Critică valoarea îmbunătățirilor stabilite prin rapoartele de expertiză, întrucât au avut în vedere susținerile reclamantului care nu au fost coroborate cu alte mijloace de probă.
Prin decizia civilă nr. 453 din 23.11.2006 Tribunalul Galația respins apelul ca nefondat, reținându-se următoarele:
Reclamantul a intrat în posesia batalului și a suprafeței de 1 ha teren arabil situat pe raza comunei jud. G, ca urmare a încheierii contractului de vânzare - cumpărare. Actele urmau a fi perfectate ulterior, în formă autentică, după ce se va întocmi cartea funciară a imobilului.
După intrarea în posesia imobilului, reclamantul a efectuat construcții noi, dar a efectuat și lucrări de întreținere, conservare.
Întrucât înțelegerea părților nu s-a finalizat prin încheierea unui contrat în formă autentică, reclamantul este îndreptățit să solicite contravaloarea îmbunătățirilor efectuate. Contravaloarea lucrărilor de întreținere, de concesionare este datorată indiferent dacă acesta a fost sau nu de bună credință.
În ceea ce privește construcțiile noi, trebuie să facem distincție dacă posesorul a fost de bună sau de rea credință. Reclamantul a fost de bună credință, a intrat în posesia imobilului ca urmare a încheierii antecontractului, fiind convins că terenul îi aparține și-n cel mai scurt timp se vor perfecta actele de vânzare - cumpărare.
Întrucât constructorul are față de proprietarul terenului un drept de creanță, instanța de fond a făcut aplicarea art. 1073 - 1075 cod civil în mod corect.
Pârâtul nu a contestat niciodată existența investițiilor făcute de reclamant, iar efectuarea lor a rezultat atât din declarațiilor martorilor cât și din constatările experților.
La stabilirea valorii acestora s-au avut în vedere actele normative în vigoare. Pe de altă parte, pârâtul R nu a făcut obiecțiuni la rapoartele de expertiză efectuate în cauză.
În consecință, s-a apreciat că motivele invocate de către R sunt nefondate, instanța de fond stabilind în mod corect situația de fapt și a aplicat corect legea.
Împotriva deciziei civile nr. 453/2006 a Tribunalului Galația declarat recurs pârâtul R, considerând-o nelegală pentru că:
1. Instanța de apel nu a analizat toate motivele de apel invocate
Ca urmare a desființării actului nu mai poate pretinde contravaloarea investițiilor.
2. Instanța a calificat greșit actul juridic dedus judecății.
Instanțele de judecată au considerat că temeiul în baza căruia R urmează să achite contravaloarea îmbunătățirilor efectuate de îl constituie dispozițiile art.1073-1075 Cod civil, pe când reclamantul a invocat instituția îmbogățirii fără justă cauză.
3. Hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale.
În mod greșit se reține că reclamantul a fost de bună credință la data efectuării îmbunătățirilor atâta vreme cât din cuprinsul promisiunii de vânzare-cumpărare din 2001 nu rezultă că s-a permis folosirea terenului de la acea dată. În plus, din probe rezultă că reclamantul folosea terenul de la o dată anterioară încheierii convenției dintre părți.
Prin decizia civilă nr. 635/R/21.11.2007, Curtea de APEL GALAȚIa respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul R.
Analizând primul motiv, bazat pe ideea că întreaga convenție s-a desființat, instanța de recurs a ajuns la concluzia că nu este întemeiat.
Temeiul legal al acțiunii în pretenții s-a stabilit corect de către instanțe în baza art. 1073 -1074 cod civil pentru că promitentul vânzător, prin încălcarea obligației de a face asumate trebuie să plătească dezdăunări.
În ceea ce privește buna sau reaua credință
a beneficiarului promisiunii de vânzare-cumpărare vis-a-vis de îmbunătățirile efectuate, în mod corect au reținut instanțele de judecată buna credință a acestuia pentru că din analiza înscrisului sub semnătură privată din 2001 se constată că părțile au fost încredințate că la acel moment ar fi avut loc și transmiterea dreptului de proprietate. în acest sens sunt mențiunile "am vândut" ca și cea de achitare integrală a prețului.
Ca urmare a acestei prefigurări a ceea ce au înfăptuit prin actul respectiv, intimatul-reclamant a efectuat aceste îmbunătățiri și ca atare buna sa credință este indubitabilă.
Art.539 alin.2 cod procedură civilă nu are aplicabilitate în speță pentru că intimatul-reclamant a avut posesia bunului și nu detenția precară a bunului. Ca atare, aplicabilitate are art.494 alin.3 cod civil potrivit căruia "dacă plantațiile, clădirile și operele au fost făcute de către oat reia persoană de bună-credință, proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantații, clădiri și lucrări, dar va avea dreptul sau de a înapoia valoarea materialelor și prețul muncii (ca în speță), sau de a plăti o sumă de bani egală cu aceea a creșterii valorii fondului".
"Proprietarul pământului" în prezent este intimatul, dar la data încheierii convenției au fost recurentul-reclamant și intimatul.
În anul 2004 prin hotărâre judecătorească de partaj unic proprietar a devenit recurentul.
În anul 2005 acesta vinde terenul în cauză cu tot ce era pe el (vezi răspunsul său la interogatoriu) intimatului.
Pe cale de consecință la stabilirea prețului s-au avut în vedere și îmbunătățirile efectuate de intimatul. Așa cum au reținut și instanțele de fond și apel ar fi nedrept ca intimatul să achite de 2 ori contravaloarea acestor îmbunătățiri doar pentru că în prezent este "proprietarul pământului".
La data efectuării îmbunătățirilor "proprietarul pământului" era recurentul. Ca atare, în mod corect acesta din urmă a fost obligat la plata contravalorii îmbunătățirilor.
În ceea ce privește modul de calculare a "dezdăunărilor" criticile recurentului se bazează pe faptul că în anul 2003 s-ar fi desființat în totalitate actul, teorie neprimită de instanța de recurs precum și pe faptul că modul de calcul al lor diferă după cum este constructorul de bună credință, sau de rea credință.
În speță, s-a reținut buna credință a acestuia iar modul de calcul al experților se mulează pe cele reținute de instanță.
Celelalte critici vizând dezdăunările presupune o reapreciere a probelor fapt ce nu cade în puterea instanței de recurs.
În ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune acesta s-a născut de-abia la data când promitentul vânzător a vândut unei alte persoane (lui ) pentru că până la această dată, oricând recurentul putea da curs obligației pe care și-a asumat-
Cum, contractul dintre recurentul R și intimatul s-a încheiat în data de 04.04.2005, iar acțiunea a fost introdusă în data de 06.05.2005 se constată că dreptul la acțiune nu este prescris.
Împotriva deciziei civile menționate R și R au înțeles să formuleze contestație în anulare invocând disp. art. 317 alin. 2 cod proc.civilă și art. 318 cod proc.civilă.
Referitor la primul motiv invocat, că instanța avea obligația să califice calea de atac a recursului în loc de apel având în vedere disp. art. 282 ind. 1 cod proc.civilă raportat la valoarea obiectului acțiunii, nu poate fi primit în condițiile în care necompetența absolută a instanței nu a fost invocată pe calea recursului. În consecință acest motiv nu poate fi invocat direct pe calea contestației în anulare care poate fi formulată în cazurile expres prevăzute de lege.
Mai mult decât atât, acțiunea formulată cuprinde două capete de cerere, în principal, constatarea nulității absolute parțiale a unui contract de vânzare cumpărare și în subsidiar obligarea pârâților la plata c/valorii investițiilor făcute pe terenul în litigiu.
Cum capătul de cerere secundar urmează principalul, în mod corect s-a stabilit calea de atac de către instanțe, funcție de obiectul cauzei care este neevaluabil în bani.
În aceste condiții, criticile invocate de contestatori din acest punct de vedere sunt neîntemeiate, neîncadrându-se în disp. art. 317 alin. 2 cod proc.civ.
În ceea ce privește al doilea motiv invocat de contestatori că instanța de recurs a omis să analizeze toate motivele de recurs se constată a fi neîntemeiat.
Astfel, hotărârile instanței de recurs pot fi atacate, potrivit art. 318 cod proc.civilă, dacă decizia dată este rezultatul unei greșeli sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Ca atare, se sancționează omisiunea unui motiv de recurs, argumentele putând fi grupate și răspunsul să fie comun.
Însă în speță se constată că instanța de recurs a analizat complet motivele de recurs, neînsușirea unuia dintre ele neputând constitui motiv de contestație în anulare.
În consecință, pentru cele expuse, instanța urmează să respingă ca nefondată contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul R domiciliat în Suraia jud. V, împotriva deciziei civile nr. 635 din 21.11.2007 pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL GALAȚI, în contradictoriu cu intimații domiciliat în com. jud. G, domiciliat în T-, jud. G, domiciliată în T- jud. G, domiciliat în com. jud. V, în acțiunea civilă având ca obiect anulare act.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din data de 5.06.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.ER/3.07.2008
Dact.IS/2ex.4.07.2008
Fond.Judec.T-jud.
Apel. G-jud.
Recurs.-
Președinte:Romeo JirlăeanuJudecători:Romeo Jirlăeanu, Elena Romila, Gabriela Baciu
