Anulare act. Decizia 373/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 373/
Ședința publică de la 17 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Simona Bacsin
JUDECĂTOR 2: Anica Ioan
JUDECĂTOR 3: Luminita Cristea
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta - SRL,cu sediul ales la cab.av. - F,str.-.- G nr.5,.7,.3, jud.V,împotriva deciziei civile nr.48 din 02 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea,în contradictoriu cu intimații, BANCA INTERNAȚIONALĂ A RELIGIILOR -PRIN LICHIDATOR JUDICIAR - () SA, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:pentru recurenta - SRL,av.,cu împuternicire avocațială la dosar,și pentru intimata BANCA INTERNAȚIONALĂ A RELIGIILOR -PRIN LICHIDATOR JUDICIAR - () SA,av.,în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar,lipsă fiind intimatul .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat,dar insuficient timbrat,iar intimata BANCA INTERNAȚIONALĂ A RELIGIILOR -PRIN LICHIDATOR JUDICIAR - () SA a depus la dosar întâmpinare,după care;
Apărătorul apelantei susține că în cauză nu s-a contestat o valoare. Recursul vizează doar faptul că instanța de apel a trimis spre judecată la prima instanță,un capăt de cerere cu care instanța nu a fost învestită,situație în care nu se datorează taxa judiciară de timbru la valoare.Precizează că a luat cunoștință de întâmpinarea formulată de intimata BANCA INTERNAȚIONALĂ A RELIGIILOR -PRIN LICHIDATOR JUDICIAR - () SA.
Curtea,verificând actele și lucrările dosarului,constată că prin motivele de recurs se contestă faptul că instanța de fond ar fi fost investită cu capătul de cerere privind despăgubirile solicitate pentru imobilul construcție,situație în care taxa judiciară de timbru a fost corect achitată de apelantă.Nemaifiind alte cereri de formulat,constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentei învederează instanței că decizia Tribunalului Vrancea, prin care s-a dispus trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecarea doar a capătului de cerere privind despăgubirile solicitate pentru imobilul construcție,este nelegală pentru că instanța nu a fost învestită cu un asemenea capăt de cerere.Acțiunea introdusă la instanța de fond viza anularea parțială a contractului de vânzare-cumpărare 3565/2000.La termenul din 26.09.2008 reclamantul a solicitat înlocuirea capătului de cerere privind anularea parțială a contractului de vânzare cumpărare,în sensul de a se constata că este constructor de bună credință și proprietar al imobilului construcție.Abia în concluziile scrise depuse de apărătorul intimatului reclamant,după rămânerea în pronunțare s-a solicitat,alternativ și plata de despăgubiri pentru imobilul construcție.Conform disp.art.82 Cod procedură civilă,cererea de modificare a acțiunii trebuia formulată în scris,comunicată părților și legal timbrată,ceea ce nu s-a întâmplat.Solicită admiterea recursului,modificarea în parte a hotărârii pronunțată de instanța de apel în sensul respingerii apelului ca nefondat și cu privire la capătul de cerere privind plata despăgubirilor.Nu solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei BANCA INTERNAȚIONALĂ A RELIGIILOR -PRIN LICHIDATOR JUDICIAR - () SA,pentru considerentele exprimate pe larg în întâmpinarea depusă la dosar,solicită admiterea recursului și respingerea pretențiilor formulate de reclamant,această cerere fiind formulată în apel,cu încălcarea disp.art.114, 112 alin.2 și 113 Cod procedură civilă.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâta - SRL Tulnici și a solicitat ca pe baza probelor ce se vor administra în cauză să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună anularea parțială a contractului de vânzare - cumpărare, să fie obligată pârâta sa-i lase in deplină proprietate și pașnică posesie imobilul cabană și suprafața de 240 mp și să îi lase in deplina folosință suprafața de 3000 mp închiriată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea de fapt a cererii sale, reclamantul a arătat că prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 18163/17.11.1994, fosta - SRL G, actuala - Construcții Civile și Industriale SRL B, a cumpărat de la suprafața de 26.500 mp teren fâneață situat in perimetrul construibil al satului Greșu, care prin contractul nr. 1515/VIII/27.04.1996, i-a închiriat suprafața de 300 mp teren cu scopul construirii unei locuințe, pe o perioadă de 50 de ani.
S-a mai arătat că ulterior, prin Actul Adițional nr.1, la contractul de închiriere nr.1515/VIII/27.04.1996, părțile au convenit că suprafața închiriată este de 3000 mp cu o chirie de 150.000 lei rol pe luna care s-a achitat anticipat potrivit convenției din 17.10.1996 după care chiriașul a obținut autorizația de construire nr. 100/29.10.1996 și certificatul de urbanism nr. 129/23.10.1996 in care s-a prevăzut că terenul pe care urmează a fi edificată construcția - casă de vacantă - a fost închiriat potrivit contractului antemenționat.
A mai arătat reclamantul că după obținerea celor două acte administrative a început construirea casei care a fost finalizată în anul 1997 și recepționată prin procesul verbal de recepție nr. 200/17.10.1997.
Reclamantul a subliniat că pe suprafața de 26.500 mp cumpărată, - SRL G, a construit o fabrica de cherestea care cuprindea tot terenul, hala gaterelor, gard de plasă, alimentare cu apă, utilaje respectiv 2 gatere și 2 benzi transportoare, bunuri care prin Convenția nr. 16/6.11.1996 au fost cesionate Banca Internațională a Religiilor pentru stingerea unei datorii - credit - în valoare de 2.083.507.280 lei rol, și ca atât prin Convenția de cesiune nr. 16/6.11.1996 cit si prin procesul verbal de predare primire a bunurilor nu s-a menționat că s-ar fi cesionat și casa de vacantă construită pe terenul debitoarei de către reclamant.
S-a mai arătat că deși prin convenția de cesiune nu se face referire la casa de vacantă construita pe suprafața de 3000 mp închiriată, totuși prin contractul de vânzare cumpărare 3565/2000 Banca Internațională a Religiilor B, a vândut paratei - SRL si acest imobil, motive pentru care reclamantul a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
In drept reclamantul si-a întemeiat capetele de cerere pe dispozițiile art. 481,492 și 494, al.3, din pr.civ.
Spre dovadă reclamantul a solicitat proba cu acte.
Pârâta - SRL prin întimpinare a invocat lipsa calității procesuale active a reclamantului întrucât potrivit art. 973 cod civil se consacră principiul relativității efectelor actelor juridice in sensul că acestea își produc efectele numai intre părțile contractante si ca reclamantul nu este parte in contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3565/2000.
Tot prin întâmpinare, pârâta a invocat lipsa calității procesuale active a reclamantului si-n acțiunea in revendicare întrucât acesta nu este titularul vreunui drept de proprietate si că simpla împrejurare că a construit pe terenul unei terțe persoane nu ii conferă un drept de proprietate ci doar unul de creanță care insa este prescris.
A mai arătat pârâta că potrivit art. 482, 488, Cod civil, construcțiile aflate pe terenul proprietatea unei terțe persoane se cuvin, în virtutea dreptului de accesiune proprietarului terenului, iar dispozițiile art. 492, 494 din Cod civil consacră doar dreptul de buna credința de a fi despăgubit.
Pe fond pârâta a susținut ca acțiunea reclamantului este nefondată întrucât dreptul de proprietate este un drept real care este supus transcrierii sau intabulării după caz, ceea ce in speță reclamantul nu a avut nici o dată transcris sau intabulat dreptul sau de proprietate pretins pentru a-l face opozabil terțelor persoane.
Cu privire la pretinsul contract de închiriere invocat de reclamant, pârâta a precizat că acesta este lipsit de efecte juridice potrivit art. 711, pct.9, din pr.civ. trebuia transcris în registrul de transcriere al Judecatoriei unde se află nemișcătorul, iar potrivit art.712 până la transcriere, drepturile rezultate din contractele de închiriere nu pot fi opuse terțelor persoane.
S-a mai arătat că prin convenția nr. 16/6.11.1996 s-a transmis nu numai suprafața de 26.500 mp ci și toate construcțiile aflate pe acest teren iar prin art.5, din această convenție - SRL al cărui unic administrator este reclamantul s-a menționat expres ca imobilul cesionat nu este grevat de vreo sarcina cu excepția unei ipoteci in favoarea.
A menționat pârâta ca a dobândit proprietatea asupra construcției in discuție ca urmare a intrării in faliment a si a vânzării la licitație publica a bunurilor acesteia printre care si bunul in litigiu.
Prin nr. 250/14.03.2007 Tribunalul Vrancea si-a declinat competenta in favoarea judecătoriei Focșani, unde cauza a fost înregistrata sub număr -.
Prin nr.2562/14.06.2007 instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului si a respins acțiunea ca fiind formulată de o persoana care nu are calitate procesuala activa.
Prin decizia civila nr. 190/24.10.2007 Tribunalul Vranceaa admis apelul si a desființat sentința primei instanțe trimițând cauza spre rejudecare la aceeași instanță reținându-se ca prima instanța ar fi fost investita cu 2 capete de cerere respectiv anularea act si revendicare, aceasta a soluționat doar un singur capăt de cerere deși in realitate prima instanța a fost investita cu 3 capete de cerere si anume: anularea contract vânzare-cumpărare, revendicare si obligarea paratei sa-i lase in deplina folosința suprafața de 3000mp.
Prin aceeași decizie, Tribunalul a recomandat ca in rejudecare instanța sa seama la pronunțare de dispozițiile art.1441 cod civil.
In rejudecare cauza a fost înregistrata sub număr - unde a fost introdusa in cauza Banca Internațională a Religiilor prin lichidator judiciar, au fost suplimentate probatoriile, s-au solicitat relații de la Primăria Tulnici.
La termenul din 26.09.2008 reclamantul și-a precizat acțiunea introductiva in sensul ca a înlocuit capătul de cerere privind anularea parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3565/2000 cu cererea de a se constata că este constructor de buna credința si proprietar al imobilului casa de locuit - cabana construita din lemn pe suprafața de 240 mp menținându-si celelalte capete de cerere.
Prin sentința civilă nr.4338/2008 Judecătoria Focșania respins excepția lipsei calității procesuale active ca fiind rămasă fără obiect.
A admis cererea de înlocuire a capătului de cerere privind anularea parțială a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3565/2000.
A constatat că reclamantul este constructor de bună credință a imobilului casă de locuit - cabană edificată pe suprafața de 240 mp teren proprietatea pârâtei situat pe raza com. Tulnici, sat. Greșu, jud.
A respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind constatarea calității de proprietar al reclamantului asupra imobilului.
A respins ca neîntemeiate capetele de cerere privind revendicarea imobilului casă de locuit compusă din P +2+M și cel privind deplina folosință a suprafeței de 3.000 mp teren aferent.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că cererea din 26.09.2008 nu reprezintă o modificare sau completare a acțiunii ci o cerere de înlocuire a unui capăt de cerere cu un alt capăt de cerere care poate fi formulat până la încheierea dezbaterilor potrivit art.132 al.2 pct.4 cod procedură civilă.
Pe fondul cauzei prima instanță a reținut că reclamantul a închiriat de la - SRL suprafața de 3.000 mp pe o perioadă de 500 lei și că a achitat anticipat toată chiria.
Dar contractul de închiriere din 17.10.1996 și actul adițional nu au fost transmise în registrul de transcripțiuni așa cum obligă disp.art.711 al.1 pct.9 cod procedură civilă și produce efecte doar între părți, nu este opozabil terților.
A mai reținut instanța că reclamantul a început și finalizat construcția în perioada în care suprafața de 26500 mp se afla în proprietatea și stăpânirea Băncii Internaționale a Religiilor iar la data de 6.08.2002 l-a vândut pârâtei - SRL.
în litigiu a fost finalizată potrivit procesului verbal de recepție nr.200 la 17.10.1997 iar preluarea - SRL de către Banca Internațională a Religiilor a avut loc la 6.11.1996.
A constatat instanța că reclamantul a fost constructor de bună credință dar că această construcție a intrat în proprietatea Băncii Internaționale a Religiilor deoarece a intervenit accesiunea potrivit art.482 cod civil, transmis pârâtului - SRL prin actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3565/2002.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel reclamantul care a criticat sentința ca nelegală și netemeinică deoarece există contradicție între admiterea capătului de cerere privind constatarea calității de constructor de bună credință asupra imobilului în litigiu și, în același timp, respingerea calității de proprietar al reclamantului asupra imobilului pe care l-a construit în mod legal și cu bună credință, pe terenul pârâtei.
Instanța de fond a ignorat disp.art.494 al.4 cod civil și trebuia să oblige pârâta să-i lase în deplină folosință imobilul ridicat pe terenul acesteia cu bună credință sau să o oblige la plata sumei de 112.000 lei ce reprezintă creșterea valorii fondului sumă ce nu a fost contestată de pârâtă.
Instanța de fond, în cadrul acțiunii în revendicare, trebuia să compare actele de proprietate ale părților construirea cu bună credință a imobilului în anul 1996 de către reclamant, calitatea de proprietar dovedită cu sentința civilă nr.4338/2008 a Judecătoriei Focșani și contractul de vânzare cumpărare nr.3565/2002 prin care a vândut - SRL imobilul intitulat fabrica de cherestea compus din 26500 mp teren și construcții în care a inclus și casa de locuit proprietatea reclamantului, deși acest imobil a fost exceptat de la contractul de cesiune nr.16/1996 și procesul verbal de predare primire din 6.11.1996, act care face parte integrantă din convenția nr.16.
În acest contract instanța trebuia să constate ca valabil titlul reclamantului.
Instanța de fond a respins fără nici o motivare capătul de cerere privind obligarea pârâtei să lase în deplină folosință suprafața de 3.000 mp, contractul de închiriere și actul adițional îndeplinesc condițiile art.1441 combinat cu art.1182 cod civil.
Prin decizia civilă nr.48/2009 a Tribunalului Vranceas -a admis apelul,s-a desființat în parte sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare în ceea ce privește despăgubirile solicitate pentru imobilul construcție.
Pentru a pronunța această decizie s-au reținut următoarele:
Reclamantul pretinde că are un drept de proprietate asupra construcției și de folosință asupra suprafeței de 3.000 mp în baza contractului de închiriere încheiat în anul 1996.
Dar potrivit art.711 pct.9 cod procedură civilă și art.712 cod procedură civilă opozabilitatea acestui contract față de terț este determinată de transcrierea contractului în registrul de transcripțiuni și inscripțiuni.
Apelantul nu a făcut dovada că convenția de închiriere și actul adițional încheiat în anul 1996 le-a transcris pentru ca acestea să producă efecte față de pârâte.
În această situație nu se poate reține că reclamantul are vreun drept de folosință asupra terenului în suprafață de 3.000 mp ce în prezent aparține - SRL și care a dobândit imobilul prin cumpărare în anul 2002 fără a fi opozabile actele de închiriere.
Astfel nu se mai poate pune problema constatării că reclamantul are un drept de proprietate asupra construcției cabană.
În speță sunt aplicabile doar disp.art.494 ultima ipoteză cod procedură civilă care obligă pe proprietarul pământului la contravaloarea materialelor și prețului muncii, sau de a plăti o sumă de bani egală cu aceea a creșterii fondului", întrucât reclamantul a fost considerat ca fiind constructor de bună credință.
Nu se poate pune problema admiterii acțiunii în revendicare deoarece și disp.art.520 cod procedură civilă interzic,Orice cerere de evicțiune, totală sau parțială, privind imobilul adjudecat este stinsă, dacă imobilul este înscris în cartea funciară și dacă de la data înregistrării cererii de înscriere formulată de dobânditorul anterior al dreptului înscris în folosul terțului adjudecatar, au trecut cel puțin 3 ani".
Intimata SRL a cumpărat imobilul la licitația din 15.07.2002 ca efect al falimentului Băncii Internaționale a Religiilor, imobilul a fost intabulat în cartea funciară la 11.06.2002 incluzându-se și construcția în litigiu, iar acțiunea de față a fost formulată la 22.02.2007 cu mult peste termenul de 3 ani.
Nu pot fi reținute nici disp.art.1441 și art.1182 cod civil invocate de apelantă în susținerea motivului de apel referitor la dreptul de folosință asupra suprafeței de 3.000 mp.
Aceste dispoziții legale se referă la obligativitatea respectării închirierii de către cumpărător. Este adevărat că noul proprietar trebuie să respecte locațiunile anterioare dar fără ca acestea să depășească termenul de 3 ani, în caz contrar trebuie îndeplinită formalitățile prev.de art.711 pct.9 cod procedură civilă.
Ori contractul de închiriere invocat este încheiat pe un termen de 50 ani astfel că disp.art.1441 cod civil nu mai pot fi aplicabile.
Dar instanța de fond a pronunțat o sentință nelegală și netemeinică sub următoarele aspecte:
Prin notele de concluzii depuse la 26.09.2008 dar și în cadrul dezbaterilor în fața instanței de fond reclamantul a precizat că înlocuiește capătul de cerere privind anularea parțială a contractului de vânzare cumpărare nr.3565/2000 și a solicitat să se constate că este constructor de bună credință și proprietar al imobilului construcție, să fie obligată pârâta să îi lase în deplină proprietate și folosință acest imobil sau să îi plătească suma de 112.000 lei în baza art.494 al. 4 cod procedură civilă.
Deși instanța de fond a considerat că modificarea adusă acțiunii nu este neprocedurală și s-a pronunțat asupra bunei credinței a reclamant, nu a verificat și nici nu s-a pronunțat asupra capătului alternativ al revendicării, cel referitor la plata contravalorii construcției în condițiile art.494 cod civil.
Chiar dacă modificarea nu a fost făcută în termenul legal, până prima zi de înfățișare, instanța de fond trebuia să se pronunțe asupra acestui capăt de cerere fie prin reluarea judecății, administrarea de probe și soluționarea întregii cauze, fie prin disjungerea modificării și judecarea separată de capetele de cerere nemodificate.
Astfel,instanța de fond a apreciat că judecătoria nu s-a pronunțat asupra acestui capăt de cerere și în baza disp.art.297 Cod procedură civilă, dispus trimiterea spre rejudecarea acestuia.
Împotriva deciziei civile nr.48/2009 a Tribunalului Vranceaa declarat recurs pârâta - SRL apreciind că hotărârea e dată cu aplicarea greșită a legii.
Instanța de fond nu a fost investită în mod legal cu o cerere privind plata c/val. construcției de către reclamant.
La termenul din 26.09.2008 printr-o cerere orală reclamantul,prin apărător,a solicitat modificarea primului capăt de cerere respectiv anularea parțială a contractului de vânzare cumpărare,în sensul că solicită constatarea că este constructor de bună credință și proprietar al imobilului casă de vacanță.
Asupra acestei modificări în sensul de mai sus - SRL s-a opus.
Din încheierea dezbaterilor nu rezultă că reclamantul a investit instanța de judecată cu un capăt de cerere prin care solicită alternativ plata contravalorii construcției.
Concluziile puse de părți,așa cum rezultă din încheiere, au vizat doar cele menționate mai sus.
În legătură cu modificarea acțiunii în sensul că reclamantul este constructor de bună credință, apărătorul a depus concluzii scrise și abia în cadrul acestora a solicitat alternativ și despăgubiri.
Acest lucru nu a fost adus niciodată la cunoștința pârâtei.
Cererea de modificare a acțiunii trebuia să fie formulată în scris conform art.82 alin.1 Cod procedură civilă,comunicată părților și trebuia să fie legal timbrată,ceea ce nu s-a întâmplat.
Examinând actele și lucrările dosarului se constată că recursul este fondat.
În ședința publică din 26.09.2008 apărătorul reclamantului a învederat că înlocuiește primul capăt de cerere privind anularea contractului de vânzare cumpărare nr.3565/2000 cu o acțiune în constatarea calității de constructor de bună credință. De abia-n faza dezbaterilor precizează că-n cazul în care pârâta dorește să păstreze terenul solicită obligarea acesteia la plata a 112.000 lei - c/valoarea imobilului -. Aceeași solicitare o regăsim și-n concluziile scrise.
Ori, etapa procesuală în care s-a formulat această ultimă cerere nu permite luarea ei în calcul. Modificarea sau întregirea acțiunii (ca-n speță) se poate face numai în fața primei instanței și numai la prima zi de înfățișare. După prima zi de înfățișare,întregirea acțiunii poate fi primită numai dacă pârâtul consimte și numai în fața primei instanțe.
O întregire a cererii în faza dezbaterilor și prin concluzii scrise nu naște în sarcina instanței niciuna din sarcinile prinse în considerente de instanța de apel și anume: repunere pe rol sau disjungere.
Față de considerentele de mai sus,prin prisma disp.art.312 alin.1 teza I Cod procedură civilă,urmează a se admite recursul,a se modifica-n tot decizia Tribunalului,în sensul respingerii apelului reclamantului în integralitatea lui.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta - SRL,cu sediul ales la cab.av. - F,str.-.- G nr.5,.7,.3, jud.V, împotriva deciziei civile nr.48 din 02 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea,în contradictoriu cu intimații, BANCA INTERNAȚIONALĂ A RELIGIILOR -PRIN LICHIDATOR JUDICIAR - () SA, având ca obiect anulare act, pe care o modifică în tot și în consecință:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.4338 din 03 0ctombrie 2008 pronunțată de Judecătoria Focșani.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
: -/03.07.2009
: /03.07.2009
2 ex.
FOND:
APEL: -
Președinte:Simona BacsinJudecători:Simona Bacsin, Anica Ioan, Luminita Cristea
