Anulare act. Decizia 373/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 373/2009
Ședința publică de la 09 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 2: Cristina Gheorghina Nicoară vicePREȘEDINTE: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 2: Cristina Gheorghina Nicoară
Grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 148/A/2009 pronunțată de Tribunalul Alba și a sentinței civile nr. 1028/2007 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar civil nr-, având ca obiect anulare act.
Procedura legal îndeplinită.
Se constată că s-a înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței, taxa judiciară de timbru datorată în cuantum de 206 RON și timbru judiciar de 2,5 RON, depuse de recurentul pârât.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 02 octombrie 2009, încheiere ce face parte din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
Prin acțiunea înregistrată la data de 08.01.2007, pe rolul Judecătoriei Aiud sub dosar nr-, reclamanții și au solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul, prin hotărâre judecătorească: să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat prin încheierea de autentificare nr. 171/17.02.2000 de Biroul Notarului Public; să se dispună restabilirea situației anterioare de CF nr.4320, nr. topo. 538/a/3/VII; să fie obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată;
Prin acțiunea reconvențională, pârâtul-reclamant reconvențional a solicitat să se dispună evacuarea pârâților - reclamanți reconvenționali și din imobilul - apartament, înscris în CF 4320, situat administrativ în, str. -, -.7, jud.
Prin sentința civilă nr.1028/2007, Judecătoria Aiuda admis acțiunea civilă formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâtul și în consecință:
A constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea de autentificare nr. 171/17.02.2000 de către Biroul Notarului Public, încheiat între reclamanți în calitate de vânzători și pârât în calitate de cumpărător, având ca obiect imobilul înscris în CF nr. 4320, sub nr. top. 538/a/3/VII.
A dispus restabilirea situației anterioare de carte funciară în CF nr. 4320, sub nr. top. 538/a/3/VII și a obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 2103 lei și suma de 300 Euro cu titlu cheltuieli de judecată.
S-a respins acțiunea reconvențională formulată de pârâtul -reclamant reconvențional în contradictoriu cu reclamanții-pârâți reconvenționali și.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 17.02.2000, reclamanții în calitate de vânzători și pârâtul, în calitate de cumpărător, au încheiat contractul autentificat prin încheierea de autentificare nr. 171/17.02.2000 de către Biroul Notarului Public, având ca obiect imobilul înscris în CF nr. 4320, sub nr. top. 538/a/3/VII.
În baza acestui contract, prin încheierea de întabulare nr. 373/2000 operată în CF 4320 sub B3, a fost întabulat dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu în favoarea pârâtului-reclamant reconvențional.
Din declarațiile martorilor, și, instanța de fond a reținut că reclamanții au încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu pârâtul doar pentru a garanta restituirea unui împrumut cu dobânzi, acordat de către pârât unei terțe persoane, respectiv numitului, urmând ca reclamanții să redobândească imobilul la restituirea împrumutului și dobânzilor. Reclamanții nu au primit de la pârât vreo sumă de bani cu titlu de preț al imobilului și au rămas în posesia imobilului, căruia i-au adus îmbunătățiri substanțiale, comportându-se astfel ca adevărați proprietari.
Din probatoriul administrat au fost înlăturate declarațiile martorilor - și, necoroborându-se cu alte probe.
Prin acțiunea principală dedusă judecății, reclamanții au solicitat inițial să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare pentru cauză ilicită susținând că actul cuprinde o clauză de răscumpărare a imobilului, iar prin răspunsul la întâmpinarea pârâtului, reclamanții au mai invocat un motiv de nulitate a contractului, respectiv cauza falsă.
În ce privește primul motiv de nulitate invocat de către reclamanții principali, instanța a reținut că articolul 4 din Legea 61/1931 prohibește pactul de răscumpărare inserat ca o condiție rezolutorie într-un contract de vânzare-cumpărare, pact de răscumpărare care poate fi constatat și printr-un alt înscris, dar care potrivit voinței părților face parte integrantă din contractul de vânzare-cumpărare. În actul asupra căruia poartă obiectul litigiului nu se regăsește o asemenea condiție rezolutorie care să atragă nulitatea contractului de vânzare-cumpărare și nu s-a încheiat vreun alt înscris prin care să se prevadă ca și parte integrantă a contractului de vânzare-cumpărare condiția rezolutorie la care s-a făcut referire în cele ce preced, astfel că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 4 din Legea 61/1931.
Referitor la cel de-al doilea motiv de nulitate invocat de către reclamanții principali, instanța de fond a apreciat, de asemenea, că nu subzistă în speță, deoarece cauza este falsă dacă există eroare asupra scopului mediat care constă în motivul determinant al încheierii actului juridic și se referă fie la însușirile unei prestații, fie la calitățile unei persoane, ceea ce nu este cazul în speță.
Având în vedere însă starea de fapt care se desprinde din declarațiile de martori reținute anterior, instanța a apreciat că actul de vânzare-cumpărare încheiat între părți este nul pentru lipsa cauzei, datorată lipsei scopului imediat, respectiv a lipsei contraprestației pârâtului cumpărător care nu le-a remis reclamanților vânzători vreo sumă de bani cu titlu de preț.
În aceste condiții, lipsește un element esențial al actului juridic, iar lipsa scopului mediat se răsfrânge și asupra scopului imediat, lipsindu-l de suport juridic, astfel încât sancțiunea a fost nulitatea absolută care poate fi reținută de instanță și din oficiu.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul-reclamant reconvențional criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea motivelor de apel se susține că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 129 alin. 4. proc. civ. pentru următoarele:
În considerentele hotărârii atacate s-a reținut că reclamanții intimați au solicitat inițial constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare pentru cauză ilicită, susținând ca actul cuprinde o clauză de răscumpărare, iar prin răspunsul la întâmpinare au mai invocat un motiv de nulitate: falsitatea cauzei.
Instanța de fond a analizat acțiunea prin prisma temeiurilor juridice invocate de reclamanți și a concluzionat că ambele motive de nulitate nu subzistă în speță.
In schimb, instanța de fond, a admis acțiunea reclamanților - reținând lipsa prețului, drept contraprestație, și a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare, pentru lipsa cauzei. Este adevărat că, în conformitate cu dispozițiile art. 169(4) proc. civ. judecătorul este în drept să pună în dezbatere orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, ceea ce înseamnă că nu este ținut de motivele de drept invocate, dar are obligația punerii în discuție a temeiurilor juridice pe care le consideră aplicabile speței, pentru ca părțile să-și poată face apărarea față de acestea din urmă.
Contractul de vânzare cumpărare - supus cenzurii instanței - este un contract autentic, încheiat cu toate solemnitățile cerute de lege, în sensul prev. de art. 1171 cod civil, în care vânzătorii au recunoscut - sub semnătură - primirea integrală a prețului convenit. Reținerea de către instanță a neplății prețului, în pofida mențiunilor din actul autentic, poate constitui un precedent periculos și afectează grav puterea probatorie și stabilitatea actelor juridice încheiate în formă autentică.
Instanța de fond a înlăturat depozițiile tuturor martorilor apelantului (pe care le considera, fie neconcludente, fie singulare), în schimb atribuit eficiență juridică depozițiilor familiei (, si ), despre care - chiar reclamanții - afirmă că erau persoanele pentru care reclamanții ar fi consimțit să încheie contractul de vânzare, astfel că aveau interesul să confirme susținerile reclamanților.
Prin decizia civilă nr.148/A/2009, Tribunalul Albaa respins apelul pârâtului pentru următoarele considerente:
Prima instanță a stabilit în mod corect că actul de vânzare - cumpărare încheiat între părți este nul pentru lipsa cauzei, datorită lipsei scopului imediat, respectiv a contraprestației pârâtului cumpărător, care nu le- remis reclamanților vânzători vreo sumă de bani cu titlu de părți. Astfel reclamanții au încheiat contractul cu pârâtul doar pentru a garanta restituirea unui împrumut cu dobânzi uzuare acordat de către pârâtul unei terțe persoane, numitului, urmând ca reclamanții să redobândească imobilul la restituirea împrumutului și a dobânzilor.
Reclamanții nu au primit de la pârât suma de 5.000 lei cu titlu de preț al imobilului și au rămas în posesia imobilului căruia i-au adus îmbunătățiri substanțiale comportându-se ca adevărați proprietari.
De asemenea, timp de 7 ani pârâtul nu a făcut nici un demers pentru a intra în posesia bunului pe care susține că l- cumpărat și pentru care susține că a plătit un preț la data încheierii contractului.
Starea de fapt reținută de prima instanță a fost confirmată și prin probele administrate în apel, respectiv declarația martorului .
Tribunalul a apreciat că sentința instanței de fond este legală și temeinică și chiar dacă temeiul juridic aplicabil speței nu a fost pus în discuția părților, în calea de atac a apelului pârâtul a avut posibilitatea de a se apăra și a administra probe.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul solicitând modificarea hotărârii instanței de apel, în sensul respingerii acțiunii principale și a admiterii cererii reconvenționale.
În expunerea motivelor, recurentul arată că prima instanță a admis acțiunea principală pe un alt temei juridic decât cel invocat de reclamanți, fără a pune în discuție acest temei, iar instanța de apel a apreciat acest aspect ca lipsit de relevanță. Recurentul susține că soluționarea în acest mod a acțiunii principale și a cererii sale de apel constituie o încălcare a dreptului lui la apărare.
O altă critică vizează încălcarea dispozițiilor art. 1171 civ. recurentul susținând că actul supus cenzurii este unul autentic, încheiat cu solemnitățile cerute de lege, prin care intimații au recunoscut, sub semnătură, primirea integrală a prețului.
În aceste condiții, reținerea de către instanță a neplății prețului afectează puterea probatorie și stabilitatea actelor juridice încheiate în formă autentică.
De asemenea, s-a susținut că instanța de apel a reproșat pârâtului că a așteptat 7 ani pentru a promova acțiunea în evacuare, dar a omis să rețină că tot atât au așteptat și reclamanții intimați până au solicitat nulitatea contractului.
S-a mai criticat faptul că instanța de apel în mod greșit a înlăturat depozițiile martorilor propuși de recurent și a dat eficiență juridică numai declarațiilor martorilor propuși de intimați.
Se susține că, în mod greșit cele două instanțe de fond au considerat că lăsarea intimaților să locuiască în continuare în apartament constituie un dubiu al celor înscrise în contractul de vânzare - cumpărare, deoarece apartamentul a fost achiziționat ca o investiție, recurentul având o altă locuință.
În final, se arată că toate susținerile intimaților sunt neverosimile.
În drept se invocă art. 304 pct. 9. proc. civ.
Recursul este legal timbrat (fl. 14 și fl. 18).
Intimații au solicitat respingerea ca nefondat a recursului, cu cheltuieli de judecată ( fl. 8 - 9).
Verificând legalitatea deciziei atacate, prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Prealabil analizării motivelor de recurs, având în vedere că la termenul de judecată din 02.10.2009, a fost pusă în discuție legalitatea căii de atac, sub aspectul calificării acesteia, Curtea constată că, față de valoarea imobilului, de 146.718 lei, cât rezultă din adresa de la fila 20 (dosar apel), calea de atac declarată de pârât împotriva hotărârii primei instanțe a fost în mod corect calificată drept apel, având în vedere dispozițiile art. 282 ind.1 proc. civ.
Raportat la criticile formulate prin motivele de recurs, Curtea reține următoarele:
Prin primul motiv de recurs, pârâtul susține că instanța de fond a schimbat cauza acțiunii, admițând cererea principală în baza unui temei juridic (lipsa contraprestației), care nu a fost invocat de reclamanți și nu a fost pus în discuția părților.
Conform principiului disponibilității și, față de dispozițiile art. 129 al. 4 și 6 proc. civ. judecătorul este ținut să soluționeze pricina în limitele investirii, reclamantul fiind cel care stabilește cadrul procesual.
În ce privește cauza cererii, ca element esențial al acțiunii civile, judecătorul nu este ținut de textul de lege invocat de parte, ci el trebuie să aplice acel text legal care corespunde situației de fapt calificată juridic de parte, în măsura în care această situație este confirmată de probele administrate.
Ca urmare, în baza mijloacelor de probă, judecătorul va stabili situația de fapt a speței, reținând din împrejurările de fapt prezentate de părți, numai acelea care au fost probate, iar apoi va aplica textul de lege corespunzător acestei situații, indiferent de dispozițiile legale indicate de părți.
Instanța de fond a procedat în acest mod atunci când a reținut că actul încheiat de părți este nul pentru lipsa cauzei, datorită lipsei scopului imediat, respectiv lipsa contraprestației pârâtului, care nu a remis reclamanților vreo sumă cu titlu de preț.
Este de observat că, prin acțiunea principală, reclamanții au susținut că cel care a primit bani de la pârât a fost numitul, ceea ce presupune că aceștia nu au primit nicio sumă cu titlu de preț.
Probele administrate au dovedit aceste împrejurări, astfel că nu corespunde realității afirmația recurentului în sensul că instanța a schimbat temeiul juridic fără a pune în discuția părților această chestiune.
Ca atare, primul motiv de recurs este nefondat, cu precizarea că motivarea instanței de apel urmează a fi substituită cu cele reținute anterior. Aceasta întrucât, în mod greșit se susține prin decizia atacată că nu are relevanță pronunțarea unei hotărâri în baza unui temei juridic ce nu a fost pus în discuția părților. O asemenea hotărâre încalcă principiile fundamentale care guvernează procesul civil, respectiv principiul disponibilității, al contradictorialității și al dreptului la apărare și în consecință este anulabilă. Numai că în speță, prima instanță a respectat aceste principii, întrucât reclamanții au susținut încă de la început că nu au primit nicio sumă de bani de la pârât.
În ce privește a doua critică, respectiv încălcarea prevederilor art. 1171 civ, Curtea îl privește, de asemenea, ca nefondat.
Prin contractul de vânzare - cumpărare, reclamanții au recunoscut că au primit suma de bani arătată în înscris. Ca atare, notarul public nu a constatat cu propriile simțuri plata prețului, pentru că banii nu au fost numărați și dați în fața lui.
În aceste condiții, mențiunile privind recunoașterea primirii prețului nu se bucură de prezumția de autenticitate și validitate, conferită de dispozițiile art. 1173 civ. ci ele fac dovada până la proba contrară.
Față de aceste considerente, nu se poate reține că instanțele de fond, constatând neplata prețului - contrar celor înscrise în contract - au adus atingere puterii probatorii, ori stabilității actelor juridice încheiate în formă autentică.
Toate celelalte critici, respectiv înlăturarea unor probe, neverosimilitatea susținerilor intimaților ori reproșul adus recurentului că nu a formulat acțiunea în evacuare decât după 7 ani și că i-au lăsat pe intimați să locuiască în apartament mai mulți ani, vizează netemeinicia hotărârii atacate. Ca urmare a abrogării pct. 10 și 11 din art. 304. proc. civ. criticile de netemeinicie nu mai pot forma obiectul controlului instanței de recurs, control care vizează exclusiv nelegalitatea hotărârii.
Pe cale de consecință, aceste critici nu mai pot fi cenzurate de instanța de recurs.
Față de toate aceste considerente, Curtea reține că criticile formulate de recurent nu se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 proc. civ. astfel că, în baza art. 312 proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
Deși intimații au solicitat cheltuieli de judecată, aceștia nu au făcut dovada unor asemenea cheltuieli, așa încât nu vor fi acordate cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 148/A/2009 pronunțată de Tribunalul Alba.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09.10.2009.
PREȘEDINTE: Daniela Mărginean - - | JUDECĂTOR 2: Cristina Gheorghina Nicoară - - - | JUDECĂTOR 3: Mihaela - - |
Grefier, |
.
Tehn.
5 ex/25.11.2009
Jud. fond -
Jud. apel - /
Președinte:Daniela MărgineanJudecători:Daniela Mărginean, Cristina Gheorghina Nicoară, Mihaela
