Anulare act. Decizia 374/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Comentarii

0

ROMÂNIA

DOSAR NR-

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND

PROPRIETATEA INTELECTUALĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 374R

Ședința publică de la 6 octombrie 2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Melania Stanciu

JUDECĂTOR 2: Mihaela Paraschiv

JUDECĂTOR 3: Silvia Pană

GREFIER - - -

Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta - pârâtă împotriva deciziei civile nr. 59A/08.01.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți și și intimatul - pârât.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul - pârât, personal și asistat de avocat care depune în ședință publică împuternicirea avocațială nr. 33930/06.10.2009, lipsind recurenta - pârâtă, și intimații - reclamanți și.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

La strigarea cauzei la amânare, intimatul - pârât prin avocat depune întâmpinare în 4 exemplare și susține că procedura de citare cu recurenta - pârâtă nu este legal îndeplinită la acest termen de judecată, întrucât nu a fost citată.

Curtea constată că recurenta - pârâtă are termen în cunoștință și nu se impunea citarea acesteia pentru termenul de judecată de astăzi și față de momentul strigării cauzei, respectiv cel al amânărilor fără discuții dispune strigarea cauzei la ordine.

La a doua strigare a cauzei a răspuns intimatul - pârât, personal și asistat de avocat care depune în ședință publică împuternicirea avocațială nr. 33930/06.10.2009, lipsind recurenta - pârâtă, și intimații - reclamanți și.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de recurs.

Intimatul - pârât prin avocat solicită respingerea recursului formulat împotriva deciziei civile nr. 59A/08.01.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, ca nefondat. Continuând, susține că intimatul - pârât a acceptat tacit succesiunea, în termenul stabilit de lege. De asemenea, arată că nu sunt fondate criticile aduse prin motivele de recurs. Fără cheltuieli de judecată.

Curtea dispune închiderea dezbaterilor și reține în pronunțare cererea de recurs.

CURTEA,

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.02.2007 sub nr-, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții și, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună anularea certificatului de moștenitor legal și testamentar nr. 5/15.01.2007 și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 391/21.01.2007 de BNP, privind apartamentul nr. 44, situat în B, calea nr. 60, - scara C, sector 6.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că certificatul de moștenitor legal și testamentar nr. 5/15.01.2007 a fost emis cu încălcarea dispozițiilor legale privind procedura de citare a acestora, în calitate de moștenitori legali, respectiv citațiile au fost trimise la alte adrese decât la cele la care locuiau, iar dovezile de îndeplinire a citațiilor poartă date de înapoiere la biroul notarial ulterioare datei eliberării certificatului de moștenitor, că persoanele care au declarat ca martori în dosarul notarial, respectiv și u, nu i-au cunoscut niciodată. Ulterior, în baza certificatului de moștenitor legal și testamentar nr. 5/15.01.2007, între pârâți a fost încheiat contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 391/26.01.2007 de BNP. Astfel, după obținerea certificatului de unic moștenitor cu încălcarea dispozițiilor legale, tatăl reclamanților, a vândut apartamentul pârâtei.

Au mai precizat reclamanții că din actele medicale pe care le dețin, rezultă faptul că tatăl acestora suferă de boli psihice care îi pot afecta discernământul. Mai mult, din actele dosarului notarial care au fost cerute pentru încheierea contractului de vânzare - cumpărare rezultă că examinarea medico legală aaf ost tăcută în vederea stabilirii capacității de a încheia un act de donație și nu pentru vânzare.

În drept, s-au invocat dispozițiile act. 85 și urm. Cod procedură civilă, nr. 105 și urm. Cod procedură civilă, art. 948, 949 și art. 950 cod civil, art. 3 lit. a din Legea nr. 146/1997 modificată și completată.

În dovedirea acțiunii, reclamanții au depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: certificatul de moștenitor legal și testamentar nr. 5/15.01.2007 eliberat de BNP, contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 6979/ 27.11.2006 de BNP, adresa nr. 317/05.02.2007 emisă de BNP, încheiere finală eliberată de BNP, bilete de ieșire din spital, scrisoare medicală, citații în dosarul nr. 389/2001 și dovezile de comunicare ale acestora, cărțile de identitate ale reclamanților.

La data de 05.03.2007 pârâții au depus la dosar întâmpinare (28-31) prin care au solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea întâmpinării, pârâții au arătat că, în timpul căsătoriei cu mama reclamanților, pârâtul a cumpărat de la B cu o contribuție comună egală, conform contractului de vânzare cumpărare nr-/11.03.1991, apartamentul nr. 44, situat în B, nr. 60, - scara C, parter, sector 6, compus din 2 camere și dependințe - baie, debara, bucătărie, două holuri și cota indiviză de 1,52% din suprafața de folosință comună a imobilului împreună cu terenul aferent apartamentului în suprafață de 20,10 mp atribuit în folosință pe durata existenței construcției de Primăria Sectorului 6

Pârâtul a mai arătat că datorită scandalurilor și violențelor fizice manifestate de reclamanți, soția sa s-a îmbolnăvit grav, decedând la data de 10.04.2002.

S-a mai susținut de către pârât că, datorită reclamanților care susțineau că este bolnav psihic, acesta s-a prezentat la comisia medicală din cadrul INML unde a efectuat expertiza medico legală prin care s-a stabilit că are discernământ, motiv pentru care s-a prezentat la notariat. Astfel, s-a eliberat certificatul de moștenitor legal și testamentar nr. 5/15.01.2007 în conformitate cu prevederile legale.

Pârâta - a arătat că a devenit proprietara imobilului menționat mai sus prin cumpărarea acestuia, achitând în întregime suma de 44.000 euro pârâtului, datoriile pe care acesta le avea precum și taxele cu privire la succesiune.

În ceea ce privește cererea de anulare a contractului de vânzare cumpărare menționat mai sus, aceasta este neîntemeiată, întrucât pârâtul avea discernământul păstrat la data încheierii actului.

Referitor la cererea reclamanților privind anularea certificatului de moștenitor legal și testamentar, pârâtul a arătat că niciunul dintre reclamanți nu a solicitat dezbaterea succesiunii în termen legal, mai mult decât atât aceștia au renunțat tacit la succesiune.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 115 - 117 Cod procedură civilă.

La solicitarea instanței, BNP a comunicat, cu adresa nr.2946/26.03.2007, copii de pe contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.391 /21.01.2007 și de pe actele care au stat la baza autentificării acestuia (38-52), precum și copia dosarului succesoral nr. 389/14.12.2006, privind pe defuncta (53-81).

La termenul de judecata din data de 30.03.2007, reclamanții au depus la dosar precizarea acțiunii (82-83), prin care au solicitat:

1. Anularea certificatului de moștenitor legal și testamentar nr. 5/15.01.2007;

2. Constatarea nulității absolute parțiaie a testamentului lăsat de defuncta, autentificat sub nr. 8745/04.04. 1994 de Notariatu1 de Stat Local al Sectorului 6 B, întrucât încalcă rezerva succesorală prevăzută de art. 841 cod civil;

3. Dezbaterea succesiunii rămase de pe urma defunctei, decedată la data de 10.04.2002, cu ultimul domiciliu În nr. 60, sector 6, stabilirea masei succesorale, a moștenitorilor și cotele acestora, respectiv:

a) masa succesorală - cota indiviză de 1;2 din apartamentul nr. 44, situat în B, nr. 60, - scara C, parter, sector 6, compus din 2 camere și dependințe,în suprafață utilă de 48,49 mp și cota indiviză de 1,52% din suprafața de folosință comună a imobilului, împreună cu terenul aferent apartamentului în suprafață de 20,10 mp, atribuit în folosință pe durata existentei construcției;

b) moștenitori legali sunt -, în calitate de soț supraviețuitor, și, în calitate de fii;

c) cotele ce le revin fiecăruia sunt: cu o cotă de 7/32 iar reclamanții moștenesc o cotă de 3/32.

4. Constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. -.01.2007 de BNP, încheiat între pârâți privind apartamentul nr. 44, pentru cauză ilicită, fraudă la lege și neplata prețului.

Reclamanții au mai arătat că parații au încheiat contractul de vânzare - cumpărare pe de o parte prin fraudarea legii, obținând un certificat de moștenitor nelegal și care nu corespunde realității, iar pe de altă parte fondat pe o cauză ilicită. Actul de vânzare _ cumpărare a fost încheiat cu rea-credință a părților, întrucât acestea au cunoscut faptul că apartamentul vândut este și proprietatea reclamanților, fiind o cauză ilicită și în frauda dreptului de moștenitor coproprietari.

La data de 16.04.2007 pârâtul a depus la dosar cerere completatoare privind masa partajabila (85-86), în sensul că de pe urma defunctei au rămas și următoarele bunuri mobile: 3 recamiere în valoare de 400, 2 mese și 7 scaune în valoare totală de 100 lei, un fotoliu pat în valoare de 50 lei, 2 frigidere în valoare de 50 lei, 4 televizoare defecte în valoare de 10 lei, o noptieră în valoare de 10 lei, 3 mașini de spălat în valoare de 50 lei, un aragaz în valoare de 500 lei, 2 șifoniere în valoare de 500 lei, un dulap de bucătărie cu vitrină în valoare de 50 lei, o groapă cu 2 locuri la Cimitirul "" în valoare de 3200 lei, o acțiune la Muntenia în valoare de 1880 lei pe numele lui, valoarea acestor bunuri fiind în valoare totală de 6720 lei.

Pârâtul a mai menționat că aceste bunuri au caracter de bunuri comune, dobândite în timpul căsătoriei cu defuncta și fac parte din masa succesorală în cota de 1/2.

Pârâtul a mai precizat că de la decesul defunctei, reclamanții, în calitate de fii au renunțat în mod tacit la succesiune, cunoscând existenta testamentului,însă aceștia l-au părăsit refuzând să îi spună adresele exacte de domiciliu pentru a le solicita sprijin material la nevoie.

În ședința publică din data de 04.05.2007, reclamanții au depus la dosar cerere precizatoare (99), prin care au arătat că înțeleg ca bunurile cuprinse în cererea completatoare să rămână în proprietatea tatălui lor și nu doresc împărțirea acestora.

În cursul procesului, la data de 24.09.2007, a decedat paratul (astfel cum rezulta din certificatul de deces aflat la filal42 dosar), astfel încât la data de 26.10.2007 reclamanții au depus la dosar cerere precizatoare a acțiunii principale (156) cu privire la moștenitorii de pe urma defunctului, iar la data de 02.11.2007 reclamanții au depus la dosar cerere precizatoare a cadrului procesual (166) față de decesul pârâtului, arătând că în prezent, calitatea de pârâtă în prezenta cauză o are doar numita, având în vedere că moștenitorii def. sunt reclamanții, care nu pot avea dubla calitate de reclamanți și pârâți.

În cauză, au fost administrate probe cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului ( 100-101) și au fost audiați martorii și, la propunerea reclamanților și si, la propunerea pârâtei, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.

De asemenea, s-a efectuat expertiza medico-legală (2l6-221), întocmită de Institutul Național de Medicină Legală - Minovici, pentru a se stabili dacă def. avea discernământ la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare.

Din oficiu, în baza art. 56 alin. 3 din legea nr. 7/1996, instanța a dispus notarea litigiului în Cartea Funciară, având în vedere capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare.

Prin sentința civilă nr. 2983/2.05.2008 Judecătoria Sectorului 6 admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanții, și, împotriva pârâtei -; a anulat certificatul de moștenitor legal și testamentar nr. 5/15.01.200~ eliberat de BNP în dosarul succesoral nr. 389/2006; a constatat deschisă succesiunea def., decedată la data de 10.04.2002, cu ultimul domiciliu în B, nr. 60, sector 6; a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma def. se compune din cota indiviză de 1/2 din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în B, nr. 60, -. C, parter,.44, sector 6 restul cotei de 1/2 aparținându-i soțului supraviețuitor, în calitate de bun propriu; a constatat că de pe urma def. a rămas ca moștenitor legal și testamentar numitul, în calitate de soț supraviețuitor și legatar universal, căruia îi revine întreaga masă succesorală; a constatat că reclamanții, și, în calitate de descendenți, nu au acceptat în termen succesiunea def.; a respins capetele de acțiune privind constatarea nulității absolute parțiale a testamentului autentificat sub nr. 8745/04.04.1994 de fostul Notariat de Stat Local sector 6 B și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 391/26.01.2007 de BNP, ca neîntemeiate; a respins cererea reconvențională formulată de, ca neîntemeiată; a respins cererea reclamanților de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată; a obligat reclamanții să plătească pârâtei suma de 3000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 10.04.2002 a decedat numita, cu ultimul domiciliu în B, nr. 60, sector 6, astfel cum rezultă din certificatul de deces aflat la fila 56 dosar.

Procedura succesorală de pe urma acestei defuncte a fost dezbătută de BNP în dosarul succesoral nr. 389/2006, în urma căreia a fost eliberat certificatul de moștenitor legal și testamentar nr. 5/15.01.2007 ( 81), prin care se atestă calitatea de unic moștenitor legal și testamentar a numitului, avându-se în vedere testamentul lăsat de defuncta autentificat sub nr. 8745/04.04.1994.

În urma dezbaterii succesiunii soției sale, numitul a înstrăinat imobilul către pârâta, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 391/26.01.2007 de BNP (50-51).

Prin prezenta acțiune, astfel cum a fost precizată, reclamanții, și, în calitate de descendenți ai defunctei, au solicitat:

- anularea certificatului de moștenitor legal și testamentar nr. 5 15.01.2007, emis cu nelegala citare a tuturor moștenitorilor;

- constatarea nulității absolute parțiale a testamentului lăsat de defuncta, autentificat sub nr. 8745/04.04.1994 de Notariatul de Stat Local al Sectorului 6 B, întrucât încalcă rezerva succesorală;

- dezbaterea succesiunii rămase de pe urma defunctei;

- constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr. 391/26.01.2007, pentru lipsa de discernământ a vânzătorului, cauză ilicită fraudă la lege și neplata prețului.

Analizând acțiunea precizată, din prisma normelor legale incidente și a probelor administrate, instanța a constatat că este întemeiată în parte, pentru următoarele considerente:

1. Referitor la anularea certificatului de moștenitor legal și testamentar nr. 5/15.01.2007:

Din probele administrate în cauza, instanța a constatat ca acesta a fost întocmit cu încălcarea dispozițiilor legale.

Astfel, potrivit art. 75 din legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, "după ce constată că este legal sesizat, notarul public înregistrează cauza și dispune citarea celor care au vocație la moștenire. "

În cadrul procedurii succesorale ce a făcut obiectul dosarului nr. 389/2006 al BNP, reclamanții, și, în calitate de descendenți ai defunctei, nu au fost citați la domiciliile lor reale.

Din dovezile de comunicare aflate la filele 70-75 dosar, rezultă că pentru reclamantul s-a încercat citarea, pentru termenele din 12.01.2007 și 15.01.2007, la adresa din B- sector 3, însă citațiile s-au întors întregi, fără a se aduce la îndeplinire comunicarea lor.

Numitul a fost citat la adresa din B, C nr. 48, sector 3, iar a fost citat în B,-, sector 3.

Din cărțile de identitate ale reclamanților, aflate în copie la filele 18-19 dosar, rezultă că aceștia au următoarele domicilii legale: în B, strada-, -a, scara A, apartament 22, sector 3, în B, nr. 105, etaj 3, apartament 8, sector 3 și în B,-, sector 3.

Prin urmare, comparând domiciliile legale ale reclamanților cu adresele la care au fost citați în cadrul procedurii notariale de dezbatere a succesiunii, instanța a constatat că aceștia au fost citați la adrese greșite, lucru ce echivalează cu lipsa de citare.

Nu se poate reține ca întemeiată apărarea făcută inițial de pârâtul, în sensul că reclamanții nu au vrut să-i comunice domiciliile lor. În primul rând, dacă existau dubii cu privire la domiciliile legale ale potențialilor moștenitori, notarul public avea obligația să emită adresa către Inspectoratul Național de Evidență a Persoanelor, pentru a obține relații cu privire la domiciliile acestora. În al doilea rând, din declarația martorului rezulta că def. era, la momentul decesului soției sale, în relații foarte bune cu copiii săi, vizitându-i permanent. Prin urmare, având în vedere că defunctul își vizita copiii, nu se poate susține că nu le cunoștea adresele exacte de domiciliu.

În aceste condiții, având în vedere că reclamanții nu au fost citați legal la dezbaterea succesiunii mamei lor, pentru a-și apăra interesele, față de dispozițiile art. 88 alin. 1 din legea nr. 36/1995 care prevăd că "cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii", instanța va dispune anularea certificatul de moștenitor legal și testamentar nr. 5/15.01.2007 eliberat de BNP în dosarul succesoral nr. 89/2006.

2. Referitor la nulitatea absolută parțială a testamentului autentificat sub nr.8745/04.04. 1994:

Reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a testamentului lăsat de defuncta lor mamă, motivat de faptul că acest testament încalcă rezerva succesorală.

Nulitatea absolută a unui act civil este acea nulitate care sancționează nerespectarea la încheierea actului juridic civil, a unei dispoziții legale imperative care ocrotește un interes public, general. Nulitatea, ca și sancțiune, intervine în ipoteza încălcării normelor juridice stabilite pentru încheierea valabilă a actului, adică cele care se referă la condițiile de validitate, de fond și forma ale actului. Momentul în raport cu care se apreciază conformitatea cu legea a actului juridic este acela al încheierii lui.

În ceea ce privește nulitatea unui testament, aceasta poate viza doar forma în care este întocmit testamentul, cât și capacitatea de exercițiu a testatorului.

Faptul că un testament încalcă rezerva succesorală nu este un motiv de nulitate absolută a testamentului, moștenitorii rezervatari, care vin efectiv la moștenire, având posibilitatea să fie de acord cu clauzele testamentare sau să solicite reducțiunea testamentului în limita cotitatii disponibile, dacă nu sunt de acord cu liberalitățile făcute de autorul lor.

Din verificarea testamentului autentificat sub nr. 8745/04.04.1994, instanța a reținut că acesta este întocmit în forma autentică, cerută de lege pentru un anumit tip de testament, iar testatoarea avea capacitatea de dispoziție necesară pentru emiterea acestui act, având în vedere că nu s-au administrat probe și nici măcar nu s-a susținut că nu ar fi avut discernământ.

În consecință, apreciind că încălcarea rezervei succesorale nu este un motiv de nulitate absolută a unui testament, instanța va respinge capătul de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a testamentului autentificat sub nr. 8745/04.04.1994 de fostul Notariat de Stat Local sector 6 B, ca neîntemeiat.

3. Referitor la dezbaterea succesiunii defunctei:

La data de 10.04.2002 a decedat numita, cu ultimul domiciliu în B, nr. 60, sector 6 (potrivit certificatului de deces aflat la fila 56 dosar), astfel încât, potrivit art. 651 cod civil, instanța va constata deschisă succesiunea defunctei.

Anterior decesului, la data de 04.04.1994, a testat, prin testamentul autentificat sub nr. 8745/1994 la fostul Notariat de Stat Local sector 6, în favoarea soțului său, toate bunurile mobile și imobile ce se vor găsi în patrimoniul său la data decesului.

Din probele administrate în cauză, rezulta potrivit art. 1 lit. e din Legea 319/1944 si art. 650 cod civil, că de pe urma defunctei a rămas ca unic moștenitor legal și testamentar acceptant, numitul, în calitate de soț supraviețuitor (potrivit certificatului de căsătorie aflat la fila 64 dosar).

Din actele de stare civilă depuse la dosar, rezultă că reclamanții, și aveau vocație legală concretă la succesiunea def., în calitate de descendenți și moștenitori rezervatari, potrivit art. 669 și 841 cod civil. Însă, pentru a culege efectiv moștenirea lăsată de mama lor, aceștia aveau obligația de a accepta succesiunea defunctei în termenul de opțiune succesorală prevăzut de art. 700 cod civil.

Potrivit art. 700 alin. 1 cod civil,"dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii".

Problema care se ridică în prezenta cauza este a se stabili dacă reclamanții au acceptat sau nu în termen succesiunea def., în calitate de descendenți ai defunctei, pentru a putea solicita reducțiunea testamentului eliberat în favoarea tatălui lor și a culege rezerva lor succesorală.

Art. 689 cod civil prevede ca "acceptarea poate fi sau expresă sau tacită.// Este expresă când se însușește titlul sau calitatea de erede într-un act autentic sau privat; este tacită când eredele face un act, pe care n-ar putea să-l facă decât în calitatea sa de erede, și care lasă a se presupune neapărat intenția sa de acceptare". Deci, reclamanții aveau posibilitatea de a accepta succesiunea def., fie în mod expres, fie în mod tacit, însă, din întreg materialul probator administrat în cauză, rezulta că aceștia nu și-au exercitat dreptul de opțiune succesorală în termenul de 6 luni prevăzut de lege. Astfel, aceștia nu au dat nicio declarație de acceptare a succesiunii defunctei, declarație care să poată fi considerată drept o acceptare expresă potrivit art. 689 cod civil.

În ceea ce privește acceptarea tacită, potrivit art. 689 cod civil, acceptarea tacită rezulta din acte sau fapte pe care succesibilul n-ar fi putut să le facă decât în calitatea sa de moștenitor acceptant, adică să fie vorba de acte juridice din care să rezulte că a înțeles să accepte pur și simplu moștenirea. acceptării tacite o constituie manifestarea intenției neîndoielnice de a accepta moștenirea. Când un asemenea act este echivoc, adică în măsură să primească și o altă interpretare, el nu mai valorează acceptare tacită.

În speța de față, reclamanții nu au efectuat niciun act care să presupună intenția lor neîndoielnică de a accepta moștenirea. Astfel, ambii martori audiați la propunerea reclamanților au declarat că nu cunosc ca reclamanții să-și fi însușit vreun bun rămas de pe urma mamei lor; ca după decesul mamei, în apartamentul părinților a rămas să locuiască doar numitul, care era uneori vizitat de către copii. Aceste declarații se coroborează și cu afirmațiile reclamanților din acțiune, având în vedere că reclamanții nu au indicat nicio modalitate de acceptare a succesiunii, nu au spus din care anume act sau fapta ar putea să rezulte o acceptare tacită a succesiunii mamei lor.

S-a încercat să se susțină faptul că reclamanții au acceptat succesiunea mamei lor, prin faptul că s-au ocupat de înmormântarea acesteia. ța a apreciat că acest aspect (pregătirea funeraliilor) ține de datinile și obiceiurile creștinești, de morala omului, și nicidecum nu reprezintă o manifestare a intenției neîndoielnice de a accepta moștenirea. Pe de altă parte, doctrina și jurisprudența au statuat în unanimitate ca actele de administrare urgentă și de conservare, precum și pregătirea funeraliilor nu echivalează cu o acceptare tacită, acestea putând fi făcute și în altă calitate decât cea de moștenitor, persoana fiind considerată ca un gestionar de afaceri, în folosul celui ce va primi moștenirea.

Pentru motivele expuse anterior, având în vedere că reclamanții nu au făcut dovada că au acceptat, expres sau tacit, succesiunea def. în termenul de 6 luni prevăzut de art. 700 cod civil, instanța a constatat că reclamanții, și, în calitate de descendenți, nu au acceptat în termen succesiunea def., astfel încât, pe cale de consecință, a constatat că numitul este unicul moștenitor legal și testamentar al defunctei, în calitate de soț supraviețuitor și legatar universal, căruia îi revine întreaga masă succesorală.

În ceea ce privește masa succesorală rămasă de pe urma defunctei, instanța a constatat că aceasta se compune din cota indiviza de 1/2 din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în B, nr. 60, -. C, parter,.44, sector 6, restul cotei de 1/2 aparținându-i soțului supraviețuitor, în calitate de bun propriu. Defuncta a dobândit bunul în timpul căsătoriei cu, prin contractul de vânzare cumpărare nr- încheiat cu B (66).

În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de numitul, până să intervină decesul sau, prin care solicita să fie incluse o serie de bunuri mobile în masa partajabilă rămasă de pe urma soției sale, instanța a respins-o ca neîntemeiată, având în vedere că nu s-a administrat nicio probă prin care să se facă dovada existentei acestor bunuri.

4. Referitor la constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr. 391/26.01.2007

Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 391 26.01.2007 la BNP, în calitate de proprietar (1/2 prin cumpărare și prin moștenire de la soția sa) a vândut pârâtei, apartamentul nr.44 situat în B, nr. 60, -. C, parter, sector 6, pentru prețul de 44.000 euro. În cuprinsul actului s-a specificat faptul că prețul a fost primit în întregime de către vânzător, în ziua autentificării, anterior prezentării la notariat. Aceasta mențiune făcută de notarul public în cuprinsul actului este susținută atât de înscrisul sub semnătura privată intitulat "chitanță" semnat de vânzător și cumpărătoare la data de 26.01.2001 cât și de declarațiile martorilor și audiați în cauză.

Reclamanții au invocat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare, pentru lipsa de discernământ a vânzătorului, cauză ilicită, fraudă la lege și neplata prețului. Din întreg probatoriul administrat în cauză, instanța a constatat că nu există niciun motiv de nulitate absolută a contractului. Astfel, este de subliniat în primul rând că lipsa discernământului părții contractante atrage nulitatea relativă, și nicidecum nulitatea absolută a actului. În al doilea rând, din concluziile raportului de expertiză medico-legal întocmit în cauză de către Institutul Național de Medicină Legală " Minovici", instituția competentă în acest sens, rezultă că numitul, chiar, dacă a avut o tulburare cognitivă ușoară pe fond organic vascular, a avut capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor ce decurg din actul de vânzare cumpărare întocmit la data de 26.01.2007, având discernământul păstrat. De altfel, aceleași concluzii rezultă și din certificatul medico-legal nr. 7683/11.01.2007, întocmit cu câteva zile anterior vânzării (chiar dacă expertizarea de atunci s-a făcut în vederea încheierii unei donații, totuși concluziile medicale cu privire la discernământul lui rămân valabile și pentru cazul vânzării, starea psihică a persoanei expertizate fiind aceeași, doar natura juridică a actului fiind alta, de altfel fiind chiar mai favorabilă defunctului). Reclamanții au încercat să combată concluziile raportului de expertiză medico-legală prin declarațiile martorilor audiați, însă nu au reușit să demonteze concluziile acestei probe, efectuată de către persoane profesioniste. Este adevărat că cei doi martori audiați la propunerea reclamanților au declarat că def. a fost o persoana mai dificilă, rea și ciudată, dar aceste trăsături nu sunt de natură a duce la înlăturarea discernământului unei persoane. Prin urmare, având în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală întocmit în cauză, instanța a reținut că defunctul vânzător a avut pe deplin discernământ la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare nr. 391/26.01.2007.

În ceea ce privește cauza ilicită și frauda la lege, invocate de reclamanți în susținerea nulității absolute a contractului, motivat de faptul că părțile contractante știau că bunul înstrăinat nu era în totalitate în proprietatea vânzătorului, instanța a constatat că nu sunt incidente în cauză. Astfel, așa cum s-a arătat anterior, la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare atacat, def. era unicul proprietar al apartamentul nr.44 situat în B, nr. 60, -. C, parter, sector 6, imobil pe care l-a dobândit parte prin cumpărare în timpul căsătoriei, parte prin moștenire de la defuncta sa soție. Pe de altă parte, doctrina și jurisprudența a statuat în mod constant că vânzarea lucrului altuia nu este un motiv care să atragă nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare. Prin urmare, contractul nu are o cauză ilicită și nu a fost încheiat cu fraudarea legii.

Referitor la neplata prețului, sunt de reținut două aspecte. În primul rând neplata prețului este o împrejurare ce ține de executarea contractului de vânzare cumpărare, și nu de condițiile de fond și forma ce trebuiesc îndeplinite la momentul încheierii actului. Astfel, sancțiunea nerespectării de către cumpărătoare a obligației de plata a prețului este rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare, și nicidecum nulitatea absolută a contractului. În al doilea rând, din probele administrate în cauză, astfel cum s-a arătat anterior, rezulta că pârâta a achitat prețul de 44.000 euro stabilit prin contract.

În consecință, având în vedere cele expuse anterior, apreciind că nu exista incident niciun motiv de nulitate absolută, instanța a respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 391/26.01.2007 de BNP, ca neîntemeiat.

Pentru toate aceste considerente, apreciind acțiunea reclamanților ca fiind întemeiată doar în parte, instanța a admis în parte acțiunea, astfel cum a fost precizată; a anulat certificatul de moștenitor legal și testamentar nr. 5/15.01.2007 eliberat de BNP în dosarul succesoral nr. 389/2006; a constatat deschisă succesiunea def., decedată la data de 10.04.2002, cu ultimul domiciliu în B, nr. 60, sector 6; a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma def. se compune din cota indiviză de 112 din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în B, nr. 60, -. C, parter,.44, sector 6, restul cotei de 112 aparținându-i soțului supraviețuitor, în calitate de bun propriu; a constatat că de pe urma def. a rămas ca moștenitor legal și testamentar numitul, în calitate de sot supraviețuitor și legatar universal, căruia îi revine întreaga masă succesorală; a constatat că reclamanții, și, în calitate de descendenți, nu au acceptat în termen succesiunea def.; a respins capetele de acțiune privind constatarea nulității absolute parțiale a testamentului autentificat sub nr. 8745/04.04.1994 de fostul Notariat de Stat Local sector 6 B și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 391/26.01.2007 de BNP, ca neîntemeiate și a respins cererea reconvențională formulată de ca neîntemeiată.

Având în vedere că s-a respins capătul de acțiune formulat împotriva pârâtei (nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare), reclamanții căzând în pretenții față de această, instanță a respins cererea acestora de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată și a obligat reclamanții să plătească pârâtei suma de 3000 lei, reprezentând onorariu de avocat, potrivit chitanței nr.10/28.01.2008 aflată la dosar.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul-pârât, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele considerente:

În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că, în ce privește dezbaterea succesiunii defunctei -cerere pe care au solicitat instanței să o analizeze ca și consecință a admiterii primelor două capete de cerere soluția a fost aceea de respingere. Pentru a se pronunța astfel, instanța a analizat disp. Art. 700 alin 1 civ, arătând că important este a se stabili dacă apelantul și frații săi ar fi acceptat sau nu în termen succesiunea defunctei lor mame, în calitate de descendenți. ța de fond a conchis că reclamanții nu ar fi efectuat nici un act care să presupună acceptarea neîndoielnică a moștenirii autoarei lor. Singura probă pe care instanța își sprijină această soluție sunt depozițiile martorilor care ar fi declarat că nu cunosc ca descendenții să-și fi însușit vreun bun rămas de pe urma mamei lor. Este insuficient ceea ce poate furniza un singur mijloc de probă, câtă vreme nu se procedează la coroborarea cu celelalte probe administrate in cauză. A arătat că a suportat toate cheltuielile ocazionate de înmormântarea mamei lor și de organizarea pomenirilor creștinești, aspect pe care instanța l-a calificat ca nefiind un gest de acceptare tacită a moștenirii, considerându-i a fi "eventuali gestionari de afaceri în folosul celui ce va primi moștenirea". Or, este evident că asemenea cheltuieli nu ar fi fost asumate decât de către moștenitori în intenția lor vădită de a prelua moștenirea cu activul și pasivul ei. Cum se poate califica gestul descendenților de a prelua pasivul unei moșteniri-cheltuielile de înmormântare-tot practica judiciară a statuat - fac parte din pasivul succesoral asumarea lor însemnând practic asumarea patrimoniului succesoral. Ca urmare a analizării acestui capăt de cerere instanța a reținut că singurul moștenitor al defunctei este soțul supraviețuitor al acesteia, care a și cules întreaga moștenire. Consideră că instanța nu a purces la stabilirea adevărului și nu a administrat în virtutea rolului activ toate mijloacele de probă ce ar fi condus la convingerea că apelantul și frații săi într-adevăr au acceptat succesiunea.

Ultimul capăt de cerere a fost acela de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.391/26.01.2007 prin care defunctul a vândut intimatei pârâte imobilul în cauză. Motivul nulității absolute semnalat a fost cauza ilicită și frauda la lege. ța analizând cererea o respinge ca neîntemeiată constatând că nu ar exista nici un motiv de nulitate absolută a contractului. Evident că instanța de fond a procedat astfel pentru a nu contrazice soluțiile date pe primele capete de cerere în raport de care deși anulează certificatul de moștenitor, totuși constată că apelantul și frații săi nu ar avea calitatea de moștenitori acceptanți a moștenirii rămase de pe urma defunctei lor mame. Consideră că în mod greșit instanța de fond a ajuns la această concluzie raportat la modalitatea în care a interpretat probele și nu a dispus în virtutea rolului activ administrarea unor probe noi din care să reiasă fără echivoc neacceptarea moștenirii.

În concluzie se solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a hotărârii apelate, iar pe baza probelor ce se vor administra în cauză, admiterea in fond a acțiunii așa cum a fost formulată.

În drept, se invocă disp. art. 282 și urm. proc.civ.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare la apelul formulat de, împotriva sentinței civile nr. 2983/303/02.05.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B în dosarul -, solicitând respingerea acestuia ca neîntemeiat, menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală.

Prin decizia civilă nr. 59 de la 08.01.2009 TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECTIA A IV A CIVILĂ a admis apelul, a schimbat, în parte, sentința civilă apelată în sensul că a constatat că de pe urma defunctei a rămas ca moștenitor legal și testamentar în calitate de soț supraviețuitor și legatar universal cu o cotă de din masa succesorală și reclamantul în calitate de descendent și moștenitor legal și rezervatar cu o cotă de din masa succesorală, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate, a obligat apelantul la plata către intimată a sumei de 1500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.

În motivarea deciziei s-a re ținut că apelul este fondat doar în ceea ce privește cererea apelantului ce are ca obiect constatarea calității de moștenitor de pe urma defunctei și a cotei succesorale, soluția instanței de fond în privința constatării nulității absolute parțiale a testamentului autentificat sub nr.8745/4.04.1994 și a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.391/26.0 1.2007 fiind legală și temeinică.

În primul rând, tribunalul a re ținut că cererea de chemare în judecată a fost formulată de către reclamanții, în calitate de descendenți ai defunctei, iar instanța de judecată a considerat că de pe urma defunctei a rămas ca moștenitor legal și testamentar decât defunctul, în calitate de soț supraviețuitor și legatar universal, căruia îi revine întreaga masă succesorală și că cei trei descendenți nu au acceptat succesiunea în termen, iar calea de atac a apelului a fost exercitată doar de către apelantul reclamant împrejurare față de care așa cum vom motiva în continuare se poate reține doar pentru acesta calitate de moștenitor legal al defunctei, având în vedere limitele investirii în apel.

Apelantul reclamant a arătat că a solicitat instanței de judecată să se constate nulitatea absolută a certificatului de moștenitor legal și testamentar nr.5/15.01.2007 și a contractului de vânzare cumpărare nr.391/21.01.2007 prin care s-a înstrăinat dreptul de proprietate asupra apartamentului 44 situat în B calea numărul 60, -. C, sector 6, motivat de faptul că certificatul de moștenitor a fost emis cu încălcarea dispozițiilor legale de citare în calitate dem oștenitor a reclamanților, iar la data înstrăinării apartamentului autorul suferea de boli psihice de natură a-i afecta discernământul.

Tribunalul a reținut că soluția instanței de fond cu privire la respingerea cererii privind constatarea nulității absolute a testamentului autentificat sub nr.8745/4.04.1994 este una corectă, iar argumentele vor fi împărtășite de către tribunal, întrucât împrejurarea că un testament ar încălca rezerva succesorală nu este un motiv de nulitate absolută a testamentului, moștenitorii rezervatari în măsura în care justifică acceptarea succesiunii în termenul prevăzut de lege au posibilitatea să solicite reducțiunea testamentului în limita cotității disponibile dacă nu sunt de acord cu liberalitățile făcute de autorul lor. Testamentul, în cauză este întocmit în formă autentică, iar testatorul avea capacitatea juridică de dispoziție pentru a întocmi astfel de acte juridice, în cauză nefiind administrate probe din care să rezulte că discernământul acestuia ar fi fost afectat, iar cauzele de nulitate se analizează și acestea trebuie să subziste la data întocmirii actului juridic.

ța de fond a considerat că cei trei reclamanți nu au acceptat succesiunea defunctei în termenul de opțiune succesorală prevăzut de art.700 civ.

Așadar, dacă nu se justifică acceptarea succesiunii în termenul prevăzut de lege fie el în mod expres, fie în mod tacit, nu se mai impune a se analiza în ce măsură notarul public a dispus sau nu legala citare la dezbaterea succesiunii defunctului întrucât prin neacceptarea succesiunii în termen, moștenitorii care ar fi putu avea vocație succesorală concretă devin străini de succesiune astfel că nu se justifică un interes născut, actual și personal în a solicita anularea certificatului de moștenitor și deci legitimare procesuală activă.

Art. 689 cod civil prevede ca "acceptarea poate fi sau expresă sau tacită.// Este expresă când se însușește titlul sau calitatea de erede într-un act autentic sau privat; este tacită când eredele face un act, pe care n-ar putea să-l facă decât în calitatea sa de erede, și care lasă a se presupune neapărat intenția sa de acceptare".

Nu se poate considera că pregătirea funerariilor ce presupune efectuarea de cheltuieli pentru înmormântare și pentru pomenire nu echivalează cu acte de acceptare tacită, însă din probele administrate în fața instanței de apel rezultă că apelantul reclamant a efectuat acte de acceptare a succesiunii în termenul defipt de lege pentru acceptarea succesiunii, prin preluare de bunuri mobile din masa succesorală. Astfel, din declarația martorului rezultă că acesta la ajutat personal pe apelant în vara anului 2002 să încarce niște mobilă din casa defunctei pe care a dus-o la propriul domiciliu, precum și o mașină de cusut cu acționare mecanică și două saltele de lână. Din declarația martorului, audiat în apel rezultă de asemenea că în vară după moartea defunctei acesta i-a ajutat pe și pe să ia din casa defunctei două șifoniere, două saltele, o mașină de cusut.

Așadar, tribunalul a reținut că preluarea acestor bunuri s-a făcut in scopul însușirii calității de moștenitor, iar aceste acte nu ar fi putut să fie făcute decât în calitate de moștenitor acceptant, bunurile au fost preluate la inițiativa moștenitorilor și acestea constituie manifestarea intenției neîndoielnice de a fi acceptă succesiunea defunctei.

Tribunalul a re ținut că, deși probele converg spre soluția că și reclamantul a acceptat succesiunea defunctei în termen, nu-i poate reține această calitate de moștenitor, având în vedere că acesta nu a promovat apel, devoluțiunea fiind una parțială, iar cu privire la acest reclamant hotărârea a intrat în puterea lucrului judecat.

Cu privire la critica privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr.391/2007, tribunalul a re ținut că soluția instanței de fond prin care s-a respins această cerere este legală și temeinică. Lipsa discernământului părții contractante, atunci când aceasta se dovedește atrage nulitatea relativă, și nicidecum nulitatea absolută a actului, ori prin probele administrate în cauza nu s-a dovedit acest motiv de nulitate. Din concluziile raportului de expertiza medico-legal întocmit în cauza de către Institutul Național de Medicina Legala " Minovici", instituția competentă în acest sens, rezulta că numitul, chiar, daca a avut o tulburare cognitivă ușoară pe fond organic vascular, a avut capacitatea psihica de apreciere critica a conținutului și consecințelor ce decurg din actul de vânzare cumpărare întocmit la data de 26.01.2007, având discernământul păstrat. De altfel, aceleași concluzii rezultă și din certificatul medico-legal nr. 7683/11.01.2007, întocmit cu câteva zile anterior vânzării (chiar dacă expertizarea de atunci s-a făcut în vederea încheierii unei donații, totuși concluziile medicale cu privire la discernământul lui rămân valabile și pentru cazul vânzării, starea psihică a persoanei expertizate fiind aceeași, doar natura juridică a actului fiind alta, de altfel fiind chiar mai favorabilă defunctului). Așa cum a reținut și instanța de fond, prin declarația martorilor audiați în fața instanței de fond nu s-a reușit să se demonstreze că vânzătorul ar fi fost lipsit de discernământ la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, iar faptul că din declarațiile martorilor audiați la fond rezultă că defunctul a fost o persoană mai dificilă, rea și ciudată, aceste trăsături nu sunt de natură a duce la înlăturarea discernământului unei persoane.

Referitor la motivul de nulitate constând în neplata prețului, pe de o parte arătăm că neplata prețului este o împrejurare ce ține de executarea contractului de vânzare cumpărare, și nu de condițiile de fond și forma ce trebuie îndeplinite la momentul încheierii actului. Astfel, sancțiunea nerespectării de către cumpărătoare a obligației de plata a prețului este rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare, și nicidecum nulitatea absolută a contractului, iar pe de altă parte dacă nu s-ar reține aceste argumente nu rezultă din probele administrate de reclamanți o situație contrară celei menționate în contract referitoare la plata prețului, iar prin motivele de apel nu se arată nici un argument bazat pe probe în sensul că prețul nu ar fi fost plătit. Din probele administrate în fața instanței de fond, respectiv din declarația martorei ce a fost de față la înmânarea prețului apartamentului rezulta că pârâta a înmânat vânzătorului prețul de 44.000 euro și s-a încheiat o chitanță ce a fost semnată și de martoră, după care s-a mers la notariat pentru semnarea contractului de vânzare-cumpărare și ca cumpărătoarea dispunea de bani pentru că anterior înstrăinase un apartament cu 3 camere.

Tribunalul a reținut ca în favoarea intimatei pârâte operează teoria moștenitorului aparent, ce este admisă în doctrină și jurisprudență, potrivit căreia actul încheiat cu un moștenitor aparent se menține dacă este cu titlu particular, oneros, iar dobânditorul este de bună credință.

Tribunalul a reținut că la data încheierii contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.391/26.01.2007, dovada calității de moștenitor în favoarea vânzătorului este făcută prin certificatul de moștenitor nr.5/15.01.2007 ce nu era contestat de vreunul dintre moștenitorii ce ar putea pretinde vreun drept succesoral de pe urma defunctei, iar la data vânzării, vânzătorul era singurul moștenitor legal și testamentar al defunctei, iar pentru cota de acesta este proprietar potrivit regulilor comunității de bunuri, așadar în nici un caz nu se poate considera că a fost frauda legea sau ca contractul ar fi avut o cauză ilicită, iar calitatea de moștenitori a părților s-a constatat de către notar, moștenitorii sau mandatarii acestora neavând astfel de posibilități legale. Pe de altă parte cererea privind dezbaterea succesiunii defunctei a fost făcută și semnată de soțul supraviețuitor, nefiind vreo cerere făcută de mandatar cu privire la indicarea unor adrese a descendenților defunctului, după cum rezultă din dosarul notarial trimis la instanța de fond.

Prin urmare în nici un caz nu se poate considera că instanța de fond nu a avut rol activ și că hotărârea este pronunțată cu încălcarea art. 129 al. 5.pr civ, având în vedere că instanțele de judecată nu sunt obligate să administreze probe din oficiu, dispoziția legală fiind în sensul că se pot ordona doar probele, pe care instanța le consideră necesare, iar instanța nu are nici obligația să administreze probe doar pentru a da câștig de cauză reclamanților, mai ales că sarcina probațiunii este în sarcina celui ce face o cerere în fața instanței.

În temeiul art. 274.pr civ a fost obligat apelantul la plata către intimata a sumei de 1500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel, având în vedere că apelul s-a găsit fondat doar în ceea ce privește reținerea calității de moștenitor a apelantului, acesta nu a solicitat cheltuieli de judecată în apel, astfel că nu se poate aprecia asupra unei compensări totale a cheltuielilor de judecată.

Împotriva deciziei men ționate anterior a declarat recurs intimata-pârâtă -.

În motivarea recursului s-a arătat că sunt incidente dispozițiile art. 304 pct.6 și pct.9 Cod pr. civ. instanța de apel acordând apelantului mai mult decât a cerut pronunțând o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, întrucât din motivele de apel depuse la dosar nu rezultă faptul că acesta a solicitat instanței de apel să constate ca este moștenitorul mamei sale Lucretia cu o cota de din masa succesorală, acesta în motivele de apel criticând sentința pronunțată la fondul cauzei iar în pagina 4 solicitând admiterea în fond a acțiunii așa cum a fost formulată. În cererea principală, mai exact în precizare (pag 82 dosar fond), apelantul-reclamant a solicitat să se constate că moștenitorii sunt, și, fiecare moștenind o cota legală de 3/32 din masa succesorală. În concluzie, instanța de apel a acordat apelantului mai mult decât a cerut și anume cota de din masa succesorală, deși acesta a solicitat prin cererea principala cota de 3/32. ța de apel, apreciază că ". deși probele converg spre soluția ca și reclamantul a acceptat succesiunea defunctei în termen, tribunalul nu-i poate reține această calitate de moștenitor, având în vedere că acesta nu a promovat apel,." (pag 18 al. 4 decizie apel), însă, deși apreciază că ar fi acceptat succesiunea de pe urma defunctei sale mame, îi repartizează întreaga masă succesorală, prezumtiv acceptată, fratelui său apelantul, neluând în calcul faptul că moștenitor legal și testamentar în cauză era și tatăl său.

Recurenta a arătat în continuare că instanța de apel a repus apelantul-reclamant în termenul de acceptare a succesiunii deși acesta nu a solicitat acest lucru și mai mult dreptul acestuia s-a prescris prin trecerea termenului de 6 luni începând de la data deschiderii succesiunii așa cum dispune art.700 Cod civil. Este evident faptul că apelantul-reclamant nu a acceptat succesiunea de pe urma mamei sale întrucât în încheierea de ședință din data de 04.05.2007, apărătorul reclamanților, având cuvântul arată că nu solicită instanței bunurile cuprinse în cererea completatoare (pag.104 dosar fond). Este evident faptul că apelantul-reclamant, ca și frații săi, nu a acceptat în niciun mod succesiunea de pe urma mamei sale Lucretia, prin cererea completatoare depusă la dosarul cauzei de către defunctul (pag.104 dosar fond) acesta solicitând completarea masei succesorale partajabile rămase de pe urma defunctei sale soții, printre altele și cu cele 2 șifoniere pe care le-ar fi ridicat martorii de la domiciliul defunctei. Din înscrisul sub semnătura privată denumit proces-verbal, scris de mână defunctului rezultă cu claritate faptul că toate bunurile mobile ce fac parte din masa succesorală a defunctei Lucretia au rămas în posesia sa, iar fiii acestuia nu au luat nimic. Depozițiile martorilor au fost nesincere, aceștia au declarat că au ajutat la luarea anumitor bunuri din casa necunoscând însă niciunul unde au fost aceste bunuri. Nesinceritatea martorilor rezulta din faptul că bunurile pe care aceștia pretind că le-ar fi ridicat din domiciliul defunctei se găsesc și astăzi în acel imobil, iar acest lucru rezulta din procesul-verbal încheiat la data de 18.02.2009, proces-verbal ce-l depunem odată cu recursul. Astfel, declarațiile martorilor nu au fost adevărate, trebuind înlăturate.

Recurenta a mai arătat că dispozițiile art.685 Cod civil sunt clare, "Succesiunea poate fi acceptată curat și simplu, și sub beneficiu de inventar ", reclamanții însă afirmă că ar fi renunțat la bunurile mobile și ar fi acceptat doar o parte din masa succesorală și anume în ceea ce privește imobilul. Aceștia nu puteau accepta succesiunea decât în tot sau sub beneficiu de inventar, neexistând nicio dispoziție legală privitoare la acceptarea în parte a masei succesorale. ța de fond a apreciat în mod corect faptul că reclamanții nu au făcut dovada de acceptare a succesiunii în niciun mod, nici expres și nici tacit. ța de fond, în mod corect a apreciat faptul că defunctul este unicul moștenitor legal și testamentar al defunctei sale soții. este unicul moștenitor legal al defunctei, întrucât acesta este singura persoană ce a acceptat succesiunea, apelantul-reclamant, ca și frații acestuia nu au acceptat succesiunea de pe urma mamei lor, nu a existat niciun act de acceptare expresă sau tacită conform dispozițiilor art.689 Cod Civil.

În drept au fost invocate dispozi țiile art.304 pct. 6 si 9. proc.civ, art.689 si art.700 civ.

În recurs nu au fost administrate probe suplimentare fa ț ă de instan țele de fond.

Analizând materialul probator administrat în cauză prin raportare la motivele de recurs Curtea a constatat nefondat recursul pentru considerentele expuse mai jos.

Este nefondat primul motiv de recurs prin care se sus ț ine că instan ț a de apel a acordat apelantului mai mult decât a cerut, având în vedere că instan ț a de apel a ajuns la concluzia că acesta este unicul descendent acceptant căruia îi poate recunoa ș te acest drept, celălalt neformulând apel, rezerva succesorală a acestuia când vine în conflict cu so ț ul supravie ț uitor fiind de . Cotele succesorale sunt stabilite de lege iar nu prin cererea păr ț ii, prin raportare la dovedirea calită ț ii de succesor, acesta neputând să renun ț e în mod valabil la o parte din cota succesorală. Astfel, cererea cu care a fost învestită instan ț a a fost aceea de a se constata calitatea sa de mo ștenitor acceptant de pe urma mamei sale, și faptul că prin testamentul făcut în favoarea tatălui său i s-a încălcat rezerva succesorală. ța nu putea decât să aplice art.841 civ. iar dacă mai erau ș i al ț i descenden ț i acceptan ți, să-i fie redusă în mod corespunzător cota succesorală. ț a nu i-a atribuit lui decât din masa succesorală, atât cât era rezerva succesorală care i se cuvenea, cealaltă cotă de din masa succesorală revenindu-i lui, mo ștenitor legal și testamentar, ș a cum rezultă din dispozitivul deciziei. Este vorba despre din masa succesorală, iar nu din imobil. În concluzie, nu sunt îndeplinite condi țiile art. 304 pct.6 proc.civ.

În ceea ce prive ș te motivul de recurs prin care se sus ț ine că instanța de apel a repus apelantul-reclamant în termenul de acceptare a succesiunii deși acesta nu a solicitat acest lucru, Curtea l-a constatat nefondat având în vedere că în spe ț ă nu este vorba despre repunerea în termenul de acceptare a succesiunii, conform art.19 din Decr. nr. 167/1998, ci de constatarea faptului că mo ștenirea a fost acceptată tacit chiar în termenul de 6 luni de la deces.

Referitor la acceptarea tacită a succesiunii defunctei Lucretia, conform art.689 civ. instan ț a de apel a re ținut din interpretarea probelor administrate că apelantul a făcut dovada acceptării tacite a succesiunii mamei sale prin preluarea de bunuri mobile din masa succesorală în termenul prevăzut de lege. Potrivit art.304 alin.1 proc.civ. în recurs nu pot fi invocate decât motive de nelegalitate, modul de interpretare ș i apreciere a probelor de către instan ț ele de fond, inclusiv dacă declara ț iile de martori au fost sincere sau nu, fapt ce presupune reanalizarea coroborată a probelor, reprezentând motive de netemeinicie, care astfel nu pot face obiectul recursului. Faptul că mo ș tenitorii nu au preten ț ii cu privire la un bun sau altul din masa succesorală nu poate fi calificat drept o negare a acceptării succesiunii, ace ș tia putând renun ța la anumite bunuri unul în favoarea celuilalt, act care poate fi făcut doar dacă ai acceptat succesiunea ș i te consideri succesor. De asemenea includerea în masa succesorală a bunurilor mobile preluate ca act de acceptare a succesiunii este firească, acestea trebuind avute în vedere la evaluarea teoretică a masei succesorale în integralitate, pentru a nu fi vătăma ț i ceilal ți succesori, chiar dacă ulterior vor fi repartizate în lotul succesorului care le-a preluat în termenul de 6 luni de la decesul decuiusu-lui.

Faptul că s-ar găsi în imobil astăzi bunurile pe care martorii pretind că apelantul le-ar fi luat de acolo în termenul de acceptare a succesiunii nu reprezintă prin sine o dovadă că nu le-ar fi luat, ținând cont că de atunci au trecut 7 ani, iar atât timp cât cele două ș ifoniere erau foarte vechi este foarte posibil să le fi dus înapoi în casa în care locuia tatăl său. Pe de altă parte se poate observa că în procesul verbal încheiat de către nu se regăse ș te ma ș ina de cusut, în timp ce în procesul verbal încheiat de către recurentă în 2009 se regăsesc multe alte bunuri care nu apar în procesul verbal încheiat de către. Astfel, aceste procese verbale nu pot avea o valoare probatorie determinantă care să înlăture declara țiile martorilor, prin crearea unei suspiciuni de nesinceritate.

Atât timp cât s-a făcut dovada acceptării tacite a succesiunii prin preluare de bunuri în termenul prevăzut de lege nu se pune problema dacă acceptarea nu s-a făcut pur ș i simplu. Acceptarea sub beneficiu de inventar trebuie declarată expres, conform art.704 civ. Dacă nu s-a făcut o astfel de declara ț ie, atunci mo ștenirea se consideră acceptată pur ș i simplu. Faptul că după acceptarea succesiunii unii dintre succesori renun ț ă la o parte din bunuri în favoarea celorlal ț i nu are nicio relevan ț ă cu privire la actul acceptării succesiunii, putând fi considerată cel mult o dona ție.

În consecin ță, în temeiul art.312 alin.1 raportat la art.304 pct.6,9 proc.civ. Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de recurenta - pârâtă împotriva deciziei civile nr. 59A/08.01.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți și și intimatul - pârât, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 06.10.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - - -

GREFIER

- -

Red. MP;

Tehnored. AP/MP; 2 ex./6.11.2009

Judecători apel - Secția a IV-a civilă:;

Președinte:Melania Stanciu
Judecători:Melania Stanciu, Mihaela Paraschiv, Silvia Pană

Vezi şi alte speţe de drept civil: