Anulare act. Decizia 375/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 375/2008 -
Ședința publică din 11 martie 2008
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Pantea Viorel
- R - - JUDECĂTOR 3: Roman Florica
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil introdus de pârâtul STATUL ROMÂN, PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în B,-, sector 5, reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M cu sediul în S M, Romană, nr. 3 - 5, în contradictoriu cu intimații reclamanți și, ambii prin mandatar domiciliată în S M,-, și intimatul pârât STATUL ROMÂN, PRIN CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI S M, împotriva deciziei civile nr. 151 din 29 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 3748 din 21 septembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr. 3005/2006, având ca obiect: anularea actului de donație, precum și a cererii de intervenție în interesul recurentei, formulată de G domiciliat în S M,-.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru intimații reclamanți și, ambii prin mandatar - toți lipsă, avocat -, în baza împuternicirii avocațiale din 18.10.2007 emisă de Baroul Satu Mare - Cabinete asociate, lipsă fiind recurentul pârât STATUL ROMÂN, PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, intervenientul G și reprezentantul său, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar, intimații reclamanți au depus la dosar note de ședință, iar în susținere practică judiciară în materie, copia acțiunii civile înregistrată la Judecătoria Satu Mare în dosar nr. 594/2006 și a recursului formulat împotriva încheierii de suspendare a judecării acelei cauze, reprezentantul intervenientului a depus un înscris prin care solicită judecarea cauzei și în lipsă, după care:
Reprezentantul intimaților reclamanți arată că față de natura juridică a litigiului, cererea de intervenție formulată în cauză nu reprezintă o cerere în interesul recurentului ci una în interes propriu. Solicită respingerea în principiu a acestei cereri pentru neîndeplinirea condițiilor de formă, intervenientul solicitând casarea deciziei recurate cu trimiterea cauzei pentru rejudecare la Tribunalul Satu Mare, și întrucât fiind în interes propriu, o astfel de cerere nu poate fi formulată în recurs.
Instanța admite în principiu cererea de intervenție, conform art. 51 și 52 alin. 3 Cod procedură civilă, motivele invocate de reprezentantul intimaților reclamanți cu privire la fondul acestei cereri urmând a fi analizate cu ocazia cercetării recursului pe fond. Nefiind alte probe ori cereri de formulat, acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimaților reclamanți solicită respingerea recursului și menținerea hotărârilor pronunțate în cauză, cu cheltuieli de judecată. Învederează că motivele invocate în cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la schimbarea soluției pronunțate în cauză, prima instanță în mod corect admițând acțiunea reclamanților în calitate de moștenitori ai proprietarilor tabulari, care în anul 1965 cu ocazia emigrării au fost obligați să doneze imobilul în litigiu în favoarea Statului Român, actul juridic încheiat la acea dată nu îndeplinea condițiile de fond și formă, consimțământul donatorilor fiind viciat. În consecință în mod corect a fost respins și apelul declarat, iar în ce privește cererea de intervenție, aceasta nu este admisibilă în recurs, cu privire la terenul care acum se află în proprietatea intervenientului intimații reclamanți din prezenta cauză au formulat o acțiune separat, în prezentul dosar intervenientul neavând interes, cererea sa nefiind aceeași cu cererea recurentului pârât.
CURTEA DE APEL,
Constată că, prin sentința civilă nr. 3748 din 21 septembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr. 3005/2006, a fost admisă acțiunea reclamanților și (), ambii prin mandatar, în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Consiliul Local al Municipiului S M, și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice B, și în consecință s-a constatat nulitatea absolută a contractului de donație încheiat între reclamantul () și fosta sa soție (născută ) cu Statul Român, având ca obiect imobilul înscris în nr. 4173 SMs ub nr. top. 988 și 989, fiind obligat pârâtul Statul Român la plata cheltuielilor de judecată ocazionate reclamanților.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin încheierea nr. 2881/29.06.1965 a fost autentificată oferta spre donație către Statul Român a reclamantului și a fostei sale soții, a imobilului în litigiu, ofertă de donație acceptată prin decizia nr. 1029/27.07.1965 a Sfatului Popular al Regiunii
Față de această stare de fapt instanța de fond a apreciat că dispozițiile art. 2, alin. 1, lit. c din Legea nr. 10/2001 vizează constatarea nulității oricărei donații, indiferent dacă aceasta s-a realizat potrivit dreptului comun sau prin acte normative speciale, astfel încât, prin prisma acestui considerent a apreciat cererea reclamanților ca având interes legitim în cauză și a constatat totodată că lipsa formei autentice a ofertei de donație este în măsură să atragă nulitatea donației în cauză prin prisma art. 1171 cod civil precum și a art. 1 și art. 2, alin. 2 din Decretul nr. 478/1954, făcând totodată aplicarea art. 274 Cod procedură civilă în privința cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a promovat apel în termenul legal apelanta Direcția Generală a Finanțelor Publice S M, în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice B, pentru Statul Român, solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților, motivând în fapt că dispozițiile art. 2, alin. 1, lit. c din Legea nr. 10/2001 își găsesc aplicabilitatea doar în ipoteza preluării abuzive de către Statul Român a unor imobile în perioada 06.03.1945 - 22.12.1989 în condițiile dreptului comun, iar nu și în situația imobilelor donate statului în condițiile unor acte normative speciale, arătând totodată că în mod greșit instanța de fond a apreciat că nu au fost întrunite condițiile legale prevăzute în actul normativ special incident în cauză, în speță Decretul nr. 478/1954, apelanta arătând că decizia nr. 1029/1965 a reprezentat o acceptare valabilă și legală a ofertei de donație în cauză.
Prin decizia civilă nr. 151 din 29 mai 2007 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Satu Marea respins apelul și a obligat apelanta să plătească intimaților și () suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în apel.
În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut următoarele:
Din probatoriul administrat în fața primei instanțe a rezultat că oferta de donație autentificată prin încheierea nr. 2881/29.06.1965 și înregistrată sub nr. 654/1965 (fila nr.20 din dosarul primei instanțe) a fost realizată de către reclamantul și fosta sa soție (născută ) în considerarea faptului că aceștia au solicitat plecarea în mod definitiv din Republica Populară Română în statul Israel.
Față de această stare de fapt, se constată că prima instanță a apreciat în mod temeinic și legal că oferta de donație astfel realizată de către reclamantul este lipsită de unul dintre elementele sale esențiale (animus donandi), ea realizându-se ca efect al constrângerii rezultate din condiționarea aprobării plecării din țară în mod definitiv de efectuarea acestei donații. De asemenea, soluția instanței de fond este temeinică și legală și în ceea ce privește condițiile formale ale respectivei donații, reținute de către instanța de fond ca nefiind respectate, în primul rând a dispozițiilor art. 1171 Cod civil, precum și cele ale dispozițiilor art. 1 și art. 2, alin. 2 din Decretul nr. 478/1954 coroborat cu art. 4 din același act normativ, potrivit cărora în situația donării unei construcții era necesar avizul ministerului d e resort, aviz care în speță a fost acordat de către Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Orașului S Totodată, în mod corect s-a reținut de către instanța de fond că oferta de donație trebuia acceptată în mod legal de către Sfatul Popular al Orașului S M ca autoritate abilitată legal prin textele de mai sus.
În ce privește interesul legitim al reclamanților, tribunalul apreciază că în mod legal și temeinic s-a reținut existența acestuia de către prima instanță prin prisma aplicabilității în cauză a dispozițiilor art. 2. alin. 1, lit. c din Legea nr. 10/2001, raportat și la împrejurarea că în privința unei alte acțiuni promovate de către reclamanți în dosar nr. 1211/2006 al Tribunalului Satu Mares -a apreciat de către instanța de judecată investită cu soluționarea acelui dosar că clarificarea problemei juridice a constatării nulității absolute a respectivei donații constituie o chestiune prealabilă, prejudicială față de soluționarea dosarului menționat.
Împotriva acestei decizii, în termen a declarat recurs petenta Direcția Generală a Finanțelor Publice S M, în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor, pentru Statul Român, solicitând desființarea hotărârii atacate, iar în fond respingerea acțiunii reclamanților.
În motivarea recursului se arată că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea Statului Român în baza unui contract de donație încheiat în condițiile Decretului nr. 478/1954, cu respectarea tuturor dispozițiilor respectivului decret.
Întrucât prin dispoziția nr. 2208/24.11.2005 Primarul Municipiului SMa dispus restituirea în natură a imobilului în litigiu, se apreciază că prezenta acțiune este lipsită de obiect.
Chiar dacă s-ar reține aplicabilitatea dreptului comun în materie, se arată că în speță nu s-a dovedit existența vreunei violențe exercitate la încheierea convenției, ori potrivit art. 958 Cod civil, simpla temere reverențiară, fără violență, nu poate anula convenția.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimații și au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, apreciind că în mod corect instanța de apel a reținut nulitatea absolută a donației pentru neîndeplinirea formei autentice și pentru vicierea consimțământului prin violență psihică.
Prin cererea de intervenție în interesul recurentei, petentul Gas olicitat admiterea recursului și trimiterea cauzei pentru rejudecare la Tribunalul Satu Mare, apreciind că în mod greșit s-a reținut de instanța de apel nerespectarea formei autentice în ceea ce privește acceptarea donației de către organul competent.
În drept, invocă dispozițiile art. 51, art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Examinând recursul și cererea de intervenție prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, Curtea reține următoarele:
Calificarea donației în speță ca donație supusă dreptului comun sau legii speciale, este irelevantă sub aspectul interesului reclamanților în promovarea unei acțiuni în constatarea nulității unei astfel de donații.
Indiferent dacă Legea nr. 10/2001 impune sau nu ca o cerință prealabilă anularea unei astfel de donații și indiferent dacă ulterior s-a dispus restituirea în natură a imobilului, nu se poate susține că reclamanții ar fi lipsiți de interes sau că acțiunea lor în constatarea nulității unui act juridic este lipsită de obiect, câtă vreme actul respectiv s-a încheiat cu nerespectarea condițiilor de validitate reglementate prin norme imperative ale legii.
Sub acest aspect în mod corect a reținut instanța de apel nerespectarea formei autentice în ceea ce privește actul de acceptare a donației, în acest sens Decretul nr. 478/1954 completându-se cu dispozițiile dreptului comun în materie.
Nu este însă singurul temei de nulitate a contractului.
Constrângerea psihică exercitată la încheierea acestui gen de contracte este un fapt de notorietate, reținut în mod constant de jurisprudența în materie, fiind de natură să lipsească actul juridic de unul din elementele sale esențiale, lipsă sancționată cu nulitatea sa.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează în temeiul art. 312 alin. 1 coroborat cu art. 316 și 296 Cod procedură civilă, să respingă ca nefondat recursul declarat.
Pe cale de consecință urmează a fi respinsă și cererea de intervenție în interesul recurentei, cerere care de altfel nu întrunește cerințele prevăzute de art. 49 și următoarele Cod procedură civilă, în sensul că intervenientul nu poate face alte susțineri sau formula alte cereri decât partea pentru care a intervenit.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, urmează a fi obligați recurenta și intervenientul la 1.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimaților, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondată cererea de intervenție accesorie formulată de petentul G.
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, în reprezentarea MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, pentru STATUL ROMÂN, împotriva deciziei civile nr. 151 din 29 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă și intervenientă să plătească părților intimatei și suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 11 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - R - - -
red.
în concept la 17.03.2008.
jud.fond.
jud.apel. -
dact.
2 ex./19.03.2008.
Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Pantea Viorel, Roman Florica
