Anulare act. Decizia 378/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 378/2010-
Ședința publică din data de 24 februarie 2010
PREȘEDINTE: Viorel Pantea | - - | - JUDECĂTOR 2: Doina Măduța |
- - | - JUDECĂTOR 3: Felicia Toader | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenții pârâți - și, ambii cu domiciliul în O,-,. 2, județul B, în contradictoriu cu intimații reclamanți și -, ambii cu domiciliul în O,-, -.E,. 93, județul B, domiciliată în O, str. -, nr. 97,. 2,. 4, județul B și, și, toți cu domiciliul procedural ales în O, str. -, nr. 32, județul B, împotriva deciziei civile nr. 709/R din 9 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost schimbată în totalitate sentința civilă nr.4826 din 4 iulie 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr-, având ca obiect: anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentanta recurenților pârâți --personal și -lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 18/22.02.2010 emisă de Baroul Bihor -Cabinet Individual, intimatul -personal și reprezentantul intimaților, și -toți lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 3/2010 emisă de Baroul Bihor -Cabinet Individual, lipsă fiind și intimata -.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că recursul de față este legal timbrat cu suma de 9,5 lei achitată conform facturii seria - nr. -/16.02.2010 emisă de Oficiul Poștal nr. 1 O și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și faptul că la dosar a parvenit prin Serviciul Registratură, la data de 11.02.2010 întâmpinare din partea intimaților, și, după care:
Întrebați fiind, reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat, sens în care solicită cuvântul asupra recursului de față.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra prezentului recurs.
Reprezentanta recurenților pârâți solicită admiterea recursului promovat de părțile pe care le reprezintă, respectiv casarea hotărârii atacate pronunțată de Tribunalul Bihor și în consecință trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Oradea, cu acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând doar taxa de timbru.
Intimatul solicită respingerea recursului ca inadmisibil, menținerea hotărârii recurate, pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică, fără acordarea cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul intimaților solicită, de asemenea, respingerea recursului declarat de părțile adverse ca inadmisibil, fără acordarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4826 din 04.07.2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a respins ca nefondată acțiunea civilă formulată de reclamanții, și împotriva pârâților și.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a constatat că -, - și - sunt frați, toți 3 fiind descendenții de gradul I ai lui (decedat în 1954). - este căsătorit cu - (ambii având calitatea de reclamanți în cauză), - (decedată în 1989) a fost căsătorită cu (decedat în 2004) și au avut împreună o fiică - (reclamantă în cauză), iar (decedat în 1986) a fost căsătorit cu (pârâtă în cauză) și au avut împreună un fiu - (pârât în cauză).
A reținut instanța că la data de 09.07.1979, între, soția acestuia -, -, soțul acesteia -, - și soția acestuia - -, în calitate de coproprietari în părți egale asupra construcției cu trei nivele compusă din 9 camere și dependințe, situată în O,-, înscrisă în CF 10782 O, nr. topo. 2107/23, s-a încheiat actul de împărțeală și partaj autentificat sub nr. 5181 la notariatul de Stat Județean B, prin care s-a convenit defalcarea pe trei apartamente și partajarea acestei construcții potrivit autorizației de împărțeală pe apartamente nr. 13129/1978 și a schiței de defalcare.
A mai constatat instanța că partajul s-a făcut în baza schiței de defalcare nr. 13129 din 05.10.1978, semnată de toate cele șase părți, care constituie parte integrantă din actul de împărțeală și partaj autentificat sub nr. 5181 din 09.07.1979 si a fost intabulat în F, potrivit înțelegerii părților, imobilul fiind transcris în cartea funciară colectivă 23938 O și în următoarele cărți funciar individuale: apartamentul I în CF ind. 23939 O, în favoarea soților - și; apartamentul II în CF ind. 23940 O, în favoarea soților și și apartamentul III în CF individual 23941 O, în favoarea soților - și -.
Referitor la terenul în suprafață de 319 mp, astfel cum rezultă din analiza colii CF 10782 O, nr. topo.2107/23, instanța a reținut că asupra acestuia a dobândit dreptul de proprietate prin vânzare cumpărare în anul 1941. În opinia instanței în această înscriere este vorba despre (antecesorul părților decedat în anul 1954) și nu despre (soțul pârâtei, decedat în 1986), cum în mod eronat susțin pârâții, având în vedere că în anul 1941 - anul intabulării lui în CF, defunctul soț al pârâtei - avea vârsta de 8 ani (fiind născut în anul 1934), prin urmare în mod evident nu putea fi parte în contractul de vânzare cumpărare care stă la baza intabulării, neavând capacitate de exercițiu la acea dată.
S-a considerat ca aceasta concluzie se impune și din analiza foii de sarcini din coala CF nr. 10782 O, unde în data de 04.10.1941 se face mențiune despre respingerea unei cereri de înregistrare formulată de " și soția", or, în mod logic, numitul în vârstă de 8 ani nu era căsătorit la acea dată.
A mai reținut instanța că ulterior, acest teren în suprafață de 319 mp a trecut în proprietatea Statului Român în temeiul Legii nr. 58/1974, iar la data de 09.07.1979, data încheierii actului de împărțeală și partaj, terenul era în continuare în proprietatea Statului Român.
În raport de situația de fapt reținută, instanța a considerat că în cauză nu suntem în prezenta unei cauze ilicite a încheierii actului de împărțeală și partaj care să determine nulitatea acestui act și a schiței de defalcare.
Astfel, cauza sau scopul reprezintă acel element al actului juridic civil care constă în obiectivul urmărit la încheierea actului.
În orice act, potrivit art.966-968 Cod civil, cauza trebuie să existe, să fie reală, licită și morală, iar conform art. 968 cod civil cauza este nelicită când este prohibită de legi și este contrară bunelor moravuri.
Judecătoria a apreciat că prin actul încheiat, părțile au convenit prin bună învoială, consfințită la notariatul de stat în formă autentică, modalitatea de partajare a construcției în trei apartamente, în baza schiței de defalcare semnată de toate cele șase părți semnatare. Si chiar dacă la acel moment nu puteau partaja terenul, care era în proprietatea Statului Român, actul reprezintă o manifestare de voință expresă și sub acest aspect, cel puțin sub aspectul folosinței, în sensul că apartamentului I îi revine cota de 43/319 mp teren, apartamentului II cota de 233/319 mp. iar apartamentului III cota de 43/319 mp.
Ulterior, când au redobândit dreptul de proprietate asupra terenului, s-au înscris în Carte funciară cu aceste suprafețe de teren.
În raport de data acestor înscrieri - anul 1995, s-a considerat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 27 din Decretul-lege nr.115/1938 privind uzucapiunea prin convalescența titlului, invocate de pârâți în apărare. Astfel, chiar dacă s-ar accepta ideea că înscrierile în Cartea funciară privind suprafețele de teren deținute de părți în proprietate s-au făcut fără cauză legitimă, respectiv pe baza unui titlu nevalabil, având în vedere că titularii dreptului le-au posedat cu bună credință, potrivit legii, timp de 10 ani, ele rămân valabil dobândite, starea de aparență tabulară creată prin intabulare consolidându-se.
S-a considerat că susținerile reclamanților, în sensul că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile acestei uzucapiuni deoarece posesia nu se întemeiază pe un just titlu, nu pot fi reținute, având în vedere că sunt întemeiate pe dispozițiile art. 1895 Cod civil, care nu sunt incidente în speță întrucât se referă la uzucapiunea în sistemul Codului civil, or, în speță, este aplicabilă uzucapiunea în sistemul Decretului-Lege nr.115/1938.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții -, - si solicitând admiterea apelului, casarea în întregime a hotărârii atacate ca fiind neîntemeiate, iar pe fond admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Bihora calificat calea de atac în recurs pronunțând decizia civilă nr. 709/R din 9 octombrie 2009 în dosar nr-, decizie prin care s-au admis cererile de intervenție în interesul recurenților formulate de intervenienții -, - si -.
S-a admis ca fondat recursul civil introdus de recurenții -, -, - și continuat de dobânditorii in drepturi cu titlu particular, - și, în contradictoriu cu intimații - și -, împotriva sentinței civile nr. 4826 din 04.07.2008 pronunțată de Judecătoria Oradea care a fost modificată în totalitate în sensul că:
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții -, -, - în contradictoriu cu pârâții - și - și în consecință:
S-a constatat nulitatea absoluta parțială a schiței de defalcare pe apartamente vizată de Consiliul Popular O sub nr. -/05.10.1978 în ce privește stabilirea cotelor de teren aferente celor trei apartamente din imobilul situat în O,- înscris în CF col. 23938
S-a constatat că asupra terenului cu nr. top. 2107/23 în suprafață de 319 mp. proprietarii celor trei apartamente din imobilul situat în O,-, au cote de proprietate egale de 106/319 părți fiecare.
S-a dispus rectificarea CF col. 23938 O și a CF ind. 23939, 23940 si 23941 O în sensul că asupra terenului aferent apartamentelor să se înscrie dreptul de proprietate al părților în cote părți egale.
Intimații au fost obligați sa plătească recurenților suma de 1000,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul reținut următoarele aspecte:
Conform copiei colii CF 10782 O asupra imobilului cu nr. top. 2107/23 natura teren în suprafață de 319 mp. a fost proprietar numitul cu titlu de cumpărare în baza contractului de vânzare cumpărare din data de 26.03.1941, acesta fiind întabulat în CF sub B 10.
Așa cum corect a reținut instanța de fond în această înscriere este vorba despre (antecesorul părților decedat în anul 1954) și nu despre (soțul pârâtei-intimate, decedat în 1986), cum în mod eronat au susținut intimații, având în vedere că în anul 1941, defunctul soț al intimatei - avea vârsta de 7 ani (fiind născut în anul 1934), prin urmare în mod evident nu putea fi parte în contractul de vânzare cumpărare care stă la baza întabulării, neavând capacitate de exercițiu la acea dată. Concluzia se impune și din analiza foii de sarcini din coala CF nr. 10782 O, unde în data de 04.10.1941 se face mențiune despre respingerea unei cereri de înregistrare formulată de " și soția", or, în mod logic, numitul în vârstă de 7 ani nu era căsătorit la acea dată.
După def. (decedat în 1954) au calitatea de moștenitori: -, - și -, toți trei în calitate de fii.
Mai retine instanța de recurs că mama celor trei, numita cas. a deținut în proprietate imobilul cu nr. top. 2107/18 înscris în CF 11948 O, iar asupra acestui imobil cei trei frați -, - și - s-au întabulat cu titlu de moștenire, în cote de 1/3 parte fiecare.
În baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4265/30.04.1974 aceștia au transmis dreptul de proprietate asupra imobilul cu nr. top. 2107/18 înscris în CF 11948 O în favoarea numiților și. Prin același act cei trei frați au acordat compărătorilor dreptul de servitute de trecere pe imobilul cu nr. top. 2107/23 (imobilul în litigiu), arătând că acesta este tot coproprietatea lor.
Așadar, în calitate de coproprietari cu titlu de moștenire asupra terenului cu nr. top. 2107/23 înscris în CF 10782 O aceștia au constituit o servitute de trecere asupra terenului.
Dorind ulterior să construiască pe terenul cu nr. top. 2107/23 cei trei moștenitori s-au constituit intr-o asociație și au obținut autorizația pentru executare lucrări nr. 486/12.06.1974 pentru executarea lucrărilor de construire a unei case familiale etaje, compusă din trei apartamente a câte 3 camere și dependințe.
În contextul Legii nr. 4/1973 privind dezvoltarea construcției de locuințe, având în vedere prev. art. 62 din aceasta lege, precum și faptul că au intrat în vigoare Legile nr. 58 și 59/1974, acte normative care limitau circulația juridică a terenurilor, terenurile fiind practic scoase din circuitul civil, numitul - dat o declarație, autentificata sub nr. 7203/1975 (fila 66 la dosar), în sensul că în calitate de proprietar cu titlu de cumpărare înainte de căsătorie al imobilului cu nr. top. 2107/23, consimte ca numiții - si -, să-și întabuleze dreptul de folosința pe durata existentei construcției ce urmează a se ridica, în cota de 100/319 părți cu titlu de drept de transmisie.
Așadar, pentru a putea construi împreuna cu frații săi pe terenul in litigiu, în condițiile art. 62 din Legea nr. 4/1973, profitând de coincidența de nume cu cea a tatălui sau, numitul - și-a atribuit calitatea de proprietar al terenului, și a dat această declarație falsă în baza căreia ceilalți doi frați și-au întabulat numai un drept de folosință asupra unei suprafețe de 100 mp. teren pe durata existentei construcțiilor.
Aceasta declarație falsă a fost dată de numitul -, cu acordul fraților săi (și nu fără știrea lor, așa cum sustin recurenții în prezent). Iar acest aspect rezultă din cererea de întabulare pe care au formulat-o cei doi frați - și - (fila 65 dosar), prin care aceștia solicită să se înscrie dreptul lor de folosința asupra terenului, întrucât au acordul proprietarului terenului -, cu care s-au asociat pentru construirea unei locuințe.
În consecința, instanța de recurs a reținut că, deși terenul în litigiu fusese proprietatea tatălui lor defunct și a fost dobândit cu titlu de moștenire în cote egale, având în vedere prevederile restrictive ale Legilor nr. 4/1973 și nr. 58/1974, pentru a putea construi, cei trei frați au căzut de acord ca numitul - să se pretindă proprietar tabular al terenului cu titlu de cumpărare, iar în favoarea celorlalți doi să se înscrie numai un drept de folosință asupra terenului. Acest drept de folosință a fost înscris în CF 10782 O în baza Încheierii nr. 1117/1975.
După finalizarea lucrărilor s-a eliberat în favoarea acestora autorizația de luare în folosință nr. 13129/14.09.1978 a casei familiale compusă din trei apartamente, cu aria desfășurata de 390 mp. și aria locuibilă de 222 mp.
La data de 5.10.1978 cei trei frați au obținut autorizația pentru împărțeala de construcții nr. 13129 și în baza acesteia, între, soția acestuia -, -, soțul acesteia -, - și soția acestuia - -, în calitate de coproprietari în părți egale asupra construcției cu trei nivele compusă din 9 camere și dependințe, situată în O,-, înscrisă în CF 10782 O, nr. topo. 2107/23, s-a încheiat actul de împărțeală și partaj autentificat sub nr. 5181/9.07.1979 de Notariatul de Stat Județean B, prin care s-a convenit defalcarea pe trei apartamente și partajarea acestei construcții și anume: apartamentul I situat pe nr. topo. 2107/23/I, la parter, le-a revenit soților - și; apartamentul II situat pe nr. topo. 2107/23/II, la etajul I, le-a revenit soților și; apartamentul III situat pe nr. topo. 2107/23/III, la etajul II, le-a revenit soților - și -.
În cuprinsul acestui act de împărțeala se face mențiunea că terenul rămâne pe mai departe în proprietatea și folosința părților, în aceleași cote și drepturi avute ca până acum.
După partaj, imobilul a fost transcris în CF colectiv 23938 O și în CF individuale, astfel: apartamentul I în CF ind. 23939 O, în favoarea soților - și; apartamentul II în CF ind. 23940 O, în favoarea soților și și apartamentul III în CF ind. 23941 O, în favoarea soților - și -.
Deși cele trei apartamente au aceeași suprafață de 43 mp. construiți fiecare, în ce privește terenul aferent, conform schiței de defalcare nr. 13129/05.10.1978, anexa la actul de împărțeală, avându-se în vedere acea declarație autentificată sub nr. 7203/1975 prin care numitul s-a declarat ca fiind proprietar al terenului, iar ceilalți doi frați aveau înscris numai un drept de folosință asupra a 100 mp. s-a atribuit apartam. I și III suprafața de 43 mp. iar apartam. II supraf. de 233 mp.
Odată cu înscrierea actului de partaj porțiunea de teren aferenta apartamentului I și III de 86 mp. a trecut în proprietatea Statului Român în baza Legii nr. 58/1974, iar suprafața de 233 mp. a fost trecută în proprietatea numitul proprietarul apartam. nr. II.
Tribunalul a apreciat că în mod greșit a constatat instanța de fond că la data încheierii actului de împărțeală și partaj, terenul era în proprietatea Statului Român, fiind preluată ulterior actului de împărțeală numai cota parte de teren aferentă apartamentului I și III în condițiile art. 30 din Legea nr. 58/1974.
Așa cum a reținut și prima instanță cauza sau scopul reprezintă acel element al actului juridic civil care constă în obiectivul urmărit la încheierea actului. În orice act, potrivit art. 966-968 Cod civil, cauza trebuie să existe, să fie reală, licită și morală, iar conform art. 968 Cod civil cauza este nelicită când este prohibită de legi și este contrară bunelor moravuri.
În speță instanța de recurs constată că pentru a frauda legile prohibitive apărute în perioada anilor 1973-1974, legi care interziceau circulația juridică a terenurilor și care permiteau construcția de locuințe numai în condiții restrictive, numitul, cu acordul fraților săi, profitând de coincidența de nume cu cea a tatălui său (care era proprietarul tabular al terenului) s-a declarat el ca fiind proprietar al terenului, iar celorlalți frați, deși coproprietari cu titlu de moștenire, li s-a atribuit numai în folosința o suprafața de 100 mp. teren.
Iar aceasta declarație falsă a stat ulterior la baza întocmirii schiței de defalcare nr. 13129/05.10.1978, în ce privește calcularea cotei de teren aferenta apartamentelor.
Astfel deși cei trei frați erau în realitate coproprietari asupra terenului cu titlu de moștenire și deși apartamentele construite aveau suprafețe egale și în consecință și cota de teren aferentă trebuia să fie egală, la întocmirea schiței de defalcare s-a avut în vedere în mod greșit că proprietarul apartam. II este și proprietarul terenului (ținându-se cont de declarația falsă dată de acesta).
În consecința, având în vedere că la întocmirea scitei de defalcare a stat o declarație falsă, instanța a constatat nulitatea absolută parțială a schiței de defalcare pe apartamente nr. -/05.10.1978, ce privește stabilirea cotelor de teren aferente celor trei apartamente din imobilul situat în O,- înscris în CF col. 23938 O și a constatat că asupra terenului cu nr. top. 2107/23 în suprafață de 319 mp. proprietarii celor trei apartamente din imobilul situat în O,-, au cote de proprietate egale de 106/319 părți fiecare.
În baza art. 36 pct. 1 din Legea nr. 7/1996 instanța a dispus rectificarea CF col. 23938 O și a CF ind. 23939, 23940 și 23941 O în sensul că asupra terenului aferent apartamentelor să se înscrie dreptul de proprietate al părților în cote părți egale.
S-a respins cererea de constatare a nulității absolute a actului de împărțeală autentificat sub nr. 5181/1979, având în vedere că obiectul acestuia l-a constituit numai construcția cu trei nivele, situată în O,-, înscrisă în CF 10782 O, nr. topo. 2107/23, nu și terenul aferent, cotele părți de teren aferente apartamentelor fiind înscrise în baza schiței de defalcare.
Referitor la excepția de uzucapiune invocată de pârații -intimați s-a reținut că L nr. 115/1938 reglementează două cazuri excepționale de dobândire a dreptului de proprietate prin uzucapiune în art. 27-28. Un prim caz este acela în care s-au înscris fără cauză legitimă, adică pe baza unui titlu nevalabil, drepturi reale ce pot fi dobândite prin uzucapiune, acestea vor rămâne valabil dobândite, dacă titularul astfel înscris le-a posedat cu bună-credință, potrivit legii, timp de 10 ani.
Instanța de recurs a apreciat că în cazul posesiei exercitate de intimați nu sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii reglementată de Decretul-Lege nr. 115/1938, neputându-se reține buna credință a acestora, aceștia cunoscând că terenul nu a constituit proprietatea numitului, acesta fiind coproprietar alături de frații săi cu titlu de moștenire.
de cele de mai sus, în baza art. 312 Cod procedură civilă a fost admis ca fondat recursul civil introdus de recurenții -, -, - și continuat de dobânditorii în drepturi cu titlu particular, și (ca urmare a transmisiunii convenționale aceștia dobândind calitatea de parte recurentă în cauza în locul autorilor lor), împotriva sentinței civile nr. 4826 din 04.07.2008 pronunțata de Judecătoria Oradea, care a fost modificată totalitate în conformitate cu dispozitivul hotărârii atacate.
Fiind admis recursul au fost admise și cererile de intervenție accesorie în interesul recurenților.
În baza art. 274 Cod procedură civilă intimații fiind în culpă procesuală au fost obligați să plătească recurenților suma de 1006 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs (onorariu avocațial și taxa de timbru).
Împotriva acestei decizii au formulat recurs intimații și, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei nr. 709/ pronunțată de Tribunalul Bihor cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În motivare recurenții arată că împotriva hotărârii instanței de fond au declarat apel reclamanții iar în fața instanței de apel numiții, și au solicitat introducerea în cauză în locul reclamanților apelanți devenind astfel apelanți.
Cererea de apel a fost recalificată ca fiind recurs considerându-se că valoarea obiectului prezentei pricini este sub pragul de 100.000 Ron, cauza fiind judecată de Tribunalul Bihor ca instanță de recurs.
Critică decizia pronunțată de Tribunalul Bihor din acest punct de vedere arătând în susținere că la stabilirea valorii obiectului pricinii s-a avut în vedere valoarea notarială a terenului din litigiu, deși această valoare a fost contestată. Astfel au solicitat unui expert evaluator stabilirea valorii de circulație a imobilului în litigiu, iar potrivit raportului de evaluare întocmit de către acesta valoarea terenului este de 167.000 lei ceea ce înseamnă că în prezenta cauză cala de atac a fost stabilită în mod greșit de către instanța de judecată.
Invocă în consecință dispozițiile art. 105 al. 2 Cod procedură civilă.
Sub aspectul fondului cauzei arată că atât acțiunea formulată de reclamanți cât și calea de atac declarată împotriva sentinței instanței de fond sunt inadmisibile raportat la faptul că nimeni nu-și poate invoca ca temei al acțiunii propria culpă.
Astfel, reclamanții au invocat nulitatea actului în baza căruia s-a realizat întabularea drepturilor de proprietate, pentru cauză falsă sau nelicită, ori acest act a fost semnat de toate părțile din prezenta cauză, părțile semnatare fiind frați astfel că au știut cu exactitate cine este proprietar tabular și ce fel de acte se încheie, iar moștenitorii acestora nu pot pretinde alte drepturi decât au avut antecesorii lor. Aceeași este situația și în cazul actualilor proprietari-cumpărători care nu pot pretinde mai multe drepturi decât au avut vânzătorii.
Menționează că nimeni nu a contestat semnăturile de pe actele care au stat la baza întabulării dreptului de proprietate, iar pe de altă parte susținerile reclamanților nu corespund realității, neavând loc o substituire a defunctului în locul părintelui său, imobilul din litigiu -inițial teren- în suprafață de 319 mp. constituind proprietatea defunctului său soț dobândită în anul 1941, potrivit înscrierii de sub 10 din CF nr. 10782
În anul 1974 s-a hotărât construcția casei în sensul ca fiecare din frați să dețină un etaj, tatăl soțului său și al reclamantului de rândul 1 -numitul era decedat, astfel că defunctul său soț nu s-a substituit tatălui său și nu s-a folosit de coincidența de prenume, aspect ce rezultă din actele eliberate de autoritățile statului, respectiv autorizația de construcție nr. 486/12.06.1974; autorizație de luare în folosință din 14.09.1978 și autorizația pentru împărțeală de construcție nr. 13129/05.10.1978, nici unul dintre titulari nefiind înscris cu numele și prenumele întreg, și de altfel nu exista vreun interes pentru această substituire în condițiile în care așa cum s-a realizat actul de defalcare se putea realiza foarte simplu și dezbaterea succesorală.
Referitor la cererea reclamanților de a li se întabula dreptul de proprietate asupra terenului din litigiu în cotă de 1/3 parte pentru fiecare, susține că această cerere este inadmisibilă având în vedere că reclamanții nu au cereri de succesiune: de constatare a masei succesorale, a calității de proprietar și a cotelor de proprietate, greșit instanța de judecată împroprietărindu- pe reclamanți.
Legal citați intimații, -, și au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca inadmisibil, în temeiul art. 282 ind. 1 și art. 312 Cod procedură civilă, arătând în acest sens că niciodată, pe parcursul judecării litigiului intimații nu au solicitat sau prezentat nici un fel de expertiză judiciară sau extrajudiciară pentru stabilirea valorii terenului, iar la judecarea recursului nu s-au opus la recalificarea apelului în recurs, lăsând la aprecierea instanței stabilirea căii de atac.
De altfel, litigiul poartă numai asupra diferențelor de câte 63 mp. ale proprietarilor apartamentelor nr. 1 și 3, respectiv asupra suprafeței de 126 mp.
Intimații și, solicită prin întâmpinarea formulată, respingerea recursului ca inadmisibil, în temeiul art. 282 ind. 1 și 312 Cod procedură civilă, arătând în motivare că referirile recurenților cu privire la valoarea mai mare de 100.000 lei a terenului sunt nefondate și lipsite de orice suport probator.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu conform art. 306 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Sistemul căilor de atac în dreptul procesual civil român este guvernat de principiul unicității, în sensul că acestea pot fi exercitate o singură dată și numai în ordinea stabilită de cod, cu excepția căilor extraordinare de atac ale contestației în anulare și revizuirii, care pot fi folosite și concomitent.
Prin urmare, exercitarea recursului împotriva unei hotărâri irevocabile în recurs este inadmisibilă, art. 299 Cod procedură civilă stabilind hotărârile care sunt supuse recursului, ceea ce nu este cazul în speță.
Pe de altă parte referitor la recalificarea căii de atac din apel în recurs, conform art. 282 ind. 1 Cod procedură civilă instanța reține că Tribunalul Bihora recalificat calea de atac din apel în recurs, în condițiile textului de lege mai sus menționat, având în vedere în acest sens valoarea obiectului în litigiu, valoarea care conform actelor depuse la dosar a fost sub 1 miliard lei (Rol), actele de evaluare depuse la dosar nefiind contestate la acea dată de către intimați -recurenții din prezenta cauză.
Astfel, deși intimații -au arătat în cadrul ședințelor din 27.03.2009 și din 19.06.2009, că apreciază valoarea obiectului litigiului ca fiind peste 100.000 lei (Ron), instanța punându-le în vedere părților să depună la dosar tabel de la Biroul Notarilor Publici cu valoarea obiectului cererii pentru a se putea stabili în conformitate cu dispozițiile legale calea de atac în cauză, în ședința publică din 02.10.2009 aceștia acceptă actele depuse la dosar privind valoarea obiectului în litigiu, lăsând la aprecierea instanței recalificarea căii de atac, instanța dispunând în conformitate cu dispozițiile art. 282 ind. 1 Cod procedură civilă și Decizia nr. 32/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În consecință criticile recurenților vizând recalificarea căii de atac din apel în recurs sunt apreciate ca neîntemeiate, iar raportul de evaluare invocat de recurenți în susținerea criticilor privind calea de atac nu poate fi luat în considerare, nefiind depus ca probă la data stabilirii valorii imobilului în litigiu.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă raportat la art. 299 și 282 ind.1 Cod procedură civilă, instanța va respinge recursul ca inadmisibil, hotărârea atacată fiind o hotărâre pronunțată în recurs, irevocabilă, astfel că potrivit principiilor mai sus enunțate un nou recurs nu este admisibil.
Fără cheltuieli de judecată nefiind solicitate de intimați conform art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul civil declarat de recurenții pârâți - și, ambii cu domiciliul în O,-,. 2, județul B, în contradictoriu cu intimații reclamanți și -, ambii cu domiciliul în O,-, -.E,. 93, județul B, domiciliată în O, str. -, nr. 97,. 2,. 4, județul B și, și, toți cu domiciliul procedural ales în O, str. -, nr. 32, județul B, împotriva deciziei civile nr. 709/R din 9 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 24 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecător fond -
- judecători recurs -
- redactat decizie - judecător - 15.03.2010
- dactilografiat grefier - 16.03.2010 - 10 ex.
-comunicat 17.03.2010 - 8 ex.
- -
-, ambii cu domiciliul în O,-,. 2, județul
-
- -, ambii cu domiciliul în O,-, -.E,. 93, județul
-, domiciliată în O, str. -, nr. 97,. 2,. 4, județul B
-
-
-, toți cu domiciliul procedural ales în O, str. -, nr. 32, județul
Președinte:Viorel PanteaJudecători:Viorel Pantea, Doina Măduța, Felicia Toader
