Anulare act. Decizia 379/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 379/
Ședința publică din 26 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Irina Tănase JUDECĂTOR 2: Lică Togan
JUDECĂTOR 3: Maria Ploscă
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamanta, domiciliată în, str.-, -.1,.2,.11, județul A, împotriva deciziei civile nr.1356/R din data de 22 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurenta-reclamantă -, asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.1600 din data de 19.11.2008, emisă de Baroul A-cabinet individual și intimatele-pârâte - și, asistate de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.62 din data de 26.11.2008, emisă de Baroul A-cabinet individual, răspunzând și pentru intimații-pârâți și, în baza aceleiași împuterniciri avocațiale.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, prin depunerea la dosar, la prezentul termen de judecată, a chitanței nr.- din data de 24.11.2008, emisă de Trezoreria Pitești, din care rezultă că a fost achitată taxa judiciară de timbru în sumă de 10 lei, și a timbrului judiciar de 0,5 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Recurenta-reclamantă - semnează cererea de recurs, complinind cauza de nulitate absolută.
Avocat, pentru recurenta-reclamantă, depune la dosar dovada achitării timbrajului și împuternicirea avocațială.
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-reclamantă -, solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat. Apreciază că hotărârea recurată trebuia pronunțată în calea de atac a apelului, având în vedere că aceasta a fost calea exercitată, instanța calificând-o drept recurs. Arată că hotărârea este nelegală, dat fiind faptul că a fost pronunțată în complet de trei judecători și nu de doi judecători. Precizează că, potrivit dispozițiilor art.2821Cod procedură civilă, nu sunt supuse apelului anumite hotărâri judecătorești, pronunțate în anumite pricini, iar reclamanta nu se află în aceste situații.
Avocat, pentru intimații-pârâți, solicită respingerea recursului, ca inadmisibil, cu cheltuieli de judecată. Arată că hotărârea recurată este pronunțată în calea de atac a recursului, fiind irevocabilă, instanța în mod corect calificând această cale de atac. Arată că Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că toate litigiile cu tentă de patrimonial trebuie soluționate potrivit dispozițiilor art.282 Cod procedură civilă. Mai mult decât atât, valoarea celor două contracte era de 6.500 lei, iar în raport de această valoare, calea de atac pe care părțile o aveau la dispoziție era cea a recursului. Depune la dosar concluzii scrise.
Avocat, pentru recurenta-reclamantă, având cuvântul pe excepție, arată că partea are la îndemână căile extraordinare de atac, prima fiind recursul. Solicită respingerea excepției inadmisibilității.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Constată că prin acțiunea înregistrată sub nr- (număr nou), reclamanta în contradictoriu cu pârâții -, și a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să constate nulitatea absolută a actelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.4261/13.11.2003 și 2488/20.06.2003, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că pârâții - și sunt fiii săi, iar și sunt ginerele, respectiv nora sa. La insistențele acesteia din urmă, care a profitat de starea precară a sănătății sale, reclamanta a consfințit să le transmită proprietatea și posesia bunurilor din cele două acte supuse anulării în schimbul obligației de întreținere, iar în caz de deces să o înmormânteze după obiceiurile creștinești.
De asemenea, reclamanta a precizat că la momentul întocmirii actelor și anterior acestui moment avea grave probele de sănătate cu diagnosticul depresie frecventă, tulburări de hemodinamică cerebrală, fiind înregistrată în evidențele medicale din localitatea Lacului. Din anul 2003 efectuat tratament cu antidepresive, astfel încât în momentul întocmirii actelor juridice nu a putut avea discernământul faptelor crezând că actele sunt de întreținere, iar nu de vânzare-cumpărare. După ce a fost abandonată în data de 30.11.2004 în Lacului, în stradă, a fost luată de sora sa.
Consideră reclamanta că actele sunt nule, deoarece consimțământul a fost viciat, aflându-se în eroare în ceea ce privește natura contractului și datorită bolii de care suferă a fost lipsită de discernământ.
La data de 27.02.2006 reclamanta și-a precizat acțiunea, solicitând instanței să constate nulitatea relativă a contractelor menționate în cererea de chemare în judecată.
În cauză a fost introdusă - moștenitoarea reclamantei - a treia fiică.
La data de 20.10.2006, pârâții au invocat excepția prescripției dreptului la acțiune.
Prin sentința civilă nr.6025 din 22.12.2006, Judecătoria Piteștia admis excepția prescripției și a respins acțiunea formulată de reclamantă, reținând următoarele:
Actele de vânzare-cumpărare a căror anulare se solicită au fost încheiate la data de 20.06.2003 (contractul autentificat sub nr.2488) și la data de 13.11.2003 (contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4261).
Potrivit dispozițiilor art.9 din Decretul nr.167/1956,Prescripția dreptului la acțiune în anularea unui act juridic pentru violență, începe să curgă de la data când aceasta a încetat. În caz de viclenie ori eroare sau în celelalte cazuri de anulare, prescripția începe să curgă de la data când cel îndreptățit, reprezentantul său legal sau persoana chemată de lege să-i încuviințeze actele, a cunoscut cauza anulării, însă cel mai târziu de la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului".
Față de cele prezentate și având în vedere că nu a fost făcută dovada existenței vreunui caz de suspendare sau a vreunui caz de întrerupere a prescripției, instanța a admis excepția prescripției și a respins acțiunea ca prescrisă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta -, admis de către instanța de control judiciar, cu motivarea că termenul de 18 luni nu este un termen de prescripție, ci are funcția de a marca momentul obiectiv de la care începe să curgă prescripția. Prin urmare, apreciind că termenul de prescripție este cel prevăzut de art.3 din Decretul nr.167/1958 de trei ani, instanța de recurs a constatat acțiunea formulată în termen și a trimis cauza spre rejudecare, pentru ca prima instanță să analizeze toate motivele de recurs invocate de către recurentă, inclusiv nulitatea absolută a actelor juridice pentru eroare obstacol.
Prin sentința civilă nr.13821/03.03.2008 pronunțată de Judecătoria Pitești, s-a admis acțiunea, s-a constatat nulitatea contractului de vânzare cumpărare nr.2488/20.06.2003 și nr.4261/13.02.2003, obligă pârâții la cheltuieli de judecată în sumă de 3432,45 lei către reclamantă, moștenitoarea defunctei.
În considerentele sentinței s-a reținut că, ceea ce rezultă din concluziile raportului de expertiză întocmit pe baza actelor medicale este că defuncta suferea la momentul 20.06.2003 de o boală psihică ce a determinat cel puțin diminuarea discernământului, dacă nu chiar abolirea lui.
Prin urmare, este suficientă în cauză diminuarea discernământului pentru ca, profitând de această situație, pârâții să o determine pe defunctă să încheie contractele de vânzare-cumpărare, deși aceasta avea cunoștință că încheie contracte de întreținere (cel mult, contract de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere), asigurându-și astfel existența până la sfârșitul vieții, precum și înmormântarea și obiceiurile ulterioare.
Faptul că actul juridic asupra căruia a convenit defuncta și mai apoi a contractat a fost un contract de întreținere, rezultă din chiar răspunsurile la interogatoriu ale pârâților și din declarațiile martorilor în sensul că defuncta dorea să lase fiicelor ei averea, urmând ca acestea să o îngrijească pe timpul vieții și să se ocupe de înmormântare și obiceiurile ulterioare. În mod practic, așa s-au comportat pârâtele cu mama acestora, ca debitoare ale obligației de întreținere, menținând aparența actului juridic pe care credea creditoarea că l-a încheiat.
Sunt incidente în cauză dispozițiile care reglementează instituția erorii obstacol, mai exact eroarea in negotium, care, deși este tratată în cadrul viciilor de consimțământ ce atrag nulitatea relativă a actelor juridice, determină nulitatea absolută, întrucât vânzătoarea nu și-a dat acordul pentru încheierea vânzării-cumpărării.
S-ar putea susține de către pârâți că expertiza nu trebuia să constituie fundamentul la deliberare în sensul minutei, întrucât aceasta stabilește doar aspectul că la data de 20.06.2003 defuncta suferea de o boală psihică ce determină abolirea discernământului sau cel puțin diminuarea lui. Aceasta nu stabilește și nici nu poate stabili faptul că, în chiar ziua contractării (20.06.2003 și 13.11.2003) nu avea reprezentarea asupra ceea ce i s-a citit și a ceea ce a semnat, iar dubiul - potrivit art.983 cod civil - se interpretează în favoarea celui care se obligă, în speță pârâții.
Concluziile expertizei nu constituie, însă, motivul exclusiv care au condus instanța la constatarea nulității acelor juridice, ci doar concură, alături de întreg ansamblul probator, la această soluție.
Trecând peste aceste considerente, s-a constatat că pârâții recunosc faptul că pentru înstrăinarea bunurilor, defuncta nu a primit prețul lor, ci doar a beneficiat de întreținere; prin urmare, nu s-a urmărit din partea acesteia din urmă vânzarea, ci asigurarea întreținerii. Or, prețul este de esența vânzării, iar lipsa lui determină nulitatea actului juridic prin care bunurile au ieșit din patrimoniul numitei, în baza art.1361 și urm. Cod civil.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând următoarele motive:
- încheierea de ședință din data de 15.09.2006, a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a disp.art.243 Cod procedură civilă, a disp.art.71 Cod procedură civilă, ca și a principiului disponibilității.
Potrivit art.243 Cod procedură civilă, când intervine unul dintre cazurile menționate de alin.1 pct.1-5 judecata pricinii se suspendă de drept, astfel că instanța nu avea posibilitatea să introducă din oficiu în cauză pe -, ci trebuia să suspende cauza.
- reclamanta - nu are calitate procesuală activă pentru că nemanifestându-și voința de a continua procesul început de către reclamantă în termenul prevăzut de disp.art.700 Cod civil, nu a dobândit calitate de moștenitoare a acesteia.
- hotărârea pronunțată este netemeinică, deoarece se întemeiază pe raportul de expertiză medico-legală nr.1218/A1 ale cărui concluzii contravin tuturor probelor administrate, la întocmirea acestuia nefiind avute în vedere înscrisurile înaintate de către cu adresa nr.214/11.02.2008, ce au fost depuse la dosar la data de 13.02.2008.
Din raportul de expertiză rezultă că acesta a avut în vedere numai adeverințe eliberate de unități medicale după data de 30.09.2005, când a fost introdusă acțiunea de chemare în judecată și care se refereau la starea de sănătate a reclamantei din acea perioadă, respectiv după 2 ani de la data încheierii contractului în litigiu.
Prin hotărârea pronunțată, instanța a acordat mai mult decât s-a cerut și ceea ce nu s-a cerut.
Deși reclamanta nu a invocat ca motiv de nulitate absolută sau relativă, lipsa prețului în temeiul disp.art.1361 Cod civil, instanța a reținut că nulitatea absolută este determinată și de incidența disp.art.1361 cod civil acordându-i acesteia ceea ce nu a cerut.
- hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a disp.art.948 și urm. Cod civil, precum și art.1361 Cod civil.
Instanța pornește în justificarea soluției adoptate de la premisa falsă, aceea că reclamanta avea discernământul diminuat, dacă nu chiar abolit la momentul încheierii celor două contracte, situație determinată de concluziile raportului de expertiză medico-legală.
Având în vedere că reclamanta era o persoană cu discernământ, este înlăturată și posibilitatea manipulării voinței acesteia și nu poate fi înlăturată mențiunea făcută de notar în sensul că cele două contracte de vânzare cumpărare i-au fost citite reclamantei înainte ca acestea să fie semnate.
În cauză nu sunt incidente disp.art.1361 Cod civil, întrucât prețul a fost menționat în contract dar el nu a fost plătit, situație ce nu atrage nulitatea contractului.
- hotărârea este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a disp. art.41-43 Cod procedură civilă.
În situația în care vânzătoarea a avut discernământul abolit la data încheierii contractelor, atunci aceasta avea discernământ abolit și la data introducerii acțiunii, ceea ce atrage lipsa capacității de exercițiu a drepturilor sale procesuale.
Tribunalul Argeș, prin decizia nr.1356/R/22.09.2008, a admis recursul pârâților și a modificat sentința în sensul că a respins acțiunea, obligând intimata la plata sumei de 2111 lei cheltuieli de judecată recurenților-pârâți.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut următoarele:
Instanța de fond a pronunțat o sentință netemeinică și nelegală printr-o interpretare și aplicare greșită a disp.art.948 pct.2 raportat la art.953 - 954 Cod civil și art.961 Cod civil.
Astfel, concluziile raportului de expertiză medico-legală sunt în totală contradicție cu celelalte probe administrate în cauză, probe din care rezultă că vânzătoarea avea discernământ, deci reprezentarea deplină a faptelor și consecințelor acestora.
Este adevărat, vânzătoarea avea Parkinson, afecțiune neurologică care însă nu afectează discernământul.
De altfel, chiar din foaia de observație clinică generală înregistrată sub nr.45/2004, întocmită în momentul internării reclamantei la, rezultă de asemenea că vânzătoarea avea discernământul faptelor sale.
Mai mult decât atât, expertiza a fost efectuată în baza unor adeverințe medicale eliberate ulterior promovării acțiunii, ceea ce poate conduce la concluzia că este vorba de probe procurate pro cauza, fapt confirmat și de împrejurarea că deși în raportul de expertiză se apreciază că reclamanta nu avea discernământ în anul 2003, respectiv 20.06.2003, totuși în 16.12.2004, potrivit foii de observație, vânzătoarea era orientată temporo-spațial.
Având în vedere că vânzătoarea era pe deplin conștientă de faptele sale, nu se poate reține susținerea instanței de fond că aceasta nu și-a manifestat voința în sensul încheierii unui contract de vânzare cumpărare, cu atât mai mult cu cât în conținutul contractelor de vânzare cumpărare exista mențiunea că acestea au fost citite de notar, mențiune ce face dovada deplină până la înscrierea în fals.
De asemenea, instanța de fond a făcut aplicarea și interpretarea greșită a disp.art.1361 Cod civil, în sensul că nulitatea contractelor de vânzare cumpărare, poate fi constatată în lipsa prețului, ori în speța de față prețul este stipulat în contract însă nu a fost achitat.
Plata prețului este obligația cumpărătorului, ori neexecutarea unei obligații nu atrage nulitatea contractului ci rezoluțiunea acestuia, în cauză solicitându-se nulitatea absolută și nu rezoluțiunea.
Constatându-se că în speță nu există cauze care să atragă nulitatea absolută a contractelor de vânzare cumpărare, în baza art.312 Cod procedură civilă rap. la art.304 pct.9 Cod procedură civilă, tribunalul a admis recursul, a modificat sentința atacată și pe fond a respins acțiunea.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta - criticând-o pentru nelegalitate sub motivul de recurs prevăzut de art.304 al.1 pct.1 Cod procedură civilă, solicitând casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la tribunal pentru a fi soluționată în complet de apel.
În dezvoltarea recursului, recurenta a arătat, în esență, că tribunalul a calificat greșit calea de atac ca fiind recurs, cu încălcarea dispozițiilor art.2821Cod procedură civilă, în condițiile în care acțiunea în constatarea nulității unor acte juridice are un obiect neevaluabil în bani și, chiar dacă ar fi evaluabil, valoarea bunurilor depășește cu mult pragul de un milion lei prevăzut de lege.
În concluzie, recurenta a arătat că tribunalul, soluționând calea de atac a apelului într-un complet format din trei judecători, nu a fost alcătuit potrivit dispozițiilor legale, situație ce conduce la casarea hotărârii.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit dispozițiilor art.377 al.1 pct.4 Cod procedură civilă, hotărârea dată în recurs, chiar dacă prin aceasta s-a soluționat fondul cauzei, este irevocabilă.
O asemenea hotărâre nu este supusă la rândul ei recursului, potrivit art.299 al.1 Cod procedură civilă.
În cauza de față, fiind vorba de un recurs formulat împotriva unei hotărâri irevocabile a tribunalului, este vorba de un recurs la recurs, ceea ce este inadmisibil.
Dincolo de acest aspect esențial, dacă se pune problema naturii acțiunii trebuie reținut, potrivit Deciziei nr.32/09.06.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, că o asemenea acțiune în constatarea nulității unui act juridic privind drepturi patrimoniale este evaluabilă în bani.
Ca atare, chiar dacă recursul ar fi admisibil nu s-ar putea reține că tribunalul a soluționat greșit calea de atac a recursului.
În consecință, curtea, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele art.299 al.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul de față ca inadmisibil.
În baza art.274 Cod procedură civilă, recurenta-reclamantă va fi obligată la 1000 lei cheltuieli de judecată intimaților-pârâți, la cererea acestora, reprezentând onorariul de avocat plătit de aceștia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul formulat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr.1356/R din data de 22 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Obligă pe recurenta-reclamantă - să plătească intimaților-pârâți -, și suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
, Pl.
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/05.12.2008.
Jud.apel:.
.
Jud.fond:.
Președinte:Irina TănaseJudecători:Irina Tănase, Lică Togan, Maria Ploscă
