Anulare act. Decizia 38/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 38/21.01.2008
Ședința publică din 21 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Maria Mureșan judecător
- - - președintele secției
- - - JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica Ana Doriani
- - - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 827/LM/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru Inspectoratul Școlar al Județului H lipsind recurentul și intimatul pârât Liceul de Informatică
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care instanța constată că la dosar nu s-au depus originalul motivelor de recurs.
Reprezentantul intimatei afirmă că are cunoștință de motivele de recurs și nu solicită termen apreciind că se impune soluționarea cauzei pe fond.
Față de această împrejurare instanța constată cauza în stare de soluționare și o lasă în pronunțare acordând cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul H solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii Tribunalului Hunedoara ca legală și temeinică. Nu solicită cheltuieli de judecată.
După încheierea dezbaterilor a sosit la dosar un set de acte expediate de către recurent.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr- reclamantul a chemat în judecată pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului H și a solicitat ca prin hotărârea judecătorească să se dispună anularea adresei nr. 20078/10.07.2006 prin care i-a fost îngrădit dreptul de a exercita meseria de profesor la Liceul de Informatică P și pe cale de consecință să fie repus în situația anterioară luării acestei măsuri.
Ulterior reclamantul își precizează acțiunea introducând în cauză pârâtul Liceul de Informatică P solicitând constatarea nulității absolute a adresei nr. 20078/10.07.2006 și a notei de serviciu nr. 379/05.09.2006 emisă de Liceul de Informatică P și repunerea sa în situația anterioară luării măsurilor prevăzute în adresa menționată.
În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că prin adresa atacată i-au fost stabilite măsuri disciplinare aplicate nelegal începând cu anul 2006, respectiv retragerea orelor de dirigenție și limitarea orelor de istorie la 16 ore în catedră, interzicerea predării cursurilor de istorie la clasele la care au fost sesizări, împiedicarea folosirii anexei cabinetului de istorie în vederea desfășurării orelor de istorie, nefiind respectate prevederile legale referitoare la efectuarea cercetării prealabile obligatorii, iar sancțiunea disciplinară nu a fost emisă de consiliul profesoral ci de Inspectoratul Școlar.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 96, 116 din legea nr. 128/1997, art. 263, 266, 267 și 268 Codul muncii.
Prin întâmpinare Has olicitat respingerea acțiunii reclamantului, învederând că măsurile luate nu constituie o sancțiune disciplinară.
Pârâtul Liceul de Informatică Pas olicitat respingerea acțiunii deoarece reclamantul nu a făcut cerere pentru orele suplimentare, a refuzat în ultimii ani să fie diriginte, iar anexa cabinetului de istorie nu a fost eliberată deoarece reclamantul a amenințat că se aruncă de la etaj.
Tribunalul Hunedoara prin sentința civilă nr. 827/LM/2007 a respins acțiunea formulată de către reclamant, luându-se act și că reclamantul a renunțat la judecarea capătului de cerere privind repunerea părților în situația anterioară.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că potrivit Legii nr. 128/1997 norma didactică este de 16 ore astfel că prevederea cuprinsă în adresă nu încalcă dispozițiile legale și nu are caracter sancționator. Pe de altă parte, la dosar reclamantul nu a făcut dovada că a solicitat efectuarea de ore suplimentare, iar pârâtul nu ar fi dat curs unei astfel de solicitări. În ceea ce privește orele de dirigenție, reclamantul nu a formulat cerere în acest sens, fără a se putea ignora împrejurarea că acesta s-a pensionat începând cu luna iulie 2007, astfel că nu putea să preia o clasă căreia să-i fie diriginte în septembrie 2006 pentru că nu avea posibilitatea să îndrume colectivul de elevi timp de 4 ani, iar starea sănătății nu i-ar fi permis, dat fiind și actele medicale depuse la dosar.
Capătul de cerere privind eliberarea anexei cabinetului de istorie a fost respins ca rămas fără obiect în urma pensionării reclamantului.
Excepțiile privind inadmisibilitatea și tardivitatea formulării acțiunii invocate de pârâtul H au fost respinse raportat la prevederile art. 281 și 283 alin. 2 Codul muncii.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamantul prin care a solicitat admiterea recursului, clasarea sentinței atacate și rejudecarea cauzei în sensul admiterii acțiunii formulate, mai puțin capătul de cerere referitor la repunerea în situația anterioară având în vedere că s-a pensionat.
În motivarea recursului reclamantul a susținut mai întâi că prima instanță nu a ținut cont de susținerile sale ci doar de cele consemnate în întâmpinarea depusă de pârâtul H care este plină de neadevăruri, insulte și calomnii la adresa sa și care l-au distrus moral-uman. Aceleași neadevăruri sunt cuprinse și în adresa nr. 690/2007 depusă de Liceul de Informatică
În al doilea rând reclamantul susține că nu a fost reprezentat serios, responsabil și profesionist de către avocatul său, de la care nu a primit sfaturi care să-i protejeze interesele în cauză.
Pe fondul cauzei reclamantul apreciază că prin adresa atacată a fost sancționat într-o formă mascată, eludată, căci în nici un caz nu o poate aprecia ca fiind o "mângâiere pe creștet sau o premiere".
Inspectoratul nu a probat prin acte calomniile făcute prin întâmpinare.
Reclamantul mai susține că nu trebuia să formuleze cerere pentru a fi numit diriginte sau pentru a efectua ore suplimentare, deoarece dirigintele este numit, iar orele suplimentare se fac pe baza unei proceduri stabilite de către. Este o practică a actualei directoare a liceului să solicite cereri pentru orice. Reclamantul nu a refuzat să fie diriginte sau să facă ore suplimentare pentru simplul motiv că nu i s-a oferit aceste lucruri.
Recurentul susține că numai necunoașterea acestor aspecte semnalate prin prezentul recurs sau lipsa de interes în aflarea adevărului din partea primei instanțe poate justifica soluția dată de către aceasta.
Intimații nu au depus întâmpinare.
Curtea, analizând sentința atacată în raport de criticile formulate și în limitele prevăzute de art. 304 ind. 1 cod procedură civilă, reține următoarele:
Prin adresa nr. 20078/10.07.2006 a H se comunică conducerii Liceului de Informatică P că în urma unei sesizări primite de la mama unei eleve se propune luarea următoarelor măsuri: în anul școlar 2006- 2007 dl. profesor nu va fi diriginte și va avea doar 16 ore în catedră, nu va preda la clasele la care au fost sesizări din partea elevilor și nu va mai avea în folosință anexa cabinetului de istorie.
În ședința Consiliului de Administrație al Liceului de Informatică din 14.09.2006 s-a luat act de măsurile dispuse de H, membrii Consiliului fiind de acord să fie puse în aplicare în anul școlar 2006-2007.
În urma acestei adrese Liceul de Informatică P emite o notă de serviciu prin care reclamantului i se aduce la cunoștință că trebuie să predea cheia de la anexa cabinetului de istorie de unde își va lua toate lucrurile personale și să preia pe bază de semnătură adresa comunicată de Inspectorat.
Pe această notă de serviciu reclamantul menționează că nu i s-a dat posibilitatea de a se apăra și de a ataca sancțiunile disciplinare aplicate, motiv pentru care nu înțelege să pună în aplicare nota de serviciu.
Reclamantul apreciază că măsurile dispuse față de el reprezintă sancțiuni disciplinare mascate și dat fiind maniera în care au fost dispuse a fost privat de dreptul de a le ataca, fiind eludată și procedura care trebuie urmată în cazul aplicării unor sancțiuni disciplinare.
Reclamantul este în eroare când susține că măsurile dispune față de dânsul sunt sancțiuni disciplinare.
Sancțiunile disciplinare sunt expres și limitativ prevăzute de lege și în cazul aplicării acestor sancțiuni legea într-adevăr prevede obligativitatea efectuării cercetării prealabile disciplinare.
Dacă o anumită măsură luată față de un angajat nu este prevăzută de lege ca și sancțiune disciplinară aceasta nu poate fi calificată ca atare.
Pe de altă parte, reclamantul prin precizarea de acțiune depusă la fond, a solicitat ca instanța să constate nulitatea absolută a adresei H și a notei de serviciu emisă de Liceul de Informatică P fără să indice în concret care este cauza de nulitate a acestora.
Procesul civil este guvernat, printre altele, de principiul disponibilității, ceea ce înseamnă că instanța este ținută să judece în limitele în care a fost sesizată, neputând extinde cercetarea judecătorească în afara limitelor stabilite de reclamant, ceea ce presupune analizarea pretențiilor reclamantului în raport de motivele de fapt și de drept invocate în cerere, singura excepție admisă de la acest principiu fiind posibilitatea dată judecătorului de a invoca excepții de procedură sau de fond, cu condiția să fie excepții de ordine publică.
În susținerea nulității absolute a celor doua acte reclamantul a invocat faptul că sunt în realitate sancțiuni disciplinare și acestea au fost aplicate fără o cercetare disciplinară prealabilă.
Astfel cum s-a arătat deja, măsurile propuse de către primul pârât și puse în aplicare de către cel de-al doilea nu reprezintă sancțiuni disciplinare ci măsuri administrative ce țin de managementul educațional, de nevoia de a preîntâmpina orice acțiune care ar pune în primejdie dezvoltarea normală fizică și psihică a elevilor, dat fiind seria de sesizări venite de la mai mulți elevi și părinți cu privire la comportamentul reclamantului și răspunderea ce revine organelor de conducere ale instituțiilor de învățământ în acest sens.
Că nu se poate vorbi de o sancțiune disciplinară prin măsurile dispuse rezultă și din faptul că potrivit art. 45 alin. 2 din Legea nr. 128/1997 în cazul reclamantului se poate reduce norma didactică de 18 ore la 16 orefără diminuarea salariului, astfel că acesta nu a suferit nici o constrângere materială.
Pe de altă parte, corect a reținut prima instanță că reclamantul nu și-a exprimat dorința de a fi diriginte, astfel că și sub acest aspect măsura dispusă de către angajator nu are caracter sancționator.
În motivele de recurs reclamantul a susținut că prima instanță a ținut cont numai de cele susținute de către pârâți înlăturând toate probele reclamantului.
Nu poate fi reținută această susținere a reclamantului. Prima instanță nu a înlăturat înscrisurile depuse de către reclamant care conțineau declarații ale elevilor din clasele la care acesta a predat. Este chiar posibil ca reclamantul să fie unul dintre profesorii ale cărui metode de predare să fie agreate de elevi, iar raporturile cu aceștia să fie dintre cele mai deschise. Dar la fel de adevărat este că instanța nu a putut ignora - și nici nu avea cum - seria de declarații provenite de le eleve și care se referă la un comportament al reclamantului, în special în afara orelor de curs, care este inadmisibil să fie tolerat într-o instituție de învățământ și nu cadrează cu funcția deținută de acesta.
Tocmai datorită funcției pe care reclamantul a deținut-o instanța a pus în balanță cele două tipuri de declarații depuse la dosar și în mod corect a apreciat că nu se poate face abstracție de declarațiile prin care se reclama comportamentul impropriu al reclamantului în raport de elevii de sex feminin, comportament care nu avea un caracter izolat, nefiind vorba de incidente singulare.
În ceea ce privește apărarea lipsită de profesionalism de care ar fi "beneficiat" reclamantul din partea avocatului ales de el, acesta nu reprezintă un motiv de recurs dintre cele reglementate de către art. 304 cod procedură civilă și de altfel, raportat la actele depuse la dosar și cele consemnate prin încheierile de ședință, nu se poate spune că avocatul ales de către reclamant ar fi avut o atitudine lipsită de profesionalism, activitatea acestuia încadrându-se în limitele impuse de etica și deontologia profesiei de avocat.
Față de cele menționate, constatând că motivele de recurs invocate de către reclamantul recurent sunt neîntemeiate, Curtea va dispune în temeiul art. 312 cod procedură civilă respingerea ca nefondat a recursului declarat de către reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 827/17.09.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Ianuarie 2008.
PREȘEDINTE: Monica Maria Mureșan - - - | JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica Ana Doriani - - | JUDECĂTOR 3: Maria Ofelia Creța - - |
Grefier, - - - |
Red./7.02.2008
Tehnored. /2 ex.
Judecători fond: M,
Președinte:Monica Maria MureșanJudecători:Monica Maria Mureșan, Manuela Stoica Ana Doriani, Maria Ofelia Creța
