Anulare act. Decizia 38/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A IX-A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.38.
Ședința publică de la 21.01.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ileana Ruxandra Dănăilă
JUDECĂTOR 2: Georgeta Stegaru
JUDECĂTOR 3: Andreea
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererilor de recurs formulate de către recurenții pârâți Municipiul B prin Primar General și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului B, împotriva deciziei civile nr.1380/27.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în contradictoriu cu intimatul reclamant.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurentul-pârât Municipiul B prin Primar General prin consilier juridic, ce depune delegația la dosar, intimatul reclamant prin avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, aflată la fila 14 din dosar, lipsind recurentul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, care învederează Curții că la data de 19.01.2010, au fost depuse relațiile solicitate la un termen anterior de la Direcția Impozite și Taxe Locale Sector 5
Reprezentantul recurentului-pârât Municipiul B prin Primar General învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul pe cererile de recurs.
Reprezentantul intimatului reclamant învederează instanței că a consultat înainte de începerea ședinței de judecată, înscrisurile comunicate de Direcția Impozite și Taxe Locale Sector 5 B și nu are alte cereri de formulat sau probe de administrat astfel încât, solicită cuvântul pe cererile de recurs.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri în fond.
Reprezentantul recurentului-pârât Municipiul B prin Primar General pune concluzii de admitere a propriului recurs precum și admiterea excepției tardivității cererii completatoare formulată de reclamant. De asemenea, pune concluzii de respingere a recursului formulat de recurentul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului reclamant pune concluzii de respingere celor două recursuri, menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată, depunând totodată și concluzii scrise.
Curtea reține recursurile în pronunțare.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 05.09.2006, pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 B - Secția a II-a Civilă, sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Primăria Sectorului 5 B, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea absoluta a certificatului de succesiune vacantă nr. 1238/19.10.1984 emis în dosarul nr. 945/1984 al notariatului de Stat al Sectorului 5 B de pe urma defunctei; să se constate nulitatea absolută a deciziei nr.481/07.03.2005 a Consiliului Popular al Municipiului B - Administrația Financiară, prin care s-a dispus transmiterea posesiei și folosinței asupra imobilului situat în B,-, sector 5 către; să se constate că reclamantul este moștenitorul averii succesorale compuse din teren în suprafață de 200 mp și casa compusă din 2 camere de locuit cu anexe gospodărești, situat în B,-, sector 5; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată, legal timbrate, reclamantul a arătat că la data de 28.11.1921, și soția sa, au cumpărat o suprafață de teren de 300 mp, situată pe Șoseaua, cu Șoseaua M, pendinte de cătunul, comuna, de-a lungul timpului titular de rol fiscal figurând, care a înregistrat fiscal proprietatea menționată. Ulterior, în anul 1958, pe teren a fost edificată o construcție în suprafață de 47 mp.
S-a învederat că potrivit certificatului de moștenitor nr.741/24.07.1969, emis de către Notariatul de Stat al Sectorului 5 B, unica moștenitoare a defunctului (decedat în anul 1969) a fost soția sa,. După decesul lui (sora bunicii sale, decedată la data de 28.12.1983), reclamantul a arătat că împreună cu tatăl său, G, au efectuat lucrări reparații la casă, iar ulterior au folosit terenul ca grădină de zarzavaturi până în prezent. La data de 19.10.1984, Notariatul de Stat al Sectorului 5 emis un certificat de vacanță succesorală nr. 1238/1984 în dosarul nr. 954/1984, certificat prin care Statul R, prin Circumscripția Financiară, a dobândit masa succesorală arătată, fiind indicată lipsa moștenitorilor legali sau testamentari. S-a precizat că defuncta, soția lui, a fost sora bunicii sale paterne, numita, cunoscută sub numele de și, una și aceeași persoană, potrivit declarației înregistrate la. prin încheierea de autentificare nr.281/0503.1999.
Reclamantul a mai învederat că bunica sa a decedat la data de 20.10.1976, iar tatăl său, G, a decedat la data de 14.06.1991, arătându-se totodată că alături de tatăl său, a efectuat acte exprese de acceptare a succesiunii încă de la momentul decesului autoarei sale în virtutea titlului său de moștenitor legal prezervat de lege, acesta făcând parte din clasa a patra de moștenitori, în calitate de nepot de soră. Cu toate acestea, Statul Raa cționat abuziv și a decis, printr-un certificat de succesiune vacantă, că nu ar exista moștenitori legali. S-a menționat că lipsa posesiei exercitate de vreun organ al Statului și, contrar celor ce se încearcă să se susțină prin dispoziția nr.481 din 07.03.1985 prin care se dispune transmiterea posesiei și folosinței către, este tocmai răspunsul - Biroul Fond Locativ emis la data de 30.03.2000 sub nr.1264, care atestă că imobilul situat în-, sector 5, nu figurează în evidențele sale. Reclamantul a mai arătat că certificatul de vacanță succesorală este lipsit de obiect, întrucât succesiunea era culeasă de către succesorii legali ai defunctei, respectiv de G și de către el, în calitate de nepot de soră al defunctei, care stăpânea imobilul efectiv. De asemenea și decizia Consiliului Popular al Municipiului B - Administrația Financiară a fost emisă ilegal, atâta vreme cât imobilul se afla în posesia și folosința tatălui său și a sa.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta Primăria Sector 5 Bai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că potrivit certificatului de vacanță succesorală emis de Notariatul de Stat al Sectorului 5 B, moștenitor este Statul R, singurul care are calitate procesuala pasivă în prezenta cauză, dreptul de folosință fiind transmis fostului. În subsidiar, în ipoteza în care excepția invocată va fi respinsă, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La termenul de judecată din data de 10.01.2007, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria Sectorului 5 B, pentru considerentele expuse în încheierea de ședință de la acea dată.
În ședința de la 07.02.2007, reclamantul a depus la dosar o cerere completatoare a acțiunii sub aspectul cadrului procesual pasiv, solicitând instanței citarea în cauză în calitate de pârât a Municipiului B, prin Primarul General.
În ședința din 07.03.2007, instanța a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, pe care a admis-o, prin sentința civila nr. 1480/07.03.2007, respingând cererea de chemare în judecata ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuala activă.
Împotriva acestei sentințe a declaratapelreclamantul, dosarul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului București la data de 07.05.2007, sub același număr.
Prin decizia civila nr. 811, Tribunalul București- Secția a Iv-a Civilăa admis apelul, a desființat în parte sentința civilă și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, în contradictoriu cu pârâții Statul R prin Ministerul Finanțelor Publice și Municipiul B prin Primarul General.
Împotriva deciziei civile pronunțate de Tribunalul Bucureștia declaratrecurspârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, recurs pe care Curtea de Apel Bucureștil -a anulat ca netimbrat, prindecizia civilă nr. 2001, pronunțată la data de 27.11.2007.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 B - Secția a II-a Civilă, la data de 12.01.2008, sub nr-.
Prin sentința civilă nr. 4271/12.06.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B - Secția a II-a Civilă în dosarul nr-, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul B prin Primarul General în ceea ce privește capătul de cerere privind nulitatea absolută a certificatului de succesiune vacantă nr. 1238/19.10.1984, emis de Notariatul de Stat Local Sector 5 de pe urma defunctei; s-a respins acest capăt de cerere formulat în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B prin Primarul General ca fiind introdus împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și Municipiul B prin Primarul General; s-a dispus anularea certificatului de succesiune vacantă nr. 1238/19.10.1984 emis de Notariatul de stat local sector 5 de pe urma defunctei; s-a dispus anularea deciziei nr.481/07.03.1985 emisă de către Consiliul Popular al Municipiului B - Administrația Financiară; s-a constatat că reclamantul are calitatea de unic succesor al defunctei, decedată la data de 28.12.1983, cu o cota de 1/1 din masa succesorală; s-a constatat că masa succesorală se compune din imobilul situat în B,-, sector 5, format din teren în suprafață de 300 mp și o magazie și au fost obligați pârâții la plata către reclamant a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul B prin Primarul General sub aspectul primului capăt de cerere, a reținut că, în ce privește calitatea procesuală pasivă, aceasta presupune identitatea dintre persoana chemată în judecată și cea obligată în cadrul raportului juridic dedus judecății, față de care poate fi opus dreptul solicitat pe calea acțiunii în justiție.
Instanța a apreciat că primul capăt al acțiunii formulate de către reclamant privește constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor (succesiune vacantă) nr. 1238/19.10.1984, beneficiarul fiind pârâtul Statul R prin Ministerul Economie și Finanțelor, iar nu Municipiul
Astfel, cu privire la acest aspect, nu se justifica chemarea în judecată în calitate de pârât a Municipiului B, acesta nefiind implicat în raporturile de drept material privind succesiunea numitei, motiv pentru care instanța a admis excepția lipsei calității sale procesuale pasive și a respins acest capăt de cerere formulat împotriva pârâtului Municipiul B ca fiind introdus împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că, potrivit certificatului de moștenitor nr.1238/1984 emis de Notariatul de stat sector 5, de pe urma defunctei, decedata la data de 28.12.1983, a rămas inclus în masa succesorală imobilul situat în B,-, sector 5, format din teren și construcție și că numita era unica moștenitoare a soțului său, decedat la 20.05.1969, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.741/1969 emis de Notariatul de Stat sector 6. De asemenea, din actele de stare civilă depuse la dosar reiese ca a purtat, anterior încheierii căsătoriei, numele de, fiind fiica lui și a.
Instanța a reținut că, la data de 19.06.1893 s-a născut numita, fiica lui și a, aceasta căsătorindu-se la 02.11.1918 cu numitul, potrivit certificatului de căsătorie seria - nr.-. Acesta din urmă a decedat la 08.03.1953, conform certificatului de deces eliberat la 21.11.2006 de Primăria C, iar la data de 09.12.1953 s-a născut G, părinții săi fiind și (certificatul de naștere seria - nr.629), decedat la 14.06.1991 (certificatul de deces seria - nr.-), reclamantul fiind fiul acestuia (certificatul de naștere nr. -).
Cât privește legătura de rudenie dintre reclamant și defuncta, instanța a apreciat ca problema a fost rezolvată de către Tribunalul București, care prin decizia nr.811A/21.06.2007 a tranșat acest aspect (fila 21 verso din dosarul tribunalului), stabilind deci că defuncta este mare a reclamantului, sora bunicii sale. Așadar, instanța nu a mai procedat la reiterarea acestor considerații, din moment ce chestiunile au fost lămurite de instanța superioara, iar decizia acesteia este obligatorie pentru instanța de fond.
Referitor la acceptarea succesiunii de pe urma defunctei de către reclamant, instanța a apreciat ca aceasta a fost una tacită, reclamantul locuind o perioada cu aceasta și pe timpul vieții numitei, iar după decesul acesteia, reclamantul s-a mutat în locuința sa, pe care a consolidat-o ulterior și la care a efectuat și lucrări de întreținere, potrivit declarațiilor martorilor și.
Instanța a constatat că certificatul de succesiune vacantă nr. 1238/19.10.1984 a fost emis cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică ce reglementează materia succesorală (art.672 și urm. civ.), fiind lovit de nulitate absolută, întrucât la data decesului numitei exista un succesor legal din clasa a IV-a de moștenitori.
De asemenea, conform principiului de dreptresoluto jure dantis resolvitur ius accipientis(anularea actului subsecvent ca urmare a anularii actului inițial), instanța a dispus și anularea deciziei nr. 481/07.03.1985 emisă de Consiliul Popular al Municipiului B - Administrația Financiară, întrucât între cele două acte juridice există o strâns a legătură, decizia fiind emisă tocmai în aplicarea dispozițiilor certificatului de succesiune vacantă nr.1238/19.10.1984 și în virtutea calității de moștenitor reținută în persoana Statului Român.
Având în vedere faptul că reclamantul este în clasa a IV-a de moștenitori legali (legătura de rudenie fiind reținută în considerentele deciziei tribunalului) și acceptarea tacită a succesiunii de pe urma defunctei, instanța a constatat că acesta are calitatea de unic succesor al defunctei, cu o cota de 1/1 din masa succesorală.
Cu privire la aceasta, din înscrisurile depuse la dosar, instanța a reținut că se compune din imobilul situat în B,-, sector 5, format din teren în suprafața de 300 mp și o magazie, astfel cum s-a constatat la fața locului de către expert, potrivit raportului de expertiză nr. 4729/19.05.2008. Titlul de proprietate al defunctei îl reprezintă actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 26014/1921 de Tribunalul Ilfov - secția notariat (filele 13-14 din dosarul de fond).
Față de soluția pronunțată de instanță și reținând culpa procesuală a pârâților, conform art.274 Cod Procedură Civilă, instanța i-a obligat pe aceștia la plata către reclamant a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, respectiv onorariu de expert.
Împotriva acestei sentințe au declaratapelpârâții Municipiul B prin Primarul General și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă la data de 30.07.2008 sub nr.-.
În motivarea apelului său, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât în mod greșit instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului B prin Primarul General, considerând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 6 și 12 din Legea nr. 213/1998, precum și art. 19 alin. 1, art. 121 și art. 125 din Legea nr. 21/2001, astfel încât Statul Român este reprezentat de unitatea administrativ teritorială în patrimoniul căreia se află imobilul în cauză, astfel că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitatea de a reprezenta interesele Statului Român.
O a doua critică adusă hotărârii atacate se referă la faptul că în mod greșit instanța a reținut că certificatul de succesiune vacantă în cauză a fost emis cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică ce reglementează materia succesorală - art. 672 și următoarele Cod Civil, fiind lovit de nulitatea absolută, întrucât la data decesului numitei exista un succesor legal din clasa IV în raport de dispozițiile art.700 raportat la art.651. civil, motiv pentru care invocă excepția prescripției dreptului la opțiune succesorală față de aceste dispoziții legale, fiind prescris dreptul reclamantului la opțiunea succesorală.
A treia critică privește faptul că în mod greșit instanța a obligat Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor la plata cheltuielilor de judecată, întrucât în cauză nu există culpa procesuală a acestuia, neexistând astfel un temei legal pentru a fi obligat la plata acestor cheltuieli.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 282 și următoarele pr.civiIă, art. 700 și 701.civil.
În motivarea apelului său, Municipiul B prin Primarul General a criticat hotărâre a pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că cererea de chemare în judecată a fost depusă la data de 05.09.2006, iar la data de 07.02.2007, când a fost depusă cererea completatoare prin care a fost chemat în judecată, trecuse deja primul termen de judecată cu procedură completă, termen la care reclamantul ar fi putut depune cererea completatoare, astfel cum prevede art. 132.proc.civ.
Or, având în vedere că la acea dată trecuse primul termen de judecată cu procedură completă, dat fiind faptul că la termenul din 10.01.2007 s-a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei sector 5 B, apreciază că cererea completatoare a fost tardiv formulată.
În ceea ce privește obligarea acestuia la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată consideră că instanța de judecată în mod greșit a reținut această obligație în sarcina Municipiului B, deoarece nu s-a făcut dovada culpei procesuale în condițiile art. 274 alin. 1.proc.civ.
Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței civile pronunțate, iar pe fond respingerea acțiunii în principal ca fiind tardivă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 282-298.proc.civ.
Prin întâmpinare, intimatul rec1amant a solicitat respingerea ambelor apelului ca nelegale și netemeinice, cu menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
Prin decizia civilă nr.1380/27.10.2008, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins ambele apeluri ca nefondate.
În ce privește apelul Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, referitor la critica adusă modului de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a Municipiului B prin Primar General, tribunalul a constatat că aceasta este nefondată. Astfel, pe de-o parte se reține cu privire la cadrul procesual că acesta a fost stabilit prin decizia civilă nr./21.06.2007, prin care cauza a fost trimisă spre rejudecare în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și Municipiul B prin Primar General, iar pe de altă parte, în ce privește capătul de cerere având ca obiect anularea certificatului de succesiune vacantă, în mod corect prima instanță a reținut calitatea procesuală pasivă numai a Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor. Astfel, nu se poate reține incidența în cauză a textelor invocate de acest apelant, având în vedere că în raporturile de drept material privind succesiunile vacante, statul justifică, potrivit dispozițiilor Codului civil incidente în cauză (art. 477, art. 652, art. 680 și urm.), calitate procesuală pasivă.
În consecință, nu se poate reține excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui apelant cu privire la capătul de cerere având ca obiect anularea certificatului de vacanță succesorală.
Referitor la cea de-a doua critică, prin care apelantul invocă excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală în ce-l privește pe reclamantul intimat, tribunalul a constatat că de asemenea, nici aceasta nu este fondată. Astfel, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, din materialul probator administrat în cauză, rezultă că reclamantul intimat a efectuat acte tacite de acceptare a succesiunii. Potrivit dispozițiilor art. 689 Cod Civil, acceptarea unei succesiuni poate fi sau expresă sau tacită. Având în vedere că actele de acceptare tacită au fost efectuate imediat după decesul lui, reclamantul locuind în imobil împreună cu aceasta în ultima parte a vieții defunctei, precum și după decesul acesteia, când s-a considerat unic moștenitor. În consecință, având în vedere că s-a făcut dovada acceptării succesiunii în interiorul termenului de 6 luni de opțiune succesorală, tribunalul nu a reținut excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală ca motiv de apel invocat de apelantul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Nefondată este și critica referitoare la greșita obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată. S-a constatat că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 274 Cod Procedură Civilă în raport cu soluția de admitere a acțiunii, având în vedere că apelantul pârât nu a recunoscut pretențiile reclamantului la primul termen de judecată, și nu există nicio dispoziție legală care să exonereze Statul Român de plata cheltuielilor de judecată în cazul în care cade în pretenții.
În ce privește apelul Municipiului B prin Primar General, instanța de apel a constatat că acesta invocă prin primul motiv de apel excepția tardivității cererii de chemare a sa în judecată, prin raportare la faptul că reclamantul și-a modificat în acest sens cererea în fața primei instanțe după prima zi de înfățișare. Critica este însă nefondată, având în vedere că într-adevăr, modificarea cererii de chemare în judecată se poate face până la prima zi de înfățișare, potrivit dispozițiilor art.132 Cod Procedură Civilă. Dispozițiile acestui text de lege nu au însă caracter imperativ, iar nerespectarea prescripției impuse de textul legal nu este sancționată cu nulitate de ordine publică, ea având drept scop doar de a proteja partea interesată, care are latitudinea de a se prevala de această măsură de protecție ori de a achiesa la judecarea pricinii chiar și atunci când modificarea nu s-a făcut în termenul legal. Având în vedere că apelanta nu a invocat acest aspect în fața instanței de fond, se prezumă că a fost de acord cu judecarea cererii modificatoare, astfel încât acest motiv nu mai poate fi invocat ca motiv de apel.
Cât privește critica referitoare la greșita obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată, tribunalul a constatat că textul legal, art. 274 Cod Procedură Civilă, instituie o prezumție simplă de culpă procesuală a celui ce "cade în pretenții", cu excepțiile de asemenea legal prevăzute, astfel încât este nefondată critica referitoare la faptul că în cauză nu s-ar fi făcut dovada culpei sale procesuale.
Împotriva acestei decizii au declaratrecurspârâții unicipiul B reprezentat de Primarul General și Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a IX-a Civilă și pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală la data de 02.04.2008 sub nr-.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul-pârât Municipiul Baa rătat că hotărârea judecătorească pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât, în opinia sa, instanța de apel în mod eronat a respins apelul reținând în considerentele hotărârii faptul că excepția tardivității nu putea fi invocată prin motivele de apel ci doar în fața instanței de fond.
Astfel, reiterează excepția tardivității invocată de Municipiul B prin motivele de apel pentru că reclamantul a depus la data de 07.02.2007 o cerere completatoare prin care a chemat în judecată instituția municipalității, cerere depusă cu mult după primul termen de judecată cu procedura completă. Or, potrivit art.132 Cod proc.civ. întregirea sau completarea cererii de chemare in judecată se poate face până la prima zi de înfățișare, când instanța de judecată va putea da reclamantului un termen în acest sens.
În consecință, având în vedere faptul că la data formulării cererii completatoare (07.02.2007) trecuse primul termen de judecată cu procedură completă, dat fiindcă la termenul din 10.01.2007 s-a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Sector 5 B, consideră că cererea completatoare a fost tardiv formulată.
Față de cele arătate solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea deciziei recurate, iar pe fond respingerea acțiunii formulate de reclamantul în contradictoriu cu recurentul pârât ca tardivă.
Cererea de recurs a fost legal timbrată și a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.304 pct. 9 Cod Proc.Civ.
Recurentul-pârât Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, la rândul său prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului B, a arătat în dezvoltarea recursului său că hotărârea pronunțată de Tribunalul București Secția a V-A Civilă este netemeinică și nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 Cod Procedura Civilă).
Consideră că instanța de apel în mod greșit a respins ca nefondată prima critică a sentinței de fond cuprinsă în motivele apelului formulat de către Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reținând că în ceea ce privește cadrul procesual pasiv a fost stabilit prin decizia civila nr. 81l/A/21.06.2007.
Într-adevăr, cadrul procesual pasiv a fost stabilit prin decizia mai sus amintită, prin care cauza a fost trimisă spre rejudecare în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Municipiul B prin Primarul General, însă în considerentele aceleiași decizii se reține calitatea procesuală pasivă a Municipiului B: "., iar bunurile cu privire la care s-a constatat succesiunea vacantă intră în proprietatea Municipiului B, care este reprezentat de Primarul General."
Astfel, având în vedere cele învederate mai sus, reiterează excepția lipsei calității Ministerului Finanțelor Publice de reprezentant al Statului Român.
Astfel, instanța de fond a reținut că la emiterea certificatului de vacanță succesorală beneficiar este pârâtul Statul R prin Ministerul Economiei și Finanțelor, însă prin decizia nr. 811/A/21.06.2007 pronunțată de instanța superioară, se reține că bunurile cu privire la care s-a constatat succesiunea vacantă intră în proprietatea Municipiului
Față de cele reținute de instanța de fond, cât și cea din apel, arată că prin cererea de chemare în judecată reclamantul solicită constatarea nulității absolute a certificatului de succesiune vacantă nr. 1238/19.10.1984, certificat prin care s-a stabilit calitatea de moștenitor a Statului Român reprezentat de Circumscripția Financiara a Sectorului 5 (care aparținea la acea dată de Consiliul Popular al Sectorului 5, actualmente Primăria Sectorului 5) și nu a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 6 si art. 12 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia: " parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat . Art. 12. -,(1)Bunurile din domeniul public pot fi date, după caz, în administrarea regiilor autonome, a prefecturilor, a autorităților administrației publice centrale și locale. a altor instituții publice de interes național, județean sau local. (2) Darea în administrare se realizează după caz, prin hotărâre a Guvernului sau a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului B sau a consiliului local. (3) Titularul dreptului de administrare poate să posede, să folosească bunul și să dispună de acesta, în condițiile actului prin care i-a fost dat bunul în administrare. Dreptul de administrare va putea fi revocat numai dacă titularul său nu-și exercită drepturile și nu-și execută obligațiile născute din actul de transmitere. (4) În litigiile privitoare la dreptul de administrare, în instanță titularul acestui drept va sta în nume propriu. [..]".
In susținerea celor arătate mai sus vine și dispoziția 481/7.03.199 emisă de către Consiliul Popular al Municipiului B care a aprobat atribuirea către întreprinderile de construcții și reparații și administrația locativă () a terenurilor și a clădirilor situate pe teritoriul Municipiului
Astfel, având în vedere că imobilul în litigiu a fost transmis în folosința Întreprinderii de Construcții, Reparații și Administrație Locativă, Municipiul B era proprietarul acestui imobil.
In sensul celor arătate mai sus, apreciază că dispun și prevederile art. 19 alin.(l), art. 121 si art. 125 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publica locală.
Astfel, potrivit art.19 alin.(1): "Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului d e înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii. "
Art. 121. - "Constituie patrimoniu al unității administrativ-teritoriale bunurile mobile și imobile care aparțin domeniului public al unității administrativ-teritoriale, domeniului privat al acesteia, precum și drepturile și obligațiile cu caracter patrimonial. "
Art. 125. -,(1) Consiliile locale și consiliile județene hotărăsc că bunurile ce aparțin domeniului public sau privat, de interes local sau județean, după caz, să fie date în administrarea regiilor autonome și instituțiilor publice, să fie concesionate ori să fie închiriate. Acestea hotărăsc cu privire la cumpărarea unor bunuri ori la vânzarea bunurilor ce fac parte din domeniul privat, de interes local sau județean, în condițiile legii. "
De asemenea, Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală prevede în art. 123 alin.(1): "Domeniul privat al unităților administrativ-teritoriale este alcătuit din bunuri mobile și imobile, altele decât cele prevăzute la art. 122 alin. (1), intrate în proprietatea acestora prin modalitățile prevăzute de lege ".
Mai mult decât atât, conform prevederilor art. 25 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice: "Statul este persoana juridica în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu. ca subiect de drepturi și obligații. El participă în astfel de raporturi prin Ministerul Finanțelor, afară de cazurile în care legea stabilește anume alte organe în acest scop.
De asemenea potrivit dispozițiilor art.37 alin.1 din același act normativ menționat anterior: "Statul nu răspunde pentru obligațiile organelor și celorlalte instituții de stat, ale întreprinderilor și organizațiilor economice de stat, precum și ale oricăror alte organizații socialiste de stat, dacă ele sunt persoane juridice. De asemenea, nici una dintre aceste persoane juridice nu răspunde pentru obligațiile statului. "
Coroborând aceste texte de lege, apreciază că în speța dedusă judecății, se află într-o situație de excepție, în care interesele Statului Român nu sunt reprezentate în instanță de către Ministerul Finanțelor Publice ci, de către unitatea administrativă-teritorială în patrimoniul căreia a intrat imobilul în cauză.
In considerarea celor de mai sus, învederează că, în speță nu există identitate între pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și cel care poate fi obligat în raportul juridic dedus judecății, condiție de exercițiu a acțiunii civile, în sensul că nu se probează legitimitatea procesuală pasivă a acestuia.
De asemenea, este de principiu că nulitatea unei decizii (decizia nr.481 /07.03.2005) trebuie să se constate în contradictoriu cu emitentul actului în speță fostul Consiliu Popular al Municipiului B (actualmente Primăria Municipiului B, astfel încât arătăm că instanța de fond în mod greșit a admis acest capăt de cerere în contradictoriu cu Statul R prin Ministerul Finanțelor Publice.
Față de prevederile exprese invocate, consideră că Ministerul Finanțelor Publice nu are calitatea de a reprezenta interesele Statului Român în această cauză.
De asemenea, consideră că în mod greșit instanța de apel a respins critica referitoare la excepția prescripției dreptului de opțiune succesorala, deoarece instanța a lăsat fără aplicabilitate dispozițiile art.700 Cod Civil, care instituie un termen special de prescripție în materia succesiuni lor, raportate la prevederile art. 651 Cod Civil.
În speță sunt aplicabile dispozițiile art. 700 Cod Civil, având în vedere că succesiunea se consideră deschisă de la data decesului, respectiv 28.12.1983. Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 701 din Codul d e procedura civilă: " In tot timpul în care prescripția dreptului de a accepta nu este dobândită în contra erezilor ce au renunțat, ei au încă facultatea de a accepta succesiunea, dacă succesiunea nu este deja acceptată de alți erezi. Nu se pot vătăma însă drepturile care ar fi dobândite de alte persoane asupra bunurilor succesiunii, sau prin prescripție, sau prin acte valabile, făcute de curatoarele succesiunii vacante".
Or, atât timp cât Statul a acceptat succesiunea prin eliberarea certificatului de succesiune vacanță nr. 1238/19.10.1984, consideră că reclamantul nu mai poate solicita constatarea calității acestuia de moștenitor deoarece s-ar vătăma drepturile dobândite de alte persoane asupra succesiunii.
In sprijinul excepției invocate, precizează, de asemenea, că dacă succesibilul nu și-a exercitat dreptul de opțiune în termenul prevăzut de art. 700.civ. potrivit regulilor aplicabile prescripției extinctive, se stinge dreptul acestuia de a accepta moștenirea și, o dată cu acest drept se stinge - cu efect retroactiv - și titlul său de moștenitor, el devenind străin de moștenire. Prin urmare, stingerea prin prescripție a dreptului de opțiune atrage stingerea chiar a vocației succesorale.
In al treilea rând, consideră că în mod greșit instanța de apel a respins și critica referitoare la greșita obligare a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata cheltuielilor de judecată.
Astfel, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice nu a dat dovadă de rea credință, neglijență, nu se face vinovat de declanșarea litigiului și, prin urmare, nu poate fi sancționat procedural prin obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Neexistând culpa procesuală, principiu consacrat de procedura civilă, potrivit art. 274 Cod proc.civ. și neexistând temei legal este neîntemeiată obligarea și la plata cheltuielilor de judecată.
Solicită instanței să admită recursul așa cum a fost formulat, să modifice decizia civila nr. 1380A/27.10.2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civila, în sensul admiterii apelului declarat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr..4271/12.06.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B în dosarul nr-, și respingerii acțiunii, în principal, ca fiind îndreptată în contradictoriu cu o persoana care nu are calitatea de a reprezenta Statul Român, iar în subsidiar, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul, ca neîntemeiată, având în vedere faptul că dreptul de opțiune succesorală al reclamantului este prescris.
Cererea de recurs, scutită de plata taxei de timbru, a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. art. 304, pct. 9 din Codul d e procedura civila; art. 651, art. 700 si art. 701. civ.
Intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare, prezentându-se în fața curții prin reprezentant convențional și solicitând respingerea recursului prin concluziile orale și prin note scrise.
Examinând decizia atacată prin raportare la motivele de critică mai sus expuse și față de dispozițiile art.304 pct. 9 Cod Proc.Civ. curtea constată cărecursurile sunt nefondate.
Se impune a arăta, cu prioritate, că în calea de atac a recursului se examinează exclusiv legalitatea deciziei instanței de apel, iar criticile formulate de recurenții-pârâți nu cuprind motivele pentru care aceștia apreciază că decizia tribunalului este nelegală, ci se limitează lareiterareaaspectelor de drept invocate prin cererile de apel și dezlegate deja de instanța de apel, fără o susținere concretă privind încălcarea legii de către aceasta din urmă.
Prin urmare, nici o greșeală nu se impută tribunalului în analiza efectuată cu privire la prevederile legale aplicabile în cauză.
În privința recursului declarat de recurentul-pârât Municipiul B, curtea constată că acesta privește în mod exclusiv chestiunea momentului la care reclamantul și-a modificat cererea de chemare în judecată sub aspect subiectiv, stabilind cadrul procesual pasiv prin atragerea în proces în calitate de pârât a recurentului-pârât Municipiul
Or, se reține că instanța de apel a aplicat în mod corect prevederile art.132 Cod Proc.Civ. constatând că acestea au caracter dispozitiv (împrejurare recunoscută în mod constant atât în doctrină, cât și în jurisprudență), astfel că, în lipsa unei opoziții a pârâtului chemat în judecată la momentul la care s-a luat act de modificarea conform dispozițiilor amintite a acțiunii, chestiunea nu mai poate fi invocată prin calea de atac și cu atât mai puțin poate constitui un motiv de nelegalitate.
Curtea reține, în plus, și prevederile art.108 alin.3 Cod Proc.Civ. potrivit cu care: " actelor de procedură se acoperă dacă partea nu a invocat-o la prima zi de înfățișare ce a urmat după această neregularitate și înainte de a pune concluzii în fond."
Textul privește neregularitățile ce privesc interesul privat al părților și care nu sunt de ordine publică, astfel că este aplicabil în cauză. În concluzie, neinvocată fiind la prima zi de înfățișare după depunerea cererii de completare a acțiunii reclamantului, susținerea privind depășirea termenului de modificare a cererii nu mai poate fi primită în apel sau recurs.
Așa fiind, se constată nefondat recursul declarat de recurentul-pârât Municipiul
Nefondate sunt și criticile formulate de recurentul-pârât Statul Român.
Curtea reține că, potrivit certificatului de moștenitor a cărui nulitate a fost invocată, patrimoniul succesoral rămas de pe urma defunctei a revenit Statului Român.
Cu referire la cauza de față, ce are ca obiect constatarea nulității acestui certificat de vacanță succesorală și a unei decizii administrative emise de autorități cu privire la un bun imobil ce făcea parte din masa succesorală, se constată incidența prevederilor art.477, art.652 și art.680 și următoarele Cod Civil, evocate de instanța de apel, care atrag calitatea de pârât a statului raportat la pretențiile reclamantului.
În privințareprezentăriiîn proces a statului, dreptul comun este cuprins în Decretul nr.31/1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, care în art.25 prevede că: "Statul este persoana juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații. (2) El participă în astfel de raporturi prin Ministerul Finanțelor, afară de cazurile în care legea stabilește anume alte organe în acest scop."
Prin urmare,regulaeste că statul este reprezentat în raporturile juridice în care participă (inclusiv în litigiile generate de aceste raporturi juridice) de Ministerul Finanțelor Publice.
Normele invocate de recurentul-pârât în susținerea apărării privind lipsa calității Ministerului Finanțelor Publice de reprezentant al statului în litigiul de față au fost în mod corect înlăturate de tribunal, deoarece privesc exclusiv raporturi juridice cu un alt obiect decât cel dedus judecății în litigiul de față.
Astfel, prevederile Legii nr.213/1998 referitoare la reprezentarea statului (art.12, invocat de recurentul-pârât) se referă lalitigiile referitoare la dreptul de proprietate,or în speță se discută nulitatea unui certificat de moștenitor și chiar dacă analiza instanței privește la un moment dat și chestiunea proprietății asupra unui bun inclus în masa succesorală, obiectul litigiului în sine nu îl constituie proprietatea.
Pentru aceleași considerente nu sunt incidente nici prevederile Legii nr.215/2001, invocate de recurent, deoarece instanța a fost învestită a examina legalitatea unui certificat de vacanță succesorală și nu existența dreptului de proprietate al statului pârât cu privire la imobilul aflat în masa succesorală.
În consecința celor arătate, curtea constată că în mod legal și temeinic a înlăturat instanța de apel susținerile în drept ale recurentului apelant pârât în sensul că statul nu ar trebui să fie reprezentat în proces de Ministerul Finanțelor Publice.
În privința celui de-al doilea capăt al cererii, privitor la anularea deciziei nr.481/07.03.1985 emisă de Consiliul Popular al Municipiului B - Administrația Financiară, se constată că, într-adevăr, municipalitatea stă în judecată în calitate de emitent al actului, însă câtă vreme actul în discuție este emis în considerarea succesiunii vacante contestate, se impune ca și beneficiarul moștenirii (statul român) să fie pârât, deoarece suportă consecințele anulării actului atacat.
De altfel, recurentul nici nu a contestat calitatea sa procesuală pasivă ci, așa cum s-a reținut mai sus, calitatea de reprezentant a Ministerului Finanțelor pentru stat.
Nu există nici un motiv pentru care reprezentarea statului să fie realizată în mod diferit cu privire la cel de-al doilea capăt al acțiunii, mai ales că prima instanță a reținut că se impune anularea dispoziției ca act subsecvent certificatului de vacanță a cărui anulare a fost anterior dispusă, astfel că al doilea petit se afla într-un raport de accesorialitate cu primul.
Este nefondată și critica legată de prescripția dreptului de opțiune succesorală, cu privire la care instanța de apel a reținut că din mijloacele de probă administrate a rezultat că reclamantul intimat a acceptat tacit succesiunea mătuși sale în termenul prevăzut de art.700 Cod Civil.
Reținând că instanța de recurs nu este îndreptățită a reevalua probatoriul administrat față de exigențele art.304 Cod Proc.Civ. și constatând că nici o critică concretă nu se aduce hotărârii atacate cu privire la acest aspect, curtea constată că art.701 cod civil nu este aplicabil în cauză câtă vreme textul face vorbire despre erezii renunțători, și în cauză această situație nu se întâlnește.
Nu poate fi primită nici critica legată de greșita aplicare a art.274 Cod Proc.Civ. ce, din nou, nu este însoțită de un reproș concret adus instanței de apel, care la rândul său a constatat că pârâtul apelant a căzut în pretenții și nu se impune exonerarea sa de plata cheltuielilor de judecată, nefiind incidentă nici una dintre situațiile de excepție reglementate de cod.
Pentru ansamblul acestor considerente și văzând că nu se identifică vreun motiv de nelegalitate de ordine publică ce se poate invoca din oficiu, curtea va respinge recursurile ca nefondate.
Va lua act că intimatul-reclamant nu a solicitat plata cheltuielilor de judecată.
Văzând și dispozițiile art.377 alin.2 pct. 4 Cod Proc.Civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de către recurenții-pârâți MUNICIPIUL B prin PRIMAR GENERAL, cu sediul în B, nr. 291-293, sector 6 și STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B, cu sediul în B, str. -. -. nr. 13, sector 2,împotriva deciziei civile nr.1380/27.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilăîn dosarul nr-,în contradictoriu cu intimatul reclamant cu domiciliul în comuna C,-, județul I, ca nefondate.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.
Tehnored. IP,
2 ex. / .
Secția a V-a civilă - Jud.,
Judecătoria Sectorului 5 B - jud.
Președinte:Ileana Ruxandra DănăilăJudecători:Ileana Ruxandra Dănăilă, Georgeta Stegaru, Andreea
