Anulare act. Decizia 3813/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2247/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.3813/
Ședința publică de la 27.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Valentina Sandu
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Maria Ceaușescu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de recurenta-reclamantă și intimatul-pârât SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ împotriva sentinței civile nr.81/02.02.2009 pronunțate de Tribunalul Călărași -Secția Civilă în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-reclamantă personal și recurentul-pârât prin consilier juridic, cu împuternicire de reprezentare juridică la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că recurentul-pârât a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 15.05.2009 și recurenta-reclamantă a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 20.05.2009, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cerererile de recurs.
Recurenta-reclamantă solicită admiterea recursului, modificarea, în parte, a sentinței pronunțate de Tribunal în sensul obligării intimatului-pârât la acordarea drepturilor salariale reținute în mod nelegal. Solicită respingerea recursului declarat de recurentul-pârât. De asemenea solicită obligarea recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată, ocazionate cu deplasarea la instanță, potrivit bonurilor fiscale nr.156/26.05.2009 și nr.30/06.05.2009, pe care le depune la dosar.
Recurentul-pârât solicită respingerea recursului declarat de recurenta-reclamantă și admiterea recursului declarat de Spitalul Județean de Urgență
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.81/02.02.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Călărași - Secția Civilă, a admis în parte acțiunea formulata de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Județean de Urgență C; a dispus anularea art. 2 al Dispoziției nr. 187/07.11.2008 și anularea in totalitate a Dispoziției nr. 191/20.11.2008, ambele emise de pârât.
A dispusa restituirea către reclamanta a drepturilor salariale reținute de pârât in baza art. 2 al Dispoziției nr. 187/07.11.2008 și a Dispoziției nr. 191/20.11.2008.
A respins celelalte capete ale cererii formulate de reclamantă și a obligat pârâtul către reclamantă la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În considerente a reținut că reclamanta a fost angajata la Direcția de Sănătate Publica a Județului C in funcția de registrator medical până la data de 26.02.2001 când a fost transferata la Spitalul Județean C - Serviciul de medicina legala tot in funcția de registrator medical.
Deși aceasta funcție nu a fost prevăzuta distinct in grilele de salarizare prin HG nr. 281/17.06.1993 in nota la Anexa nr. 2 se prevede printre altele ca funcția de registrator medical este salarizata potrivit grilei pentru sora medicala.
Aceasta prevedere nu a fost de natura a atribui registratorului medical competențele sorei medicale cum greșit s-au interpretat de Serviciul de medicina legala care a întocmit o fișa a postului in anul 2005 prin care reclamantei i-au fost consemnate atribuțiuni pentru care nu a avut niciodată pregătirea necesara (pregătire medicala).
Lipsa acestei pregătiri medicale in funcția de registrator care exclude de facto participarea reclamantei in atribuțiile medico legale face ca cererea acesteia de a-i fi acordat sporul de 100% prevăzut de OG 17/30.01.2008 sa fie nefondata.
Mai mult, din nota de sub anexa cu salarizarea din OG 17/30.01.2008 rezulta ca "salariul de baza la limita minima și maxima cuprinde și salariul de baza mai mare cu 100% prevăzut la pct. 2 din Nota la HG 281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare cu modificările și completările ulterioare pentru personalul din anatomia patologica și medicina legală care lucrează in morgi, prosecturi și histopatologie precum și salariile de baza mai mare cu 100% prevăzute in Legea nr. 104/2003 privind manipularea cadavrelor umane și preluarea organelor.
Analizând consemnările din carnetul de munca rezulta ca reclamantei i s-a stabilit salariul de baza la nivelul maxim prevăzut de noua reglementare OG 17/30.01.2008, care după cum s-a expus mai sus cuprinde și sporul solicitat.
Cererea reclamantei de a fi obligat sa-i stabilească un salariu de baza la nivelul sumei de 1978 lei este nefondata întrucât acest nivel de salarizare ar depăși nivelul maxim pe care OG 17/2008 îl prevede începând cu 01.10.2008 și anume 1039 lei.
Neavând pregătirea medicala necesari reclamanta nu poate cere sa fie salarizata ca o sora medicala principala pentru ca in prezent postul sau are o salarizare distinctă așa fiind nu poate cere o asimilare întrucât legea face o distincție intre cele doua profesii.
Capătul de cerere prin care reclamanta solicita obligarea paratului la restituirea drepturilor salariale reținute in mod nelegal este admisibil.
Potrivit art. 156 din Codul muncii, salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligați bănești ale angajaților.
Art. 164 Codul muncii prevede ca nicio reținere din salariu nu poate fi operata in afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege.
De asemenea dispune ca reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât daca datoria salariatului este scadenta, lichida și exigibila și a fost constatata ca atare printr-o hotărâre judecătoreasca definitiva și irevocabila.
Neavând un astfel de titlu executoriu paratul se afla in culpa iar reținerile sunt nelegale, motiv pentru care a fost admisă cererea și a dispus restituirea sumelor.
Față de cele expuse a admis in parte acțiunea reclamantei, s-a anulat art. 2 din Dispoziția nr. 187/07.11.2008 și anularea in totalitate a Dispoziției nr. 191/20.11.2008 ambele emise de pârât.
S-a dispune restituirea către reclamanta a drepturilor salariale reținute de parat in baza celor 2 dispoziții și a respins celorlalte capete de cerere formulate de reclamanta.
A fost obligat paratul către reclamanta la plata cheltuielilor de judecata.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal au declarat recurs Spitalul Județean de Urgență C și, înregistrate pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.
În susținerea recursului, Spitalul Județean de Urgență Caa rătat că în fapt, reclamanta este angajata a Spitalului Județean de Urgenta C, in cadrul Serviciului de Medicina Legala, având postul de registrator medical. Conform nr.HG 281/1993 privind salarizarea personalului din unitățile sanitare, reclamanta a fost încadrata pe post de registrator medical, insa salarizata ca sora medicala, funcție asimilata din punct de vedere al salarizării si registratorului medical.
În data de 1.04.2008 intra in vigoare nr.OG 17/2008 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar, care cuprinde in Anexa 1, cap. A, pct.42 funcția de statistician medical, registrator medical principal, cu salariu de baza prevăzut intre limite: minim-maxim, fiind prima data de la angajarea reclamantei când funcția sa, de registrator medical nu a mai fost asimilata celei de sora medicala ci a fost prevăzuta distinct in grila de salarizare.
Având in vedere ca reclamanta a încasat in perioada 01.04-30.10.2008 drepturi salariale calculate in mod eronat, deoarece trebuia aplicata noua grila de salarizare prevăzuta de nr.OG 17/2008, s-a încercat repararea acestei erori de către conducerea unității reclamante prin Dispoziția nr. 187/7.11.2008 modificata prin Dispoziția nr. 191/20.11.2008.
Instanța de fond a reținut in mod eronat ca aceste rețineri sunt: cu titlu de daune cauzate angajatorului si nu pot fi efectuate decât daca datoria salariatului este scadenta, lichida si exigibila.
În fapt, nu este vorba de un prejudiciu cauzat de salariat angajatorului ci de o suma de bani încasata si nedatorata, conform art. 272 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 și anume diferența de salariu dintre noua si vechea grila de salarizare.
Nefiind un prejudiciu cauzat de salariat angajatorului, aceste rețineri nu sunt cu titlu de daune cauzate angajatorului si, in opinia recurentului, angajatorul nu are obligația de a se adresa instanțelor de judecata competente ca sa se constate ca datoria salariatului este scadenta, lichida si exigibila.
Singura culpa a recurentului este aceea ca a aplicat cu întârziere prevederile nr.OG 17/2008 in ceea ce o privește pe reclamanta si nu i-a stabilit salariul aferent postului pe care îl ocupa începând cu data de 01.04.2008, data intrării in vigoare a nr.OG 17/2008.
Având in vedere cele expuse, recurentul solicită admiterea recursului așa cum a cum a fost formulat și pe cale de consecința, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii formulata de reclamanta ca fiind netemeinica si nelegala.
În susținerea recursului său, recurenta a aratat ca în mod greșit instanța de fond a hotărât ca cererea recurentei de ai fi acordata mărirea de 100% este nefondata si netemeinic a refuzat încadrarea acestea pe un salariu de baza de 1978 lei.
Sporul de 100% despre care face vorbire instanța este de fapt o mărire a salariului de baza care se acorda angajaților din medicina legala. Nicidecum nu este un spor, cum greșit s-a menționat si confundat cu sporul de periculozitate.
Recurenta este angajata Spitalului Județean de Urgenta Calarași, încadrata la Serviciul de medicina legala Calarași, pe postul de registrator medical din anul 1990. de registrator medical, intr-un astfel de serviciu, nu este limitata la atribuțiile unui simplu registrator, ci potrivit fisei postului, aflata la dosarul cauzei recurentei si atribuții de sora medicala, postul acestea fiind de altfel asimilat celui de sora medicala din anatomia patologica si medicina legala. Astfel, printre atribuțiile recurentei, sunt si acelea de a prelua din probele recoltate, de a asista si ajuta pe medic la efectuarea consultațiilor medico-legale, de a recolta unele probe pentru analizele de laborator curente, de a acorda primul ajutor in caz de urgenta, colaborez cu Asociația de Femei de pe lângă S G si eliberez din cadavrele feților si nou - născuților si actele necesare înhumării lor.
În mod corect si legal, față de cele afirmate mai sus, salariul de baza pe care recurentei i s-a făcut încadrarea a fost acela de sora medicala principala - serviciu de medicina legala.
Recurenta apreciază că încadrarea sa trebuie făcuta pe un salariu de baza de 1978 lei, postul acesteia fiind asimilat celui de sora medicala principala din anatomia patologica si medicina legala. Din mențiunile făcute in carnetul de munca, rezulta ca angajatorul a avut in vedere acest fapt, până la emiterea dispoziției contestate, motiv pentru care salariul recurentei de baza a fost cel prevăzut pentru sora medicala principala.
Daca încadrarea recurentei s-ar face pornind de la salariul de baza de 989 lei, ar fi trebuit avut in vedere de către angajator faptul ca legiuitorul prevede prin Ordonanța nr. 17/2008 acordarea unui salariu de baza mărit cu 100% pentru personalul din anatomia patologica si medicina legala, mărire a salariului de baza care nu i-a fost acordata. Salariu de medicina legala (adică mărirea cu 100% a salariului de baza) este distincta de sporul de periculozitate acordat. Un simplu calcul matematic ar arata ca, o data cu acordarea acestui salariu de medicina legala, salariul recurentei de baza ar deveni de 1978 lei. Este cunoscut si recunoscut chiar si de către angajator, ca registratorul din serviciul de medicina legala nu se limitează doar la activități de înregistrare, comunicare acte etc. acesta fiind si motivul pentru care, chiar daca legiuitorul a schimbat grila privind încadrarea/salariul de baza, ne-a acordat aceasta mărire, celor din serviciul de medicina legala. Recurenta a arătat că nu este un simplu registrator, cum se afirma de către instanța de fond, ci recurenta are si atribuții medicale, după cum însuși recunoaște si legiuitorul prin denumirea activității recurentei de registrator medical care lucrează in medicina legala si nu doar de simplu de registrator.
Recurenta a menționat că s-a adresat paratului cu o cerere in acest sens, pentru a i se acorda acest salariu de baza mărit cu 100% stabilit de HG nr.281/1993 si art. 18 alin. 2 din Legea nr. 104/2003 si nu i s-a răspuns nici până in prezent.
În mod greșit instanța de fond a făcut aplicarea prevederilor OG nr. 17/30.01.2008, in sensul ca nu se mai acorda mărirea solicitata întrucât este inclus in salariul de baza. Așa cum se prevede in noua grila de salarizare, salariul recurentei variază intre minimul de 662 lei si maximul de 989 lei. Daca s-ar face deducerea măririi de 100% ar rezulta ca salariile prevăzute pentru remunerarea muncii recurentei ar fi cu mult sub minimul pe economie, aspect care conduce la o discriminare. Ca o paranteza recurenta a menționat ca salariul unei femei de serviciu depășește cu mult salariul acesteia.
Partile au formulat si intampinare la recursurile formulate, solicitand respingerea acestora ca nefondate.
Examinând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurenti, ținând seama de prevederile art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Recurenta-reclamanta este salariata recurentului-parat, in cadrul Serviciului de medicina legala, fiind angajată pe funcția de registrator medical principal în baza contractului individual de muncă nr. 17/19.08.2001.
in anul 2008, salariul recurentei-reclamante a fost stabilit in baza HG nr. 281/17.06.1993, Anexa nr. 2 potrivit grilei de salarizare pentru sora medicala.
Astfel, asa cum rezulta din nota nr.2 la Anexa nr.2 din HG nr. 281/17.06.1993, salariul de baza aferent functiei de sora medicala se aplică și funcțiilor: oficiant medical, laborant cu liceul sanitar, operator registrator de urgență, moașă, masor, gipsar, autopsier, registrator medical, statistician medical, instructor, instructor de educație, instructor de ergoterapie, asistent social.
Dar, reclamanta era angajata pe functia de registrator medical si nu pe cea sora medicala, functie pentru care, asa cum corect a retinut instanta de fond, nici nu avea studii de specialitate.
In aceste conditii, Curtea constata ca trimiterea facuta in legea de salarizare la functia de sora medicala se refera exclusiv la drepturile salariale de care registratorulmedical beneficia in baza legii respective, fara ca prin aceasta sa se modifice functia pe care recurenta a fost angajata.
Ulterior, salarizarea personalului din unitatile sanitare s-a facut prin OG nr.17/2008 si in anexa nr.1 la acest act normativ, s-a prevazut o salarizare distincta pentru registratorii medicali, fara a se mai face trimitere la salarizarea sorei medicale.
In acest sens, asa cum rezulta din Anexa nr.1 pct.43 din OG nr.17/2008, registratorul medical beneficia de un salariu de baza intre o limita minima si una maxima, in cuantumul prevazut.
Din carnetul de munca depus la dosar si din celelalte inscrisuri administrate in cauza, rezulta ca reclamantei-recurente i s-a stabilit salariul de baza la nivelul maxim prevăzut de noua reglementare OG 17/30.01.2008.
Pretentiile reclamantei se refera la majorarea acestui salariu cu un procent de 100%, mărire a salariului de baza care se acorda angajaților din medicina legala. Aceasta este prevazuta de nota de la pct.2 din Anexa nr. la HG nr.281/1993, potrivit careia salariile de bază ale personalului din anatomie patologică și medicină legală, care lucrează în morgi, prosecturi și histopatologie, vor fi mai mari cu 100% față de salariile de bază prevăzute la aceleași categorii de personal din prezenta anexă.
Dar, asa cum rezulta din nota nr.2 la Anexa nr.1 pct.C din OG nr.17/2008, salariul de bază la limita minimă și maximă cuprinde și salariul de bază mai mare cu 100% prevăzut la pct. 2 din Nota la anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare, cu modificările și completările ulterioare, pentru personalul din anatomia patologică și medicina legală care lucrează în morgi, prosecturi și histopatologie, precum și salariile de bază mai mari cu 100% prevăzute la art. 18 alin. (2) din Legea nr. 104/2003 privind manipularea cadavrelor umane și prelevarea organelor și țesuturilor de la cadavre în vederea transplantului, cu modificările ulterioare.
In aceste conditii, Curtea retine ca potrivit legii, salariul de baza al recurentei cuprinde si aceasta majorare. Cum salarizarea personalului bugetar este stabilita de lege, Curtea constata ca nu se poate aplica recurentei o alta dispozitie legala decat cea aplicabila functiei pe care s-a angajat.
Curtea nu poate retine sustinerile recurentei in sensul ca potrivit fisei postului are si atriburii de sora medicala, deoarece respectivele atributii exced postului sau si nu are pregatire medicala pentru acestea, astfel incat inserarea acestora in fisa postului nu pot determina plata unor alte drepturi salariale decat cele prevazute de lege pentru functia pe care recurenta s-a anagajat, functie cu privire la care s-a realizat acordul de vointa al partilor la data semnarii contractului de munca. In conditiile in care recurenta are functia de registrator, aceasta poate refuza indeplinirea unor atributii ce exced postului sau, dar si pregatirii sale profesionale.
de aceste considerente, Curtea constata ca recursul recurentei- reclamante este nefundat.
In ceea ce priveste recursul Spitalului, trebuie retinut ca instanta de fond in mod corect a constatat ca angajatorul a procedat in baza deciziei contestate la retineri salariale, fara a avea un titlu executoriu.
Astfel, prin Dispoziția nr. 187/07.11.2008, recurenta-parata a decis ca suma de 8114 lei, nedatorata si incasata in perioada 1.04.2008-1.10.2008 de catre recurenta-reclamanta sa fie retinuta in rate lunare din drepturile salariale ale acesteia. Ulterior, prin Dispoziția nr. 191/20.11.2008, de completare a primei dispozitii, s-a stabilit ca suma de 5730 lei sa fie retinuta din drepturile salariale ale agajatei.
Dar, potrivit art. 164 Codul muncii prevede ca nicio reținere din salariu nu poate fi operata in afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege.
Reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât daca datoria salariatului este scadenta, lichida și exigibila și a fost constatata ca atare printr-o hotărâre judecătoreasca definitiva și irevocabila.
Chiar daca sumele retinute ar constitui plati nedatorate, acestea au produs un prejudiciu in patrimoniul anagajatorului, motiv pentru care pretentiile acestuia pentru aceste sume ar avea titlu de daune cauzate de acest fapt juridic licit.
In consecinta sunt aplicabile dispozitiile art.164 Codul muncii, anagajatorul neputand opera retineri decât daca datoria salariatului este scadenta, lichida și exigibila și a fost constatata ca atare printr-o hotărâre judecătoreasca definitiva și irevocabila.
Cum recurenta-parata nu a probat o astfel de hotarare, are sa constituie titlu executoriu, in mod temeinic si legal, instanta de fond a anulat cele doua decizii.
Pentru considerentele de fapt si de drept arătate, Curtea va reține ca legală hotărârea instanței de fond, astfel încât, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate, recursurile declarate de recurenta-reclamantă și intimatul-pârât SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ împotriva sentinței civile nr.81/02.02.2009 pronunțate de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./18.6.2009
Jud. fond:
G
Președinte:Valentina SanduJudecători:Valentina Sandu, Lizeta Harabagiu, Maria Ceaușescu
