Anulare act. Decizia 387/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
Curtea de Apel Galați
Secția civilă
Decizia civilă nr.387/
Ședința publică din 12 iunie 2008
PREȘEDINTE: Valentina Gabriela Baciu
JUDECĂTOR 2: Elena Romila
JUDECĂTOR 3: Romeo
Grefier -
La ordine fiind judecarea contestației în anulare a deciziei civile nr.193/R din 18 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați, în dosarul nr- (număr în format vechi 1122/C/2005), formulată de contestatorii, și -, toți cu domiciliul ales în B- sector 1.
La apelul nominal a răspuns pentru intimații lipsă, - și, avocat, lipsă fiind contestatorii, și intimații Regia Autonomă de Exploatare a Domeniului Public și Privat - C, Statul Român - prin Ministerul Finațelor Publice B, și Consiliul local al municipiului
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei,în sensul că intimații și G, sunt decedați,astfel că din eroare au fost cuprinși în citativul dosarului, și citați. S-a mai referit asupra faptului că, una din contestatoare a depus la instanță la data de 6.06.2008, cerere pe care a aplicat timbre judiciare în valoare de 0,15 lei și la care a atașat chitanța Seria - - 12 nr. - din 21.05.2008 privind plata sumei de 10 lei taxă judiciară de timbru. De asemenea avocat G, avocat ales de contestatori, pentru a redacta și semna motivele contestației în anulare, a depus la instanță la data de 12.06.2008, note de concluzii scrise.
Apărătorul intimaților persoane fizice, consideră că respectiva contestație în anulare este vădit nefondată. Motivele contestației, cum că instanța nu a analizat excepția invocată, este total nesusținută cu nici un act, și în plus instanța prin încheierea din 13 februarie 2008 Curții de Apel Galați, dată în dosarul a cărei decizie se atacă cu prezenta contestație, a avut în vedere excepțiile invocate, și s-a pronunțat asupra acestora, respingându-le ca nefondate. Solicită respingerea contestației în anulare pentru considerentele expuse mai sus, cu obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra contestației în anulare formulată de contestatorii, și -;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele;
Inițial prin acțiunea formulată, reclamanții, au solicitat în contradictoriu cu pârâții C, G, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.27346/30 octombrie 1996 încheiat între pârâta C si soții și și a contractului de vânzare-cumpărare nr.27345/10 noiembrie 1996.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că actele de vânzare-cumpărare pentru imobilul situat în C,- - format din 3 camere și dependințe(contract nr.27346/30.10.1996) și imobilul compus din 2 camere și dependințe situat la parterul imobilului situat în C-(contract nr.27345/10.XI. 1996), s-au încheiat cu încălcarea dispozițiilor reglementate de Legea nr. 112/1995, întrucât anterior acestora se impunea soluționarea cererilor de restituire în natură a imobilului, prin contestarea dreptului de proprietate al statului asupra imobilului în litigiu.
S-a arătat totodată, că imobilul vândut (parter și etaj) a aparținut inițial soților G și -, iar ulterior, întregul imobil a rămas numitei -, iar după deces, fraților și surorilor acesteia, printre care și și - mama reclamanților.
Întrucât imobilul a fost trecut în proprietatea statului cu încălcarea dispozițiilor art. 11 din Decretul nr.92/1956 - G, fiind funcționar, iar soția casnică, iar Comisia locală de aplicare a Legii nr. 112/1995 era sesizată cu o cerere de restituire în natură a imobilului, totuși imobilul a fost vândut, situație care, denotă reaua-credința a părților contractante, motiv pentru care, s-a solicitat constatarea nulității absolute a celor două contracte de vânzare-cumpărare.
Prin sentința civila nr.4566/15 septembrie 2003, Judecătoria Galați (judecarea cauzei a fost strămutată de la Judecătoria Constanța la Judecătoria Galați prin încheierea nr.3398/ 9 octombrie 2002), a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta C și a respins acțiunea formulată de reclamanții si, pentru constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare, înregistrată sub nr.27346/1996 și 27347/1996, pentru autoritate de lucru judecat.
Prin aceeași hotărâre, a fost respinsă ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți, de obligare a reclamanților pârâți si, la plata sumei de 100 milioane lei, daune.
A fost respinsă, ca nefondată, cererea de chemare în garanție formulată de pârâta C, în contradictoriu cu chematele în garanție Consiliul local C si Statul Român prin Ministerul d e Finanțe.
Pentru a pronunța această hotărâre, s-a avut în vedere că există tripla identitate de părți, obiect și cauză, în raport de decizia Curții de Apel București nr.2227/1999, astfel că, fiind întrunite cerințele reglementate prin art. 1020-1021 Cod civil, acțiunea a trebuit respinsă pentru autoritate de lucru judecat.
Prin hotărârea susmenționată, a fost admis recursul declarat de intervenienții, și de către Consiliul Local al Municipiului C și C, a fost casată sentința civilă nr. 10980/5 august 1997 și decizia civilă nr.57/A/1999 - dosar nr. 1703/1998 Tribunalului Ialomița și fost respinsă acțiunea reclamantei - și cererea reconvențională formulată de aceasta.
Din conținutul acesteia, reiese că, prin sentința civilă nr.10980/1998, Judecătoria Constanțaa admis acțiunea în revendicare formulată de - și G, (ulterior decedat) și a obligat pe pârâtele Consiliul local C, Ministerul Finanțelor prin - C și C, să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie imobilul situat în municipiul C-. Prin aceeași hotărâre, s-a admis și cererea reconvențională a reclamantei, constatându-se nulitatea absolută a celor două contracte de vânzare-cumpărare nr.27346/30.1996, nr.27345/XI.1996; au fost respinse cererile de intervenție în interes propriu formulate de si (ulterior decedat) și.
Invocându-se nelegalitatea și netemeinicia hotărârii pronunțate - sentința civilă nr.4566/15.09.2003, creditorii, si, au declarat apel, motivat de faptul că, hotărârea nu a fost pronunțată în contradictoriu cu toate părțile din proces, respectiv -reclamanții,.
Cu privire la excepția invocată și reținută de instanța de fond, s-a susținut în motivele de apel că greșit a fost soluționată cauza pe baza excepției autorității de lucru judecat, întrucât obiectul cauzei - nulitatea celor două contracte de vânzare-cumpărare, a fost solicitată motivat de faptul că, la momentul perfectării lor - 30 octombrie 1996 și 1 noiembrie 1996, imobilul vizat, situat în C,-, se afla în litigiu și în atare situație, acestea fiind ulterior cererii de constituire a imobilului, sunt lovite de nulitate. Se apreciază că, prin neglijarea acestor aspecte, s-a înlăturat materialul probator administrat, inclusiv, existența sechestrului judiciar, care fiind probat, întărește ideea că imobilul în cauza greșit a fost înstrăinat, în detrimentul apelanților.
Prin operațiunea intervenită, s-a făcut dovada că părțile contractante, din cele două acte - 27345/1996 și 27346/1996, nu au fost de buna credință,astfel că sub aspectul cauzei, acesta diferă, de cauza din dosarul soluționat irevocabil prin decizia civilă nr.2227/1999, care a socotit ca imobilele în litigiu, au făcut inițial obiectul unor contracte de închiriere, și că în această calitate, aveau dreptul să le cumpere.
S-a susținut că dat fiind temeiuri de fapt diferite, greșit a fost reținută excepția.
Prin decizia civilă nr.549/2004 a Curții de Apel Galațis -a admis apelul,s-a schimbat în parte sentința civilă nr.4566/2003 a Judecătoriei Galați,în sensul respingerii ca nefondată a excepției autorității de lucru judecat și-n rejudecare s-a admis acțiunea și s-a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare nr.-/1996 și 27375/1996.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate referitoare la respingerea cererii reconvenționale și a cererii de chemare în garanție.
S-a înlăturat mențiunea obligării reclamanților la plata sumei de 4 milioane lei către Consiliul local
Pentru a se pronunța această decizie s-au reținut următoarele:
Prin prezenta cauză, s-a solicitat constatarea nulității celor două contracte de vânzare-cumpărare, ca urmare a faptului că părțile contractante nu au fost de buna credință. Cauza acestei acțiuni, diferă așadar de aceea ce a constituit obiectul dosarului ce a fost soluționat prin sentința civilă nr. 10980/5.08.1998, și care s-a întemeiat pe dispozițiile reglementate de art.480 Cod civil.
Pârâții din cauza de față, inclusiv Consiliul local C și C nu au făcut dovada că la încheierea celor două contracte, au fost de buna credință.
Faptul că imobilul era în litigiu, era cunoscut de părți, ba mai mult, prin decizia nr.948/19.07.1996 pronunțată de Tribunalul Constanța, sentința civilă nr.8503/11.07.1996 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr.8973/1996 a rămas definitivă.
Conform dovezii de la fila 113 dosar fond - nr.6733/2002 al Judecătoriei Constanța, instituirea sechestrului asigurator asupra imobilului situat în C,-, a fost adus la cunoștința și notificat Consiliului Județean C - comisia constituită potrivit Legii nr.112/1995 sub nr.4355 încă din data de 22 iulie 1996.
In atare situație, încheierea contractelor nr.27346 și 27345 la 30.10.1996 si 1.11.1996, este forțată și s-a realizat în disprețul aspectelor semnalate și cunoscute de a nu se lua în discuție cererile de cumpărare formulate de chiriașii - pârâți și, și.
Cauza relei-credințe, invocată de reclamant în acțiune, diferă de aceea ce a stat la baza acțiunii în revendicare, și care a fost soluționată prin sentința civilă nr. 10980/5.08.1998 de Judecătoria Constanța (casată prin decizia civila nr.2227/19.09.1999 a Curții de Apel București.
Din acest punct de vedere, greșit instanța de fond, pronunțând sentința civilă nr.4566/2003, a soluționat cauza în baza excepției de autoritate de lucru judecat, tripla identitate cerută de dispozițiile art. 1020 si 1021 cod civil, nefiind realizată și sub aspectul cauzei.
Susținerea intimaților în apărare că, s-a realizat identitatea de obiect, persoane și cauză, s-a înlăturat, întrucât așa cum s-a arătat, instanța de fond nu a verificat temeinic toate elementele ce caracterizează lucrul judecat.
De asemenea, spre deosebire de sentința civilă nr. 10980/5.08.1998, casată prin decizia civilă nr.2227/29.09.1999, sentința civilă apelată, instanța a soluționat cauza pe un temei diferit, așa cum s-a arătat mai sus, și care a fost avut în vedere la soluționarea cererii de revendicare, și care, s-a întemeiat pe dispozițiile art.2 din Decretul nr.92/1950, interpretate diferit de instanța de control judiciar, când a pronunțat decizia civilă nr.2227/29.09.1999.
In cadrul procesului de revendicare, s-au făcut discuții cu privire la modalitatea de intrare a imobilului în patrimoniul statului, ca fiind făcută sau nu în baza unui titlu valabil, obiect distinct de cel al acțiunii având ca scop constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, întemeiat pe lipsa bunei credințe a părților contractante.
Rezultă așadar, că greșit s-a susținut si reținut că există putere de lucru judecat, câtă vreme prima hotărâre - decizia civilă nr.2227/1999, a soluționat același litigiu, însă pe un alt temei.
Așadar, motivul invocat, în apel, cu privire la excepția invocată, este întemeiat, și urmează a fi admis.
Cât privește motivul vizând opozabilitatea hotărârii, s-a constatat că, urmare deceselor intervenite pe parcurs, au fost introduși în cauză în mod legal, moștenitorii acestora, astfel că acest motiv de apel, nu se va retine, hotărârea fiind pronunțată în contradictoriu și cu aceștia.
Împotriva deciziei civile nr.549/2004 a Curții de Apel Galați au declarat recurs pârâții, și,precum și
Pârâții, și au considerat decizia civilă nelegală pentru că:
1. În mod greșit s-a apreciat că-n speță nu există autoritate de lucru judecat atâta vreme cât -, în dosarul nr.7639/1994 al Judecătoriei Constanțaa solicitat constatarea nulității absolute a contractelor pentru reaua credință a cumpărătorilor și vânzătorilor,ca urmare a cunoașterii litigiului legat de imobil și existența sechestrului judiciar.
În recursul la acest dosar,Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr.2227/1999 a statuat în mod irevocabil că imobilul nu putea fi exceptat de la prevederile Decretului 92/1950 pentru că a fost edificat în vederea exploatării,că locuințele au fost cumpărate de recurenți în baza legii 112/1995 în calitate de chiriași și că proprietarii,întrucât nu locuiau în locuințele revendicate,aveau dreptul doar la despăgubiri.
Pe cale de consecință,constatarea nulității acestor contracte este greșită.
Prin prezenta cauză se solicită constatarea nulității absolute a contractelor pentru că,înainte de a se face vânzarea locuințelor trebuia soluționată cererea de restituire în natură a imobilelor,pentru că exista sechestru judiciar asupra casei potrivit sentinței civile nr.8503/1996 a Judecătoriei Constanța,pentru că părțile au fost de rea credință: fiind un deținător precar iar recurenții pentru că erau vecini cu intimații.
Ca atare,între cele două acțiuni există identitate de cauză.
2. În mod greșit se consideră că au fost de rea credință pentru că sentința civilă 8503/1996 prin care s-a instituit sechestrul judiciar a fost notificată Comisiei de aplicare a Legii 112/1995,dar nu și lor sau C,ori Consiliului local Menționează că nu au știut nici de acțiunea în revendicare pentru că,deși erau vecini cu -,erau în permanent conflict cu aceasta.
3. Dezbaterile din 08.04.2004 au avut loc doar cu privire la excepția autorității de lucru judecat nu și cu privire la fondul cauzei,ceea ce atrage nulitatea hotărârii.
În drept s-au invocat disp.art.304 pct.4, 7, 8, 9, 10 Cod procedură civilă.
Recurenta Cac onsiderat decizia civilă nr.549/2004 a Curții de Apel Galați nelegală pentru că art.46 alin.2 din Legea 10/2001 consacră o excepție de la regula nulității actului juridic și anume în cazul subdobânditorului de bună credință.
Cu referire la contractele de vânzare cumpărare din litigiu,solicită a se avea în vedere disp.art.9 din legea 112/1995 potrivit cărora chiriașii puteau opta după expirarea termenului prevăzut de art.14, pentru cumpărarea acestor apartamente.
Contractele de vânzare cumpărare din cauză au avut ca obiect un imobil preluat "cu titlu" și ca atare buna sau reaua credință nu mai are importanță pentru că bunul provine de la adevăratul proprietar.
B credință a cumpărătorilor a fost invocată de legiuitor prin art.46 alin.2 din legea 10/2001 doar pentru imobilele preluate fără titlu valabil,condiție neîndeplinită în speță.
Dacă se trece peste acest aspect,subliniază recurenta,să se rețină buna credință a părților pentru că reclamanții nu au notificat cumpărătorii despre intenția lor de a li se restitui imobilul și pentru că apartamentul nu era "liber" în sensul art.2 din Legea 112/1995.
Atâta vreme cât se dovedește că măcar una din părți a fost de bună credință,intenția de fraudare a legii nu există și drept urmare,nici cauza ilicită.
În raport de aceste susțineri - pretinde recurenta că titlul pârâților este preferabil deoarece aceștia au fost de bună credință la încheierea actului juridic,ei neavând nici o calitate în baza căreia să analizeze valabilitatea sau nevalabilitatea titlului statului,ci pur și simplu obligația lor de a depune minime diligențe să cunoască dacă statul deține un titlu pentru imobilul pe care-l ocupau în calitate de chiriași.
La termenul din 5.03.2008 recurenții și au invocat excepția inadmisibilității prezentei acțiuni pentru că atâta vreme cât există o lege specială aplicabilă în speță (Legea 10/2001) nu se mai poate apela la dreptul comun pentru valorificarea unui drept ce se cantonează în prevederile legii speciale.
Prin decizia civilă nr.193/R din 18 martie 2008 Curtea de Apel Galația respins ca nefondată excepția inadmisibilității acțiunii formulate de recurenți.
A respins ca nefondate recursurile declarate de pârâții C, () -, împotriva deciziei civile nr.549 din 21 aprilie 2004 Curții de Apel Galați.
S-a reținut în motivarea deciziei că s-a invocat în acțiune și dispozițiile art.46 alin.2 din Legea nr.10/2001, și dreptul comun astfel că nu se poate susține excepția inadmisibilității acțiunii câtă vreme CEDO a sancționat în mod constant România, pentru încălcarea art.6 considerând că se încalcă accesul la justiție.
Pe fondul recursurilor s-a reținut autoritate de lucru judecat în ceea ce privește modalitatea de preluare a imobilului din speță - cu titlu valabil.
Din analiza încheierii din 8 aprilie 2004 rezultă că toate părțile au pus și concluzii pe fondul cauzei și nu numai cu referire la excepția autorității lucrului judecat.
Probele administrate duc la concluzia că recurenții - pârâți la data dobândirii imobilului nu au fost de bună credință.
Prin prezenta contestație în anulare împotriva deciziei civile nr.193/R din 18 martie 2008 Curții de Apel Galați, contestatorii, și -, susțin că instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra autorității lucrului judecat - motiv de recurs invocat.
Susținerea contestatorilor este nefondată, întrucât așa cum rezultă din încheierea din 13 februarie 2008 în dosarul nr.6149/2005 al Tribunalului Galați, excepția privind autoritatea de lucru judecat constituind motiv de recurs se prorogă pronunțarea asupra ei odată cu soluționarea recursului.
In motivarea deciziei instanței de recurs, se motivează amplu motivul de recurs, vizând excepția autorității lucrului judecat ajungându-se la concluzia expres precizată în considerentele deciziei că există autoritate de lucru judecat parțială și anume în ceea ce privește modalitatea de preluare a imobilului în speță - cu titlu valabil.
Astfel, nu se poate reține ca motivare a contestației în anulare dispozițiile art.318 alin.1 teza II -a, respectiv omisiunea de a cerceta vreunul din motivele de casare sau modificare a hotărârii.
Pentru aceste considerente, urmează a se respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorii, și -, împotriva deciziei civile nr.193/R din 18 martie 2008 Curții de Apel Galați.
In conformitate cu dispozițiile art.274 cod pr. civilă vor fi obligați contestatorii să plătească intimaților suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația în anulare a deciziei civile nr.193/R din 18 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați, în dosarul nr- (număr în format vechi 1122/C/2005, formulată de contestatorii, și -,toți cu domiciliul ales în B- sector 1.
Obligă contestatorii să achite intimaților suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 iunie 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red. /20.06.2008
Tehn.
2 ex./23.06.2008
fond -
apel - - - -
recurs - - -
Președinte:Valentina Gabriela BaciuJudecători:Valentina Gabriela Baciu, Elena Romila, Romeo
