Anulare act. Decizia 391/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.391
Ședința publică din data de 07.10.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Antonela Cătălina Brătuianu
JUDECĂTOR 2: Georgeta Stegaru
JUDECĂTOR 3: Andreia
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de către recurenta pârâtă împotriva deciziei civile 464A/04.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și.
La apelul nominal, făcut în ședință publică se prezintă recurenta pârâtă prin avocat cu împuternicire avocațială nr.14701/1.10.2008, intimații reclamanți, și prin avocat cu împuternicire avocațială nr.17/6.10.2008.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții că cererea de recurs este netimbrată și că numai intimata reclamantă a fost citată cu copia motivelor de recurs.
Reprezentantul recurentei pârâte depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei, timbru judiciar de 0,15 lei și învederează Curții că nu mai sunt alte cereri de formulat.
Reprezentantul intimaților reclamanți arată că a primit motivele de recurs, nu solicită comunicarea acestora. De asemenea, arată că nu mai sunt alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de recurs.
Reprezentantul recurentei pârâte solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul București. Arată că principalul motiv de casare este că deși instanța de fond, Judecătoria sector 1 respinge cererea reclamanților pe cale de excepție, nu intră în fondul dreptului, instanța de apel se pronunță în mod nelegal pe fondul dreptului iar nu pe excepția dreptului material la acțiune. Mai mult din analiza articolului 297 alin 1.pr.civ rezultă clar că instanța de apel are obligația să își motiveze de ce consideră că instanța fondului a greșit, respectiv de ce instanța fondului a respins acțiunea reclamanților ca prescrisă, cu toate că și în vechea reglementare și cu atât mai mult în cea nouă, exercitarea apelului implică rediscutarea tuturor chestiunilor de drept soluționate de către prima instanță. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimaților reclamanți solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată. Solicită a se avea în vedere că instanța de apel a trimis cauza spre rejudecare pentru a se vedea dacă s-a prescris dreptul la acțiune.
Curtea reține în pronunțare cauza ce are ca obiect cererea de recurs formulată de către recurenta pârâtă împotriva deciziei civile 464A/04.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 23.02.2006 la Judecătoria Sectorului 1 B sub nr-, reclamanții, și au solicitat, în contradictoriu cu pârâta, să se constate nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 2/ 12.01.1998 emis de, pe numele defunctei C (decedată la 17.06.1987).
În motivarea acțiunii, s-a arătat că pârâta nu este singura moștenitoare a defunctei, existând în realitate și alți moștenitori, care nu au fost chemați la dezbaterea succesiunii.
Prin întâmpinare, la data de 18.04.2006, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prescripției, instanța pronunțându-se cu prioritate asupra acesteia din urmă, potrivit art. 137.pr.civilă.
Prin sentința civilă nr. 2300/13.02.2007, Judecătoria sectorului 1 Baa dmis excepția prescripției și a respins cererea reclamanților, ca prescrisă, reținând că aceștia nu au solicitat anularea certificatului de moștenitor în cadrul termenului prevăzut de art. 3 din Decretul 167/1958, termen ce începe să curgă de la data eliberării acestuia, deoarece din acel moment se naște dreptul de a introduce acțiunea, fiind vorba despre nulitate relativă.
Prin decizia civilă nr. 464A/04.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă s-a admis apelul reclamanților, fiind desființată sentința civilă apelată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Tribunalul a reținut că apelanții - reclamanți au calitatea de moștenitori legali de pe urma defunctei C și la data emiterii certificatului de moștenitor a cărui nulitate absolută se solicită a fi constatată, nu au fost chemați la dezbaterea succesiunii.
S-a dispus ca instanța de fond să completeze probatoriul și să stabilească dacă reclamanții au acceptat succesiunea defunctei în mod tacit, deoarece chiar în prezența unei nulități relative, termenul de prescripție pentru anularea certificatului de moștenitor, curge de la data la care părțile au luat cunoștință de actul a cărui anulare se solicită. S-a precizat că urmează a se cerceta care este momentul la care reclamanții au luat cunoștință de certificatul de moștenitor în discuție, rezultând că aceasta ar fi data la care s-a emis certificatul de moștenitor pentru care au fost chemați în judecată în dosarul nr. 4113/2003 al Judecătoriei Sectorului 2 B (soluționat cu sentința civilă nr. 5435/19.09.2003, prin tranzacționarea asupra succesiunii defuncților și ).
S-au reținut totodată aspecte privind calitatea de moștenitori în dezbaterea succesiunilor autorilor reclamanților.
Împotriva acestei decizii, pârâta a formulatrecursîn termen legal, solicitând casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.
În motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 9 Cod procedură civilă, s-a arătat că instanța de apel s-a pronunțat în mod nelegal pe fondul dreptului, iar nu pe excepția dreptului material la acțiune soluționată de către instanța de fond, atunci când a statuat numai în baza afirmațiilor nedovedite ale reclamanților, că aceștia au calitatea de moștenitori legali.
De asemenea, s-a arătat că reclamanții nu au făcut dovada motivelor obiective care i-au împiedicat să ia cunoștință de existența certificatului de moștenitor a cărui anulare o solicită și nici nu au dovedit momentul la care au luat la cunoștință de existența certificatului de moștenitor contestat.
S-a învederat faptul că este greșită concluzia Tribunalului cu privire la persoana numitului, semnatar al tranzacției încheiate în cadrul dosarului nr. 4113/2003 al Judecătoriei Sectorului 1 B, care nu este una și aceeași persoană cu defunctul decedat în anul 1991.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor invocate și ținând seama de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este întemeiat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:
Pe de o parte, nu poate fi primită susținerea recurentei privind evocarea fondului de către instanța de apel, prin stabilirea calității de moștenitori a reclamanților, fiind evident din modalitatea de îndrumare a instanței de fond la administrarea probelor, că s-a reținut vocația succesorală a reclamanților și nu calitatea acestora de moștenitori.
Totodată, este corect reținut de către ambele instanțe că acțiunea în anularea certificatului de moștenitor are un caracter personal, fiind prescriptibilă în termenul de 3 ani de la data eliberării înscrisului (dată de la care se presupune că părțile interesate au luat cunoștință de existența acestuia), fiind posibilă prin excepție prelungirea acestui termen până la data la care, din motive obiective, persoanele interesate au fost împiedicate să ia cunoștință de existența certificatului de moștenitor.
Cu toate acestea, instanța de apel, deși învestită a verifica temeinicia și legalitatea modalității de apreciere efectuate de către instanța de fond asupra prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților, a înțeles să dispună completarea probatoriului pe acest aspect de către prima instanță, deși potrivit art. 295 alin. 2 Cod procedură civilă putea încuviința refacerea sau completarea probelor administrate în primă instanță, precum și administrarea probelor noi, considerate relevante pe acest aspect.
Practic, instanța de apel, a dispus desființarea sentinței pentru completarea probatoriului asupra excepției deja soluționate, afirmând necesitatea stabilirii împrejurărilor cu privire la eventuala acceptare în mod tacit, de către reclamanți, a succesiunii defunctei.
Nu poate fi considerat ca aplicabil în cauză, cazul prevăzut de art. 297 alin. 1 teza I Cod procedură civilă (de desființare a hotărârii atacate, cu trimitere spre rejudecare primei instanțe, atunci când se constată că în mod greșit prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului), deoarece sensul completării probatoriilor în textul menționat, este acela al verificării fondului cauzei, după ce instanța de control judiciar a constatat deja greșita soluționare a unei excepții.
Situația este diferită în speță, Tribunalul afirmând necesitatea adăugării probelor pe aspectul privind o excepție procesuală, asupra căreia se putea edifica prin uzitarea propriilor mijloace procedurale, aflate la îndemână conform art. 295 alin. 2 Cod procedură civilă și derivând din caracterul devolutiv al apelului.
Astfel, criticile recursului privind probatoriul asupra impedimentelor și momentului aflării de către reclamanți despre existența certificatului de moștenitor, precum și cea referitoare la confuzia asupra persoanelor semnatare ale tranzacției din dosarul 4113/2003 a Judecătoriei Sectorului 1 B, vor fi analizate la rejudecarea apelului, prin administrarea probelor de către Tribunal, pentru lămurirea în totalitate a aspectelor privind prescripția dreptului material la acțiune al reclamanților.
Ca atare, găsind întemeiată critica formulată în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă (hotărârea dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a normelor procedurale privind soluționarea apelului) și observând că instanța a cărei hotărâre este recurată, a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, Curtea va face aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. 3 teza I și alin. 5 Cod procedură civilă, dispunând casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de către recurenta pârâtă împotriva deciziei civile 464A/04.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și .
Casează decizia civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
- -
GREFIER
Red.
.red. /AP- / 2 ex.
Judecători apel: Tribunalul București -Secția a IV-a Civilă:
,
Președinte:Antonela Cătălina BrătuianuJudecători:Antonela Cătălina Brătuianu, Georgeta Stegaru, Andreia
