Anulare act. Decizia 394/2009. Curtea de Apel Craiova

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (Jurindex)

DOSAR NR-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

INSTANȚĂ DE RECURS

DECIZIA Nr.394

Ședința publică de la 26 martie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Paraschiva Belulescu

JUDECĂTOR 2: Ionela Vîlculescu

JUDECĂTOR 3: Tatiana Rădulescu

Grefier: - - - -

*****

Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâții Primarul Municipiului C si Consiliul Local C în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale și de pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice D, împotriva deciziei civile nr.26 din 19 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- prin care s-a respins apelul impotriva sentinței civile nr.1333 din 30 ianuarie 2008 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect anulare act.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că, ersul dezbaterilor și concluziile părților, au fost consemnate în încheierea de ședință din 12 martie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, impreuna cu incheierea de amanare a pronuntarii din 19 martie 2009, când instanța, față de complexitatea actelor și lucrărilor de la dosar, având nevoie de timp pentru deliberări, a amânat pronunțarea pentru data de azi 26 martie 2009.

CURTEA:

Asupra recursurilor civile de fata.

1. Prin sentința civilă nr. 1333 din 30.01.2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, a fost admisă acțiunea formulată de reclamant, constatându-se nulitatea absolută a contractului de donație autentificat sub nr. 10003/13.11.1981 la notariatul de Stat

S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin contractul de donație autentificat sub nr. 10003/13.11.1981 la Notariatul de Stat Județean DCr eclamantul a donat Statului Român suprafața indiviză de 204 mp, teren viran situat în C,- (actual nr. 60).

Terenul care a făcut obiectul donației fusese dobândit de către prin contractul de donație autentificat sub nr. 7921/14.11.1972 de Notariatul de Stat Județean

În speță, contractul de donație menționat mai sus, s-a reținut ca fiind lovit de nulitate absolută prin lipsa cauzei potrivit art. 966.civ.

Donația e un contract solemn, unilateral și cu titlu gratuit prin care donatorul cu intenție liberală își micșorează în mod actual și irevocabil patrimoniul său cu un drept (real sau de creanță), mărind patrimoniul donatarului cu același drept, fără a urmări să primească ceva în schimb.

Deci ceea ce caracterizează donația, e trecerea unor valori dintr-un patrimoniu în altul fără echivalent, cu intenția de a (animus donandi).

Cauza sau scopul, este acel element al actului juridic civil care constă în obiectivul urmărit la încheierea unui asemenea act.

Împreună cu consimțământul, cauza formează voința juridică. În structura cauzei actului juridic intră scopul imediat și scopul mediat.

Scopul imediat - cauza proximă - îl reprezintă în actele cu titlu gratuit - intenția de a gratifica (animus donandi).

În speță, din declarația martorului audiat, a reieșit clar lipsa cauzei specifice contractului de donație "animus donandi", neexistând intenția reclamantului de a gratifica statul, asupra acestuia fiind exercitate presiuni pentru a ceda terenul, profitându-se totodată de starea de nevoie a acestuia și condiționându-se acordarea unei locuințe din fondul locativ de stat, de semnarea unui act de donație.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Primarul Mun.C în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale și. D, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând respingerea acțiunii.

În motivarea apelului, Primarul Mun.C în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, a arătat că reclamantul a chemat în judecată Statul Român prin DGFP D și Consiliul Local al Mun.C, solicitând să se constate nulitatea absolută a contractului de donație autentificat sub nr. 10003/13.11.1981 la Notariatul de Stat Județean

A criticat soluția instanței prin prisma lipsei interesului în promovarea acțiunii și a excepției autorității de lucru judecat, invocand decizia civilă nr.506/2002 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr.5402/2002 prin care s-a dispus respingerea capătului de cerere privind constatarea nulității contractului de donație nr. 10003/13.11.1981.

Pe fond, apelantul a considerat că nu are relevanță ipoteza conform căreia reclamantul, la data încheierii actului de donație, ar fi fost supus unor presiuni politice și constrângeri, existand intenția de a.

De asemenea, a considerat că instanța de fond nu poate reține faptul că la încheierea actului consimțământul reclamantului a fost viciat, întrucât dacă s-ar accepta vicierea consimțământului prin violență, acțiunea reclamantului ar fi prescrisă conform art. 9 din Decretul 167/1958.

Prin apelul formulat, DGFP Dai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, așa cum a fost statuată prin decizia Curții de Apel Craiova nr.506/2005 și prezumția absolută a puterii lucrului judecat, puterea lucrului judecat existând indiferent de împrejurarea că în noul proces părțile se găsesc în alte calități.

Pentru a exista identitate de obiect între două acțiuni, nu este nevoie ca obiectul să fie formulat în ambele în același mod, ci este suficient ca din cuprinsul celor două acțiuni să rezulte că scopul final urmărit este același în ambele acțiuni.

Referitor la speța de față, apelantul a arătat că, în cauză se impunea respingerea cererii, în condițiile în care prin decizia curții, definitivă și irevocabilă, s-a reținut cu puterea lucrului judecat că se impune respingerea cererii de constatare a nulității aceluiași contract de donație.

Pe fond, apelanta a arătat că, astfel cum a reținut și prima instanța, cauza sau scopul este acel element al actului juridic civil care constă în obiectivul urmărit la încheierea unui asemenea act.

În speță, nu este analizata cauza în sens filosofic, ci în sens juridic, de scop urmărit la încheierea actului juridic civil, elementul care răspunde la întrebarea pentru ce sau în ce scop s-a încheiat acesta.

Absența de cauză se întâlnește în situația în care se află un antecontract, de a nu putea realiza rezultatul urmărit prin încheierea contractului din motive obiective.

Astfel, la contractele cu titlu gratuit, absența de cauză corespunde cu eroarea asupra motivului impulsiv și determinant, ce a convins partea să facă liberalitatea.

Consiliul Local Cad obândit terenul prin donație de la (decizia Curții de Apel Craiova nr.506/04.03.2005), în mod evident pentru ca acesta din urmă să obțină de la stat o locuință mai salubră, iar mama sa l-a dobândit anterior în aceleași condiții, niciunul din ei neaducând nicio îmbunătățire respectivei locuințe, care a rămas în aceeași stare de la atribuirea prin partaj în anul 1956.

De asemenea, apelantul a arătat că, atât din declarația martorului audiat în cauză, cât și din motivele invocate în acțiune, a reieșit că locuința era insalubră și că reclamantul avea nevoie de locuință la S, unde s-a mutat cu serviciul, aceasta constituind cauza încheierii contractului de donație.

2. Prin decizia civilă nr. 342 din 19.06.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Dolja respins ca inadmisibil apelul declarat de pârâtul Primarul Mun. C și ca nefondat apelul declarat de Statul Român.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

În ședința publică din 19.06.2008, instanța a invocat inadmisibilitatea apelului, având în vedere următoarele considerente:

Nefiind parte în cauză, apelantul Primarul Municipiului C nu are absolut nici un fel de calitate, de legitimare în speță, în a promova calea de atac a apelului, cererea sa fiind, prin urmare, inadmisibilă, conform dispozițiilor Codului d e procedură civilă.

În materie civilă hotărârile judecătorești își produc efectele numai între părțile care au luat parte la judecata pricinii. În consecință, cadrul procesual, din punct de vedere al părților nu poate fi mărit nici micșorat cu ocazia judecării căii de atac. Nici unei persoane din afara procesului nu i se poate permite să se judece direct în fața instanței de apel, fără a se fi judecat mai întâi în fața instanței de fond în aceeași cauză.

A rezultat că numai părțile de la judecata în fond au dreptul de a exercita calea de atac în cauza respectivă.

În raport de aceste considerente s-a apreciat că apelul declarat de Primarul Mun. C, este inadmisibil.

Cât privește apelul Statului Român s-a constatat că excepțiile procedurale sunt acele incidente de ordin procedural a căror aplicabilitate face inadmisibilă cercetarea fondului litigiului.

Excepția lipsei calității procesuale pasive a fost privita ca neîntemeiată.

Așa cum rezultă din contractul de donație autentificat sub nr. 10003/1981, calitate de donatar a avut Statul Român prin Consiliul Popular al municipiului C și prin urmare calitatea de parte contractantă, îi justifică și calitatea procesuală.

Excepția autorității de lucru judecat a fost de asemenea, privita ca neîntemeiată.

Mijlocul legal cel mai important de proteguire, prin constrângere judiciară, a drepturilor civile încălcate sau a intereselor ocrotite de lege, este acțiunea civilă.

Acțiunea civilă presupune 3 elemente componente, din care unul de natură subiectivă, părțile, iar două de natură obiectivă, obiectul și cauza juridică.

Față de decizia invocată cu putere de lucru judecat nr. 506/2005 a Curții de Apel Craiova, s-a constatat că dacă sub aspectul părților și a obiectului cererii - nulitate de contract - am fi în ipoteza unei identități, nu aceiași este situația cauzei juridice.

În cererea care a făcut obiectul dosarului nr. 32926/2000, reclamantul Gas olicitat nulitatea contractului de donație autentificat sub nr. 10003/1981, urmare a anulării contractului de donație autentificat sub nr. 7921/1972, ca act subsecvent, pentru lipsa obiectului.

Din perspectiva acestor motive s-a analizat cererea de nulitate contract soluționată irevocabil prin decizia nr. 506/2005, în sensul respingerii acestui capăt de cerere.

Prin urmare, în litigiul dedus judecății, la fond, reclamantul a invocat ca și motiv de nulitate absolută lipsa cauzei juridice în condițiile art. 966 civ. motiv pentru care s-a apreciat că sub aspectul cauzei juridice nu există autoritate de lucru judecat, așa cum impun cerințele art. 1201 civ. rap. la art. 166 pr.civ.

Asupra criticilor de netemeinicie a sentinței s-au constatat următoarele:

Potrivit art. 801 din Codul civil "donațiunea este un act de liberalitate prin care donatorul dă irevocabil un lucru donatarului care-l primește".

Din dispoziția legală menționată a rezultat caracterul juridic al donației de contract gratuit prin care, cu intenția de a gratifica, donatorul își micșorează în mod irevocabil patrimoniul, fără a urmări să primească ceva în schimb.

Validitatea donației este examinată în raport de îndeplinirea celor patru condiții esențiale prevăzute în art. 948 din Codul civil, printre care este și cea privitoare la cauza licită.

În analiza cauzei în materie de donație, definită ca o liberalitate, este necesar a se stabili scopul sau motivul care a fost determinant pentru voința dispunătorului în acest sens.

Ca atare, în acest caz, voința de a dispune nu poate fi separată de scopul determinant, care a provocat manifestarea dispunătorului sub forma unei liberalități.

Cauza în cazul contractului de donație, cuprinde așadar, în primul rând, voința de a dărui, și apoi motivul care a hotărât pe dispunător să facă liberalitatea, fără însă ca aceste elemente să poată fi separate și examinate apoi izolat, ele formând un tot.

În concluzie, voința de a dărui, manifestată prin actul aparent al donației, nu poate ea singură să justifice o liberalitate întemeiată pe un motiv sau o cauză de natură aov icia, de a determina donatorul la a dispune în acest sens.

Așa fiind, în situația în care instanțele judecătorești sunt chemate a se pronunța asupra caracterului acestei condiții esențiale de validitate a contractului de donație, acestea trebuie să aibă în vedere, pe lângă legislația în vigoare la data realizării liberalității, împrejurările momentului când a avut loc donația.

Or, în cauză, din probatoriul administrat a rezultat că actul de donație a fost făcut, după instaurarea puterii comuniste, în 1981, nu cu intenția de a gratifica statul român, ci pentru obținerea unei locuințe cu chirie într-o altă localitate unde lucra reclamantul.

Ca atare, în mod corect s-a reținut, prin hotărârea atacată, că actul de donație nu a avut la bazăanimus donandicare trebuie să constituie cauza juridică a liberalității realizate, ci s-a urmărit finalitatea arătată, astfel, constatându-se în cauză incidența dispozițiilor art. 966 din Codul civil.

Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs pârâții Primarul Mun.C - în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale și Direcția Generală a Finanțelor Publice D pentru Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.

Primarul Mun.C a criticat decizia Tribunalului sub aspectul respingerii apelului său pe excepția inadmisibilității - fiind încălcate astfel prevederile Legii 215/2001 privind administrația publică locală -, sub aspectul respingerii excepției autorității de lucru judecat, a excepției lipsei interesului în promovarea acțiunii și a soluției nelegale dată și pe fondul cauzei, reținându-se faptul că, la încheierea actului de donație, consimțământul reclamanților a fost viciat, (fără a se avea în vedere sub acest aspect, că acțiunea trebuia introdusă în termen de 3 ani); de asemenea, s-a motivat că actul de donație este perfect valabil, cauza fiind reală, licită și morală.

Direcția Generală a Finanțelor Publice D pentru Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, a criticat decizia Tribunalului sub aspectul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului și a autorității de lucru judecat, precum și pe fondul cauzei, arătând că în mod greșit s-a reținut că nu a existat voința de a dărui a reclamantului.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, precum și excepția autorității de lucru judecat, s-a invocat decizia civilă nr.506 din 04 martie 2005 Curții de Apel Craiova.

În drept s-au invocat dispoz. art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 pr.civ.

Intimatul reclamant a formulat întâmpinare arătând în esență că motivele de recurs sunt neîntemeiate, solicitând respingerea recursurilor ca nefondate.

3. Prin decizia civilă nr. 896/30.10.2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, au fost admise recursurile declarate de pârâții Primarul Mun.C în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor - D împotriva deciziei civile nr. 342 din 19 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, a fost casată decizia menționată și trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.

Pentru a se pronunta astfel, Curtea de Apel a avut in vedere următoarele considerente:

Astfel, examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate de recurenți, s-a constatat că în mod nelegal Tribunalul nu a examinat și nu s-a pronunțat asupra motivelor de apel formulate de Primarul Mun. C, ceea ce impunea, în raport de prev. art. 312 alin.5 pr.civ. casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Prin decizia pronunțată de Tribunal, s-a respins ca inadmisibil apelul declarat de Primarul Mun.C, reținându-se că acesta nu a avut calitate de parte la instanța de fond și, ca atare, nu poate declara apel.

Această soluție este greșită, în raport de dispozițiile Legii administrației publice locale nr. 215/2001.

Astfel, potrivit art. 20 alin.1 din această lege, comunele, orașele, municipiile și județele, sunt unități administrativ teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale.

Aceste autorități ale administrației publice locale, prin care se realizează autonomia locală, sunt, potrivit art. 23 din Lege, consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive.

Art.21 alin.2 și art.62 alin.1 din Lege, recunosc primarului calitatea de reprezentant al unității administrativ teritoriale, în justiție.

Cum primarul este autoritatea executivă a administrației publice locale din unitatea administrativ teritorială, căruia i se recunoaște calitatea de reprezentant în justiție, nu se justifică nerecunoașterea calității procesuale a acestei instituții, în exercitarea căii de atac împotriva deciziei tribunalului, în măsura în care se apreciază că aceasta este de natură să aducă prejudicii unității teritoriale respective.

Chiar dacă la instanța de fond a figurat, ca parte în proces, Consiliul Local și nu primarul, acesta nu este un impediment în exercitarea apelului de către primar, cu atât mai mult cu cât Consiliul Local a figurat în proces, deși este numai autoritatea deliberativă, căreia legea nu-i recunoaște în mod expres calitatea de reprezentant al unității administrativ teritoriale, în justiție, ca în cazul primarului.

Primarul Mun.C a declarat apel în calitate de reprezentant al Mun. C - după cum se precizează expres în cererea de apel - și nu în nume personal, astfel încât, față de considerentele expuse, acesta are calitate procesuală în declararea apelului și, prin urmare, soluția de respingere a apelului ca inadmisibil, sub acest aspect a fost apreciata ca nelegală.

În ceea ce privește critica formulată de Statul Român, ce vizează lipsa calității procesuale pasive, aceasta a fost privita ca nefondată.

Astfel, în dosarul soluționat prin decizia civilă nr. 506 din 04 martie 2005 (la care se face trimitere în motivarea recursului), Curtea de Apel Craiovaa soluționat acțiunea reclamantului G, având ca obiect, în principal, revendicare teren, iar ca cereri accesorii, constatare nulitate donație și contract de vânzare-cumpărare. S-a respins acțiunea față de Statul Român, cu motivarea că, în raport de noile reglementări, calitatea de proprietar al terenului o are numai Mun. C, nu și Statul Român.

Or, în litigiul de față, având ca obiect numai constatarea nulității contractului de donație, Tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului, motivând pe calitatea de parte contractantă în actul de donație, fără a intra în discuție calitatea actuală de proprietar a Statului Român, asupra terenului ce face obiectul contractului de donație.

Citarea în cauza de față a Statului Român, numai în această calitate de parte contractantă, deci pentru opozabilitate (fără a intra în discuție dreptul de proprietate, ca în cazul acțiunii în revendicare soluționată prin decizia civilă nr.506/2005), este corectă și nu prejudiciază în vreun fel pe recurent; dimpotrivă, în acest mod s-a creat cadrul procesual adecvat pentru a se formula toate susținerile și apărările cu privire la contractul de donație și, respectiv, terenul în litigiu.

În consecință, deși prin decizia menționată s-a pronunțat o soluție diferită sub aspectul calității procesuale pasive a Statului - întrucât instanța a avut în vedere alte considerente, obiectul acțiunii fiind mai amplu față de litigiul de față - nu se poate susține excepția puterii de lucru judecat sub aspectul calității procesuale pasive a Statului Român, în prezenta cauză.

A fost retinuta, de asemenea, ca neîntemeiată și critica formulată de Statul Român, referitoare la excepția autorității de lucru judecat față de decizia civilă nr.506/2005 a Curții de Apel Craiova, întrucât, în speță, nu este îndeplinită condiția triplei identități impusă de art. 1201 civ. (părți, obiect, cauză), sub aspectul cauzei.

După cum în mod corect a reținut Tribunalul, în litigiul anterior s-a invocat și instanța a examinat contractul de donație sub aspectul obiectului, iar în prezentul litigiu s-a invocat și s-a examinat sub aspectul lipsei cauzei.

S-a conchis in sensul ca nu se poate susține nici excepția puterii de lucru judecat - prezumția legală absolută de adevăr pe care o reprezintă o hotărâre judecătorească irevocabilă conform art. 1201 civ. întrucât, prin decizia menționată, instanța nu a examinat și nu s-a pronunțat în nici un fel cu privire la lipsa cauzei contractului de donație.

În ceea ce privește criticile formulate pe fondul cauzei, acestea nu au fost supuse examinării în recurs, având în vedere soluționarea apelului primarului pe excepția lipsei calității procesuale în declararea apelului, și în consecință a necercetării și nepronunțării soluției în raport de criticile formulate de acesta, între care și critici ce vizează fondul cauzei, respectiv valabilitatea contractului de donație.

Chiar dacă apelul declarat de Statul Român a fost examinat și pe fond de către Tribunal, dat fiind obiectul litigiului, ce impune pentru ambele apeluri o soluție unică pe fondul cauzei, urmează ca în rejudecare, instanța de apel să examineze și să se pronunțe cu privire la criticile formulate de Primar, cât și de Statul Român, cu excepția celor supuse examinării în recurs.

Ca atare, sub acest aspect s-a admis și recursul declarat de Statul Român.

Față de considerentele expuse, constatând nelegalitatea deciziei atacate, sub aspectul nesoluționării, în raport de criticile formulate, a ambelor recursuri, în baza art.312 alin.5 pr.civ. recursurile fiind admise, iar decizia casată, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare Tribunalului Dolj.

În rejudecarea apelurilor, cauza a fost înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Dolj.

Părțile nu au mai formulat cereri în cauză, instanța acordând cuvântul și pe excepțiile care nu au fost cercetate de către Curtea de Apel Craiova.

4. Prin decizia civila nr. 26/19 ian. 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- a respins apelurile declarate de apelanții pârâți Primarul Mun. C, în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor - D, cu sediul în C,-, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 1333 din 30.01.2008 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C,-,. 131 B,. 1,. 14, jud. D și intimatul pârât Consiliul Local C, cu sediul în C, str. -, nr. 7, jud.

A obligat apelanții la plata către intimatul reclamant a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a avut în vedere următoarele:

În ceea ce privește excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii invocată de apelantul Primarul mun. C, în calitate de reprezentant al unității administrativ-teritoriale, aceasta a fost respinsă, întrucât reclamantul a justificat un interes în promovarea acțiunii, acesta a formulat notificare în baza Legii 10/2001 și Legii 247/2005, așa cum rezultă din notificarea înregistrată sub nr. -/15.11.2005 la Primăria mun.

Restituirea imobilului donat statului este posibilă când s-a constatat nulitatea donației prin hotărâre judecătorească irevocabilă, fără a se distinge dacă o astfel de hotărâre s-a obținut înainte sau după intrarea în vigoare a legii, potrivit art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 10/2001.

Reclamantul are interes în promovarea acțiunii întrucât constatarea nulității îi creează posibilitatea de a solicita restituirea imobilului fie pe calea prevăzută de legea specială, fie pe calea dreptului comun, prin promovarea unei acțiuni în revendicare.

În ceea ce privește excepția prescripției invocată de apelantul Primarul mun. C, aceasta a fost respinsă, întrucât acțiunea în nulitate absolută este o acțiune imprescriptibilă și poate fi invocată de oricine are interes.

Printre cauzele care atrag nulitatea absolută a actului juridic civil este și lipsa cauzei, care a fost invocată de reclamant ca temei juridic al acțiunii sale, respectiv art. 966.civ.

Cu privire la celelalte excepții invocate, s-a reținut că acestea au fost analizate de Curtea de Apel Craiova, astfel că problemele de drept dezlegate sunt obligatorii pentru instanță.

Asupra criticilor de netemeinicie a sentinței, tribunalul a reținut următoarele:

Prin contractul de donație autentificat sub nr. 10003/13.11.1981 la Notariatul de Stat Județean D C, reclamantul a donat Statului Român suprafața indiviză de 204 mp, teren viran situat în C,- (actual nr. 60).

Potrivit art. 966.civ. obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită, nu poate avea nici un efect.

Cauza actului juridic reprezintă un element component al voinței juridice care înglobează în sine atât scopul direct al consimțământului, care în contractele cu titlu gratuit este intenția de liberalitate, cât și scopul indirect, mediat al consimțământului, care este motivul subiectiv, concret, determinant al asumării obligației legat de nevoia concretă a cărei satisfacere se urmărește prin încheierea actului respectiv.

În consecință, lipsa intenției de liberalitate în actele cu titlu gratuit atrage după sine sancțiunea nulității absolute a actului juridic, întrucât într-o atare situație se consideră că a lipsit "animus donandi" al proprietarului imobilului, iar lipsa acestei voințe a împiedicat valabilitatea contractului de donație și existența cauzei.

Instanța de fond a analizat în mod corect situația de fapt dedusă judecății, pe baza probatoriilor administrate în cauză, precum și dispoziției legale ce are incidență, art. 966.civ. și a stabilit că lipsește clar cauza specifică contractului de donație "animus donandi", neexistând intenția reclamantului de a gratifica statul, asupra acestuia fiind exercitate presiuni pentru a ceda terenul, profitându-se totodată de starea de nevoie a acestuia și condiționându-se acordarea unei locuințe din fondul locativ de stat de semnarea unui act de donație.

În speța dedusă judecății, a rezultat că a lipsit intenția de liberalitate a reclamantului la întocmirea ofertei de donație, acesta fiind determinat să încheie actul, pentru a i se repartiza o locuință de serviciu, într-o altă localitate unde lucra reclamantul, totodată fiind de notorietate că așa zisele donații efectuate în perioada comunistă s-au realizat sub presiune politică și administrativă.

5. Impotriva acestei decizii au declarat recurs parartii apelanti Primarul Municipiului C si Consiliul Local C, în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale și de pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice D, in termen si motivat - criticand hotararea pentru nelegalitate.

Criticile sunt in esenta urmatoarele:

1. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice D: In mod gresit s-a retinut ca reclamantul nu a avut intentia de liberalitate la intocmirea donatiei, neavand relevanta ipoteza potrivit careia reclamantul ar fi fost supus unor presiuni si constrangeri, intrucat cauza incheierii actului a fost nevoia de locuinta pe care a si obtinut-o in S unde s-a mutat cu serviciul, fiind atins in acest mod scopul urmarit. Oricum casa era insalubra, fiind demolata, numai terenul fiind donat. In concluzie actului juridic incheiat a avut o cauza valabila si specifica, fiind intrunite cumulativ conditiile: sa existe, sa fie reala, licita si morala.

In aceste conditii, se apreciaza ca ca in cauza nu opereaza nulitatea absoluta, ci eventual o cauza de nulitate relativa, dar actiunea s-a prescris in termenul general de 3 ani potrivit art. 9 din 167/1958, intrucat dupa decembrie 1989 reclamantul avea posibilitatea de a se adresa instantei, nefacand dovada ca dupa aceasta data au mai fost exercitate de catre autoritati asupra sa presiunile sau constrangerile invocate.

O alta critica vizeaza gresita apreciere facuta de catre instanta prin considerente, potrivit carora citarea Statului R in cauza s- facut pentru opozabilitate, fara a intra in discutie dreptul de proprietate, fiind corecta si neprejudiciind interesele acestui parat, fixandu-se astfel un cadru procesual adecvat pentru a se formula toate sustinerile si apararile privind actul de donatie. Or, opozabilitatea fata de terti, inclusiv fata de statul R se obtine prin inscrierea in cartea funciara, nefiind necesara introducerea sa in cauza, citarea ca parat si mai mult, obligarea la cheltuieli de judecata.

Solicita admiterea recursului, modificarea deciziei si pe fond respingerea actiunii.

Invoca in drept disp. art. 304 pct. 6, 7, 8 si 9 Cod procedura civila.

2. Primarul Municipiului C si Consiliul Local C în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale: Instanta a respins in mod gresit exceptia lipsei de interes invocata, retinand ca reclamantul justifica un interes in promovarea actiunii prin formularea notificarii in temeiul Legii 10/2001 si 247/2005. Or, interesul reprezinta folosul practic urmarit de cel care pune in miscare actiunea civila si trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte: sa fie legitim si juridic, nascut si actual, sa fie personal si direct. In speta, se sustine ca reclamantul nu a formulat o notificare, ci doar o cerere la Legea 247/2005, care nu prevede o repunere in termen pentru cei care nu au formulat notificare, iar legiuitorul nu a prevazut obligativitatea anularii donatiei printr-o hotarare judecatoreasca.

O alta critica vizeaza modul gresit de solutionare a exceptiei autoritatii de lucru judecat de catre instanta si solutia contravine materialului probator administrat, intrucat prin decizia civila nr. 506/2002 pronuntata de Curtea de Apel Craiova in Dosar 5402/2002, s-a respins capatul de cerere privind constatarea nulitatii contractului de donatie, existand identitate cu privire la parti, obiect si cauza. Mai arata ca scopul final urmarit prin cele doua actiuni este identic, ca hotararea anterioara nu trebuie sa fie contrazisa printr-una posterioara, ca partea din hotarare care intra in puterea lucrului judecat este dispozitivul, in acesta fiind cuprinsa solutia data asupra raportului juridic dedus judecatii si care se executa, fiind obligatorie si incontestabila.

Mai arata ca, in masura in care presiunile si constrangerile pe care le invoca reclamantul au existat, acestea au incetat dupa decembrie 1989, astfel ca acesta avea posibilitatea sa formuleze o actiune in anularea actului de donatie, in termen de 3 ani - in conditiile art. 3 si 9 din 167/1958.

Recursul nu este motivat in drept, dar din redactarea motivelor si din argumentele aduse in sprijinul acestora, este posibila incadrarea acestora in cazul prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.

Intimatul reclamant a depus Concluzii scrise, solicitand respingerea recursurilor ca nefondate si mentinerea hotararilor pronunate, ca legale si temeinice.

Recursurile sunt nefondate si se vor respinge ca atare pentru considerentele ce se vor arata in continuare:

- Potrivit art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

Regula enunțată de textul citat vizează obligativitatea îndrumărilor date de instanța de casare cu privire la problemele de drept dezlegate de către aceasta și cu privire la necesitatea administrării unor probe. Precizările pe care la face textul citat sunt categorice, iar nerespectarea lor atrag nulitatea și casarea hotărârii pronunțate.

Soluția consacrată de art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă are o justificare deplină și o legitimare incontestabilă ce decurg din însăși rațiunea controlului judiciar, dispozițiile citate limitând însă obligativitatea deciziei instanței de recurs la problemele de drept dezlegate și la necesitatea administrării unor probe. Prin urmare, modul de interpretare și aplicare a unui anumit text de lege ori aplicarea unui anumit principiu de drept, în condițiile determinate de instanța de recurs, este obligatorie pentru judecătorii fondului, iar instanța stabilită să rejudece cauza nu poate să refuze o atare interpretare. În speța, hotărârea instanței de recurs asupra problemelor de drept are valoarea unui izvor de drept secundar și, oricum, legea este aceea care prevede aplicarea acestei reguli.

Este adevărat că prevederile textului citat conduc și la concluzia potrivit căreia în privința problemelor de fapt instanța care rejudecă cauza are o deplină putere de apreciere, putere izvorâtă din regula că stabilirea stării de fapt este de atributul exclusiv al instanței de fond, iar în cadrul rejudecării ea poate să ajungă la o altă soluție decât aceea pronunțată anterior, sau dimpotrivă, poate menține constatările de fapt anterioare.

Cu toate acestea, nu trebuie să se înțeleagă că în privința stării de fapt libertatea instanței de rejudecare este una absolută și discreționară și că nu există în acest sens nici o obligație de a se conforma dispozițiilor adoptate de instanța de recurs.

În cauză, prin decizia civilă nr. 896/30.10.2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, au fost admise recursurile declarate de pârâții Primarul Mun.C în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor - D împotriva deciziei civile nr. 342 din 19 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, a fost casată decizia menționată și trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.

Pentru a se pronunta astfel, Curtea de Apel a avut in vedere următoarele considerente și a dezlegat următoarele probleme de drept:

În ceea ce privește critica formulată de Statul Român, ce viza lipsa calității procesuale pasive, aceasta a fost privita ca nefondată.

Citarea în cauza de față a Statului Român, numai în această calitate de parte contractantă, deci pentru opozabilitate (fără a intra în discuție dreptul de proprietate, ca în cazul acțiunii în revendicare soluționată prin decizia civilă nr.506/2005), s-a apreciat a fi corectă și că nu prejudiciază în vreun fel pe recurent; dimpotrivă, în acest mod s-a creat cadrul procesual adecvat pentru a se formula toate susținerile și apărările cu privire la contractul de donație și, respectiv, terenul în litigiu.

În consecință, deși prin decizia menționată s-a pronunțat o soluție diferită sub aspectul calității procesuale pasive a Statului - întrucât instanța a avut în vedere alte considerente, obiectul acțiunii fiind mai amplu față de litigiul de față - s-a concluzionat că nu se poate susține excepția puterii de lucru judecat sub aspectul calității procesuale pasive a Statului Român, în prezenta cauză.

A fost retinut, de asemenea, ca neîntemeiată și critica formulată de Statul Român, referitoare la excepția autorității de lucru judecat față de decizia civilă nr.506/2005 a Curții de Apel Craiova, întrucât, în speță, nu este îndeplinită condiția triplei identități impusă de art. 1201 civ. (părți, obiect, cauză), sub aspectul cauzei.

Concluzionând, în cauză instanța de recurs prin decizie irevocabilă a dezlegat trei probleme de drept obligatorii în rejudecare, respectiv: calitatea procesuală a Primarului și caracterul neîntemeiat a două excepții procesuale, respectiv autoritatea de lucru judecat care nu operează în speță și excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, care a fost reținută ca neîntemeiată, din care, două probleme de drept au fost ridicate din nou în recursul de față după pronunțare în rejudecare.

Prin urmare, față de considerentele expuse în precedent, cele două motive de recurs sunt nefondate, probleme de drept invocate fiind tranșate anterior și obligatorii pentru instanță în temeiul legii, hotărârea anterioară producând efecte și față de părți, întemeiate pe principiul relativității.

- Nici critica vizând modul de soluționare a excepției lipsei de interes, nu este fondată, astfel:

Excepția este mijlocul procesual prin care, în condițiile legii, partea interesată sau instanța din oficiu invocă, în cadrul procesului civil, fără a pune în discuție fondul dreptului, neregularități procedurale sau lipsuri referitoare la exercițiul dreptului la acțiune ori, dimpotrivă, aplicarea normelor legale referitoare la acestea urmărind, după caz, întârzierea sau împiedicarea judecatii.

După obiectul asupra căruia poartă, excepțiile procesuale se clasifică în excepții de procedură și excepții de fond.

Excepțiile de fond privesc lipsuri referitoare la exercițiul dreptului la acțiune. Excepția lipsei de interes este excepție de fond ca și excepția puterii de lucru judecat, excepția lipsei calității procesuale active, excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția prescripției.

In cauza, in scopul impiedicarii judecatii, pârâtul Primarul mun. Cai nvocat exceptia de fond a lipsei de interes, ca o conditie referitoare la subiectul ce actioneaza, aratand faptul ca reclamantul nu justifica un interes legitim, nascut si actual, personal si direct, in promovarea cererii și se sustine ca reclamantul nu a formulat o notificare în condițiile Legii 10/2001, ci doar o cerere la Legea 247/2005, care nu prevede o repunere in termen pentru cei care nu au formulat notificare, iar legiuitorul nu a prevazut obligativitatea anularii donatiei printr-o hotarare judecatoreasca.

Or, este inadecvată abordarea interesului din această perspectivă și cu aceste argumente care restrâng și minimalizează problema de drept pusă în discuție, întrucât existența interesului ca o condiție de promovare a acțiunii având ca obiect nulitate absolută a contractului de donație încheiat în favoarea statului, este suficient să fie cantonată la efectele specifice nulității absolute - ca sancțiune aplicată actului juridic civil pentru neîndeplinirea cerințelor de validitate contemporane momentului încheierii actului și care lipseste acest act de efectele sale, nulitatea având efect retroactiv.

De altfel, și tribunalul a făcut trimitere la posibilitatea de valorificare dreptului pe calea dreptului comun.

În acest context, apare inutilă orice discuție referitoare la modul de interpretare și aplicare în viitor a dispozițiilor legale cuprinse în Legea specială 10/2001 și în Legea 247/2005, cu privire la posibilitatea sau admisibilitatea valorificării vreunui drept de către reclamant, specifice unui alt cadru procesual.

- Nici motivul de recurs vizând fondul cauzei, nu este întemeiat, instanța de apel analizând judicios și riguros corect critica vizând soluția primei instanțe prin care s-a constatat nulitatea absolută a donației, reținându-se în acest sens lipsa cauzei -element de validitate a actului juridic alături de capacitate, consimțământ și obiect - potrivit art. 948 Cod civil.

Printre elementele esențiale pentru validitatea contractului, legea prevede și o cauză licită - art. 948 pct. 4 Cod civil, astfel că obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită nu poate avea nici un efect, potrivit art. 966 Cod civil.

Orice obligație asumată de o persoană presupune un scop și actul de voință prin care o persoană se obligă, include așadar, nu numai consimțământul său de a-și asuma o obligație, ci în același timp și considerațiunea scopului pe care vrea să- atingă prin obligația asumată, obligația fiind numai un mijloc pentru a ajunge la realizarea unui anumit scop. Noțiunea de cauză a obligației este prin urmare, privită în sensul de finalitate, adică de scop și constituie o parte componentă a voinței juridice.

În contractele cu titlu gratuit, cauza obligației celui care dispune constă în intenția acestuia de a mări patrimoniul celui gratificat cu un element activ, fără a primi în schimb vreo contraprestație. Cauza este deci intenția liberală manifestată în favoarea persoanei gratificate.

În privința cauzei obligației, legea prevede că ea trebuie să fie reală și licită, cauza nefiind reală ci falsă, cînd debitorul s-a obligat neexistând motivul subiectiv, concret, determinant al asumării obligației, motiv legat de nevoia concretă a cărei satisfacere se urmărește numai prin încheierea actului respectiv.

În consecință, în mod corect a reținut tribunalul în raport cu elementele de fapt definitiv stabilite, că lipsa intenției de liberalitate în actele cu titlu gratuit atrage după sine sancțiunea nulității absolute a actului juridic, întrucât într-o asemenea situație se consideră că a lipsitanimus donandial proprietarului imobilului, iar lipsa acestei voințe atestă inexistența cauzei și a împiedicat valabilitatea contractului de donație.

Așadar, instanțele de fond au interpretat și aplicat corect dispozițiile legale incidente, ale art. 966 Cod civil, la situația de fapt dedusă judecății stabilită în baza probatoriilor administrate în cauză, reținând că lipsește clar cauza specifică contractului de donație "animus donandi", neexistând intenția reclamantului de a gratifica statul, profitându-se totodată de starea de nevoie a acestuia și condiționându-se acordarea unei locuințe din fondul locativ de stat de încheierea unui act de donație.

De altfel, aspectele relevante ale acestei împrejurări de fapt nu au fost contestate nici de recurentul Statul Român, care precizează că nu a lipsit cauza în înțeles juridic la încheierea actului, aceasta fiind determinată de nevoia de locuinta a reclamantului pe care a si obtinut-o in S unde s-a mutat cu serviciul, fiind atins in acest mod scopul urmarit de donator. Or, aceasta nu este o cauză specifică actului de donație, demonstrându-se clar că nu s-a urmărit efectuarea unei liberalități reale, ci s-a urmărit obținerea unei contraprestații.

Prin urmare și în raport cu cadrul procesual fixat prin cererea de chemare în judecată cu privire la obiect, cu analiza făcută de instanță în limitele a ceea ce s-a cerut, orice discuție referitoare la apărarea pârâților cu privire la existența în cauză mai degrabă a unei cauze de anulabilitate a actului, ca urmare a vicierii consimțământului și subsecvent, cu privire la prescripția dreptului la acțiune, nu mai are obiect.

Acestea sunt considerentele pentru care, in baza art. 312 alin. 1 teza II Cod procedura civila si neexistand cazuri de recurs de casare de ordine publica ce se ridica si din oficiu si se pun in dezbaterea partilor, potrivit art. 306 alin. 2 Cod procedura civila, recursurile de fata se vor repinge ca nefondate

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge recursurile declarate de pârâții- Primarul Municipiului C si Consiliul Local C în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale și de pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice D, împotriva deciziei civile nr.26 din 19 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- prin care s-a respins apelul impotriva sentinței civile nr.1333 din 30 ianuarie 2008 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 26 martie 2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- - -

Red. /2 ex.

2 ex/24.04.09

Tehn.red.

Președinte:Paraschiva Belulescu
Judecători:Paraschiva Belulescu, Ionela Vîlculescu, Tatiana Rădulescu

#Judecator Paraschiva Belulescu

Anulare act. Decizia 394/2009. Curtea de Apel Craiova

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Anulare act. Decizia 394/2009. Curtea de Apel Craiova