Anulare act. Decizia 398/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 398
Ședința publică de la 06 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Spânu
JUDECĂTOR 2: Emilian Lupean
JUDECĂTOR 3: Alexandrina Marica
Grefier: - - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr. 493 din 16 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 6718 din 22 iunie 2005 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr. 14951/2004, în contradictoriu cu intimații pârâți și având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta reclamantă, reprezentată de avocat A. și intimata pârâtă reprezentată de avocat, lipsind intimatul pârât .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care;
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat A. pentru recurenta reclamantă, susține oral motivele de recurs și solicită în principal admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Dolj iar în subsidiar admiterea recursului, modificarea hotărârilor atacate în sensul admiterii acțiunii reclamantei, să se constate nulitatea absolută a procurii speciale încheiate la data de 24.09.1997 și a actului juridic de înstrăinare, respectiv contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 3329/14.10.1998, cu cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimata pârâtă, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor atacate ca fiind temeinice și legale, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
La data de 22 aprilie 2004, reclamanta a chemat în judecată pârâții și -, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a procurii speciale încheiată la data de 24 septembrie 1997 și autentificată la BNP și pe cale de consecință, și a actului juridic de înstrăinare subsecvent acestei procuri, respectiv contractul de vânzare-cumpărare încheiat între, ca mandatar al reclamantei, cu pârâta - și autentificat sub nr. 3329/ 14 octombrie 1998 la BNP, să se dispună repunerea părților în situația anterioară și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta susținut că la data de 24 septembrie 1997 încheiat un contract de împrumut autentificat sub nr. 1532 din 24 septembrie 1997 la BNP, cu SRL, al cărui asociat unic și administrator era pârâtul.
Pentru garantarea obligațiilor asumate, reclamanta a convenit cu pârâtul să ipotecheze imobilul proprietatea sa, situat în C,-, județul
La aceeași dată reclamanta semnat și o procură specială autentificată sub nr. 1534 din 24 septembrie 1997, prin prezentarea actelor sub formă de evantai, reclamanta neexprimându-și în acest sens consimțământul la încheierea actelor juridice menționate.
Reclamanta susține că nu și-a exprimat consimțământul în vederea încheierii acestei procuri, dovada fiind și faptul că aceasta a fost valabilă în timp, începând cu data de 25 martie 1998, adică ziua imediat următoare scadenței contactului de împrumut.
Pârâtul a interpretat actul juridic în sensul unei procuri speciale prin care reclamanta îl împuternicea să vândă imobilul proprietatea sa, lucru pe care acesta l-a și făcut, încheind cu pârâta - contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3329/14 octombrie 1998 la BNP .
A mai susținut reclamanta că, la încheierea procurii a intervenit o eroare obstacol distructivă de consimțământ asupra naturii juridice a actului încheiat, reclamanta exprimându-și consimțământul pentru încheierea unui contract de împrumut și a unui contract de ipotecă, iar pe lângă aceste acte juridice, pârâtul a mai adăugat și o procură specială, având ca obiect înstrăinarea imobilului proprietatea sa.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii.
De asemenea, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 13 decembrie 2004 reclamanta depus precizare la acțiune, prin care înțeles să-și întemeieze cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art. 948 pct. 2 și 4 Cod Civil.
Prin sentința civilă nr. 6718 din 22 iunie 2005, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr.14951/2004, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă și cererea formulată de pârât privind obligarea reclamantei la cheltuieli de judecată.
S- reținut că reclamanta nu făcut dovada celor susținute, deoarece procura specială avea valabilitate în timp, începând cu data de 25 martie 1998, iar aceasta avea posibilitatea revocării ei și posibilitatea de a constrânge pe mandatar să-i restituie procura sau orice alte acte, potrivit art. 1553 Cod civil, însă nu a procedat astfel o perioadă lungă de timp de la încheierea actelor și în aceste condiții, este greu de crezut că nu și-a dat seama de existența acestei procuri.
Împotriva acestei sentințe declarat apel reclamanta, criticând- pentru netemeinicie și nelegalitate susținând că instanța de fond a reținut în mod greșit că a recunoscut că s-a prezentat la notar în vederea încheierii procurii speciale și din eroare a consemnat acest răspuns și de asemenea a apreciat greșit că procura specială reprezintă dovada scrisă a consimțământului său, deoarece la data autentificării acesteia avut reprezentarea falsă a naturii actului juridic încheiat cu pârâtul, exprimându-și de fapt consimțământul în vederea încheierii unei garanții suplimentare a contractului de împrumut.
De asemenea, instanța a reținut greșit și faptul că ar fi putut să revoce mandatul acordat numitului, deși, din probele administrate reiese că a aflat despre existența unei procuri speciale după executarea mandatului.
A mai arătat că instanța a făcut o greșită aplicare dispozițiilor art.1173 Cod civil, deoarece actul autentic poate fi anulat pentru lipsa consimțământului, iar această împrejurare poate fi dovedită cu orice mijloc de probă.
motiv de apel privește împrejurarea că pârâtul a încasat prețul imobilului proprietatea sa în urma încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu pârâta, preț pe care nu l-a remis, acesta fiind de altfel scopul ilicit urmărit la încheierea procurii menționate.
Potrivit art. 1541 Cod Civil, mandatarul avea obligația de a da socoteală și de a preda mandantului tot ce i s- dat în puterea mandatului, astfel că pârâtul ar fi trebuit să facă, potrivit dispozițiilor legale, dovada executării acestei obligații de a remite prețul încasat în baza procurii speciale nr. 1537/ 24 septembrie 1997.
A mai arătat că în ceea ce privește proba cu interogatoriul luat pârâtei nu fost solicitată nici de părți și nici de către instanță, astfel că în lipsa unui mandat valabil din partea clientului său, apărătorul pârâtului nu putea solicita o astfel de probă și instanța nu ar fi trebuit să încuviințeze o astfel de probă.
S- mai criticat și modalitatea de soluționare cererii de îndreptare a erorii materiale, în sensul că răspunsul la interogatoriu a fost consemnat incomplet.
Prin decizia civilă nr. 711 din 28 aprilie 2006, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr.5341/2005, a fost respins apelul declarat de reclamantă.
A fost obligată reclamanta către pârâta - la 250 lei RON cheltuieli de judecată.
S-a reținut că la data eliberării procurii - 24 septembrie 1998, reclamantei i s-a citit actul întocmit de notar, respectându-se dispozițiile art. 70 din Legea nr. 26/ 1005, iar în situația în care avea dubii asupra conținutului înscrisului, avea posibilitatea de a cerere lămuriri asupra acestuia.
Împotriva deciziei declarat recurs reclamanta, iar prin decizia civilă nr.3292 din 29 noiembrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr-, a fost admis recursul declarat de reclamanta, a fost casată decizia și trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
Prin decizia civilă nr.493 din 16 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul - s-a respins apelul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 6718 din 22 iunie 2005, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 14951/2004, ca urmare a casării deciziei civile nr. 711 din 28 aprilie 2006, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 5341/2005, de către Curtea de Apel Craiova prin decizia nr. 3292 din 29.11.2006 pronunțată în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții și.
A fost obligată apelanta către intimata - la 700 RON cheltuieli de judecată.
Pronunțându-se astfel, instanța de apel a reținut că reclamanta a solicitat să se constate nulitatea absolută a procurii autentificată sub nr. 1534 din 24 septembrie 1997și pe cale de consecință și a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de către pârâtul și cumpărătoarea.
Ca motiv de nulitate invocat eroarea obstacol distructivă de consimțământ la încheierea contractului.
În privința criticii privind aprecierea probelor, în cauză nu a fost făcută dovada erorii obstacol distructivă de voință în sensul că reclamanta nu și- dat consimțământul la încheierea procurii autentificat în fața notarului public, cu consecința nulității actului juridic încheiat.
Nici eroarea asupra naturii actului juridic încheiat nu este confirmată de mijloacele de probă administrate, susținerea apelantei că notatul public i-a prezentat actele sub formă de evantai, nefiind nedovedită.
Cauza ilicită în sensul art. 966 cod civil și art. 968 Cod Civil, la încheierea procurii nu a fost dovedită, mandatul încheiat având ca obiect reprezentarea apelantei la încheierea după data de 25 martie 1998 vânzării imobilului, proprietatea acesteia din C,-.
Deși în motivele de apel se invocă depășirea limitelor mandatului și nerestituirea prețului vânzării, o astfel de cerere nu fost supusă atenției primei instanțe având astfel caracterul unei cereri noi formulată direct în apel, contrar dispozițiilor art. 294 Cod procedură civilă.
Neîntemeiate sunt și criticile privind aplicarea art. 118 alin.2 Cod procedură civilă aplicabil la data soluționării cauzei, precum și soluția dată cererii de îndreptare a erorii materiale.
Cu privire la art. 118 Cod procedură civilă, în vigoare la data judecării cauzei, deși instanța nu aplicat sancțiunea decăderii pârâtului din dreptul de propune probe,din analiza actelor de procedură se observă pe de o parte că întâmpinarea a fost depusă la dosar de către înaintea discutării probelor și oricum la termenul de judecată instanța acordat un termen la cerere pentru observarea întâmpinării ( încheierea aflată la fila 32 dosar fond) și pe de altă parte instanța exercitat rolul activ conform art. 129 alin.5 pr.civ.
De asemenea, aceleași considerente au fost avute în vedere și atunci când fost respinsă excepția de decădere din dreptul de propune probe de către pârâtul.
Nu poate fi reținută nici critica privind soluționarea îndreptării erorii materiale în aport de art. 281 pr.civ. întrucât obiectul cererii de îndreptare a erorii materiale, îl constituie consemnarea incompletă a răspunsului dat la interogatoriu, ceea ce nu reprezintă o eroare în sensul art. 281 Cod pr. civilă.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs reclamanta.
O primă critică vizează faptul că instanța de apel a motivat sumar hotărârea și nu s-a pronunțat asupra motivelor de nelegalitate prevăzute la pct. 2 și II lit. a, c,d și
O altă critică vizează faptul că ambele hotărâri sunt date cu încălcarea și aplicarea greșită a legii și anume, a dispozițiilor art.315 alin. 1 Cod pr. civilă, 129 alin. 5 Cod pr. civilă și 188 alin. 3 Cod pr. civilă, art. 225 Cod pr. civilă, a art. 115 alin. 1 pct. 3 Cod pr. civilă, a art. 1173 Cod civil, a art.948 pct. 2 și 4 Cod civil, a art. 147 Cod pr. civilă și art. 32 alin. 3 Cod pr. civilă.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 304 Cod pr. civilă, modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere, numai pentru motive de nelegalitate prevăzute la pct. 1 - 9.
Analizând criticile formulate, urmează să se constate că acestea sunt neîntemeiate.
Astfel, o primă critică vizează împrejurarea că hotărârea instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină, în sensul că hotărârea a fost motivată sumar, sau că instanța nu s-a pronunțat asupra motivelor prevăzute la pct. 2 sau II lit. a, c, d,
Examinând acest motiv prin prisma considerentelor deciziei apelate, instanța constată că acesta nu este întemeiat, deoarece instanța a motivat suficient invocând argumentele pe care se sprijină soluția dată și a avut în vedere toate motivele de netemeinicie sau de nelegalitate invocate de apelantă, astfel că nu s-au încălcat dispozițiile art. 315 din Codul d e pr. civilă și a respectat dispozițiile art. 129 Cod pr. civilă, manifestând rol activ în aflarea adevărului, pentru aplicarea corectă a legii.
În acest sens, instanța a aplicat corect dispozițiile art. 138 Cod pr. civilă, manifestând rol activ pentru dezlegarea pricinii, decăderea din probe făcându-se cu respectarea dispozițiilor legale sus - menționate.
În privința aplicării greșit a dispozițiilor art. 1173 Cod civil, nici această critică nu poate fi primită, deoarece instanța de apel a aplicat dispozițiile legale în vigoare, apreciind în baza probelor administrate în cauză, că nu s-a făcut dovada erorii distructive de consimțământ în care s-a aflat reclamanta la încheierea contractului de mandat.
De altfel, această critică vizează în special netemeinicia, și nu nelegalitatea hotărârii, convingerea instanței formându-se în baza probelor administrate.
Nu sunt întemeiate nici motivele invocate la pct. II lit. e și f, deoarece hotărârea a cuprins atât motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, dar și cele pentru care s-a înlăturat cererea părților, iar pe de altă parte, împrejurările invocate de recurentă vizează de asemenea, netemeinicia hotărârii.
Modul de aplicare a dispozițiilor art. 225 Cod pr. civilă, revine în exclusivitate instanței, instanța dând eficiență juridică tuturor probelor administrate în cauză, inclusiv a interogatoriului, lipsa părților la interogatoriu, ori a refuzului de a răspunde.
Nici critica întemeiată pe dispozițiile art. 281 Cod pr. civilă nu este întemeiată, deoarece,așa cum s-a arătat, consemnarea incompletă a răspunsului dat la interogatoriu nu reprezintă o eroare materială în sensul dispozițiilor art. 281 Cod pr. civilă.
Referitor la aplicarea dispozițiilor art. 32 alin. 3 Cod pr. civilă, nici acest motiv nu este întemeiat, având în vedere că instanța a aplicat corect dispozițiile legale în vigoare privind recuzarea, fiind respinsă cererea de recuzare, iar pe de altă parte, prin încheierea din 16 mai 2005 instanța a luat act de abținerea judecătorului de la soluționarea cauzei.
Având în vedere aceste considerente, instanța urmează să respingă recursul în baza art. 312 Cod pr. civilă ca nefondat, urmând a fi obligată recurenta în baza art. 274 Cod pr. civilă, la 350 lei cheltuieli de judecată, către intimata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr. 493 din 16 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 6718 din 22 iunie 2005 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr. 14951/2004, în contradictoriu cu intimații pârâți și.
Obligă recurenta reclamantă la plata sumei de 350 lei cheltuieli de judecată către intimata.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
27.05.2008
Jud.fond
Jud.apel
Președinte:Dan SpânuJudecători:Dan Spânu, Emilian Lupean, Alexandrina Marica
