Anulare act. Decizia 4/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 4/
Ședința publică din 13 ianuarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea cererii formulate de pârâta, domiciliată în com. sat M nr.15, jud.M, pentru repunerea în termenul de recurs.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul, asistat de av., lipsă fiind pârâții, și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că cererea a fost timbrată cu 2 lei taxă judiciară de timbru (chitanța fila 2) și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, anulat la dosar, iar reclamantul a depus întâmpinare.
Se constată că Tribunalul Mureș, prin adresa de restituire a dosarului în urma soluționării cererii de lămurire a dispozitivului formulată de reclamantul, a comunicat faptul că împotriva acestei încheieri s-a declarat recurs și a atașat copia acestuia.
Față de această adresă, reprezentantul reclamantului declară că pentru soluționarea recursului împotriva încheierii de lămurire a dispozitivului s-a format dosar separat, ce are termen de judecată la 27 ianuarie 2010. Depune extras de pe portalul instanței.
Instanța invocă împrejurarea că a fost investită cu o cerere de repunere în termenul de recurs, fără a se declara recurs împotriva deciziei pronunțate de instanța de recurs.
Reprezentantul reclamantului susține întâmpinarea, solicitând respingerea ca inadmisibilă a cererii formulate de pârâta și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2227 din 15 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria târgu -M în dosarul nr-, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâților, decedat, prin moștenitori și, decedată, prin moștenitori, decedat, prin moștenitori și și, prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de întreținere încheiat între și, pe de o parte și, pe de altă parte.
Prin decizia civilă nr. 125 din 19 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția civilă în dosarul nr- s-a admis apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2227 din 15 aprilie 2008 Judecătoriei Târgu - și s-a dispus schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii formulate de reclamantul în contradictoriu cu pârâții, decedată, prin moștenitori, decedată, continuată față de moștenitorii, decedat, cu moștenitori și; s-a constatat nulitatea absolută a contractului de întreținere încheiat între pârâții și cu pârâta, autentificat sub nr. 1127 din 24 mai 2001 de către Biroul Notarului Public; intimata a fost obligată să plătească apelantului suma de 1936,9 lei cheltuieli de judecată în primă instanță și apel.
Decizia menționată a rămas irevocabilă ca urmare a neexercitării căii de atac a recursului de către nici una dintre părți.
Prin cererea înregistrată la 15 septembrie 2009 la Tribunalul Mureș pârâta a formulat cerere de repunere în termenul de recurs în dosarul nr- în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 125 din 19 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș, cererea fiind intitulată "cerere de repunere în termenul de recurs pierdut".
În motivarea cererii s-a arătat că decizia sus-menționată i-a fost comunicată pârâtei la dat de 27 iunie 2009 și urma să declare recurs în termen de 15 zile, termen care a expirat la 12 iulie 2009. Pârâta a susținut că la această dată nu locuia la domiciliul său, fiind plecată la reședința sa din comuna, nr. 15, precum și în Ungaria, în vizită la fiica ei.
S-a mai arătat că pârâta nu a primit și nu a semnat dovada de comunicare și nu cunoaște cine a semnat această dovadă.
Pârâta a precizat că a aflat despre faptul că s-ar fi comunicat hotărârea în discuție de la reclamantul în timp ce se afla la reședința ei din comuna și pentru acest motiv a depus la data de 19 august 2009 cerere la Tribunalul Mureș pentru a i se comunica această decizie. La data de 21 august 2009 primit răspuns la această cerere, comunicându-i-se faptul că pe dovada de comunicare a semnat personal și cu această ocazie a constatat că nu-i aparține semnătura respectivă.
Pârâta și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 103 Cod procedură civilă.
Reclamantul a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea cererii formulate de reclamantă, invocând faptul că pârâta a înțeles să solicite repunerea în termenul de recurs, neînțelegând însă să formuleze un recurs împotriva deciziei civile nr. 125 din 19 mai 2009 Tribunalului Mureș.
Reclamantul a apreciat cererea de recurs ca fiind inadmisibilă având în vedere că prin Codul d procedură civilă nu este reglementată instituția "repunerii în termenul de recurs pierdut", pârâta având posibilitatea să exercite calea de atac a recursului și în cadrul judecării acestei căi de atac să se discute dacă recursul este în termen sau nu, conform prevederilor art. 310 Cod procedură civilă, însă pârâta nu a înțeles să procedeze în acest fel.
S-a mai arătat că pârâta și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 103 Cod procedură civilă, însă prin această cerere pârâta își invocă propria culpă, din moment ce în dosar și-a indicat doar domiciliul din comuna și nu și reședința din comuna, iar faptul că a fost plecată în Ungaria nu o împiedica pe pârâtă să înștiințeze instanța despre acest lucru. Prin prisma celor invocate s-a susținut că neexercitarea căii de atac a recursului în termen de 15 zile nu se datorează vreunei împrejurări mai presus de voința pârâtei.
Pe de altă parte, în condițiile în care pârâta, în urma formulării cererii de comunicare a deciziei pronunțată de tribunal, a primit răspunsul la 21 august 2009 și a formulat cerere de repunere în termen la 15 septembrie 2009, această cerere este tardivă, fiind făcută cu mult peste termenul de 15 zile "de la încetarea împiedicării", astfel cum prevede art. 103 Cod procedură civilă.
Susținerile pârâtei că nu a semnat dovada comunicării hotărârii nu pot forma obiectul vreunei cereri cu care să fie investită instanța de recurs, aceste susțineri putând forma obiectul unor altfel de cauze.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Pârâta a avut calitatea de pârâtă în dosarul nr- al Judecătoriei Târgu -M, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 2227 din 15 aprilie 2008 acestei instanțe. Apelul declarat împotriva sentinței civile sus-menționate a fost soluționat prin decizia civilă nr. 125 din 19 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția civilă în dosarul cu același număr.
La data de 15 septembrie 2009 pârâta a formulat cerere de repunere în termenul de recurs, invocând faptul că la data comunicării deciziei pronunțate de instanța de apel și în intervalul de timp în care putea să declare recurs, nu se afla la domiciliul său, ci la reședința din comuna, nr. 15, județul M și, de asemenea, fost plecată în Ungaria la fiica sa.
Din actele dosarului rezultă că prin întâmpinarea depusă la 2 decembrie 2008 în dosarul instanței de apel, pârâta și-a indicat domiciliul în comuna, sat M, nr. 73, județul M, adresă de la care a și fost citată. Pe parcursul judecării cauzei pârâta nu și-a indicat o altă adresă de la care să fie citată sau la care să îi fie comunicate actele de procedură.
Conform prevederilor art. 103 alin. 1 Cod procedură civilă neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. Prin alin. 2 al aceluiași articol se prevede că în acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării și în același termen vor fi arătate și motivele de împiedicare.
Potrivit acestor prevederi legale, pentru a se putea cere repunerea în termen, partea care nu și-a exercitat dreptul procedural în termenul legal trebuie să facă dovada existenței unei împrejurări mai presus de voința ei, deci a unei împrejurări care să excludă culpa părții respective.
Împrejurarea invocată de pârâtă în sensul că la data comunicării deciziei de către instanța de apel locuia la reședința sa din comuna, nu poate fi considerată o împrejurare mai presus de voința părții care să o fi împiedicat să exercite calea de atac a recursului, din moment ce pe parcursul judecării apelului nu și-a indicat o altă adresă decât cea de domiciliu. În condițiile în care pârâta avea reședința în altă localitate, putea să solicite până la soluționarea apelului, în conformitate cu prevederile art. 90 alin. 1 Cod procedură civilă, comunicarea actelor de procedură la acea adresă, însă atâta timp cât nu a procedat în acest fel, nu își poate invoca ulterior propria culpă.
În ceea ce privește plecarea în Ungaria, pârâta nu a înștiințat instanța despre această împrejurare și de altfel nu a depus nicio dovadă în susținerea acestei afirmații.
Referitor la comunicarea deciziei instanței de apel, din dovada de primire și procesul verbal de predare întocmit de agentul procedural rezultă că aceasta i-a fost predată numitului, persoana respectivă fiind rudă cu destinatarul, această modalitate de comunicare fiind permisă de prevederile art. 85 și urm. Cod procedură civilă. Totodată trebuie precizat că potrivit art. 100 alin. 4 Cod procedură civilă procesul-verbal de predare a actului de procedură face dovadă până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de agentul procedural, or în speță nu a fost contestat conținutul respectivului proces-verbal.
Pe de altă parte, chiar în ipoteza în care s-ar considera că necomunicarea deciziei tribunalului la reședința pârâtei constituie o împrejurare mai presus de voința ei, în sensul art. 103 alin. 1 Cod procedură civilă, trebuie avut în vedere că în conformitate cu prevederile art. 103 alin. 2 Cod procedură civilă cererea de repunere în termen trebuia făcută în termen de 15 zile de la data la care motivul împiedicării a încetat. Prin cererea de repunere în termen pârâta a arătat că în urma cererii formulate pentru comunicarea deciziei tribunalului la reședința sa, a primit răspuns la solicitarea formulată la data de 21 august 2009. Cererea de repunere a fost însă depusă doar la data de 14 septembrie 2009 (data poștei), or la această dată termenul de 15 zile pentru depunerea cererii era depășit.
Față de cererea de repunere în termenul de recurs curtea reține că aceasta poate fi apreciată și ca fiind lipsită de interes în contextul în care după încetarea împiedicării de a declara o cale de atac, partea interesată trebuie să formuleze atât cererea de repunere în termen, cât și cererea de exercitare a căii de atac, însă în speță pârâta nu a declarat recurs și ca atare, chiar în ipoteza în care cererea de repunere în termen ar fi fost admisibilă, admiterea acesteia ar fi rămas fără nicio finalitate.
Față de cele ce preced, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 103 Cod procedură civilă, curtea va dispune respingerea cererii de repunere în termenul de recurs formulată de pârâtă.
Cu aplicarea prevederilor art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea formulată de pârâta, domiciliată în comuna, sat M, nr. 15, județul
Obligă pârâta la plata sumei de 595 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantul, domiciliat în Târgu-M,-,. 2, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
red.
tehnored.BI/8ex GREFIER,
-1.02.2010-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
