Anulare act. Decizia 40/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare act -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 40
Ședința publică din 10 februarie 2010
PREȘEDINTE: Ciută Oana
JUDECĂTOR 2: Andrieș Catrinel
JUDECĂTOR 3: Timofte Cristina
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul, domiciliat în comuna, județul S, împotriva deciziei civile nr. 338 din 3 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns pârâtul recurent, asistat de avocat și reclamantul intimat, asistat de avocat.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat depune la dosar împuternicire avocațială pentru pârâtul recurent, chitanța nr. - din 10.02.2010, cu care face dovada achitării taxei judiciare de 6 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Avocat depune la dosar împuternicire avocațială pentru reclamantul intimat, autorizația de construire nr. 33/22.09.2003, adeverința nr.596/02.02.2010, din care rezultă că reclamantul intimat figurează cu construcțiile edificate în baza autorizației anterior menționată și întâmpinare, un exemplar al acesteia fiind înmânat apărătorului pârâtului recurent.
Avocat, pentru pârâtul recurent, nu solicită amânarea cauzei pentru studierea întâmpinării intimatului, fiindu-i cunoscută poziția acestuia, considerând că recursul se află în stare de judecată.
Avocat, pentru reclamantul intimat, arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Instanța, constatând recursul legal timbrat și în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru pârâtul recurent, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în sensul desființării deciziei tribunalului, pe care o consideră nelegală și netemeinică și menținerea hotărârii primei instanțe. Așa cum a arătat și în scris, decizia instanței de apel este argumentată pe motive străine de natura cauzei și în mod greșit se reține că intimatul ar avea înregistrată suprafața de 1330 mp la Oficiul de cadastru S, acest fapt nerezultând din nici un înscris depus la dosar. Un alt aspect de care nu a ținut cont instanța de apel este acela că textele invocate de intimat nu au aplicabilitate în speța de față, întrucât raportul de expertiză a cărui desființare se solicită nu poate fi considerat un înscris, în sensul art. 172 și următoarele Cod procedură civilă. Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale față de expertul nu-l îndreptățește pe intimat să solicite desființarea raportului de expertiză întocmit de către acesta, instanța de apel neadministrând nici un fel de probe spre a stabili falsitatea acestuia. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru reclamantul intimat, solicită respingerea recursului declarat de pârâtul ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de apel, ca fiind legală, motivând că în mod just și făcând o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în speță Tribunalul Suceavaa admis apelul, a schimbat sentința nr. 3190/2009 a Judecătoriei Suceava, în sensul admiterii acțiunii, cu consecința anulării raportului de expertiză topo, efectuat de expertul. În mod corect tribunalul a reținut caracterul vădit mincinos al raportului de expertiză, acesta fiind întocmit cu ignorarea datelor înregistrate în planul cadastral al imobilelor. Neverificarea acestor date cadastrale a dus la situația înregistrării unor situații neconforme cu realitatea. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
La data de 5 martie 2009 reclamantul a chemat în judecată pe Gh. pentru desființarea raportului de expertiză întocmit de expertul în dosarul nr- al Judecătoriei Suceava, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că prin acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr- a fost chemat în judecată de pentru revendicarea suprafeței de 900 mp teren, acțiunea fiind admisă în parte, cu privire la suprafața de 169 mp, identificată conform planului de situație întocmit de expertul, cu prezentarea datelor neconforme cu realitatea, prin neverificarea situației cadastrale a terenului în litigiu.
În urma formulării plângerii penale împotriva expertului, deși prin rezoluția parchetului s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru lipsa intenției, s-a reținut că expertul a trecut în raportul de expertiză alte date decât cele înregistrate în planul cadastral al imobilelor, astfel încât, în raport de prevederile art. 19 Cod procedură penală raportat la art. 14 al. 3 lit. a Cod procedură penală și 184 cod procedură civilă, se impune anularea pe cale civilă a actului care a stat la baza soluționării acțiunii în revendicare. Pârâtul, în întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 3190/2 iulie 2009 Judecătoria Suceavaa respins acțiunea ca nefondată și cererea de chemare în garanție ca rămasă fără obiect.
S-a reținut, în motivarea hotărârii, că expertul s-a limitat la a face constatări în ceea ce privește reținerea situației de fapt propriu-zisă, respectiv posesia exercitată de părți, fără a face referiri la planul de situație cadastral, în raport de care instanța nu i-a fixat nici un obiectiv.
S-a mai avut în vedere că din rezoluția parchetului nu rezultă că expertul ar fi făcut declarații mincinoase, iar faptul că raportul de expertiză a fost defectuos întocmit constituie doar simple obiecțiuni la acesta, hotărârea pronunțată intrând sub autoritatea lucrului judecat.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A arătat că expertul a consemnat în raportul de expertiză alte date decât cele evidențiate în planul cadastral al imobilului, pe care avea obligația, ca specialist, să-l verifice, chiar dacă instanța nu a dispus prin obiective acest lucru, iar situația creată dă posibilitatea părții prejudiciate de a ataca actul fals.
Prin decizia nr. 338 din 3 noiembrie 2009 Tribunalului Suceavaa fost admis apelul declarat de reclamant, a fost schimbată sentința și s-a admis acțiunea, în sensul anulării raportului de expertiză întocmit de ing. în dosarul nr- al Judecătoriei Suceava.
A reținut instanța de apel că raportul de expertiză analizat conținea alte date decât cele înregistrate în planul cadastral, iar prin Rezoluția nr. 4109/P/2007 din 26.09.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceavas -a reținut acest aspect, cu mențiunea că lipsește intenția expertului în săvârșirea infracțiunii. A apreciat instanța că, în conformitate cu prevederile art. 19 Cod procedură penală și art. 14 al. 3 Cod procedură penală, reclamantul este îndreptățit să obțină desființarea înscrisului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A arătat, în dezvoltarea motivelor, că motivarea instanței de apel este sumară și confuză, fără a se arăta concret care sunt argumentele hotărâtoare în pronunțarea soluției.
A mai susținut că raportul de expertiză nu poate fi asimilat unui înscris, fiind un mijloc de probă distinct reglementat de lege, astfel că nu poate fi desființat pe calea acțiunii promovate în baza art. 184 Cod procedură civilă, articol care reglementează posibilitatea instanței civile de a cerceta falsul în următoarele situații: când nu a putut fi identificat autorul falsului, când acțiunea penală s-a stins ori când a intervenit prescripția răspunderii penale.
A arătat că rezoluția parchetului de neîncepere a urmăririi penale s-a dat în urma efectuării unor acte premergătoare, nefiind administrate probe pentru constatarea falsului, iar instanța de apel nu a cerut probe suplimentare din care să rezulte existența unor elemente neconforme cu realitatea în ce privește planul de situație.
Pârâtul recurent a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei din apel și menținerea sentinței judecătoriei.
În drept, a indicat dispozițiile art. 299 - 316 Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin Rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava nr. 4109/P/2007 din 26 septembrie 2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de expertul pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin. 1,4 Cod penal, pe motiv că lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura subiectivă. S-a reținut, cu ocazia cercetărilor efectuate de parchet, că lipsește intenția expertului de a da declarații mincinoase în fața instanței de judecată, însă acesta a recunoscut că a trecut în raportul de expertiză alte date decât cele înregistrate în planul cadastral al imobilelor, din dorința de a determina o soluționare echitabilă a litigiului, conformă cu realitatea constatată la fața locului. În această situație, existând recunoașterea expertului în ce privește neconcordanța dintre planul de situație anexă la raportul de expertiză contestat și situația cadastrală a suprafețelor în litigiu, așa cum este redată în planul de amplasament avizat de S (fila 14 dosar fond) și nefiind caz de judecată penală, devin aplicabile prevederile art. 184 Cod procedură civilă.
Rațiunea consacrării de către legiuitor a prevederilor art. 184 Cod procedură civilă a fost determinată de nevoia - des întâlnită în practică - de a lipsi de efecte juridice înscrisurile care nu reflectă situația reală, însă nu se înscriu în sfera de analiză a dreptului penal din diverse motive. Categoria înscrisurilor care intră sub incidența acestui text de lege este foarte extinsă, nefăcându-se distincție între înscrisurile prin care se materializează o probă (expertiză, declarație de martor) sau un act juridic, astfel că instanța nu poate exclude de la analiză, pe diferite criterii, o anumită categorie de înscrisuri.
Cercetarea falsului de către instanța civilă presupune formarea convingerii instanței că actul analizat nu reflectă realitatea, consecința fiind lipsirea lui de efecte juridice în ce privește părțile litigante. Formularea acestui text de lege în termeni generali, fără prevederi concrete și stricte, precum și îngăduința folosirii oricăror mijloace de dovadă, exclude posibilitatea instanței de a limita sfera înscrisurilor supuse analizei și nici nu denotă scopul imperativ al aplicării sancțiunii anulării actului, legiuitorul urmărind în principal înlăturarea efectelor pe care actul necorespunzător realității le produce cu privire la părțile în proces, în litigiul în care acestea se confruntă.
În raport de cele arătate mai sus, planul de situație anexă la raportul de expertiză este un înscris prin care s-a materializat proba cu expertiza, prezintă elemente neconforme cu realitatea și produce consecințe juridice față de părțile în litigiu, astfel încât devin aplicabile dispozițiile art. 184 Cod procedură civilă, urmând ca instanța să lipsească de efecte juridice raportul de expertiză întocmit de expertul în dosar nr- al Judecătoriei Suceava.
Având în vedere aspectele reținute, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, pentru motivele arătate mai sus.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul, domiciliat în comuna, județul S, împotriva deciziei civile nr. 338 din 3 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 februarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./10.03.2010
Opinie separată
Contrar celor reținute de colegii mei în considerentele ce susțin opinia majoritară, consider că dispozițiile art. 184 din Codul d e procedură civilă nu pot constitui temeiul juridic al unei acțiuni distincte prin care părțile litigante să obțină desființarea oricărui înscris ce a făcut parte din materialul probator al unei cauze promovate și soluționate de instanțele de judecată anterior. Simpla defăimare a unui înscris, ce nu constată existența unui act juridic, în sensul de operațiune juridică - negotium, coroborată cu imposibilitatea unei constatări a falsului în cadrul unui proces penal, nu este suficientă pentru a face admisibilă o acțiune principală care să ducă la desființarea înscrisului.
Dispozițiile art. 184 din Codul d e procedură civilă sunt cuprinse în secțiunea a III-a "Administrarea dovezilor" în finalul 3 Verificarea de scripte, încheind cadrul normativ al procedurii administrării probei cu înscrisuri. Conform textului normativ "Când nu este caz de judecată penală sau dacă acțiunea publică s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanța civilă, prin orice mijloace de dovadă." Consider că falsul se poate cerceta de către instanța civilă în cadrul procesului în care s-a solicitat valorificarea înscrisului defăimat ca fals, fără ca partea interesată să aibă deschisă calea unei acțiuni principale, distincte, în care să pună în discuție valabilitatea înscrisului.
În măsura în care înscrisul consemnează un act juridic - negotium, partea interesată are posibilitatea să solicite constatarea nulității ori anularea actului pentru nerespectarea condițiilor de fond sau de formă prevăzute de lege, obținând implicit lipsirea de efecte juridice a înscrisului constatator. Pentru înscrisurile care consemnează fapte juridice, apreciez că singura posibilitate de a obține înlăturarea din materialul probator administrat și valorificat în cadrul unui litigiu civil, după soluționarea definitivă a acestuia, o constituie eventuala promovare a căii extraordinare a revizuirii, pentru motivul prevăzut de art. 322 al. 1 pct. 4 din Codul d e procedură civilă, " dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății". De altfel, modificarea succesivă a acestui text normativ a fost cea care a generat acest tip de acțiuni, prin Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea Codului d e procedură civilă, fiind eliminat din cuprinsul art. 322 pct. 4 din Codul d e procedură civilă textul în conformitate cu care "[.] În cazul în care constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanța de revizuire se va pronunța mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenței sau inexistenței infracțiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat și cel învinuit de săvârșirea infracțiunii". Înlăturarea acestei dispoziții a fost interpretată ca o limitare a competenței instanțelor civile, în sensul înlăturării posibilității verificării în cadrul procedurii revizuirii a caracterului fals al înscrisurilor., astfel, imposibil de înlăturat erorile judiciare cauzate de înscrisurile false care nu puteau fi constatate ca atare în cadrul procedurilor judiciare penale. Ulterior, prin decizia nr. 66 din 31 ianuarie 2008 din Curții Constituționale, au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. I pct. 55 din Legea nr. 219/2005, fiind recunoscută astfel competența instanțelor civile de a verifica falsul înscrisurilor, invocat pe cale incidentală, în cadrul soluționării cererilor de revizuire.
Invocarea pe cale principală a falsului înscrisurilor ce constată situații de fapt consider că nu este admisibilă, invocarea dispozițiilor art. 184 din Codul d e procedură civilă ca unic temei al unei astfel de acțiuni nefiind suficientă. Efectul verificării falsului nu poate fi decât acela al înlăturării înscrisului neconform realității din proces, instanța civilă urmând a soluționa cauza în temeiul celorlalte probe administrate. Interpretând sistematic dispozițiile art. 184 din Codul d e procedură civilă, inclusiv prin raportarea la locul în care este amplasat textul în cadrul actului normativ (în finalul capitolului ce cuprinde dispozițiile vizând administrarea probei cu înscrisuri), consider că aplicarea acestora poate avea loc doar în situația invocării, pe cale incidentală, a falsului, iar nu în cadrul unei acțiuni principale, întemeiată exclusiv pe acest text.
Față de această interpretare, precum și categoria din care face parte înscrisul contestat ca fiind fals, respectiv un raport de expertiză prin care se constată o situație de fapt, apreciez că în temeiul art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, se impunea admiterea recursului, modificarea în totalitate a deciziei atacate, în sensul respingerii apelului ca nefondat.
Judecător,
Președinte:Ciută OanaJudecători:Ciută Oana, Andrieș Catrinel, Timofte Cristina
