Anulare act. Decizia 404/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (1965/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.404.
Ședința publică de la 2 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Adriana Bînă
JUDECĂTOR 2: Ioana Buzea
JUDECĂTOR 3: Doinița
GREFIER -
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant, împotriva deciziei civile nr.560 A din 22.04.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât.
are ca obiect - nulitate contract vânzare-cumpărare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat, pentru recurentul-reclamant, în baza împuternicirii avocațiale nr.- emisă de Baroul București -, avocat, pentru intimatul pârât, în baza împuternicirii avocațiale nr.- emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurentul reclamant, prin apărător, depune la dosar precizare cu privire la valoarea imobilului în litigiu, o notă de calcul a taxei de timbru aferente căii de atac precum și o cerere de acordare de asistență judiciară prin care solicită în principal acordarea scutirii de la plata taxei de timbru iar în subsidiar eșalonarea plății acesteia în două tranșe egale.
Curtea, după deliberare, reanalizând obiectul prezentului recurs precum și decizia menționată în încheierea prin care s-a pus în vedere recurentului să precizeze valoarea obiectului contractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate se solicită, respectiv decizia nr.32/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, apreciază că prezenta cale de atac se timbrează cu o taxă de timbru în cuantum fix, conform Legii nr.146/1997 pentru cereri având ca obiect anularea unui act, întrucât nu s-a solicitat și repunerea părților în situația anterioară. Curtea având în vedere cele anterior arătate constată că cererea de acordare de asistență judiciară rămâne fără obiect.
Părțile declară că nu mai au alte cereri de solicitat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Recurentul reclamant, prin apărător, solicită admiterea recursului, în principal casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului iar în subsidiar modificarea deciziei atacate în sensul admiterii acțiunii; solicită acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând taxa de timbru aferentă cererii.
Cu privire la motivul de casare arată că acesta rezultă din imposibilitatea instanței de recurs de a readministra proba cu expertiză medico-legală.
Precizează că în cauză au fost efectuate două rapoarte de expertiză pentru stabilirea discernământului și a consimțământului la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, expertize ce au considerente identice dar care medical se transpun în două concluzii complet diferite, prima comisie (care a beneficiat de internarea recurentului pentru o perioadă de o săptămână) a stabilit că aceasta nu avea discernământ pentru a încheia actul a cărui nulitate se solicită iar a doua comisie (fără a mai interna pacientul) stabilește că acesta avea discernământ. Instanța de fond dispune eliberare unui aviz de către același Institut medico-legal, printre semnatarii acestui aviz regăsindu-se și medici care au semnat cel de-al doilea raport de expertiză, ceea ce reprezintă o încălcare flagrantă în ceea ce privește obiectivitatea.
La solicitarea instanței de a preciza dacă motivul anterior arătat se regăsește în motivele formulate în scris, apărătorul recurentului reclamant precizează că într-adevăr acesta nu este prezentat în scris în forma în care a fost susținut dar înțelege să insiste asupra lui.
Apărătorul recurentului reclamant arată că având în vedere caracterul devolutiv al apelului se impunea în această fază procesuală readministrarea probei cu expertiză medico-legale cu internarea pacientului și nu solicitarea unui aviz.
Intimatul pârât, prin apărător, solicită respingerea recursului conform motivelor pe larg dezvoltate în concluziile scrise depuse la dosar și menținerea ca temeinică și legală a deciziei atacate; solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Arată că recurentul reclamant nu a invocat în motivele scrise depuse la dosar aspectul nulității celui de-al doilea raport de expertiză efectuat în cauză.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 25.08.2005 reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul, în calitate de moștenitor al defunctei, solicitând să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.3271/28.01.1994 la notariatul de Stat al Sectorului 3
În motivarea acțiunii s-a arătat că la 3.01.1994 reclamantul a cumpărat de la apartamentul 66 situat în B,-, -.1,.6, sectorul 3. În perioada 4.05.1993 - 5.06.1993 reclamantul a fost internat cu diagnostic de epicriză: defalee, tulburări de memorie, hipoacuzie dar și pentru afecțiuni neurologice.
În perioada 4.06. - 8.06.1993 a fost internat la Spitalul Dr. cu diagnostic de hematom subdural fronto-parietal stâng pentru care a și fost operat la cap, astfel cum rezultă din certificatul medico - legal.
Defuncta și pârâtul care este fiul ei i-au cerut actele de la imobil, iar reclamantul fără a-și da seama de consecințe, le-a dat actele de proprietate. La data de 28.01.1994 cei doi au venit la locuința reclamantului sub pretextul de a-l invita la masă, iar după ce au servit masa, l-au dus cu mașina la un Notariatul Local al Sectorului 3, unde i-au cerut să semneze un contract, însă fără a-l lăsa să-l citească sau să i-l citească ei.
Ulterior încheierii contractului de vânzare - cumpărare a decedat - octombrie 1994.
Se mai susține că în perioada 4.11.2004 - 19.11.2004 reclamantul a mai fost internat la secția de neurologie a Spitalului cu diagnostic de cerebrale, cic, dislipidemie, astfel cum rezultă din biletul de ieșire din spital.
Judecătoria Sectorului 2 B prin sentința civilă nr.5595/3.07.2007 a respins acțiunea ca neîntemeiată.
În considerentele sentinței s-a reținut că analiza probatoriului administrat în cauză evocă însă că cele două motive invocate de reclamant nu au existat la data încheierii convenției, aceasta fiind încheiată cu respectare condițiilor de validitate cerute de lege.
Consimțământul constă în hotărârea de încheia un act juridic civil manifestată exterior fiind necesar ca să el să provină de la o persoană cu discernământ, să fie exprimat cu intenția de produce efecte juridice, să fie exteriorizat și să nu fie afectat de vreun viciu de consimțământ.
În primul rând, este cunoscut faptul că discernământul decurge din caracterul conștient a actului juridic civil, subiectul civil trebuind să aibă puterea de a aprecia, de a discerne efectele juridice care se produc în baza manifestărilor sale de voință, în esență discernământul fiind stare de fapt.
Această stare de fapt invocată de reclamant nu a fost dovedită în cauză, probele administrate evocând contrariu, faptul că reclamantul a avut discernământ la data încheieri contractului de vânzare - cumpărare cu autoarea pârâtului, instanța apreciind concluziile raportul de expertiză medico- legal nr.A- întocmit de Institutul Național de Medicină Legală " Minovici" și aprobat de Comisia de Avizare și Control de pe lângă institut, ca fiind proba ce înglobează atât caracterul de utilitate și pertinență, cât și pe cel de concludență (calitatea de a conduce prin ea însăși la rezolvarea fondului pretenției) în dovedirea acestei stări de fapt, în detrimentul probei testimoniale invocată de reclamant și a interpretări date de acesta actelor medicale depuse la dosar.
S-a reținut că între interpretarea dată de un specialist și interpretarea dată de persoană neavizată profesional pe problema pusă în discuție, au prioritate concluzii specialistului ca logică a reglementării legale pe care legiuitorul a stabilit-o prin nr.HG774/2000, art.14 alin.1 și 15 lit.b, în sensul stabiliri autorității abilitate profesional să se pronunțe în chestiuni medicale, printre care și cea privind existența sau inexistența discernământului.
Prin urmare, proba cu expertiză medico - legală înlătură aprecierile subiective și neavizate profesional atât ale reclamantului, cât și cele ale martorului propus de acesta,.
În al doilea rând, eroarea de fapt reprezintă un viciu de consimțământ și exprimă falsa reprezentare a realității la încheierea unui act civil, Codul civil reglementând în art.954 eroarea asupra calităților substanțiale ale obiectului actului și eroarea asupra identității calităților persoanei cocontractante. Sancțiunea care intervine în cele două ipoteze este nulitatea relativă actului juridic.
Tot o exprimare a erorii de fapt este și eroarea obstacol, distructivă de voință, cea mai gravă formă a erorii, atrăgând sancțiunea nulității absolută și care presupune o falsa prezentare care cade fie asupra naturii actului ce se încheie, error in negotio, o parte crezând că încheie un act juridic iar cealaltă parte are credința greșită că încheie un alt act juridic, fie asupra identității obiectului,error in corpore, o parte crede că tratează cu privire la un anumit bun pe când cealaltă parte are în vedere alt bun.
Eroarea obstacol invocată de reclamant nu a fost dovedită în cauză, martorul propus de acesta, a declarat că reclamantul i s-a plâns că ar fi încheiat un contract de întreținere și că nu știe ce s-a întâmplat cu ocazia încheierii actului de vânzare - cumpărare întrucât era imediat după operație.
Aceste elemente de fapt sunt percepute și relatate de martor indirect, din spuse le reclamantului, în virtutea relațiilor de prietenie și conviețuirii cu acesta în prezent, aspect ce scoate în evidență faptul că declarația martorului nu este deloc concludentă, nu ajută la rezolvarea fondului cauzei sub aspectul existenței erorii obstacol la epoca încheierii actului deoarece nu-l cunoștea pe reclamant la aceea dată, această depoziție fiind în esență doar o altă variantă a percepției reclamantului asupra pretenției deduse judecății.
În lipsa unei probe concludente, se prezumă că elementele inserate în înscrisul autentic dat de contractul de vânzare - cumpărare autentificat cu nr.3271/28.01.1994 de Notariatul de Stat al Sectorului 2 B, exprimă faptul că reclamantul a avut reprezentarea corectă a naturii juridice a convenției ce o încheie cu autoarea pârâtului, rezultând din încheierea de autentificare că părțile au fost prezente și că au consimțit la autentificarea contractului semnând toate exemplarele iar din conținutul înscrisului rezultând foarte clar sintagma de vindere cu clauză de uzufruct viager, fără nici cea mai mică aluzie la vreo obligație de întreținere.
Deși reclamantul a susținut că fosta lui concubină împreună cu fiul ei, pârâtul, l-au indus în eroare spunându-i că merg la notar pentru încheierea unui contract de întreținere și că a semnat contractul fără a i se da nici o lămurire cu privire la conținutul acestuia, afirmațiile nu au fost dovedite cu nici o probă, contrar art.1169 Cod civil, iar exprimarea din contract "intrarea în posesie de drept a apartamentului se face de azi data autentificării prezentului contract iar de fapt la data încetării mele din viață" nu prezumă și nu exprimă nici un element al unui contract de întreținere ci exprimă chiar efectul legal al unui contract de vânzare - cumpărare cu rezerva uzufructului viager de către vânzător.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, criticând sentința ca nelegală și netemeinică, considerând că instanța de fond nu a analizat suficient probele administrate în cauză, a înlăturat greșit concluziile raportului de expertiză medico - legală ale primului raport de expertiză, cel de-al doilea raport nefiind efectuat prin internare medicală.
Greșit a fost înlăturată depoziția martorei, care a perceput personal situația de confuzie a reclamantului la momentul încheierii actului, nu s-au avut în vedere actele medicale din care rezultă lipsa discernământului reclamantului la momentul încheierii actului, instanța nu a analizat prețul vânzării acesta fiind prețul pieții ceea ce exprimă faptul că reclamantul a avut reprezentarea încheierii unui contract de întreținere.
Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, prin decizia civilă nr.560/22.04. 2008 respins apelul ca nefondat.
În considerentele deciziei tribunalul a reținut că, potrivit raportului de nouă expertiză medico - legală psihiatrică dispus în cauză reclamantul a avut capacitate psihică de exercițiu la data încheierii contractului de vânzare - cumpărare.
S-a reținut în raport că din materialul probator nu se pot reconstitui pentru perioada iunie 1993 - 1 ianuarie 1994 tulburări psihice acute întrucât acestea ar fi necesitat internări la psihiatrul sau neurologie.
De asemenea, s-a apreciat că în absența unor acte medicale, pretinsele modificări cognitive care ar fi debutat încă din anul 1993 ar fi avut ca rezultat o stare de sănătate vădit deteriorată.
Față de aprecierile raportului de expertiză confirmat prin avizul Comisiei Superioare de Medicină Legală, tribunalul a constatat că prima instanță a stabilit corect situația de fapt în sensul că la data întocmirii contractului reclamantul avea discernământul păstrat.
Susținerea apelantului că instanța a reținut greșit concluziile raportului de expertiză nu a putut fi primită având în vedere că acesta a fost avizat de Comisia Superioară de Medicină Legală conform art.23 din HG nr.774/2000 care reprezintă autoritatea științifică supremă în domeniu cu atribuții de avizare și control.
În ce privește eroarea obstacol, s-a reținut că prima instanță a procedat corect la înlăturarea declarației martorei aceasta fiind nesinceră.
Astfel, pe de o parte susține martora că l-a cunoscut pe reclamant în 1994 și că acesta avea tulburări cognitive înainte de operație fiindu-i extirpată o tumoare, aspecte contrazise de înscrisurile medicale din care rezultă că operația s-a efectuat în vara anului 1993 reclamantul fiind diagnosticat cu hematom (fila 67).
Aspectele legate de prețul vânzării nu au fost invocate la instanța de fond, așa încât nu vor fi examinate pentru prima dată în apel conform art.294 alin.1 Cod procedură civilă.
De asemenea, formularea clauzei privind uzufructul viager al apartamentului nu lasă loc unei alte interpretări și nu este de natură a justifica pretinsa eroare obstacol asupra naturii juridice a actului încheiat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs.
În motivele de recurs au fost invocate dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă, apreciind că au fost nerespectate dispozițiile art.261 pct.5 Cod procedură civilă.
Susține recurentul că hotărârea tribunalului nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde o motivare superficială, instanța limitându-se la a reține în susținerea soluției pronunțată dar faptul că nu sunt întrunite condițiile unui text de lege, fără a explica în concret de ce sunt sau nu întrunite aceste condiții, echivalează cu o lipsă de motivare.
Instanța de apel nu a analizat în concret probele administrate în cauză pentru a-și forma o convingere proprie cu privire la utilitatea și importanța acestora, în cauză instanța limitându-se la a relua efectiv rațiunile și argumentele invocate de instanța de fond.
Consideră recurentul că nu s-au arătat motivele pentru care s-au înlăturat concluziile primului raport de expertiză efectuat în cauză.
În acest context se arată că a arătat pe larg de ce se impunea reținerea concluziilor primului raport de expertiză, respectiv faptul că s-a realizat prin internarea recurentului, cel de-al doilea realizându-se doar printr-o simplă consultație și analizarea unor documente medicale.
Chiar în cuprinsul raportului de expertiză reținut de instanță rezultă faptul că acesta nu s-a efectuat în condiții optime și că pentru formularea unor concluzii temeinic fundamentate științific este nevoie de internarea pacientului și de efectuarea unor teste pe o perioadă îndelungată - lucru care nu s-a făcut cu ocazia expertize.
Față de aceste motive apreciază că se impune casarea deciziei și refacerea expertizei.
Un al doilea motiv de recurs este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.5 Cod procedură civilă cu referire la art.105 alin.2 Cod procedură civilă.
Se susține că, potrivit art.292, 294 - 298 Cod procedură civilă apelul are un efect devolutiv, sens în care în fața instanței de apel se readuce toate chestiunile de fapt și de drept dezbătute în fața instanței de fond, provocând o nouă judecată.
Prin urmare, instanța are obligația de a analiza întregul material probator administrat cu prilejul judecății pe fond, precum și toate susținerile părților cu privire la acest aspect.
În cazul în care probele au un evident caracter contradictoriu nefiind suficiente pentru pronunțarea unei soluții temeinice și legale, are obligația de a solicita sau de a dispune din oficiu administrarea unor probe suplimentare.
Sub acest aspect arată că se impune efectuarea unui raport de expertiză în condiții optime și care să permită experților stabilirea unui diagnostic științific.
De asemenea, mai susține că prin notele scrise depuse la prima instanță și prin cererea de apel recurentul a criticat prețul vânzării pentru caracterul derizoriu, instanța cu totul ușuratic neanalizându-le considerând că nu au fost invocate la instanța de fond.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea va respinge recursul ca nefondat având în vedere următoarele considerente:
Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă nu este întemeiat.
Motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară, precisă, să nu se rezume la o înșiruire de fapt și argumente, ci la probele administrate în cauză și să fie în concordanță cu soluția pronunțată.
În cauză, motivarea tribunalului respectă dispozițiile art.261 pct.5 Cod procedură civilă răspunzând clar și concis și punctual tuturor motivelor de apel invocate de apelant.
Instanța nu este obligată să răspundă tuturor argumentelor de fapt sau de drept indicate de parte, care, oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt întotdeauna subsumate motivului de apel pe care îl sprijină.
Sub acest aspect, instanța de apel nu s-a limitat doar la reluarea motivării instanței de fond, ci a arătat care sunt propriile convingeri atât față de critica vizând raportul de expertiză cât și față de temeinicia aprecierii celorlalte probe administrate în cauză.
Împrejurarea că, rațiunile pentru care a respins apelul sunt similare cu cele care au condus la respingerea acțiunii de către instanța de fond, nu este decât o consecință logică a soluției pronunțate și a temeiurilor de drept aplicate de instanța de fond.
În motivarea hotărârii, instanța de control judiciar a grupat motivele de apel și argumentele acestora, dând prin considerente un răspuns coerent și întemeiat în drept, cu referire la situația de fapt și la probele administrate în cauză.
Inclusiv în ceea ce privește îndepărtarea primului raport de expertiză efectuat în cauză, tribunalul a motivat atât în fapt cât și în drept, cauza pentru care a fost înlăturat, arătând astfel cum rezultă din motivare, că cel de-al doilea raport de expertiză a fost avizat de Comisia Superioară de Medicină Legală conform art.23 din nr.HG774/2000, comisie care reprezintă autoritatea științifică supremă în domeniu, cu atribuții de avizare și control.
Nici motivul de recurs întemeiat pe art.304 pct.5 Cod procedură civilă nu este fondat.
Tribunalul a analizat întregul material probator efectuat în cauză, în raport cu motivele de apel cu care a fost investită.
Potrivit art. 292 - 294 Cod procedură civilă, efectul devolutiv al apelului este limitat la două reguli, și anume: "tantum devolutum qauantum apellatum"și"tantum devolutum quantum iudicatum".
În acest sens critica formulată de recurent are în vedere, în special, lipsa rolului activ al instanței, care nu a dispus din oficiu efectuarea unui nou raport de expertiză.
Potrivit art.295 Cod procedură civilă instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță. Motivele de ordine publică putând fi invocate și din oficiu.
De asemenea, instanța de apel va putea încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, precum și administrarea probelor noi propuse în condițiile art.292 Cod procedură civilă, dacă consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei.
În cauză nu există nici o vătămare sub aspectul dispozițiilor art.105 alin.2 Cod procedură civilă, câtă vreme astfel cum rezultă din raportul de expertiză reținut de instanță, și depus în cauză la data de 18.12.2006, recurentul la data de 18.07.2006 a refuzat internarea în spital, cu motivarea că a mai fost internat în Spitalul Dr. Al. la secția XV psihiatrie, în februarie 2006.
Rezultă astfel, că din culpa recurentului nu s-a efectuat expertiza în condiții de internare în spital, deși cadrele medicale care l-au examinat i-au propus internarea.
În lipsa consimțământului reclamantului - recurent nu se putea dispune internarea sa în spital de către cadrele medicale, cu atât mai puțin se impunea ordonarea din oficiu a celei de a treia expertize în cauză.
unei noi expertize în apel nu încalcă principiul devolutiv al apelului, tribunalul analizând cauza atât sub aspectul corectitudinii stabilirii situației de fapt, cât și sub aspectul reanalizării, în limita motivelor formulate, a probelor administrate. Pe de altă parte, a proceda altfel, ar însemna să se încalce principiul potrivit căruia, nu este îngăduit ați invoca propria cuplă ca argument pentru anularea unor acte de procedură.
Nici criticile referitoare la greșita aplicare a dispozițiilor art.294 alin.1 Cod procedură civilă nu sunt fondate.
Curtea constată că motivele referitoare la prețul neserios al contractului de vânzare - cumpărare, ori la eroare - obstacol nu au fost invocate decât prin notele scrise și în motivele de apel, astfel cum susține și recurentul.
Aceste motive de nulitate ale actului juridic trebuiau formulate potrivit dispozițiilor art.132 Cod procedură civilă și nu prin notele scrise.
Notele scrise, reprezintă dezvoltări ale apărărilor și a ale cererilor care au fost formulate în termenul cerut de lege, fiind anterior supuse dezbaterii orale ale părților.
Dându-se eficiență unor cereri sau apărări, formulate prima dată prin notele scrise, înseamnă o încălcare a principiului oralității și a contradictorialității, a dreptului de apărare și a unui proces echitabil.
În ceea ce privește, inserarea acestor noi motive de nulitate în motivele de apel, acest lucru nu este permis de art.295 alin.1 Cod procedură civilă, deoarece partea ar fi privată de un grad de jurisdicție în ceea ce privește noua cerere.
Astfel fiind, având în vedere dispozițiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă cu referire la art.304 pct.5, 7 și 9 Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă Curtea va obliga recurentul la 313,8 lei cheltuieli de judecată către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul - reclamant, împotriva deciziei civile nr.560 A/22.04.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul - pârât.
Obligă recurentul la 313,8 lei cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
.
2 ex./30.03.2009
TB-3 -;
Jud.2 -
Președinte:Daniela Adriana BînăJudecători:Daniela Adriana Bînă, Ioana Buzea, Doinița
