Anulare act. Decizia 405/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 405
Ședința publică din data de: 14.10.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Aglaia Vălan
JUDECĂTOR 2: Georgeta Stegaru
JUDECĂTOR 3: Antonela Cătălina
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta - reclamantă împotriva deciziei civile nr.103A/30.01.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți Municipiul B prin Primar General, SC Nord SA și.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurenta -reclamantă, reprezentată de avocat, care depune delegație de substituire a domnului avocat cu împuternicire avocațială nr. -/15.09.2008 aflată la nr. 18 din dosar și intimata - pârâtă, reprezentată de avocat cu împuternicire avocațială nr. -/15.09.2008, aflată la fila nr. 17 din dosar, lipsind intimații - pârâți Municipiul B prin Primar General și SC Nord SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că au fost comunicate motivele de recurs intimatului - pârât SC Nord SA.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și nici probe de administrat, acordă cuvântul cu privire la cererea de recurs.
Reprezentantul recurentei - reclamantă solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, admiterea apelului și schimbarea în tot a sentințe primei instanțe în sensul admiterii acțiuni așa cum a fost formulată.
Reprezentantul intimatei - pârâte apreciază că instanța a statuat în mod corect că există putere de lucru judecat în privința transferului dreptului de la particular la stat.
Concluzionând, solicită respingerea recursului promovate de către recurenta - reclamantă, fără cheltuieli de judecată.
Curtea, apreciind cauza lămurită, o reține în vederea pronunțării asupra cererii de recurs formulată de recurenta - reclamantă împotriva deciziei civile nr.103A/30.01.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți Municipiul B prin Primar General, SC Nord SA și.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 09.01.2007, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B, reclamanta, prin mandatar a chemat în judecată pârâții Primăria Municipiului B, SC Nord, solicitând anularea deciziei nr. 63/17.01.1976 prin care Statul Român a preluat în baza Decretului-lege nr.223/1974 imobilul situat în B,-, sectorul 1, să se constate ca fiind preferabil titlul său de proprietate, respectiv certificatul de moștenitor nr. 105/1073, prin comparare cu titlul pârâtei, respectiv contractul de vânzare cumpărare cu plata în rate nr. 4803/30339/10.10.1997; să oblige pârâta să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie apartamentul din B,-, sector 1, în suprafață utilă de 105,50 mp, compus din două vestibule, 5 camere, bucătărie, baie, wc, culoar, balcon și suprafața de teren de 50,52 mp situat sub construcție, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că trecerea imobilului mai sus menționat în proprietatea statului, prin decizia nr. 63/17.01.1976 emisă în baza Decretului-lege nr. 223/1974, a fost nelegală, întrucât acesta din urmă era contrar atât Constituției României în vigoare în anul 1974, Codului civil, cât și Declarației Universale a Drepturilor Omului. În condițiile nelegalității deciziei menționate, titlul reclamantei asupra imobilului, respectiv certificatul de moștenitor nr. 205/1973 eliberat de notariatul de Stat Local al Sectorului 1 B, este preferabil titlului pârâtei, respectiv contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 4803/30339/10.10.1997 încheiat cu Primăria Municipiului B reprezentată prin mandatar SC NORD SA.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 480, art. 481 cod civ. art. 17, art. 36 din Constituția României din 1965, Decretul 223/1974, Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 112 cod proc civ.
La data de 13.03.2007, în ședința publică, instanța de fond, din oficiu, a invocat excepția autorității de lucru judecat pe capătul de cerere privind anularea deciziei de preluare a imobilului de către stat nr. 63/17.01.1976, excepție în susținerea căreia pârâta a depus decizia civilă nr. 13421.04.2005 a, decizia civilă nr. 1419/24.09.1997 a, certificat de grefă din 02.10.1997.
La termenul din 03.04.2007, instanța a admis excepția autorității de lucru judecat a capătului de cerere privind anularea deciziei nr. 63/17.01.1976, reținând că prin sentința civilă anterioară nr.11842/24.11.1994 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 Baf ost respinsă ca nefondată cererea înregistrată sub nr.8504/1994 de reclamanta împotriva pârâților Consiliul Local al Municipiului B și Nord, având ca obiect constatarea nulității absolute a deciziei nr.63/17.01.1976 emisă în baza Decretului nr.223/1974, respingând în consecință, dispunerea restituirii imobilului preluat de către stat. Sentința civilă nr.11824/1994 a rămas definitivă și irevocabilă, fiind menținută prin decizia civilă nr.1419/24.09.1997 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a III-a Civilă, prin care au fost admise recursurile declarate de recurenții pârâți Consiliul Local al Municipiului B și Nord și cererea de intervenție în interesul acesteia formulată de (recursurile erau îndreptate împotriva deciziei civile nr.1737/A/24.06.1996 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă în contradictoriu cu intimata reclamantă ).
Judecătoria a reținut că, deși în finalul considerentelor din decizia de admitere a recursurilor nr.1419/1997, Curtea de Apel Bucureștia reținut că acțiunile în revendicarea imobilelor trecute în proprietatea statului prin Decretul lege nr.223/1974 intră sub incidența Legii nr.112/1995, trebuind să fie rezolvate pe cale administrativă, astfel că nu se poate reține că instanța de recurs nu a analizat recursurile pe fond, întrucât aceasta nu le-a respins în dispozitivul deciziei; dimpotrivă, prin casarea deciziei civile nr.1737/24.06.1996 a Tribunalului București, s-a respins în fond apelul declarat de împotriva sentinței civile nr.11824/1994 și s-a menținut această sentință ca temeinică și legală (or, prin această sentință s-a analizat legalitatea titlului statului, aspect solicitat și în prezenta cerere de chemare în judecată).
Referirea la lipsa de competență a instanțelor de a judeca acest gen de cauze, nu a avut finalitatea unei excepții de necompetență, Curtea analizând unele motive de recurs în fond și arătând că nu se poate reține nulitatea deciziei 63/1976, aceasta producându-și toate efectele juridice.
Judecătoria a subliniat că în același sens, s-a pronunțat și Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr.2088/2006, arătând că se impune reținerea autorității de lucru judecat față de dispozițiile sentinței din 1997, motivat de faptul că noile criterii de evaluare prevăzute de Legea nr.213/1998 nu pot duce la reanalizarea hotărârilor judecătorești anterioare, întrucât s-ar pune în pericol siguranța circuitului civil.
Față de cele reținute, Judecătoria a apreciat că între cauza soluționată, menționată anterior și prezenta cauză (primul capăt de cerere) există tripla identitate de părți, obiect și cauză.
Astfel, ambele cereri de chemare în judecata au fost introduse de reclamanta împotriva pârâților Consiliul Local al Municipiului B și Nord A, au același obiect (constând în anularea deciziei de preluare nr.63/1976) și se întemeiază pe același temei juridic, respectiv aceleași motive de nulitate absolută, constând în nelegalitatea emiterii deciziei nr.63/1976, întrucât s-a bazat pe Decretul lege nr.223/1974.
Totodată, întrucât pârâta a intervenit în interesul pârâților Consiliul Local al Municipiului B și Nord A, în cursul judecării recursului împotriva sentinței civile nr.11824/1994, a preluat aceeași poziție procesuală a acestora, fiind îndeplinită astfel condiția identității de părți.
Prin sentința civilă nr. 8022/22.05.2007, Judecătoria Sectorului 1 Bar espins acțiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărâ astfel, instanța a reținut, în ceea ce privește imobilul situat în- - 386,05 mp, că acesta a fost cumpărat prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 18594/09.07.1943 de autorul reclamantei, de la G și (născut ), iar prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 24048/30.04.1945, cota de 55,15 mp de la. În urma decesului acestuia, s-a eliberat certificatul de moștenitor nr. 205/1973/05.04.1973, fiind menționată reclamanta ca moștenitor al întregii mase succesorale. La data de 17.01.1976, prin decizia nr. 63, fost preluat cu plată în proprietatea statului imobilul situat în-, sector 1, fost proprietatea, în baza Decretului nr. 223/1974.
La data de 24.06.1994, reclamanta a formulat cerere, în contradictoriu cu Consiliul Local al Municipiului B și SC NORD SA, de constatare a nulității absolute a deciziei nr. 63/17.01.1976 de preluare de către stat a imobilului în discuție, cerere respinsă ca nefondată prin sentința civilă nr. 11824/24.11.1994, menținută ca temeinică și legală prin decizia nr. 1419/24.09.1997 a - Secția a III a Civilă în dosar nr. 3159/1997. Instanța de control judiciar a reținut că nu se poate susține că decizia nr. 63/1997 este nulă și nu și-a produs efectele juridice, din moment ce intima ta (reclamanta din prezenta cauză) avea cunoștință de această trecere în proprietatea statului, care s-a făcut la cererea sa și cu diligențe din partea acesteia pentru urgentarea procedurii.
Ulterior acestei decizii, imobilul a fost înstrăinat pârâtei, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 4803/30339/10.10.1997, în baza Legii nr. 112/1995, imobil pe care aceasta din urmă îl deținea cu titlu de chiriaș în baza contractului de închiriere nr. 46375/07.01.1988.
Față de situația în fapt reținută, Judecătoria a arătat, în drept, că acțiunea în revendicare este remediul juridic și mijlocul procedural prin care o persoană cere în justiție să i se recunoască dreptul de proprietate asupra unui bun de care a fost deposedată, solicitând restituirea lui în natură; prin urmare, acțiunea în revendicare apără persoana care a fost deposedată ilegal de bunul al cărui proprietar este.
În speță, s-a reținut cu autoritate de lucru judecat că deposedarea reclamantei prin decizia nr. 63/1976 este legală și, prin urmare, este vorba despre opreluare cu titlua imobilului în discuție, în sensul precizat de art. 6 din Legea nr. 213/1998; subsecvent, fiind vorba de o preluare cu titlu, au devenit incidente dispozițiile Legii nr. 112/1995, dreptul de proprietate fiind înstrăinat prin contractul de vânzare-cumpărare menționat mai sus pârâtei persoană fizică -.
Reclamanta a solicitat ca acțiunea în revendicare să aibă la bază compararea celor două titluri, respectiv titlul său de proprietate, născut în baza calității de succesor și titlu de proprietate al pârâtei, reprezentat de contractul de vânzare cumpărare nr. 4803/30339/10.10.1997. Față de faptul reținut anterior al transferului cu titlu legal al dreptului de la reclamantă la stat, prin intermediul deciziei nr. 63/19761, instanța a reținut că nu ne aflăm în situația comparării de titluri, întrucât pe de o parte titlurile nu provin de la autori diferiți, iar pe de altă parte nu avem două titluri valabile asupra aceluiași bun, ci o succesiune de transferuri a dreptului de proprietate.
Prin decizia civilă nr. 103A/30.01.2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă, a fost respins ca nefondat apelul reclamantei.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că problema modalității de preluare a imobilului de către stat a fost rezolvată prin decizii anterioare definitive și irevocabile, (decizia civilă nr. 1419/24.09.1997 a - Secția a III a Civilă și decizia civilă nr. 2088/20.11.2006 a Secția a IV-a Civilă) stabilindu-se că imobilul a fost preluat de stat cu titlu; referitor la susținerile apelantei reclamante în legătură cu prevederile art.6 din Legea nr.213/1998, se impune constatarea că și considerentele deciziei civile nr.2088/20.11.2006 pronunțată de Curtea de Apel București, pe acest aspect, fiind de natură să expliciteze dispozitivul, au intrat în puterea lucrului judecat.
În ceea ce privește argumentul relei credințe a părților la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, Tribunalul nu l-a luat în discuție, apreciind pe de-o parte că nu este învestit cu soluționarea unei cereri privind constatarea nulității absolute a acestui contract (de altfel, prin decizia de recurs nr.2088/20.11.2006 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a IV-a Civilă în dosarul nr- - filele 45 și urm. dosar Judecătorie, cererea de constatarea a nulității contractului de vânzare-cumpărare a fost respinsă), iar pe de altă parte, că buna credință nu are relevanță pentru soluționarea unei cereri de revendicare.
Tribunalul a reținut în concluzie, că imobilul a fost preluat cu titlu, sub acest aspect operând autoritatea de lucru judecat, fiind îndeplinite toate condițiile impuse de art.1201 Cod civil, analizate pe larg de instanța de fond prin încheierea de ședință din data de 03.04.2007. Astfel, s-a considerat că în mod corect a arătat Judecătoria că în speță este vorba de un transfer legal al titlului de proprietate de la apelanta reclamantă, la stat (prin decizia nr.63/1976), în speță nefiind incidentă situația unei succesiuni de transferuri ale dreptului de proprietate (apelanta reclamantă - stat-intimata pârâtă-persoană fizică), deci de compararea unor titluri care provin de la autori diferiți sau de la același autor (ipotezele în care este aplicabilă instituția revendicării).
Împotriva acestei decizii a declaratrecursîn termen legal reclamanta prin mandatar, solicitând modificarea în tot a deciziei recurate, admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței primei instanțe, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile. art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, recurenta-reclamantă a arătat în esență, că s-a făcut constatarea legalității titlului statului prin motivare sumară din partea instanței de judecată, care s-a limitat la a analiza doar preluarea operată în baza Decretului nr. 223/1974 prin raportarea numai la prevederile actului normativ de preluare, apreciind că acestea au fost respectate, fiind omisă referirea la norma constituțională în vigoare la momentul preluării imobilului - anul 1976, la celelalte acte normative naționale ori instrumente internaționale ratificate de România, ce produceau efecte în anul 1976. Astfel, s-a considerat că efectele-autorității de lucru judecat, invocate de pârâtă, nu pot opera.
S-a susținut că analizând cererea din prisma Legii nr. 213/1998, se poate constata fără putință de tăgadă, că preluarea de către stat a imobilului în baza Decretului 223/1974, încalcă atât Constituția din 1965, în vigoare la momentul preluării (art. 36 - ocrotirea proprietății personale), cât și art. 481 Cod civil, potrivit căruia deposedarea de bunul imobil de către stat, se poate face doar pentru o cauză de utilitate publica și cu plata unei juste și prealabile despăgubiri. În speță, imobilul a fost preluat atât fără plata unei despăgubiri și nici nu putea fi vorba de utilitate publică. Prin raportare strictă la aceste două acte normative, se poate constata că deposedarea reclamantei-apelante s-a făcut prin încălcarea actelor normative în materie, astfel încât titlul statului este lovit de nulitate.
Mai mult, analizând atitudinea vânzătorului (Statul R) și a cumpărătorului ( ), părți ale contractului de vânzare-cumpărare nr. 4803/30339/10 octombrie 1997, se observă că ambele părți au dat dovadă de rea-credința la încheierea actului, reclamanta notificând atât Statul R prin instituțiile sale, cât și pe pârâta, asupra intenției de a redobândi bunul confiscat.
În concluzie, s-a considerat că instanțele de judecată au apreciat în mod sumar valabilitatea deciziei nr. 63/1976, creând astfel o valabilitate aparentă în drept. Legile reparatorii recunosc abuzul săvârșit de statul comunist și implicit faptul că acesta nu a dobândit proprietatea asupra bunurilor preluate niciodată, încât calitatea de proprietar a reclamantei asupra bunului pretins, nu s-a pierdut niciodată.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor invocate și ținând seama de actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că recursul este întemeiat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:
Pentru a opera autoritatea de lucru judecat, În condițiile impuse de art.1201 Cod civil, este necesară nu numai identitatea de obiect și părți, ci și identitatea cauzei celor două cereri de chemare în judecată aflate în comparație. Cauza este dată de temeiul juridic al formulării cererii (fundamentul raportului litigios).
În speță, comparația primului capăt de cerere din acțiunea prezentă, se produce cu acțiunea în constatarea nulității absolute a titlului de dobândire de către stat a imobilului (decizia nr. 63/17.01.1976 emisă în baza Decretului nr. 223/1974) inițiată în anul 1994 și soluționată irevocabil prin decizia nr. 1419/24.09.1997 a Curții de Apel București Secția a III-a Civilă, până la apariția Legii nr. 213/1998 privind privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia. În plus, comparația a fost extinsă față de considerentele deciziei de recurs nr. 2088/20.11.2006 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a IV-a Civilă, care a apreciat existența autorității de lucru judecat față de decizia din 1997 Curții de Apel București, considerându-se că noile criterii de evaluare prevăzute de Legea nr.213/1998 nu pot duce la reanalizarea hotărârilor judecătorești anterioare, întrucât s-ar pune în pericol siguranța circuitului civil.
Temeiul juridic al prezentei cereri este, însă, diferit și nu a fost practic analizat de către nici una dintre instanțele anterioare, la soluțiile cărora se face referire în invocarea autorității de lucru judecat: verificarea legalității preluării de către stat a imobilului, prin prisma constituționalității decretului de preluare și a concordanței acestuia cu normele internede drept comun cuprinse în Codul civil, cât și cu Declarația Universală a Drepturilor Omului. Astfel, efectele deciziilor anterioare, nu împiedică noua judecată, întemeiată pe o cauză juridică diferită.
A accepta teza autorității de lucru judecat într-o nouă cauză, având un temei juridic diferit față de precedenta, înseamnă a afecta substanța dreptului reclamantei de a avea acces la o instanță, în măsura în care instanțele anterioare nu s-au pronunțat asupra temeiniciei cererii în cadrul actualmente invocat.
Aceasta ar echivala cu încălcarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care consacră dreptul oricărei persoane la echitabilă judecată efectuată de către o instanță asupra contestațiilor referitoare la încălcarea drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil. În acest sens, s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în practica recentă în materie (cauza Lungoci împotriva Românieisoluționată prin Hotărârea din 26.01.2006). În acest fel, analiza cererii se impune și prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Întrucât instanțele de fond și apel au soluționat procesul, fără a intra în cercetarea fondului și observând greșita aplicare a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă) în sensul menționat, Curtea constată că se impune în scopul respectării dublului grad de jurisdicție, aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă prin modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii apelului, desființării sentinței civile apelate și trimiterii cauzei spre rejudecare către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de către recurenta - reclamantă împotriva deciziei civile nr.103A/30.01.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL, SC NORD SA și.
Modifică în tot decizia recurată în sensul că:
Admite apelul formulat de către apelanta-reclamanta, prin mandatar, împotriva sentinței civile nr. 8022/22.05.2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâții PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B, SC NORD SA și.
Desființează sentința civilă apelată și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
.red. AP// 2 ex.
Judecători apel - Secția a IV-a Civilă:,
Președinte:Aglaia VălanJudecători:Aglaia Vălan, Georgeta Stegaru, Antonela Cătălina
