Anulare act. Decizia 418/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 418
Ședința publică de la 22 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valeria Cormanencu Stanciu
JUDECĂTOR 2: Cristiana Angelescu
JUDECĂTOR 3: Viorica
GREFIER:
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de împotriva deciziei civile nr. 354 din 19 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă mrecurentul asistat de avocat și intimata,lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la al doilea termen de judecată; nu se solicită judecata și în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat,instanța consideră recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru recurent având cuvântul,solicită admiterea recursului,modificarea deciziei Tribunalului Iași,admiterea apelului,admiterea acțiunii și anularea testamentului.
Apărătorul susține că atât hotărârea instanței de fond,cât și decizia instanței de apel sunt nelegale,fiind date cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale ce reglementează condițiile de validitate ale încheierii actelor juridice.
Avocat arată că instanța de fond și instanța de apel au avut în vedere o adeverință medicală emisă în scopul încheierii testamentului,însă nu au avut în vedere depoziția martorului,care declară că la ora 12,00 notarul a venit la spital cu testamentul redactat,iar în certificatul constatator al decesului se consemnează faptul că decesul pacientei a avut loc la ora 12,00,fapt ce dovedește că la momentul semnării testamentului testatoarea era într-o stare a sănătății deteriorată,în clipele sale de agonie.
Apărătorul consideră că nu se poate reține că testatoarea,aflată în stare de agonie, era în stare de angajament juridic la momentul semnării testamentului și că a fost valabil consimțământul său. Înscrisurile medicale corelate cu depoziția martorului dovedesc împrejurarea ca testatoarea nu era în stare de angajament juridic,nu mai putea exprima consimțământul său liber,iar exprimarea unui consimțământ liber este o condiție esențială pentru valabilitatea actului juridic.
Avocat susține că prin manopere dolosive ce rezultă din actele și lucrările dosarului,intimata a determinat-o pe testatoarea să încheie testamentul prin surprinderea voinței slăbită de boală a acesteia.
Arată că s-a dovedit faptul că la data de 01 mai 2006 intimata a găsit-o pe testatoarea în stare de inconștiență,a fost dusă cu salvarea la spital noaptea,dimineața la ora 8,00 intimata s-a dus la notar,notarul pretinde că a fost la spital la ora 10,00,apoi a redactat testamentul și s-a întors la ora 12,00 pentru ca testatoarea să îl semneze.
Apărătorul apreciază că este cert faptul că testamentul este inspirat de intimata,este făcut la solicitarea acesteia și fără intervenția acesteia actul nu s-ar fi încheiat,întrucât dacă ar fi fost voința liberă a testatoarei,actul pentru cauză de moarte îl putea face în împrejurări clare,la cererea sa,în decursul timpului,când se putea deplasa la notariat,cu atât mai mult cu cât notariatul era la distanță de locuința sa,iar încheierea actului nu presupunea cheltuieli majore.
Însă,intimata îi acaparase voința testatoarei,s-a folosit de manopere dolosive pentru a-și însuși averea acesteia,o dovadă a acestei împrejurări fiind și faptul că deși nu avea mandat,aceasta a promovat o acțiune pentru rezilierea contractului de vânzare-cumpărare și întreținere încheiat de defunctă cu recurentul.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și a se constata că testamentul nu este consecința consimțământului liber exprimat al testatoarei,cu cheltuieli de judecată.
Intimata având cuvântul,solicită respingerea recursului și menținerea deciziei Tribunalului Iași,arătând că în ultima perioadă a vieții testatoarei a stat în permanență lângă aceasta.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Reclamanții și au chemat în judecată pârâta pentru a se dispune anularea testamentului autentificat sub nr.2430/2.05.2006 la Biroul Notarului Public, prin care a instituit legatar universal, al întregii averi testate, pentru lipsa capacității de a testa și în subsidiar, pentru consimțământ viciat.
Judecătoria Pașcani, prin sentința civilă nr.2041 din 23 noiembrie 2006 respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului invocată de pârâta.
A respins acțiunea civilă promovată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta.
A respins cererea promovată de reclamanta, pentru lipsa calității procesuale active.
În baza art.274 Cod procedură civilă, au fost obligați reclamanții și să plătească pârâtei suma de 300 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța acțiunea instanța de fond a stabilit următoarea situație de fapt:
Prin testamentul autentificat la data de 2 mai 2006, văduvă, fără părinți în viață și fără copii, a lăsat întreaga avere surorii sale,.
În timpul vieții testatoarea a încheiat cu reclamanții contract de vânzare-cumpărare pentru apartamentul proprietatea sa, situat în P, suburbia,-, rezervându-și clauza de uzufruct viager, pe tot restul vieții și întreținere, din partea cumpărătorilor la data de 10.XI.2003.
În soluționarea excepției, instanța de fond a reținut că reclamantul, nepot de soră, are vocație la succesiune, deși nu este moștenitor rezervatar și justifică interesul în acțiunea în nulitate. În ce o privește pe soția reclamantului, care nu se află în grad de rudenie cu defuncta, se constată că nu are calitate procesuală activă, nu este moștenitoarea defunctei.
Pe fondul cauzei, judecătoria reține că potrivit art.856 Cod civil, "orice persoană este capabilă de a face testament, dacă nu este poprită de lege".
Incapacitatea de a dispune prin testament este prevăzută expres de lege - art.806-809 Cod civil. De asemenea sunt incapabili de a dispune persoanele puse sub interdicție și persoanele care nefiind puse sub interdicție sunt lipsite de discernământ la momentul încheierii testamentului. În cauză nu s-a stabilit că testatoarea era lipsită de discernământ. Din adeverința medicală și constatările făcute de notar rezultă că testatoarea era conștientă, avea discernământ, a răspuns întrebărilor notarului și a semnat testamentul. Chiar dacă a fost diagnosticată cu cancer testatoarea nu a fost bolnavă din punct de vedere mintal, se arată în considerentele sentinței, iar pentru a se dispune anularea testamentului trebuie să se dovedească în mod neechivoc lipsa discernământului, ceea ce nu s-a dovedit.
Reclamanții au invocat, în subsidiar, și anularea testamentului dar nu s-a dovedit că voința testatoarei a fost viciată prin dol sau captație.
Astfel constată instanța de fond că beneficiara testamentului este sora testatoarei, pârâta din cauza de față și gestul făcut de testatoare de a-i lăsa averea ei nu poate fi interpretat decât ca un gest normal, firesc.
Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr.354 din 19 mai 2008, respinge apelul declarat de reclamanți și păstrează sentința atacată.
Instanța de apel a administrat proba cu înscrisuri, o expertiză medico-legală psihiatrică, prin care s-a concluzionat că în absența unui examen psihiatric efectuat în jurul datei de 2.05.2006, dată la care a întocmit actul civil, nu se pot face aprecieri certe cu privire la capacitatea psihică a acesteia, de a semna acte civile, la data și în intervalul orar precizat.
Instanța de apel a păstrat situația de fapt stabilită de judecătorie cu privire la fondul cauzei. Reține tribunalul că lipsa discernământului constituie o stare de fapt asupra căreia sunt permise evaluarea oricărei probe. Astfel, notarul a constatat că testatoarea este netransportabilă, dar în deplinătatea facultăților mintale, fapt atestat și de adeverința medicală nr.2194/2006, că nu a putut semna din cauza bolii, fiind aplicată amprenta degetului arătător al mâinii drepte pe toate exemplarele actului.
În plângerea penală formulată de, împotriva notarului și cadrelor medicale, pentru fals intelectual, uz de fals, mărturie mincinoasă s-a dispus neînceperea urmăririi penale, soluție confirmată de Judecătoria Pașcani prin sentința penală nr.694/28.XI.2007.
SE constată că probatoriul administrat susține consemnarea din încheierea de autentificare potrivit căreia starea testatoarei era una conștientă, astfel încât nu se poate reține afectarea capacității sale de a-și exprima conștient și valid consimțământul cu privire la actul încheiat.
Asupra calității procesuale active a reclamantei, tribunalul constată că nu se află în relație de rudenie cu testatoarea. În virtutea contractului de vânzare-cumpărare are calitate procesuală activă, numai în judecata ce ține de raportul juridic creat prin acest contract.
Împotriva deciziei pronunțate de Tribunalul Iași, a declarat recurs invocând următoarele motive, pe care le-a încadrat în art.960 cod civil și art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În declarația de recurs reclamantul prezintă situația de fapt și face analiza probelor administrate susținând că:
- instanța a dat eficiență declarațiilor unor martori aflați în relații apropiate cu intimata și a înlăturat nejustificat depoziția unui martor neutru, certificatul constatator al decesului și foaia de observație clinică, în favoarea unei adeverințe medicale, emisă în scopul încheierii testamentului, emisă cu încălcarea Legii nr.74/1995 privind exercitarea profesiunii de medic;
- prin manopere dolosive i-a sugerat lui să facă testamentul, ca legatar universal, cu ajutorul concubinului său, martorul; cu un an înainte de deces i-a angajat avocat deși nu avea mandat, pentru a promova acțiune pentru rezilierea contractului de vânzare-cumpărare, încheiat cu reclamantul, urmărind să readucă în patrimoniul defunctei imobilul;
- manoperele întrebuințate de gratificată au determinat încheierea testamentului prin "surprinderea voinței slăbită de boală", în sensul că testatoarea nu mai avea puterea de a aprecia efectele juridice care se produc în baza manifestării sale de voință;
- consimțământul provine de la o persoană care nu s-a aflat în stare de angajament juridic și nu este valabil.
În dezvoltarea motivului de recurs pe zile, ore este redată starea defunctei anterior datei de 1.05.2006, ora 21 internării în spital și a decesului în ziua de 2.02.2006, ora 12, constatărilor notarului, eliberării adeverinței medicale în vederea autentificării testamentului, a imposibilității semnării, a efectelor certificatului constatator al decesului; sunt prezentate fazele procesului morții, așa cum sunt stabilite de medicina legală și se argumentează că nu a existat decizia de a testa.
- greșit a înlăturat instanța probele indirecte și a apreciat că nu este ținută a analiza veridicitatea foii de observație medicală - în care este consemnată ora 13,30 decesului, ora 12 în certificatul constatator -, ci doar determinarea existenței discernământului testatoarei la momentul redactării actului.
Recursul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Reclamanții în drept își întemeiază cererea în primă instanță pe dispozițiile art.800-856 Cod civil care reglementează donațiile între vii și despre testamente, invocând în calea de atac a recursului motivul de "modificare" prevăzut în art.304 pct.9 Cod procedură civilă, cu referire la art.960 Cod civil, ce prevăd că dolul este o cauză de nulitate a convenției când mijloacele viclene, întrebuințate de una din părți, sunt astfel, încât este evident că, fără aceste mașinațiuni cealaltă parte n-ar fi contractat.
Prin motivele de recurs sunt aduse critici cu privire la aplicarea greșită a dispozițiilor legale ce reglementează condițiile de validitate ale încheierii actelor juridice, fiind invocate manopere dolosive, lipsa consimțământului.
Curtea constată că la plângerea penală formulată în dosarul nr.3947/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pașcani sunt efectuate cercetări cu privire la săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual, uz de fals săvârșite de personalul medical care a întocmit foaia de observație clinică generală a numitei, a eliberat adeverința medicală nr.2194/2.05.2006 și notarul care a redactat și întocmit testamentul a cărui nulitate se solicită în prezenta cauză.
Prin rezoluția din 23.03.2007 dată de procuror s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals intelectual și uz de fals (art.25 raportat la art.289, art.291 Cod penal), a infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246, art.289 Cod penal) în privința făptuitorilor, și, a infracțiunilor de mărturie mincinoasă privind pe și (art.260 al.1 Cod penal), soluție confirmată prin sentința penală nr.694 din 28.XI.2007 a Judecătoriei Pașcani.
În instanța de apel s-a administrat proba cu expertiză medico-legală psihiatrică efectuată de Serviciul Medico-Legal I și Institutul de Medicină Legală I care au concluzionat că în absența unui examen psihiatric efectuat în jurul datei de 02.05.2006, dată la care a încheiat testamentul, nu pot face aprecieri certe cu privire la capacitatea psihică a sus-numitei de a semna acte de dispoziție la data și intervalul orar specificat (orele 1000-1200).
Validitatea unui testament este influențată nu numai de incapacitățile legale, ci și de incapacitatea naturală, de lipsa unei voințe conștiente, indiferent dacă se datorează unei cauze vremelnice sau este născută dintr-o cauză permanentă.
Curtea are în vedere că, în speță, capacitatea este regula, iar incapacitatea excepția.
În limitele investirii prin acțiune și a temeiurilor de drept, instanțele au făcut o aplicare corectă a legii, constatând că era o persoană capabilă de a face testament. Acțiunea este respinsă ca nefondată, motivată pe faptul că nu s-a dovedit neechivoc lipsa de discernământ în momentul întocmirii testamentului.
sau sugestia nu pot duce la anularea testamentului decât dacă s-au manifestat sub forma unor manopere dolosive (viclene sau frauduloase), fiind cert că fără ele liberalitatea nu s-ar fi făcut.
Instanțele au stabilit că testatoarea avea motive, bazate pe o afecțiune bine justificată față de sora sa pârâtă de a-i lăsa prin testament întreaga avere.
Referitor la criticile formulate privind aprecierea probelor, Curtea reține că recursul este o cale extraordinară de atac în care modificarea sau casarea hotărârii se poate cere numai pentru motive de nelegalitate și nu netemeinicie. În art.304 pct.9 Cod procedură civilă se prevede că se poate cere casarea sau modificarea când hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Curtea reține că în cauză deși s-a susținut, nu s-a dovedit temeinicia motivelor de recurs în sensul art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În consecință, instanța respinge recursul.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de împotriva deciziei civile nr.354/19 mai 2008 Tribunalului Iași, decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
-
18.XI.2008.-
2 ex.-
Președinte:Valeria Cormanencu StanciuJudecători:Valeria Cormanencu Stanciu, Cristiana Angelescu, Viorica
