Anulare act. Decizia 420/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 420
Ședința publică de la 24 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Maria Pivniceru
JUDECĂTOR 2: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 3: Georgeta
Grefier
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de - -, - - și - - - împotriva deciziei civile nr. 440 din 13.06.2008 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat - pentru recurenți, lipsă fiind intimații, și reprezentantul intimatului Consiliul Local
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina este la prim termen, recurenții au fost citați cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru de 6 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Avocat depune la dosar chitanța nr. -/01.10.2008 reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru de 6 lei și timbru judiciar de 0,15 lei. Interpelat, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților la dezbateri.
Avocat consideră că recursul formulat este întemeiat, în mod greșit Tribunalul Iașia admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Iași și a trimis cauza spre soluționare Tribunalului Iași, secția civilă.
Arată că sunt incidente dispozițiile art. 1 alin.1 Cod procedură civilă, judecătoriile au competența de a soluționa o astfel de cauză.
Precizează apărătorul că a depus la dosar două decizii ale Curții de APEL IAȘI și a Inaltei Curți de casație și Justiție B din care rezultă că sunt competente judecătoriile să judece astfel de cereri.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei Tribunalul Iași, trimiterea cauzei la Tribunalul Iași, având în vedere că s-a pronunțat pe excepție.
În ceea ce privește textul invocat de instanță referitor la prevederile Legii nr.10/2001 modificată și completată prin Legea nr. 247/2005, avocat consideră că acest text de lege nu are incidență în cauză, având prioritate disp. art. 1 alin.1 din Codul d e procedură civilă întrucât prevalează legea generală.
Învederează instanței că solicită obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare:
CURTEA DE APEL:
Prin sentința civilă nr. 13815 din 26 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Iașis -a dispus admiterea cererii reclamanților -, - - și, în contradictoriu cu pârâții, și Consiliul local
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare -cumpărare nr. 1254/2005 încheiat între părți.
S-a respins ca nedovedită cererea de obligare a pârâților și, la cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele:
Reclamanții sunt proprietarii imobilului în litigiu, care face parte dintr-o construcție cu mai multe apartamente și teren aferent în suprafață de 814 mp, astfel cum rezultă din sentința civilă 881/2005 a Tribunalului Iași, rămasă definitivă.
Vânzarea și cumpărarea apartamentului s-a făcut sub imperiul Legii 213/1998, iar potrivit art. 46.3 din normele metodologice aprobate prin HG498/2003 beneficiul deplin al protecției Legii 10/2001, cu modificările și completările ulterioare este recunoscut în cazul înstrăinărilor efectuate în baza legii 112/1995, numai dacă buna credință subdobânditorului în momentul înstrăinării este dovedită, astfel că, cumpărătorii trebuie să dovedească buna-credință, bună -credință pe care aceștia nu au dovedit-o, de reținut fiind și faptul că la data vânzării, reclamanții au fost lipsiți de bunul lor, pentru care se stabilise anterior că este proprietatea familiei reclamanților, împrejurare care-i opozabilă pârâților persoane fizice.
Contractul de vânzare cumpărare a fost încheiat în iulie 2005, după ce apăruse Legea 247/2005, care a modificat Legea 10/2001, prin care s-a stabilit că sunt interzise toate procedurile de vânzare către chiriași, iar buna credință a cumpărătorilor, care cu minime diligențe puteau să afle că titlul statului a fost contestat prin demersurile făcute de adevărații proprietari, nu poate fi reținută, astfel că actul de vânzare cumpărare a fost încheiat cu încălcarea prevederilor legale, motiv pentru care actul de vânzare cumpărare este nul absolut, astfel s-a admis acțiunea și s-a constata nulitatea absolută contractului de vânzare cumpărare, în drept reținând incidența dispozițiile /2001 modificată și completată prin Legea 247/2005 și art. 948 și 986 Cod civil, art. 274 Cod procedură civilă.
Cât privește cheltuielile de judecată s-a respins ca nedovedită cererea reclamanților privind plata cheltuielilor de judecată de către pârâți.
Prin decizia civilă nr. 440 din 13 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Iașis -a dispus admiterea apelului promovat de pârâții și, împotriva sentinței civile nr. 13815 din 26 nov. 2007 pronunțată de Tribunalul Iași, și anularea acesteia.
S-a dispus admiterea excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Iași în soluționarea cauzei în primă instanță invocată de apelanți și reținerea cauzei spre judecare la Tribunalul Iași ca instanță competentă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. III din Titlul I al Legii nr. 247/2005 "actele juridice de înstrăinare având ca obiect imobile cu destinație de locuințe, încheiate după 14.02.2001 cu nerespectarea interdicției prevăzute de art.44 din OUG nr. 40/1999 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 241/2001 și care nu au fost atacate în instanță în condițiile art. 45 alin 1 din Legea nr. 10/2001 pot fi atacate la secția civilă a tribunalului în a cărei rază teritorială se află imobilul notificat".
Prin urmare, competența în soluționarea cererii de chemare în judecată aparține în primă instanță Tribunalului Iași, situație în care sentința primei instanțe este nelegală.
Față de cele ce preced, tribunalul a admis apelul și în baza art. 297 alin 2 Cod procedură civilă a anulat sentința de fond.
Pentru argumentele de text expuse s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Iași în soluționarea cauzei în primă instanță invocată de apelanți.
Pe cale de consecință s-a reținut procesul spre judecare la Tribunalul Iași - Secția civilă - cauze directe, ca instanță legal competentă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanții criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În mod greșit instanța a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. III din titlul 1 al legii nr. 247/2005, deoarece textul incident era cel prevăzut de art. 1 al. 1 pct. 1 Cod procedură civilă dat fiind obiectul litigiului care vizează constatarea nulității absolute a unui contract de vânzare -cumpărare.
În aceste condiții cauza a fost soluționată legal de Judecătoria Iași în primă instanță. Solicită casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a judeca în fond apelul.
Motivează în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Examinând cererea de recurs instanța reține următoarele:
În speță s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare -cumpărare încheiat între părți la 2 iulie 2005, prin care reclamanții recurenți, foști chiriași ai spațiului ce constituia obiectul contractului, l-au cumpărat conform legii nr. 112/1995.
Legea nr. 247/2005 care era în vigoare la epoca înstrăinării, prin art. III Titlul 1 dispun că actele juridice de înstrăinare având ca obiect imobile cu destinația de locuință, încheiate după 14 februarie 2001 cu nerespectarea interdicției prevăzute de art. 44 din nr.OUG 40/1999 privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 241/2001, cu modificările ulterioare, și care nu au fost atacate în instanță în condițiile art. 46 al. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, pot fi atacate la secția civilă a tribunalului în a cărui rază teritorială se află imobilul notificat în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului titlu sau, după caz, de la data luării la cunoștință a încheierii contractului.
Într-o atare situație, legea de procedură generală nu poate prevala asupra legii speciale, care a stabilit reguli procedurale derogatorii în privința instanței competente, a termenului și a momentului de la care curge acesta, în privința categoriei de imobile supuse cumpărării în condițiile legii nr. 112/1995 cum este și cel din prezenta cauză.
Prin urmare, având prioritate în aplicare legea specială, urmează a se reține că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică urmând a fi menținută prin respingerea ca neîntemeiat a recursului fundamentat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de - -, - - și - - - împotriva deciziei civile nr. 440 din 13.06.2008 a Tribunalului Iași, decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
21.11.2008
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Mona Maria PivniceruJudecători:Mona Maria Pivniceru, Liliana Palihovici, Georgeta
