Anulare act. Decizia 43/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 43/
Ședința publică din 13 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ploscă JUDECĂTOR 2: Irina Tănase
Judecător: - -
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanții, și, domiciliați în Rm.V,-, județul V, împotriva deciziei civile nr. 254/A din 12 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr.--.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții- reclamanți, și - prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.8/2008, emisă de Baroul A- Cabinet individual și intimatul- pârât, asistat de avocat a în baza împuternicirii avocațiale nr. 15/2008, emisă de Baroul V- Cabinet individual, lipsind intimații- pârâți, și.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat prin anularea chitanței depusă la dosar din care rezultă că a fost achitată suma de 6,00 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Părțile prezente declară că nu mai sunt cereri prealabile.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții- reclamanți critică soluția instanței de apel, întrucât greșit a fost anulat apelul ca netimbrat. În apel au fost primite citațiile reclamanților, și de către -, care este în vârstă și nu știe să scrie, fiind analfabetă, astfel că persoanele, care trebuiau să timbreze nu au avut cunoștință de această situație. De altfel la dosar a fost și o cerere pentru lipsă de apărare, această cerere nefiind avută în vedere în apel. La termenul din 12 octombrie 2007 numitul figura în proces, era arestat în Penitenciarul Colibași, dar nu a fost citat, astfel că a fost soluționată cauza și cu lipsă de procedură.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei pronunțată de Tribunalul Vâlcea și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Avocat a, având cuvântul pentru intimatul- pârât susține că procedura de citare cu reclamanții a fost corect îndeplinită de instanța de apel, fiind îndeplinite condițiile art. 92 alin.3 Cod procedură civilă. Imprejurarea că nu au timbrat apelul este o omisiune a reclamanților, nefiind imputabilă intimaților. Solicită respingerea recursului și menținerea soluției pronunțată de Tribunalul Vâlcea ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Râmnicu Vâlcea la nr.-, disjunsă din dosarul nr.1035/2006 al aceleiași instanțe, reclamanții, și - i-au chemat în judecată pe pârâții, și, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.5209/24 noiembrie 2005 și a contractului de donație autentificat sub nr.5170/2005, să se constate intervenită vânzarea-cumpărarea imobilului în litigiu între, în calitate de cumpărătoare, și soții și, în calitate de vânzători, în baza antecontractului autentificat sub nr.2079/2005, să se instituie un drept de retenție în favoarea promitentei-cumpărătoare până la restituirea sumei de 50.000 USD și a contravalorii îmbunătățirilor realizate la casă și să se constate că nu întreg imobilul a făcut obiectul actului de vânzare-cumpărare nr.5209/2005, ci doar două camere, o baie și o bucătărie la parter, iar la etaj numai trei camere și un hol, cu scara interioară, celelalte încăperi rămânând în proprietatea vânzătorului.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că imobilul în litigiu a fost proprietatea defunctului G și a fost moștenit de fiul acestuia, care a vândut imobilul, la care efectuase extinderi și reparații împreună cu, numiților și, pentru neplata unui împrumut cu dobândă în sumă de 13.000 USD.
Cumpărătorii au revândut imobilul soților și, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.215/12.02.2003.
Aceste două contracte au fost atacate de, litigiul aflându-se pe rolul instanțelor judecătorești.
La 27 aprilie 2005 s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2079/2005, prin care și s-au obligat să transmită în proprietate reclamantei imobilul din-, la care aceasta făcuse îmbunătățiri, cu prețul de 100.000 USD, din care s-a achitat un avans de 50.000 USD.
Cu toate acestea, și au donat imobilul fratelui și respectiv cumnatului lor, conform actului de donație autentificat sub nr.5170/22.11.2005.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.1021, art.948 și urm. art.813 și urm. din Codul civil, precum și art.111 și art.274 pr.civ.
Cererea completatoare de la fila 15 din dosar, prin care reclamanții solicitau obligarea pârâților la plata unor despăgubiri civile în sumă de 120.000 lei, a fost disjunsă prin încheierea din 15 martie 2007, formându-se un nou dosar.
Prin sentința civilă nr.4022/28 iunie 2007, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea, reținându-se că nu s-au dovedit afirmațiile reclamanților.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții, și -, care au solicitat schimbarea acesteia și admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.
În motivarea apelului se arată că instanța nu a administrat probele ce le fuseseră încuviințate, încălcând dispozițiile art.129 alin.5 din Codul d e procedură civilă și că la dosar există probe în sensul celor menționate de ei.
Prin decizia civilă nr.254/A din 12 octombrie 2007, Tribunalul Vâlceaa anulat ca netimbrat apelul formulat de apelanții-reclamanți.
În motivarea deciziei s-a reținut că nu au fost respectate dispozițiile art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997, întrucât până la termenul acordat din 12 octombrie 2007, apelanții nu și-au îndeplinit obligația de a plăti taxa de timbru și de aplicare a timbrului judiciar pusă în vedere să o achite, în cuantum de 6 lei taxă de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au formulat recurs reclamanții susținând că este nelegală, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă și art.6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale privind judecarea în mod echitabil a cauzei.
În dezvoltarea recursului se arată că primul termen fixat pentru judecarea apelului a fost la 12 octombrie 2007, pentru când s-a formulat o cerere scrisă înregistrată la 11 octombrie 2007, prin care au solicitat amânarea cauzei pentru angajarea de apărător și nu au cunoscut împrejurarea că trebuia să achite taxa de timbru în sumă de 6 lei și să aplice un timbru de 0,15 lei, nefiind încunoștiințați în acest sens.
Se susține că cele patru citații pentru data de 12 octombrie 2007, în care se menționa cuantumul taxei de timbru nu le-au fost comunicate, toate purtând aceeași semnătură, cu mențiunea agentului procedural că au fost predate numitei - care este neștiutoare de carte și nu poate semna.
Se mai susține că nu au culpă și din motive independente de voința lor nu au intrat în posesia citațiilor emise pentru această dată.
S-a mai invocat faptul că la termenul din 12 octombrie 2007 era și lipsă de procedură cu care era arestat, situație care impunea amânarea cauzei și nu anularea apelului ca netimbrat.
Examinând decizia recurată sub aspectul motivului de recurs invocat și încadrat în art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în raport cu actele dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins.
Potrivit art.20 din Legea nr.146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea acestei obligații de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
În speță, apelul declarat la 3 august 2007 de către reclamanți a primit termen la instanța de apel la data de 12 octombrie 2007 și din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare de la filele 154-157, rezultă faptul că apelanții au fost încunoștiințați de obligația de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 6 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, astfel că susținerile recurenților în sensul că nu au cunoscut această obligație sunt nejustificate.
Faptul că la 11 octombrie 2007 reclamanții au depus o cerere prin care au solicitat termen pentru lipsă de apărare, dovedește că aceștia au primit citațiile pentru termenul din 12 octombrie 2007, în care se menționa cuantumul taxei de timbru ce urma să fie achitată până la acest termen.
Susținerea recurenților în sensul că la termenul din 12 octombrie 2007 era lipsă de procedură cu, care era arestat într-o cauză penală, chiar reală, nu conduce la modificarea sau casarea deciziei, întrucât prin soluția dată acesta nu a fost vătămat în sensul dispozițiilor art.105 din Codul d e procedură civilă.
În raport de considerentele expuse anterior, se constată că decizia dată de tribunal în apel este în conformitate cu dispozițiile art.20 din Legea nr.146/1997, motiv pentru care este nefondată critica adusă de către reclamanți.
Ca urmare, în temeiul art.312 (1) Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul formulat de către reclamante.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanții, și, împotriva deciziei civile nr.254/A din 12 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Pl.,
Grefier,
Red.Pl.
Tehnored.
Ex.2/28.02.2008.
Jud.apel:.
.
Jud.fond:.
Președinte:Maria PloscăJudecători:Maria Ploscă, Irina Tănase
