Anulare act. Decizia 431/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
Curtea de Apel Galați
Secția civilă
Decizia civilă nr.431/
Ședința publică din 1 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Romeo Jirlăeanu
JUDECĂTOR 2: Elena Romila
JUDECĂTOR 3: Valentina Gabriela
Grefier -
La ordine fiind judecarea recursului declarat de pârâta Primăria municipiului B -prin Primar,cu sediul instituției în B nr.1, împotriva deciziei civile nr.76 din 20 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Brăila.
La apelul nominal a răspuns pentru recurentă, consilier juridic, cu delegație la dosar, și pentru intimații lipsă, și a răspuns avocat.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Consilier juridic pentru recurentă, precizează că imobilul în litigiu, a fost preluat abuziv, astfel că prezenta cauză, este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Solicită admiterea recursului formulat, menționând că nu a fost încălcat consimțământul proprietarilor, și s-au depus cereri pentru demolarea construcțiilor, deci reiese din tot materialul probator că proprietarii au avut intenția de donație către stat. Consideră că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se dispune anularea actului de donație.
Apărătorul intimaților, solicită respingerea recursului formulat, și consideră că dar ar fi fost vorba de o aplicare greșită a legii, instanța ar fi dispus o altă soluție. Solicită obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată;
Prin sentința civilă nr.1108 din 19 februarie 2007, Judecătoria Brăila, a respins acțiunea în constatarea nulității absolute a contractului de donație autentificat sub nr.299 din 20 ianuarie 1978, formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâta Instituția Primarului municipiului
Tribunalul Brăila, prin decizia civilă nr.203 din 28 iunie 2007, a casat sentința civilă nr.1108 din 19 februarie 2007 pronunțată de Judecătoria Brăila și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare.
In rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Brăila, sub nr- și prin sentința civilă nr.2997 din 12 mai 2008, s-a admis acțiunea, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de donație autentificat sub nr.299 din 20 ianuarie 1978 și a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de donație autentificat sub nr.219/20.01.1978 pentru lipsa cauzei.
În motivarea acțiunii reclamanții au susținut că au dobândit prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 5606/1974, imobilul situat în municipiul B, cartier,-, format din teren de construcție în suprafață de 430,20 mp și o casă de locuit construită din paiantă, acoperită cu tablă, având o cameră, antreu și dependințe.
Au mai susținut că anterior încheierii contractului de donație li s-a adus la cunoștință faptul că în zona imobilului ce îl dețineau urma să se construiască un bloc de locuințe și au fost obligați să demoleze imobilul urmând să se mute la bloc.
Reclamanții invocă drept cauză a nulității absolute a contractului de donație lipsa cauzei, a intenției de a gratifica, precum și încălcarea dispozițiilor art. 1-4 din Decretul nr. 478/1954, constând în lipsa avizului ministerului d e resort.
Pârâtul Consiliul Local Municipal Baf ormulat întâmpinare prin care a invocat lipsa calității procesuale pasive.
Instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și a dispus introducerea în cauză Instituției Primarului Municipiului În calitate de pârât.
În rejudecare, s-a stabilit că Municipiul B are calitate procesuală de pârât, iar acesta a formulat întâmpinare în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că donația făcută de reclamanți este lovită de nulitate absolută, deoarece reclamanții nu au avut intenția de a gratifica statul prin reprezentanți la data încheierii contractului de donație autentificat sub nr. 299/1978.
un element esențial al actului de donație și anume, scopul imediat și implicit, lipsește scopul imediat, lipsa cauzei actului juridic civil fiind unul din motivele de nulitate absolută a acestuia, conform art. 966 Cod civil.
Potrivit art. 966 Cod civil, pentru a fi valabilă cauza actului juridic civil, aceasta trebuie să existe, să fie reală, să fie licită și morală.
A mai reținut că din declarațiile martorilor audiați în cauză constatat că în contextul social în care actul juridic a fost încheiat, nu a durit demolarea locuințelor și nici cedarea în anul 1978 terenului pe care îl dețineau în proprietate.
Având în vedere statuarea asupra nulității absolute a contractului de donație pentru lipsa cauzei, instanța a apreciat de prisos analiza motivelor invocate de reclamanți vizând încălcarea dispozițiilor art. 1-4 din Decretul nr. 478/1954 pentru inexistența avizului ministerului d e resort.
În consecință, a constatat nulitatea absolută a contractului de donație autentificat sub nr. 299/20.01.1978.
Având în vedere că pârâtul este căzut în pretenții, instanța în temeiul art. 81 alin. 2 și art. 274 Cod de procedură civilă, l-a obligat la avansarea în contul Baroului Bao norariului avocatului din oficiu în sumă de 100 RON.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Municipiul B prin Primar.
Prin decizia civilă nr. 192 din 5 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- anulat ca netimbrat apelul.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs Municipiul B prin Primar.
Prin Decizia civilă nr. 141/R/25.02.2009 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr-, s-a admis recursul, s-a casat decizia civilă nr. 192 din 5 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul Brăila.
După casare cu trimitere spre rejudecare s-a format dosarul nr- al Tribunalului Brăila.
Apelantul Municipiul B prin Primar a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelantul a motivat că obiectul contractului de donație pentru anularea căruia s-a formulat acțiunea este format din teren și construcții și nu rezultă că la data donației trebuia prezentat în mod obligatoriu avizul ministerului d e resort.
Pentru a pune în discuție nulitatea absolută a contractului de donație, reclamanții aveau obligația să facă dovada vreunuia din cazurile de nulitate absolută, respectiv lipsa consimțământului, a capacității de folosință specială sau a discernământului, a unei cauze sau a unui obiect ilicit sau imoral, sau prin lipsa autorizației administrative pentru fraudă la lege.
Consideră că în mod greșit reclamanții au susținut că în cauză lipsește animus donandi, ca o condiție de fond a validității donației.
Validitatea donației este analizată în raport de îndeplinirea celor patru condiții esențiale prevăzute de art. 948 Cod civil, printre care este și cea privitoare la cauza ilicită.
În analiza cauzei în materie de donație, definită ca o liberalitate, este necesar a se stabili scopul sau motivul care a fost determinant pentru voința dispunătorului în acest sens.
Voința de a dărui manifestată prin actul de donație justifică intenția de a gratifica statul român.
Solicită admiterea apelului cu consecința respingerii acțiunii și înlăturarea obligării de la plata sumei de 100 lei reprezentând onorariu de avocat.
Prin decizia civilă nr.76 din 20 mai 2009, Tribunalul Brăila, a respins ca nefondat apelul declarat de municipiul B, prin Primar, și a obligat apelantul să plătească intimaților cheltuieli de judecată în sumă de 900 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre a reținut următoarele considerente;
În speță, contractul de donație a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor art. 1.4 din Decretul nr. 478/1954, care prevăd și obligația existenței avizului ministerului d e resort, respectiv organul ierarhic superior Comitetul pentru Problemele Consiliilor Populare.
Deși instanța de fond nu a analizat și acest motiv de nulitate a contractului de donație, în apel poate fi menținută soluția pronunțată cu completarea motivării considerentelor.
În ce privește motivul de nulitate analizat de instanța de fond, acela privind lipsa cauzei actului juridic prevăzut de art. 966 Cod civil, trebuie analizat în contextul probelor administrate în cauză.
Prima instanță a reținut lipsa cauzei juridice a actului de donație, apreciind că, în structura cauzei unui act cu titlu gratuit intră, pe de o parte scopul imediat sau scopul obligației, care reprezintă intenția de a gratifica, iar pe de altă parte, scopul mediat, sau scopul actului juridic, care constă în motivul determinant al încheierii donației.
Așa cum a constatat prima instanță, reclamanții au fost obligați să încheie contractul de donație întrucât zona în care se afla imobilul donat urma să intre în procesul de sistematizare pentru construirea de blocuri.
Contractul de donație a avut ca obiect numai terenul deoarece construcțiile existente pe teren au fost demolate fiindu-le impus acest lucru.
Reapreciind probatoriile administrate în cauză, a reținut că a avut loc o deposedare forțată a reclamanților de către autoritățile locale de la data încheierii actului de donație lipsind practic acordul de voință al părților.
Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Municipiul B, prin Primar, considerând-o netemeinică și nelegală pentru următoarele motive;
Reclamanții au invocat drept cauză a nulității absolute a contractului de donație, lipsa cauzei, a intenției de a gratifica și de asemenea au mai invocat încălcarea dispozițiilor art. 1 - 4 din Decretul nr.478/1954, neexistând avizul ministerului d e resort, respectiv a Comitetului pentru Problemele Consiliilor Populare, ori, potrivit art.4 din Decretul nr.478/1954, dacă obiectul donației este un teren agricol, se va cere în toate cazurile avizul Ministerului Agriculturii și Silviculturii, iar dacă este o construcție situată într-un oraș, într-o comună sau centru industrial se va cere, tot astfel, avizul Ministerului Gospodăriei Comunale și Industriei Locale.
Obiectul contractului de donație pentru anularea căruia este înaintată prezenta acțiune a fost un teren de construcție viran, iar dacă la data dobândirii imobilului de către reclamanți acesta era format din teren și construcții, nu rezultă de aici că la data donației trebuia prezentat în mod obligatoriu avizul Ministerului Gospodăriei Comunale și Industriei Locale, fiind o reglementare specială și de strictă interpretare.
Pentru a pune în discuție nulitatea absolută a contractului de donație, reclamanții trebuiau să facă dovada vreuneia din cazurile de nulitate absolută, respectiv lipsa consimțământului, a capacității de folosință specială sau a discernământului, a unei cauze sau a unui obiect ilicit sau imoral sau prin lipsa autorizației administrative pentru frauda la lege.
Reclamanții au susținut în mod greșit, că în cauză lipseșteanimus donandi,ca o condiție de fond a valabilității donației.
Potrivit art.801 din codul civil, " donațiunea este un act de liberalitate prin care donatorele dă irevocabil un lucru donatarului care-l primește".
Din dispoziția legală menționată, rezultă caracterul juridic al donației de contract gratuit prin care, cu intenția de a gratifica, donatorul își micșorează în mod irevocabil patrimoniul, fără a urmări să primească ceva în schimb.
Contract fiind, validitatea donației este examinată în raport de îndeplinirea celor patru condiții esențiale prevăzute în art.948 din codul civil, printre care este înscrisă cea privitoare la cauza licită.
Cu referire la prezenta cauză, urmează a fi observate și dispozițiile art.966 din codul civil, potrivit cărora "obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită, nu poate avea nici un efect".
Totodată, existența cauzei urmează a fi examinată în raport de specificul donației, ca liberalitate, prin care o valoare trece dintr-un patrimoniu în altul, fără a se urmări un echivalent.
Ori, în analiza cauzei în materie de donație, definită ca o liberalitate, este necesar a se stabili scopul sau motivul care a fost determinant pentru voința dispunătorului în acest sens.
Ca atare, în acest caz, voința de a dispune nu poate fi separată de scopul determinant, care a provocat manifestarea dispunătorului sub forma unei liberalit6ăți.
Contractul de donație încheiat între reclamant și fostul Consiliu Popular al Județului B, în calitate de reprezentant al Statului Român, contract autentificat sub nr.219 din 20 ianuarie 1978 de fostul notariat de Stat B, are caracter de act autentic și în consecință, condiția de formă prevăzută de art.814 cod civil pentru validitatea acceptării donației și condiția de fond a valabilității donației contractului de donație este îndeplinită întrucât aceștia și-au manifestat voința de a dărui,animus donandi.
Solicită de asemenea, respingerea celui de al doilea capăt de cerere privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
In drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.299 - 316 cod pr. civilă.
Verificând legalitatea deciziei recurate prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art.309 cod pr. civilă, constată recursul nefondat, pentru următoarele considerente;
Reclamanții prin cererea de chemare în judecată, au solicitat să se constate nulitatea donației, invocând două motive: lipsa cauzei, respectiv intenția liberală a donatorului de a gratifica statul și încălcarea unor dispoziții legale imperative, respectiv art.1 - 4 din Decretul nr.478/1954, art.800 și art.817 cod civil.
Fiind o liberalitate, deoarece are ca efect micșorarea patrimoniului donatorului cu bunul donat, legiuitorul a prevăzut sub sancțiunea nulității condiții de fond și formă specifice contractului de donație.
Recurenta - pârâtă, nu a combătut susținerile reclamanților cu privire la cele două motive de nulitate invocate.
Afirmația că prin încheierea contractului în formă autentică au fost respectate condițiile de fond și formă a validității donației, nu este de natură a forma automat convingerea că donatorul și-a manifestat liber voința de a dărui.
De asemenea, dacă ar fi existat avizul Ministerului Agriculturii și Silviculturii sau al Ministerului Gospodăriei Comunale și Industriei Locale, s-ar fi făcut vorbire despre el în cuprinsul actului.
Astfel, reține că instanța de apel a interpretat și aplicat corect dispozițiile art.4 din Decretul nr.478/1954 și ale dispozițiilor art.966 cod civil, pronunțând o hotărâre legală.
Față de considerentele expuse mai sus, și văzând și dispozițiile art.312 alin.1 cod pr, civilă, va respinge ca nefondat recursul.
Văzând și dispozițiile art.274 cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria municipiului B -prin Primar,cu sediul instituției în B nr.1, împotriva deciziei civile nr.76 din 20 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Brăila.
Obligă recurentul să plătească intimaților, suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 octombrie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red. /5.10.2009
Tehn. /5 ex./8.10.2009
fond -
apel - -
Președinte:Romeo JirlăeanuJudecători:Romeo Jirlăeanu, Elena Romila, Valentina Gabriela
