Anulare act. Decizia 432/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr.6495,-
DECIZIA NR.432
Ședința publică din data de 7 mai 2009
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTORI: Elena Staicu, Iolanda Mioara Grecu Eliza
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea cererii de revizuire formulată de revizuientul, domiciliat în Târgoviște,-, cod poștal -, județul D, împotriva deciziei civile nr.224 din 11 martie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în D,-, cod poștal 710, jud.B, cu reședința în Târgoviște,-,.36.A,.A,.18, cod poștal -, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata reclamantă, reprezentată de avocat din cadrul Baroului D, lipsind revizuientul.
Procedura îndeplinită.
Cerere timbrată cu 10.00 lei taxă judiciară de timbru, potrivit chitanței nr.-/29.04.2009 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, ce s-au anulat la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că revizuientul a depus la dosar concluzii scrise, acte în copie xerox, respectiv antecontract autentificat sub nr.675/23.08.2006 de BNP Târgoviște și procesul verbal din 26.03.2009 și a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa.
Avocat, având cuvântul pentru intimata reclamantă solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a lua cunoștință de notele scrise și actele depuse la dosar de revizuient.
Curtea, având în vedere obiectul cauzei care se judecă de urgență și cu precădere, respinge cererea de amânare formulată de apărătorul intimatei reclamante, considerând că nu sunt îndeplinite dispozițiile art.156 cod pr.civilă și lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea apărătorului intimatei reclamante să ia cunoștință de notele scrise și de actele depuse la dosar de revizuient.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, a răspuns intimata reclamantă reprezentată de avocat.
Avocat, având cuvântul pentru intimata reclamantă declară că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul intimatei reclamante în dezbaterea cererii de revizuire.
Avocat, având cuvântul pentru intimata reclamantă, solicită respingerea cererii de revizuire ca nefondată.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3700 din 12 octombrie 2007, Judecătoria Târgoviștea respins cererea precizată, formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul, reținând că între părți a intervenit un antecontract de vânzare-cumpărare pentru un imobil casă și terenul aferent pentru care a plătit un avans de 9000 euro la data întocmirii antecontractului.
S-a mai arătat că pârâtul s-a prezentat în mai multe rânduri la notariat pentru a se putea perfecta antecontractul, însă cumpărătoarea nu s-a mai prezentat, motivând lipsa sa pe considerentul că imobilul pe care a intenționat să-l cumpere a fost lovit de vicii, respectiv că, în urma incendiului în care a decedat soția vânzătorului, casa a suferit deteriorări de substanță pe care nu le-a cunoscut și pe care dacă le-ar fi știut nu ar mai fi încheiat antecontractul.
A mai reținut instanța că, prin luna august 1995, pârâtului i s-a eliberat o autorizație de construire pentru un garaj, o magazie și casă, ce fac obiectul antecontractului, iar la data de 6.04.1999 soția acestuia a decedat, cauza morții fiind șocul post-combustional survenit în evoluția unor arsuri prin flacără-explozie, gradul III-IV, pe 90 % din suprafața corpului. Aceste arsuri au fost provocate de explozia din beciul locuinței vânzătorului, acest aspect fiind dovedit prin actele de cercetare penală din dosarul nr.265/P/2000 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște.
De asemenea, s-a reținut că, urmare acestui incident, s-a constituit o comisie de specialitate din cadrul Sucursalei de Distribuție a Târgoviște pentru a proceda la efectuarea unor constatări în legătură cu cauza exploziei și în urma deplasării la fața locului aceasta a constatat că de petrol Târgoviște avea montată o conductă de transport gaze de sondă în linie dreaptă transversal pe șosea față de colțul imobilului pârâtului la 27, precum și o altă conductă de transport de gaz metan a, conductă de care este legat imobilul pârâtului prin sistem propriu de alimentare.
Operațiunile de cuponare a conductei de gaz de sondă au avut ca efect acumularea în apropierea imobilului vânzătorului a unei concentrări de gaze, explozia producându-se din alte cauze și nu din culpa celor două societăți, așa cum rezultă din cercetările efectuate.
La alte date ulterioare, Târgoviște a mai efectuat și alte determinări a acumulărilor de gaze din beciul imobilului pârâtului și în procesele verbale încheiate s-a constatat că nu se detectează emanații în zona respectivă.
S-a mai reținut de către instanță că vânzătorul a formulat plângere penală împotriva celor două societăți pe care le consideră vinovate de explozia în care și-a pierdut viața soția sa, instanța trimițând cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale.
De asemenea, s-a mai constatat că, în ceea ce privește garanția contra viciilor lucrului vândut, aceasta nu este aplicabilă cauzei deoarece, între părți s-a încheiat doar un antecontract de vânzare cumpărare și nu un contract, iar garanția pentru vicii operează doar cu privire la contracte.
Mai arată instanța că, și în ipoteza în care s-ar accepta fără un temei de drept că există o astfel de garanție împotriva viciilor ascunse, vicii din cauza cărora bunul devine impropriu întrebuințării după destinație, sau micșorează într-atât valoarea de întrebuințare încât cumpărătorul dacă ar fi fost încunoștințat nu ar mai fi cumpărat sau ar fi plătit un preț mai redus, ea nu se aplică cauzei întrucât acest viciu de consimțământ ar putea fi asimilat erorii sau dolului asupra substanței obiectului contractului.
Referitor la acest aspect, reține instanța că practica judecătorească a statuat că lipsa de informare, de experiență, cât și nepriceperea cumpărătorului nu fac ca viciile pe care acesta le-a putut constata singur să fie considerate vicii ascunse, iar dacă constatarea acestora reclamă o anumită pregătire, practica judecătorească a mai statuat că se cere cumpărătorului să apeleze la o persoană calificată, iar dacă nu o face este considerat în culpă.
Față de faptul că, cumpărătoarea a vizitat bunul, nu a solicitat documentația și nici opinia unui expert și nici nu a luat relații cu privire la imobil, se apreciază că exonerează de obligația legală de garanție pe vânzător.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
În primul rând a arătat că denumirea cererii sale de anulare sau rezoluțiune nu o interesează în mod special, cât o interesează faptul că solicită să i se restituie avansul plătit pentru imobilul ce a făcut obiectul antecontractului arătat în considerentele cererii de chemare în judecată și asta pentru că ea a achiziționat un imobil afectat de vicii ascunse, vicii pe care dacă le-ar fi cunoscut nu ar mai fi încheiat respectivul antecontract.
A mai susținut apelanta că instanța a apreciat în mod greșit că nu se putea modifica cererea din anulare în rezoluțiune și asta pentru că dacă ar fi citit acțiunea și-ar fi dat seama că era vorba de un imobil afectat de vicii și pe care ea nu le-a cunoscut la data încheierii antecontractului.
Totodată, apelanta a susținut că vânzătorul era dator să-i aducă la cunoștință împrejurarea în care a decedat soția sa, faptul că explozia ce a condus la decesul acesteia a adus degradări de substanță imobilului, degradări care și în prezent fac ca acest imobil să fie nelocuibil din temerea că s-ar produce o nouă explozie.
Nu în ultimul rând, s-a mai arătat faptul că nici în prezent nu s-au stabilit cu certitudine cauzele exploziei și nu s-a putut indica nici sursa acesteia, atât doar că se menționează prezența în subsolul imobilului a unei concentrații de gaze fără a se determina și sursa lor.
Prin decizia civilă nr. 247 din 9 iunie 2008, Tribunalul Dâmbovițaa admis apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 3700/12.10.2007 pronunțată de Judecătoria Târgoviște și a schimbat în tot sentința în sensul că a dispus rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la 7 iunie 2005 între părți, cu consecința repunerii acestora în situația anterioară încheierii lui, adică cu obligarea intimatului-pârât la restituirea către reclamanta-apelantă a sumei de 9000 euro sau contravaloarea în lei la data plății.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a avut în vedere că, în conformitate cu dispozițiile legale în materie, art.1336 Cod civil, obligația de garanție a vânzătorului decurge din principiul că el trebuie să facă tot ce îi stă în putință pentru a asigura cumpărătorului stăpânirea liniștită și utilă a lucrului vândut. Rezultă că obligația de garanție are o dublă înfățișare: adică o garanție contra evicțiunii, precum și o garanție contra viciilor.
Altfel spus, vânzătorul răspunde de viciile ascunse ale lucrului dacă din cauza lor bunul este impropriu întrebuințării după destinație, sau datorită acestora se micșorează valoarea de întrebuințare astfel încât cumpărătorul, în cunoștință de cauză, nu ar fi cumpărat sau ar fi plătit un preț mai redus.
S- mai arătat că atunci ând lucrul vândut este afectat de un viciu potrivit art.1352 Cod civil, situația prezintă asemănare cu viciul de consimțământ al erorii (sau dolului) asupra substanței obiectului contractului.
Pentru a se constata că viciul este ascuns, astfel ca vânzătorul să nu răspundă, trebuie să demonstreze că l-a adus la cunoștința cumpărătorului indiferent de natura sa. În practica judecătorească posibilitatea cumpărătorului de a lua cunoștință de viciul lucrului se apreciază in abstracto, avându-se în vedere un cumpărător prudent și vigilent. Lipsa de informare, de experiență, cât și nepriceperea cumpărătorului nu fac ca viciile pe care el nu le-a putut constata singur să fie considerate vicii ascunse.
O altă condiție pentru ca viciul să fie de așa natură încât vânzătorul să răspundă potrivit textelor de lege de mai, este ca acest viciu să fie cauza defecțiunilor manifestate ulterior și să fi existat în momentul încheierii contractului, chiar dacă predarea bunului s-a făcut ulterior, iar viciul în sine trebuie să fie grav, adică din cauza lui, lucrul să devină impropriu întrebuințării după destinație sau să se micșoreze într-atât valoarea de întrebuințare încât cumpărătorul, în cunoștință de cauză nu ar fi cumpărat sau ar fi plătit un preț mai redus.
În speța de față s-a demonstrat cu prisosință faptul că imobilul ce a făcut obiectul antecontractului a fost afectat grav de o explozie în care și-a pierdut viața soția vânzătorului, în continuare, potrivit expertizelor întocmite de SC - de Petrol Târgoviște și SC Sud SA Târgoviște, în beciul imobilului existând acumulări de gaze cu privire la proveniența cărora nu se cunoaște nimic.
Se mai arată că, la data încheierii antecontractului, vânzătorul nu a înștiințat partea despre explozia ce a deteriorat imobilul, în prezent refăcut, așa cum rezultă din planșele fotografice depuse în cauză, iar cumpărătoarea nu a avut de unde să cunoască situația de mai, motivat de mai multe aspecte printre care faptul că aceasta din urmă locuiește în Târgoviște, spre deosebire de pârâtul vânzător care locuiește în comuna.
De asemenea, cumpărătoarea nu este nici de specialitate pentru a putea să realizeze că imobilul este afectat de vicii și nici nu avea nici un interes să angajeze un specialist pentru a verifica imobilul în cauză, tocmai în considerentul celor mai expuse.
Faptul că între părți nu s-a încheiat un contract, ci doar un antecontract; că reclamanta-apelantă a refuzat să încheie actul în formă autentică, invocând aceste vicii, nu este de natură a considera că această răspundere nu îi este aplicabilă vânzătorului promitent pentru că tocmai pentru acest motiv-faptul că a ascuns situația imobilului de potențiala cumpărătoare, face ca încheierea unui astfel de act să fie afectat de viciul menționat mai, lucru permis de legislația noastră.
Împrejurarea reliefată de pârât, că nu este vinovat de explozia în sine, nu are relevanță în cauză și asta pentru că el este cel care a chemat în judecată cele două societăți pentru a răspunde de explozia în urma căreia și-a pierdut viața soția sa și nu are legătură cu răspunderea sa pentru viciul ascuns al imobilului pe care a încercat să-l vândă apelantei ascunzându-i faptul că în beciul imobilului sunt acumulări de gaze de origine necunoscută și că datorită acestui fapt nici în prezent imobilul nu este locuit.
Reține tribunalul că, în speță, s-a dovedit clar faptul că sunt îndeplinite cerințele textului de lege mai invocat și ca atare tribunalul a schimbat în tot sentința și a dispus rezoluțiunea antecontractului cu consecința repunerii părților în situația anterioară.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâtul, invocând nulitățile prevăzute de art. 304 pct.6,7 și 9 Cod procedură civilă.
Susține recurentul că instanța de apel a acordat ce nu s-a cerut, deoarece prin acțiunea introductivă reclamanta a solicitat anularea antecontractului de vânzare - cumpărare încheiat la 7.06.2005, motivată pe viciile lucrului vândut, iar Judecătoria Târgoviște prin sentința civilă nr. 893/27.02.2006 a dispus rezoluțiunea antecontractului iar ca urmare a admiterii apelului sentința a fost desființată prin decizia nr. 350/22.09.2006 a Tribunalului Dâmbovița motivat de faptul că instanța de fond a dat altceva fără ca reclamanta să își fi modificat cererea în condițiile art. 132 Cod procedură civilă.
În al doilea ciclu procesual, la instanța de fond, a fost respinsă acțiunea precizată, iar instanța de apel a admis apelul dispunând rezoluțiunea antecontractului deși prin decizia civilă nr. 350/2006, irevocabilă se reține că nu se poate dispune rezoluțiunea antecontractului din moment ce acțiunea nu a fost modificată.
O altă critică se referă la faptul că instanța de apel reține motive contradictorii sau chiar străine de natura pricinii în sensul că greșit s-a reținut că imobilul ce a făcut obiectul antecontractului ar fi fost afectat grav de o explozie, atâta timp cât nici reclamanta nu a invocat acest aspect, în procesele verbale întocmite cu ocazia constatării fiind consemnat doar faptul că s-au spart doar câteva geamuri. De asemenea greșit s-a reținut că în beciul imobilului sunt scurgeri de gaze, deoarece din expertizele efectuate s-au constatat scurgeri de gaze și în afara clădirii, unde nu era decopertat solul, iar după înlocuirea conductei de gaze concentrația a scăzut, imobilul fiind reconectat la rețeaua de gaze.
Consideră recurentul că antecontractului de vânzare-cumpărare nu îi sunt aplicabile regulile privitoare la contractul de vânzare-cumpărare, deci nu există obligația de garanție pentru vicii, iar antecontractul încheiat la 7.06.2005 reprezentând o promisiune de vânzare-cumpărare nu îi sunt aplicabile dispozițiile din materia vânzării, ci numai regulile din contractele nenumite, adică reglementarea generală din materia obligațiilor, iar obligația de garanție ar fi existat, numai dacă ar fi fost prevăzută expres în antecontract.
Se susține că, neexistând o astfel de clauză, s-au aplicat greșit dispozițiile art.1352 și 1354 Cod civil.
Recurentul arată că greșit instanța de apel a aplicat dispozițiile art. 1352 cod civil deoarece reclamanta intimată nu a probat existența nici unui viciu și nici nu a avut rol activ.
Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin decizia civilă nr.224 din 11 martie 2009, a respins recursul formulat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 247 din 9 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta, ca nefondat, reținând că obligațiile de garanție a vânzătorului, decurge din principiul că el trebuie să facă tot ce-i stă în putință pentru a asigura cumpărătorului, stăpânirea liniștită și utilă a lucrului vândut. Iată deci, că în conformitate cu dispozițiile art. 1336 Cod civil, obligația de garanție are un dublu aspect, respectiv că vânzătorul trebuie să îl garanteze pe cumpărător de liniștita folosință a lucrului vândut, adică contra evicțiunii (I) și de utilă folosință a lucrului, adică contra viciilor (II).
S-a mai arătat că vânzătorul răspunde de viciile ascunse ale lucrului, adică din cauza lor lucrul este impropriu întrebuințării după destinație sau dacă viciile micșorează într-atât valoarea de întreținere încât cumpărătorul în cunoștință de cauză nu ar fi cumpărat, sau ar fi plătit un preț mai redus, dispozițiile art. 1352 Cod civil fiind clare în acest sens.
Potrivit acestui text de lege, când cumpărătorul a cumpărat lucrul voit, numai că acesta este impropriu întrebuințării după destinație, sau din cauza viciilor se micșorează valoarea de întrebuințare - deci eroarea se referă numai la calitatea lucrului - cumpărătorul nu poate cere anularea contractului ci are la îndemână o acțiune în garanție (redhibitorie sau estimatorie) contra vânzătorului. Deci în cazul viciilor vizate de art. 1352 Cod civil, cumpărătorul poate cerere rezoluțiunea contractului printr-o acțiune în garanție numită redhibitorie. Tot acest text de lege enumeră și condițiile pentru promovarea unei astfel de acțiuni respectiv faptul că viciul trebuie să fie ascuns, viciul trebuie să fi existat în momentul încheierii contractului și viciul să fie grav, iar toate cele trei elemente care condiționează obligația de garanție a vânzătorului trebuie să fie dovedite de cumpărător.
S-a apreciat că, din actele și lucrările dosarului, rezultă cu prisosință faptul că imobilul ce a făcut obiectul antecontractului de vânzare - cumpărare a fost afectat grav de o explozie de gaze și în continuare în beciul imobilului sunt acumulări de gaze, așa cum rezultă din expertizele întocmite de - de petrol Târgoviște și SC Târgoviște.
Deși la data încheierii antecontractului, vânzătorul avea cunoștință de cele întâmplate și de situația existentă, nu a considerat de cuviință să o înștiințeze pe cumpărătoare, aceasta fiind în imposibilitatea de a afla despre această împrejurare deoarece aceasta nici nu este de specialitate pentru a realiza că imobilul este afectat de vicii.
A mai reținut instanța de recurs că este firesc ca reclamanta-recurentă, ulterior, a refuzat să încheie actul autentic de vânzare-cumpărare, dat fiind existența acestor vicii, dar cu toate acestea răspunderea îi este aplicabilă vânzătorului promitent care în mod deliberat a ascuns existența acestor vicii.
Cumpărătoarea recurentă a făcut dovada faptului că vânzătorul cunoștea existența acestor vicii, iar dispozițiile art. 1354 Cod civil arată că răspunderea nu este condiționată de cunoașterea viciului de către vânzător, numai întinderea răspunderii diferă după cum a avut sau nu cunoștință de existența viciului (art.1356-1357 Cod civil ).
Curtea de APEL PLOIEȘTIa apreciat că în condițiile arătate mai, obligația de garanție pentru vicii se aplică la orice vânzare, inclusiv antecontractul de vânzare-cumpărare, indiferent dacă lucrul vândut este un mobil sau un imobil.
Împotriva deciziei civile nr. 224/2009 a Curții de APEL PLOIEȘTI, a formulat cerere de revizuire, pentru motivele prevăzute de art. 322 și urm. pr.civilă.
În motivarea cererii se arată că a înmânat apărătorului său mai multe acte, printre care și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.733/2008 prin care proba că imobilul în litigiu este în perfectă stare și nu prezintă niciun fel de viciu, așa cum a reținut Tribunalul Dâmbovița atunci când a admis apelul și a schimbat în tot sentința judecătoriei.
Arată revizuientul că depune acest înscris, însoțit de declarația cumpărătorului, conform art. 322 alin. 1 pr.civilă, iar în baza acestor înscrisuri solicită respingerea apelului, admiterea recursului declarat de el, schimbarea în tot a acestei decizii și menținerea sentinței Judecătoriei Târgoviște.
Intimata, deși citată cu mențiunea de a depune întâmpinare, aceasta nu a formulat- până la data judecății.
Examinând cererea de revizuire, în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale incidente, Curtea va reține că aceasta este nefondată, potrivit considerentele ce se vor arăta în continuare:
Curtea apreciază că, în primul rând, cererea de revizuire este inadmisibilă întrucât art. 322 alin. 1 pr.civilă precizează că revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs poate avea loc când evocă fondul, or, evocarea fondului de către o instanță de recurs are loc atunci când a fost admis recursul, a casat sau modificat decizia instanței de apel.
În cauza de față, prin decizia nr. 224/2009 a Curții de APEL PLOIEȘTI, s-a respins ca nefondat recursul, deci nu a avut loc o evocare a fondului, motiv pentru care, cererea de revizuire este inadmisibilă.
Pe de altă parte, motivul de revizuire arătat de revizuent, art. 322 pct. 1 pr.civilă, poate fi invocat când există contrarietate în dispozitiv, or, în cauza de față, nici nu s-a motivat că ar exista o asemenea contrarietate în dispozitivul deciziei, ci doar că nu s-a depus un act pe care l-ar fi înmânat apărătorului și care este, de fapt, un contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 733/2008.
Față de toate aceste considerente, Curtea va respinge cererea de revizuire formulată, nefiind îndeplinite dispozițiile art. 322 alin. 1 și art. 322 alin. 1 pct. 1 pr.civilă.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire a deciziei civile nr.224 pronunțată la 11 martie 2009 de Curtea de APEL PLOIEȘTI, formulată de revizuientul, domiciliat în Târgoviște,-, cod poștal -, județul D în contradictoriu cu intimata, domiciliată în D,-, cod poștal 710, județ B și cu reședința în Târgoviște,-,.36.A,.A,.18, cod poștal -, județul
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 mai 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Elena Staicu, Iolanda Mioara Grecu Eliza
- - - - - -
Grefier,
Red. ES
Tehnored.PJ
2 ex/18.05.2009
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3210
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Iolanda Mioara Grecu Eliza
