Anulare act. Decizia 434/2009. Curtea de Apel Galati

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 434/

Ședința publică din 06.10.2009

PREȘEDINTE: Viorica Mihai Secuianu judecător

JUDECĂTOR 2: George Popa

JUDECĂTOR 3: Irina vicepreședintele Curții de Apel

Grefier -

-.-.-.-.-.-.-

La ordine fiind soluționarea recursului civil declarat de către reclamanta, domiciliată în G,-, - 2,. 20, împotriva deciziei civile nr. 13 din 20.01.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții -, domiciliat în G,-, - 2,. 26 și Municipiul G prin Primar, G,-, în acțiunea civilă având ca obiect nulitate act.

La apelul nominal au răspuns recurenta-reclamantă, personal și intimatul-pârât, personal, lipsă fiind intimatul-pârât Municipiul G prin Primar.

S-a făcut referatul cauzei în sensul că: procedura este legal îndeplinită, după care;

Recurenta-reclamantă și intimatul-pârât, având pe rând cuvântul precizează că nu au cereri de formulat în cauză.

Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Recurenta-reclamantă, în susținerea motivelor de recurs, arată faptul că instanța de apel a comis aceeași greșeală ca și instanța de fond în sensul că în loc să analizeze criticile formulate de reclamantă împotriva Dispoziției nr. 3515/SR/2007, a analizat titlul său, fapt care echivalează cu o motivare ce se sprijină pe motive străine de natura pricinii.

Mai mult, Dispoziția nr. 3515/SR/2007 a fost dată cu încălcarea legii în sensul că terenul pentru care pârâtul - a formulat cererea de restituire se afla situat în zona D, iar terenul restituit prin compensare este situat în zona A; terenul acordat în compensare nu se află în sfera de dispoziție juridică a pârâtei Municipiul

Instanța de apel, în loc să răspundă cererilor sale, se mulțumește să reia susținerile făcute de instanța de fond cu privire la faptul că nu a achitat prețul folosinței și chiar dacă a deținut un drept de folosință, acesta a încetat de drept în momentul punerii în posesie a pârâtului -.

De asemenea, instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la toate motivele de apel în sensul că a invocat faptul că dispoziția emisă de Municipiul G este lovită de nulitate deoarece s-a acordat în compensare un teren situat în zona A, în timp ce terenul pentru care s-a solicitat restituirea se află în zona D, diferența valorică între cele două zone fiind de cca. 57 euro/.

În concluzi, în raport de probele administrate în cauză, motivele de recurs și concluziile scrise pe care le depune la dosar, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Intimatul-pârât, în combaterea recursului formulat, arată faptul că terenul în litigiu a fost și este al Primăriei Mun. G conform actelor depuse la dosarul cauzei, acesta fiind luat întrucât proprietarul de drept a plecat din țară încă din anul 1958 nemaifiind plătit impozitul.

susținerile recurentei reclamantă în sensul că valoarea terenului avut și a terenului dat în compensare este mare, arată că nu este nici o diferență întrucât el a avut teren în fața acolo unde în prezent sunt construite blocurile, și nu în spatele.

În concluzie, solicită respingerea recursului ca nefondat.

CURTEA

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr- petenta prin avocat a chemat în judecată pe pârâții - și Municipiul G prin Primar, prin care solicită să se constate nulitatea absolută a Dispoziției nr. 3515/SR/27.09.2007.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin dispoziția contestată emisă de Municipiul G prin Primar, în temeiul art. 2 lit. C art. 26 alin 1 si art. 21 alin 4 din Legea nr. 10/2001 modificată, prin care a fost acordat pârâtului - în compensare teren situat în G- în suprafață de 135 mp pentru terenul de care pârâtul a fost deposedat de statul comunist și care este situat în G- fost nr. 9.

În motivarea acțiunii s-a arătat că această dispoziție a fost dată cu încălcarea gravă a Legii 10/2001, practic prin frauda la lege. O primă cauză de nulitate constă în aceea că încadrarea terenului dat în compensare pârâtului în str. - a fost amplasat în zona D, iar cel preluat de stat era amplasat în zona A. De aici, urmare a prețului diferit pe pârâtul ar fi beneficiat de o suprafață mai mare decât avea dreptul.

O a doua cauză de nulitate constă în aceea că pârâtul Municipiul G nu a avut niciodată acest teren în proprietate și pe cale de consecință nu putea să dispună cu privire la acesta. Interesul reclamantei este justificat de faptul că este titulara dreptului de folosință cu privire la suprafața de 169,62 mp teren situat în G- și care este înscris în cartea funciară cu nr. 43530 - nedefinitivă. Solicită proba cu înscrisuri și expertiză în construcții civile și obligarea pârâtei să depună înscrisuri în dovedirea dreptului său de proprietate. A anexat la acțiune adresa nr. 4615/04.02.2008, prin care Primăria comunică reclamantei că terenul de pe- a fost atribuit în compensare în temeiul legilor în vigoare, contractul de vânzare-cumpărare nr. 125/23.01.2006 cu schița anexă. La data de 01.08.2008 pârâtul depune întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii ca nefondată. În calitate de persoană îndreptățită conform Legii 10/2001 pârâtului i s-a atribuit în compensare teren în-, care este amplasat tot în zona Aam unicipiului. De asemenea precizează pârâtul că și interesul reclamantei încetează odată cu emiterea dispoziției, deoarece conform aceleiași dispoziții dreptul de folosință al acesteia asupra terenului în cauză încetează de drept. A depus un set de înscrisuri care susțin afirmațiile acestuia. La termenul din 11.08.08 atât reclamanta cât și pârâtul au depus un set de înscrisuri în sprijinul apărărilor formulate.

Prin sentința civilă nr. 6004/15.08.2008 a Judecătoriei Galațis -a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca fiind nefondată.

Pentru a pronunța această hotărâre s-au reținut următoarele:

Astfel, pârâtul - are calitatea de persoana îndreptățită conform Legii 10/2001, autoarea sa fiind deposedată de statul comunist de imobilul din G-. În temeiul Legii 10/2001 modificată și completată prin Legea 247/2005 acesta avea dreptul la măsuri reparatorii din partea statului Român, astfel că Primăria Gad at în compensare acestuia un alt teren tot din G, dar pe-.

Reclamanta invocă asupra acestui teren un drept de folosință dobândit odată cu cumpărarea terenului de pe- cu contractul de vânzare-cumpărare nr. 125/23.01.2006.

Din conținutul contractului menționat rezultă că reclamanta a cumpărat imobilul de la fam., imobil situat în G str. - -, fostă - nr. 17 compus din teren în suprafață de 278,57 mp și o casă de locuit situată pe acest teren. Totodată, prin contract se stipulează că în incinta acestui imobil există o suprafață de 169,52 mp. teren în folosință de la Primăria G fără să posede acte.

Despre acest drept de folosință s-a făcut mențiunea și în cartea funciară în partea I-a la rubrica observații.

În conformitate cu dispoziția nr. 3515/27,09.2007, pârâtul - are calitatea de persoană îndreptățită conform art. 3 lit. a și art. 4 alin 2 și 4 din Legea 10/2001 după autoarea sa.

Deoarece imobilul de care autoarea pârâtului a fost deposedată nu poate fi restituit în natură întrucât este ocupat de locuințe ANL, se atribuie în compensare aceeași suprafață de teren în-.

Conform dispozitivului aceleiași decizii, contractele de închiriere dintre chiriași și Primăria G încetează de drept începând cu data punerii în posesie a noului proprietar, prin semnarea de către acesta a protocolului de predare -preluare. Reclamanta nu a făcut dovada vreunui drept de folosință asupra terenului în litigiu și acest drept doar a fost menționat în contractul de vânzare-cumpărare fără să facă obiectul acestui contract.

Cum primăria, proprietarul acestui teren nu a fost notificată de reclamantă în vederea încheierii contractului de închiriere, iar reclamanta nici nu a opus primăriei vreun alt drept real cu privire la acest teren, primăria a dat prioritate și eficiență legilor reparatorii față de pârât de care era ținută.

De altfel, reclamanta nu a făcut dovada plății prețului folosinței către primărie așa cum a afirmat. Pentru aceste considerente, instanța a respins acțiunea ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru motive vizând nelegalitatea și netemeinicia acesteia.

A arătat că terenul acordat în compensare pârâtului nu se află în proprietatea Municipiului G, că - a deținut un teren în zona D, i-a fost atribuit unul situate în zona A, că respectivul teren din- nu este menționat pe listele cu imobile ce pot fi acordate ca măsuri reparatorii.

Pe fondul cauzei, s-a arătat că s-a interpretat greșit obiectul acțiunii, nesolicitând acte din care să rezulte că Municipiul G este titularul dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu. A menționat că nu îi este necesar un contract de închiriere, fiind suficient că dreptul său de folosință este intabulat la.

În urma analizării probelor, prin decizia civilă nr. 13/20.01.2009 Tribunalul Galația respins ca nefondat apelul reclamantei reținând în esență faptul că terenul în discuție este al Primăriei municipiului G iar petenta a avut posesia o perioadă scurtă de timp.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta care a susținut că terenul acordat în compensare pârâtului - se află în zona A iar terenul a cărei restituire nu mai este posibilă se află în zona D, ceea ce atrage nelegalitatea Dispoziției nr. 3515/SR/2007.

Recursul de față este fondat pentru motivele pe care le vom arăta în continuare.

Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Galați reclamanta a invocat nulitatea absolută a Dispoziției nr. 3515/SR/2007 emisă de Primăria G motivat de faptul că terenul nu se află în proprietatea acestei instituții iar prin emiterea deciziei a fost prejudiciată întrucât acesta se află în folosința sa, drept înscris și în Cartea Funciară.

Pentru verificarea susținerilor reclamantei instanța de recurs a administrat proba cu acte pentru a constata dacă suprafața de teren atribuită pârâtului este în proprietatea Primăriei municipiului

În acest sens s-a depus la dosar copia sentinței civile nr. 270/24.01.1966 pronunțată de Tribunalul Popular al Raionului G din care rezultă că se trece în proprietatea statului un teren viran situat în G,-.

Din conținutul sentinței rezultă că imobilul a aparținut numitei fără a fi localizat în spațiu și fără a se face vorbire despre întinderea acestuia.

Reclamanta prin precizările aflate la fila 36 din dosarul nr-al Curții de APEL GALAȚI arată că terenul în discuție moștenit de de la părinții săi și era în suprafață de 139. însă atunci când aceasta încheie actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1310/1999 vinde suprafața de 450.

A mai susținut reclamanta că din planul releveu întocmit cu ocazia vânzării nu mai apare ca vecin la vest și este trecută care deținuse în proprietate imobilul de la nr. 17 până în anul 1997, când l-a înstrăinat.

În sprijinul susținerilor sale reclamanta a depus la dosar actele despre care a făcut vorbire și care, în opinia acesteia, ar dovedi faptul că terenul nu aparține pârâtei Primăria municipiului

Deși aceste susțineri au fost făcute încă de la instanța de fond, nu au fost verificate.

Apreciind că se impune administrarea și a altor probe, eventual efectuarea unei expertize tehnice de identificare a imobilului în discuție, care să verifice și susținerile reclamantei privind dreptul de proprietate asupra imobilului înainte de emiterea Dispoziției nr. 3515/SR/2007, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 pct. 5 Cod procedură civilă urmează să dispună casarea deciziei tribunalului și să trimită cauza spre rejudecare la această instanță.

Cu ocazia rejudecării, instanța de apel va verifica susținerile reclamantei prin prisma probelor administrate de aceasta, în sensul de a stabili dacă terenul în discuție este în proprietatea pârâtei Primăria municipiului

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul civil declarat de către reclamanta, domiciliată în G,-, - 2,. 20, împotriva deciziei civile nr. 13 din 20.01.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.

Casează decizia civilă nr. 13/20.01.2009 a Tribunalului Galați și trimite cauza spre rejudecare la această instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 06 Octombrie 2009.

Președinte,

- - -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

Red.GP/09.10.2009

decizie AP/12.10.2009

5 ex/12.10.2009

Fond: Judecătoria Galați: judecător

Apel: Tribunalul Galați: judecători -. -ta

Com. 3 ex/12.10.2009

-

- -

- Municipiul G prin Primar

Președinte:Viorica Mihai Secuianu
Judecători:Viorica Mihai Secuianu, George Popa, Irina

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Anulare act. Decizia 434/2009. Curtea de Apel Galati