Anulare act. Decizia 446/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-.
DECIZIA NR.446
Ședința publică din data de 19 mai 2009.
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Gherasim
JUDECĂTOR 3: Eliza Marin
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta, domiciliată în P,-, județul P împotriva deciziei civile nr. 525 din 21 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții domiciliat în B, str. -. -, nr. 10,.53, sector 1( fila 41 dosar fond) și în,-, județul P, domiciliată în B, Calea, nr. 44,. 91,.13, sector 6, domiciliată în P,-, - 5,.13, județul P, domiciliat în P, Intrarea, nr. 6, - 4,.15, județul P, Primăria Municipiului P, Primarul Municipiului ambii cu domiciliul în P, B-dul. -, nr. 2-4, județul P, intervenienta, domiciliată în P,-, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 12 mai 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta.
Curtea, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 19 mai 2009, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA,
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civila înregistrata cu nr.1678/105/13.03.2007 la Tribunalul Prahova, reclamanta a chemat in judecata pe paratii, Comisia Județeana de aplicarea a LG.10/2001 P, solicitând instanței caprin hotărârea ce o va pronunța, sa se constate nulitatea absoluta a Dispoziție nr.5315/31.05.2004 emisa de Primăria P si obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat ca in mod nelegal s-a restituit in natura prin Dispoziția sus-menționata pârâților, o parte din imobilul situat in P,-, jud.P, constând intr-un teren de 554. fără să se țină seama ca in baza Legii 112/1995 autoarei celor doi pârâți nu i s-a recunoscut dreptul la despăgubiri si nici nu s-a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra imobilului in litigiu.
La data de 03.04.2007, instanța având in vedere cererile părților, a dispus introducerea in cauza, in calitate de pârâți, a numiților Primăria Municipiului P și Primarul Municipiului P.
In ședința publica din 03.04.2007, paratul a formulat o întâmpinare prin care a invocat excepția necompetentei materiale a instanței in condițiile in care reclamanta are calitatea de terț in raport de dispoziția contestata, caz in care calea de atac împotriva dispoziției, nu este supusa procedurii Legii 10/2001, ci a dreptului comun.
La data de 29.05.2007, numita a formulat o cerere de intervenție in interes propriu, solicitând sa se constate nulitatea absoluta a Dispozițiilor nr.5315/2004 si 6533/2007 emise de către Primăria P si obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecata, motivându-se ca prin aceste dispoziții, i s-a încălcat dreptul de proprietate asupra imobilului situat in P,-, compus din corpul A de construcție si teren aferent si de folosința asupra parcelei de teren ce i-a fost închiriata in suprafața de 231,68.
Totodată, reclamanta si-a precizat si completat acțiunea solicitând introducerea in cauza a celorlalți moștenitori ai defunctei, respectiv, si constatarea nulității absolute a Dispoziției nr.6553/2007 care modifica Dispoziția nr.5315/2004.
Prin încheierea din 29.05.2007, s-a dispus introducerea in cauza in calitate de pârâți a numiților si.
La data de 18.09.2007, reclamanta a invocat excepția necompetentei materiale a instanței in condițiile in care temeiul juridic al acțiunii îl reprezintă disp.art.966-068 Cod civil, iar obiectul acțiunii vizează nulitatea absoluta a unor dispoziții, caz in care competenta aparține instanței de drept comun.
In ședința publica din data de 18.09.2007, instanța a încuviințat in principiu cererea de intervenție in interes propriu, a dispus introducerea in cauza in calitate de intervenienta a numitei si, a pus in discuția parților excepția necompetentei materiale, asupra căreia a rămas in pronunțare.
Prin sent.civ.nr.1170/18.09.2007 a Tribunalului Prahova, a fost admisa excepția necompetentei materiale a instanței si s-a dispus declinarea competentei de soluționare a acțiunii formulata de reclamanta si a cererii de intervenție formulata de intervenienta, împotriva paraților, in favoarea Judecătoriei Ploiești, motivându-se ca cererile formulate in prezenta cauza sunt supuse dispozițiilor dreptului comun, fiind introduse de terțe persoane si nicidecum de persoanele îndreptățite recunoscute prin Legii 10/2001, caz in care competenta aparține instanțelor de drept comun si nicidecum tribunalului.
Primindu-se dosarul la Judecătoria Ploiești, cauza a fost înregistrata cu nr.15393/281/17.10.2007.
Prin încheierea din 21.11.2007 a Judecătoriei Ploiești, a fost respinsa cererea de intervenție formulata de intervenienta, motivându-se ca aceasta nu are un interes actual in prezenta cauza.
La data de 15.01.2008, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Județene P de aplicare a Legii 10/2001, caz in care aceasta nu a mai figurat ca parte in prezenta cauza.
După administrarea probelor cu acte, interogatoriu, prin sent.civ.nr.3133/31.03.2008 a Judecătoriei Ploiești, a fost respinsa acțiunea formulata de reclamanta împotriva paraților ca neîntemeiata, fiind obligata reclamanta la 1000 lei cheltuieli de judecata către paratul si 500 lei cheltuieli de judecata către paratul, fiind respinsa cererea paratei privind acordarea cheltuielilor de judecata ca nedovedita.
S-a luat act ca ceilalți parați nu au solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție s-a reținut ca potrivit actelor de stare civila existente la dosar, certificatelor de moștenitor nr.2244/2001, 44/2001, 512/1982, 395/1966, 949/1967, 416/1966, 2198/1979, certificatului nr.584/2001, adreselor nr.-/2001, -/2003, 6872/2002, testamentului nr.795/2001, contractelor de vânzare-cumpărare nr.14474/1998, 1424/2001, de pe urma defunctei au rămas ca moștenitori parații persoane fizice din prezenta cauza, calitate in baza căreia acestora li s-a restituit in natura prin Dispozițiile nr.5315/2004 si 6533/2007, o parte din imobilul situat in P,-, având corpul B cu parter, etaj, mansarda, grup sanitar si terenul de 556,13. indiviz din 777,23. ținându-se seama de părțile înstrăinate din imobil, imobil ce a fost preluat abuziv de către stat de la fosta proprietara, în baza Decretului 92/1950, poziția nr.538.
De asemenea, s-a menționat ca in speța au fost respectate dispozițiile 10/2001 privind restituirea in natura a imobilului in litigiu, moștenitorilor fostului proprietar, caz in care reclamanta nu poate emite nicio pretenție in acest sens, mai ales că Decretul 92/1950 se înscrie in categoria actelor normative de preluare a imobilelor cu caracter abuziv.
In baza art.274 pr.civ. a fost obligata reclamanta la plata cheltuielilor de judecata de 1000 lei către paratul si 500 lei către paratul, reprezentant onorarii avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea in tot a sentinței in sensul admiterii acțiunii precizata si completata, motivându-se ca nu exista acte care sa ofere suficiente elemente de identificare a imobilului preluat si ca defuncta, au solicitat despăgubiri bănești, ținându-se seama de despăgubirile încasate de fosta proprietara la momentul preluării, de neprezentarea actelor de proprietate pentru imobil, de Hotărârea nr.550/1999 privind respingerea cererii formulata în baza Legii 112/1995, inexistenta actelor de proprietate pentru imobilul in litigiu.
In continuare, reclamanta a arătat că Decretul 92/1950 nu oferă niciun element de identificare pentru terenul aferent, pentru cele 3 apartamente preluate si nici documentația de urbanism existenta la data emiterii dispozițiilor contestate, neexistând foaie matricola, o schița a imobilului la data naționalizării, care sa permită identificarea acestuia, nefiind posibila punerea in posesie, intabularea si ca nu exista nicio mențiune cu privire la imobil in cuprinsul certificatelor de moștenitor emise de pe urma defuncților si succesorilor acestora.
Totodată, reclamanta menționat ca întinderea dreptului de proprietate, nu poate fi prezumata, restituirea in natura fiind imposibila de executat, chiar dacă Decretul 92/1950 este suficient pentru dovedirea proprietății si ca o parte din imobilul in litigiu a fost înstrăinat unor terțe persoane, ocazie cu care s-a constatat in urma măsurătorilor efectuate la intabulare, existenta unor discordante flagrante intre aceste măsurători si măsurătorile efectuate de Primăria P, îngrădindu-se dreptul de folosința a imobilelor cumpărate de actualii proprietari in urma restituirii.
La data de 19.05.2008 a declarat apel împotriva aceleiași sentințe si a încheierii din 21.11.2007, intervenienta, criticându-le pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitându-se admiterea apelului, trimiterea cauzei spre rejudecare, motivându-se ca in mod greșit s-a respins cererea de intervenție atât timp cat cele doua dispoziții îi încalcă interesele, drepturile in calitate de proprietara, a corpului A si a terenului de 184,24. si a formulat cerere pentru cumpărarea diferenței de teren asupra căreia are contract de închiriere, având un interes actual pentru buna folosire a imobilului, fiindu-i înlăturat dreptul de a cumpăra terenul in urma emiterii dispozițiilor.
De asemenea, intervenienta a menționat ca parcela restituita de 556,13. conform adresei nr.-/2004, constituie o parcela construibila, având un interes actual, real, legitim, atât timp cat i se încalcă dreptul de folosința asupra construcției cumpărate, datorita deschiderii foarte mici, devenind neconstruibilă si i se încalcă si dreptul de coindivizara, fiind imposibila restituirea in natura a terenului, foștilor proprietari.
In continuare, intervenienta a precizat ca deși prin Dispoziția nr.6533/2007 i se creează un drum de trecere, acesta este mult mai mic, încălcându-i-se dreptul de a opta sau nu pentru ieșirea din indiviziune, fiind prejudiciata si ca exista posibilitatea cumpărării terenului pentru deschiderea unui muzeu, in interes public, mai ales ca nu au fost analizate toate probele existente la dosar.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrata cu nr.15393/281/12.08.2008.
La data de 09.09.2008, pârâții Primăria P și Primarul Municipiului P, au formulat o întâmpinare, solicitând respingerea apelurilor, în condițiile in care restituirea imobilului rămas liber, s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale ale 10/2001. Prin decizia civilă nr. 525/21 octombrie 2008, tribunalul a respins apelurile declarate de apelanta reclamanta, precum și de apelanta intervenienta, împotriva sentinței civile nr.3133/31.03.2008 pronunțata de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații parați, PRIMARIA MUNICIPIULUI si PRIMARUL MUNICIPIULUI P, ca nefondate.
Au fost obligate apelantele în solidar, la 1000 lei cheltuieli de judecata către intimații, si la 1000 lei cheltuieli de judecata către intimata.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că, prin sent.civ.nr.10857/14.10.1997 a Judecătoriei Ploiești, rămasa definitiva prin neapelare, a fost respinsa plângerea formulata de numita împotriva Comisiei Județene P de aplicare a Legii 112/1995, Consiliului Județean P, Consiliului Local P privind Hotărârea nr.550/11.06.1997, hotărâre prin care i s-a respins acesteia cererea referitoare la plata despăgubirilor pentru imobilul situat in P,-, jud.P, reținându-se ca nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului sus-menționat de către.
In baza contractului de vânzare-cumpărare nr.1474/1998, SC SA a înstrăinat intervenientei, imobilul situat in P,-, constând intr-un apartament cu 4 camere si dependințe, in timp ce potrivit cererii nr.2089/1996, actului adițional la contractul de închiriere nr.26340/1999, contractului de închiriere nr.26340/08.07.1999, Consiliul Local P, i-a închiriat reclamantei, inițial, pe o durata de 5 ani, termen prelungit ulterior pe încă 5 ani, respectiv 22.04.2004 - 22.04.2009, imobilul situat in P,-, compus dintr-un apartament cu 3 camere și dependințe, pe care a solicitat sa-l cumpere în baza Legii 112/1995 la 29.03.1996.
Conform Dispozițiilor nr.5315/31.05.2004 si 6533/13.03.2007 emise de Primăria P, s-a constatat dreptul pârâților, de a beneficia de masuri reparatorii prevăzute de 10/2001 in calitate de moștenitori ai defunctei si s-a dispus restituirea in natura către aceștia, a unei părți din imobilul situat in P,- compus din corpul B, cu parter, etaj-mansarda, grup sanitar si terenul de 463,69. indiviz din 777,23. teren ce a fost grevat de o servitute de trecere in favoarea proprietarilor construcțiilor înstrăinate.
Potrivit certificatelor de moștenitor nr.2244/2001, 44/2001, 512/1982, 395/1966, 949/1967, 416/1966, 2198/1979, certificatelor nr.584/2001, din 04.08.1937, adreselor nr.-/2002, -/2003, 6872/2002, existent la dosar, actelor de stare civila depuse la dosar, testamentului nr.795/2001 numiții G, au figurat inscrisi in evidentele fiscale, cu imobilul situat in P,-, în perioada 1948-1950, insa, in baza 92/1950 s-ar fi preluat de către stat, de la, 3 apartamente situate in P,-, astfel încât de pe urma celor 4 defuncți sus-menționați, au rămas ca moștenitori pârâții persoane-fizice din prezenta cauza, in calitate de moștenitori legali si, respectiv testamentari.
Prin contractele de închiriere nr.26338/1999 si 24340/1999, Consiliul Local Paî nchiriat numitului G, imobilul situat in P,-, având o camera si dependințe, pentru perioada 08.04.1999-08.04.2004 si reclamantei 3 camere si dependințe din imobilul sus-menționat, pentru perioada 08.04.1999-08.04.2004 si un teren de 490. in timp ce in baza contractului de vânzare-cumpărare nr.1421/1998, SC SA a înstrăinat numitei, imobilul situat in P,-, având o camera și dependințe.
In baza contractului de închiriere nr.-/07.09.2004, Consiliul Local Paî nchiriat numitei pe o durata de 3 ani, respectiv 27.07.2004- 26.07.2007, o parcela de teren de 231,68. situata in P,-, reprezentând curtea imobilului.
Disp.art.1, 2 lit.a, i din Legea 10/2001 modificata, stipulează ca imobilele preluate abuziv de către stat de la foștii proprietari, se restituie in natura, acestora din urma sau moștenitorilor lor, iar in cazul in care restituirea in natura nu este posibila, se acorda masuri reparatorii prin echivalent, astfel încât prin imobile preluate abuziv, se înțeleg si imobilele naționalizate prin Decretul 92/1950, 119/1948 si orice alte acte normative de naționalizare, precum si imobilele preluate fără titlu valabil, fără respectarea dispozițiilor legale in vigoare la data preluării, fără temei legal, prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat.
Așadar, din analiza probelor administrate in cauza, rezulta ca numiții G, au figurat înscriși in evidentele fiscale, in calitate de proprietar, cu imobilul situat in P,-, in perioada 1948-1950, iar în urma aplicării Decretului 92/1950 s-au preluat de la, un număr de 3 apartamente situate in P,-, astfel încât in baza 10/2001, s-a dispus restituirea in natura către moștenitorii defunctei, respectiv pârâților persoane fizice din prezenta cauza, a unei părți din imobilul rămas liber în urma înstrăinărilor efectuate, situat in P,-, constând in corpul B, cu parter, etaj-mansarda, grup sanitar si terenul de 463,69. indiviz din 777,23. grevat cu un drept de trecere, restul imobilului nefiind liber, considerându-se ca imobilul a fost preluat abuziv de către stat prin Decretul 92/1950 de la foștii proprietari, caz in care moștenitorii acestora, sunt îndreptații la restituirea in natura a imobilului in litigiu.
Ca atare, atât timp cat autorii pârâților persoane fizice au figurat înscriși in evidentele fiscale cu întreg imobilul situat in P,-, având construcții si teren de 777,23. preluat de către stat in urma aplicării 92/1950 din care in prezent, numai o parte din acest imobil este libera, nefăcând obiectul unor înstrăinări, iar reclamanta și intervenienta nu au niciun drept de proprietate asupra părții din imobil rămasa libera, deținând cu titlu de chiriașe diferite parcele de teren de 231,68. si 490. înseamnă ca in mod legal s-a dispus restituirea in natura a părții de imobil ramase neînstrăinata si, deci, libera, ce a aparținut foștilor proprietari, in favoarea pârâților persoane fizice, deoarece în urma aplicării Decretului 92/1950 a avut loc o preluare a întregului imobil si ca acest act normativ face parte din categoria actelor normative cu caracter abuziv, urmărindu-se deposedarea foștilor proprietari de imobilele lor.
Ori, in condițiile in care preluarea s-a făcut in baza Decretului 92/1950 a întregului imobil in litigiu si aceasta preluare a avut un caracter abuziv, înseamnă ca in mod legal au fost emise Dispozițiile nr.5315/2004 si 6533/2007 privind restituirea in natura a unei părți din imobilul in litigiu, mai ales ca in urma modificărilor aduse prin Legea 247/2005, Legea 10/2001, este obligatorie în măsura in care imobilul este liber, restituirea în natură a părții rămase libera si stabilirea despăgubirilor cu caracter accesoriu, numai in cazul imposibilității restituirii in natura a imobilelor.
Faptul ca prin sent.civ.nr.10857/1997 a fost respinsa contestația în baza Legii 112/1995 pe motiv ca nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate al defunctei asupra imobilului in litigiu și că în cuprinsul anexei la 92/1950 se menționează ca s-au preluat de la 3 apartamente, nu înseamnă în mod automat că pârâții persoane fizice nu au dreptul la restituirea in natura a imobilului in litigiu si ca acesta nu ar fi aparținut foștilor proprietari, întrucât pe de o parte, sentința sus-menționata a vizat soluționarea unei plângeri formulata in baza Legii 112/1995 si nicidecum a Legii 10/2001, iar pe de alta parte, actele existente la dosar atesta preluarea întregului imobil de la foștii proprietari, cu sau fără titlu.
Astfel, in mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt si a respins acțiunea ca neîntemeiata, constatând ca au fost respectate condițiile prev.de art.1, 2 lit.a, i si urm. din 10/2001, in ceea ce privește emiterea celor doua dispoziții contestate.
Motivele invocate de către reclamanta conform cărora nu exista acte care sa ofere suficiente elemente de identificare a imobilului preluat și că defuncta, au solicitat despăgubiri bănești, ținându-se seama de despăgubirile încasate de fosta proprietara la momentul preluării, de neprezentarea actelor de proprietate pentru imobil, de Hotărârea nr.550/1999 privind respingerea cererii formulată în baza Legii 112/1995, inexistenta actelor de proprietate pentru imobilul in litigiu, sunt nefondate deoarece pe de o parte, pentru restituirea in natura, nu este necesar sa existe elemente de identificare a imobilului, fiind suficient amplasamentul acestuia, iar pe de alta parte, împrejurările sus-menționate, nu înlătura obligația unității deținătoare de a restitui imobilul in natura, existând acte privind deținerea in proprietate a acestuia de către autorii pârâților persoane fizice la momentul preluării.
Apărările reclamantei în sensul ca Decretul 92/1950 nu oferă niciun element de identificare pentru terenul aferent, pentru cele 3 apartamente preluate si nici documentația de urbanism existenta la data emiterii dispozițiilor contestate, neexistând foaie matricola, o schiță a imobilului la data naționalizării, care să permită identificarea acestuia, nefiind posibila punerea in posesie, intabularea si ca nu exista nicio mențiune cu privire la imobil in cuprinsul certificatelor de moștenitor emise de pe urma defuncților si succesorilor acestora nu pot fi avute in vedere întrucât, actele sus-menționate nu reprezintă impedimente la restituirea in natura a imobilului si nu dovedesc inexistenta dreptului de proprietate al moștenitorilor foștilor proprietari, cu privire la imobil, fiind simple stări de fapt.
De altfel, certificatele de moștenitor existente la dosar, atesta calitatea de moștenitori ai pârâților persoane fizice si nicidecum dreptul de proprietate al defuncților asupra imobilului in litigiu, componenta masei succesorale făcându-se prin orice mijloc de proba, nu numai prin certificatul de moștenitor.
Susținerile reclamantei conform cărora întinderea dreptului de proprietate, nu putea fi prezumată, restituirea în natură fiind imposibilă de executat, chiar dacă Decretul 92/1950 este suficient pentru dovedirea proprietății si ca o parte din imobilul in litigiu a fost înstrăinat unor terțe persoane, ocazie cu care s-a constatat in urma măsurătorilor efectuate la intabulare, existenta unor discordante flagrante intre aceste măsurători si măsurătorile efectuate de Primăria P, îngrădindu-se dreptul de folosința a imobilelor cumpărate de actualii proprietari in urma restituirii nu au relevanta in cauza deoarece, la aplicarea Legii 10/2001, se tine seama de modalitatea de preluare a imobilului, de drepturile persoanelor îndreptățite si nicidecum de împrejurările sus-menționate.
Mai mult chiar, existenta unui drept de folosința in favoarea reclamantei asupra unei parcele din terenul in litigiu, nu constituie un impediment la restituirea in natura a imobilului rămas liber in urma înstrăinărilor efectuate, nefiind recunoscut in favoarea actualilor proprietari ai construcțiilor înstrăinate, un asemenea drept, în baza Legii 10/2001, mai ales ca prin restituirea imobilului in litigiu foștilor proprietari, s-a respectat dreptul de proprietate al reclamantei asupra construcției ce i-a fost înstrăinata.
Criticile intervenientei în sensul că în mod greșit s-a respins cererea de intervenție atât timp cât cele doua dispoziții îi încălca interesele, drepturile in calitate de proprietara, a corpului A si a terenului de 184,24. si a formulat cerere pentru cumpărarea diferenței de teren asupra căreia are contract de închiriere, având un interes actual pentru buna folosire a imobilului, fiindu-i înlăturat dreptul de a cumpăra terenul in urma emiterii dispozițiilor sunt neîntemeiate deoarece prin respingerea cererii de intervenție, nu i s-a încălcat niciun drept, aceasta neavând un drept de proprietate asupra imobilului restituit, iar formularea unei cereri de cumpărare a unei părți din terenul restituit, nu instituie in favoarea acesteia dreptul de a solicita desființarea dispozițiilor contestate.
Afirmațiile intervenientei conform cărora parcela restituita de 556,13. conform adresei nr.-/2004, constituie o parcela construibilă, având un interes actual, real, legitim, atât timp cat i se încălca dreptul de folosința asupra construcției cumpărate, datorita deschiderii foarte mici, devenind neconstruibilă și i se încălca si dreptul de coindivizara, fiind imposibila restituirea in natura a terenului, foștilor proprietari nu pot fi avute in vedere întrucât, toate aceste împrejurări, reprezintă simple stări de fapt și nu înlătură dreptul moștenitorilor foștilor proprietari la restituirea in natura a imobilului rămas liber, mai ales ca 10/2001 vizează respectarea dreptului de proprietate a foștilor proprietari si nicidecum dreptul de folosința al terților.
Motivele invocate de către intervenienta potrivit cărora deși prin Dispoziția nr.6533/2007 i se creează un drum de trecere, acesta este mult mai mic, încălcându-i-se dreptul de a opta sau nu pentru ieșirea din indiviziune, fiind prejudiciata si ca exista posibilitatea cumpărării terenului pentru deschiderea unui muzeu, in interes public, mai ales ca nu au fost analizate toate probele existente la dosar sunt nefondate deoarece în speța, se analizeaza respectarea sau nerespectarea dispozițiilor 10/2001 cu privire la restituirea sau nerestituirea in natura a imobilului in litigiu si nicidecum drepturile și împrejurările invocate de către intervenienta, care exced de altfel cauzei.
Împotriva acestei decizii a formulat în termen legal recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel, critică decizia civilă nr. 525/21 oct. 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova și sentința civilă nr. 3133/31 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești pe care le apreciază ca fiind nelegale, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin acțiunea introductivă s-a solicitat constatarea nulității absolute a Dispoziției nr. 5315/2004 și nr. 7533/2007 emise de Primăria Municipiului P, întrucât consideră fraudă la lege, în speță art. 22 din Legea 10/2001 și Legea nr. 50/1994, acele dispoziții care statuează condițiile pentru ca o parcelă de teren să poată fi considerată construibilă. Susține avocat că recurenta a pornit de la rațiunea că nu se poate face o aplicare a unei legi încălcând dispozițiile altor legi sau dispoziții din Legea Specială cum este Legea 10/2001 și să creeze o situație reparatorie pentru o persoană încălcând drepturile altor persoane.
În înțelesul art. 22 din Legea 10/2001 notificarea trebuie însoțită de acte de proprietate. Toate actele prezentate de beneficiarii celor două dispoziții atacate sunt acte cu mențiuni declarative. Proprietatea cu toate atributele ei și identificată corect produce efecte juridice în circuitul civil, dovadă și faptul că, cererea de intabulare a beneficiarilor celor două dispoziții atacate, pentru dreptul de proprietate stabilite, a fost respinsă la cadastru pe motiv că, s-ar face o suprapunere cu alt număr cadastral, respectiv cel alocat intervenientei intimate.
Din punctul de vedere al recurentei-reclamante, Decretul de naționalizare face dovada că, au fost preluate trei apartamente, dar, nu oferă nici un element de identificare cu privire la numărul de camere, suprafața construită, construcții tip Corp "A" și Corp "B", teren aferent și vecinătăți.
Instanța de apel tratând cauza ca pe o contestație întemeiată pe Legea 10/2001 s-a rezumat la argumentul că, la aplicarea Legii 10/2001, se ține seama numai de modalitatea de preluare al imobilului și drepturile persoanelor îndreptățite în temeiul acestei legi. Nu s-a analizat în nici un fel drepturile reclamantei. Instanța de apel a considerat o simplă stare de fapt - faptul că intervenienta are imobilul principal în proprietate, cu terenul de sub acesta, teren care are o deschidere la stradă de 5 metri lungime, ceea ce prin restituirea în natură a suprafeței de 463,69 mp devine o parcelă neconstruibilă în proprietatea familiei " ".
Tot instanța de apel a considerat tot o simplă stare de fapt - faptul că recurenta locuiește în imobilul din P,- din anul 1967 în calitate de chiriașă, faptul că aceasta a solicitat cumpărarea acestui spațiu odată cu intervenienta și, celor două din urmă fiindu-le acceptată cererea, iar recurentei respinsă.
Recurenta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, în sensul că în opinia sa, instanța de apel a schimbat înțelesul lămurit al acțiunii, întrucât după cum a reținut în pagina 8 din Decizia nr. 525/2008, în speță s-a analizat respectarea sau nerespectarea dispozițiilor Legii 10/2001 cu privire la restituirea sau nerestituirea în natură a imobilului în litigiu și nicidecum drepturile și împrejurările invocate de intervenient.
Din punctul de vedere al recurentei, instanța trebuia să se aplece asupra drepturilor și intereselor noastre și asupra cauzelor de nulitate absolută invocate. Nu există foaie matricolă a imobilului și nici o schiță de plan de la momentul naționalizării imobilului în litigiu. În toate certificatele de moștenitor depuse la dosar de pe urma defuncților și a urmașilor acestora, nu există nicio mențiune despre imobilul din-, atunci când se declară masa bunurilor succesorale.
Mai arată recurenta că, atât cât și, au solicitat despăgubiri bănești, ceea ce din punctul de vedere al recurentei-reclamante crea o situație mai corectă pentru toate părțile, inclusiv pentru cei care au cumpărat și care au nevoie de teren aferent construcțiilor cumpărate pentru buna utilizare a acestora.
. dreptului de proprietate nu poate fi prezumată iar pentru acest motiv, restituirea în natură este imposibilă.
Dispoziția nr. 6533/2007 cuprinde acte și suprafețe de teren identificate încălcând dreptul de opțiune de a ieși sau nu din indiviziune a părților aflate în indiviziune.
La dosar s-a depus o expertiză tehnică de specialitate " extrajudiciară" din care rezultă că imobilul în litigiu este " un imobil izolat".
A solicitat admiterea recursului, modificarea celor două hotărâri atacate și pe cale de consecință admiterea acțiunii principale, anularea celor două Dispoziții emise de Primăria Municipiului Cu cheltuieli de judecată în fond, apel și recurs.
Curtea, examinând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului dar și a normelor legale incidente în soluționarea cauzei, conform art. 304 rap. la art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Cu privire la critica întemeiată pe art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, curtea va aprecia că ambele instanțe au interpretat corect în baza probelor administrate, actele normative în vigoare, în succesiunea lor, la data când au constatat dreptul pârâților, de a beneficia de măsuri reperatorii prevăzute de Legea 10/2001, în calitate de moștenitori ai defunctei, și au dispus restituirea în natură către aceștia a unei părți din imobilul situat în P,-, județul P, compus din Corpul "B", cu parter și etaj-mansardă, grup sanitar și terenul de 463,69 mp indiviz din 777,23 mp, teren ce a fost grevat de o servitute de trecere în favoarea proprietarilor construcțiilor înstrăinate.
În niciun caz nu poate fi vorba de o fraudare a legii, întrucât legea specială /2001, modificată a fost interpretată și aplicată strict în litera ei de cele două instanțe, adică art. 1,2 lit. a,i din Legea 10/2001, în ceea ce privește emiterea celor două dispoziții contestate.
Rezultă indubitabil, din actele de la dosar că, moștenitorii foștilor proprietari au dobândit această calitate, iar conform Legii 10/2001, în speță nu există niciun impediment la restituire a imobilului.
Cert este că preluarea imobilului în litigiu s-a făcut în baza Decretului 92/1950, cu caracter abuziv ceea ce conferă legalitate dispozițiilor emise privind restituirea în natură( nr. 5315/2004 și 6533/2007).
La aplicarea Legii 10/2001 se ține seama de modalitatea de preluare a imobilului și de drepturile persoanelor îndreptățite la restituirea acestora în natură, atunci când este posibil, conform art. 23 din Legea 10/2001.
Critica adusă cu privire la încălcarea art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă în sensul că instanța de apel a schimbat înțelesul acțiunii nu poate fi reținută ca fiind întemeiată întrucât, pe de o parte, în speță nu poate fi vorba de Legea 50/1991, care de altfel nu a fost încălcată, iar pe de altă parte, în apel acest aspect nu a constituit motiv pe care să-l fi avut în vedere instanța investită, așa încât acum în recurs, partea oricum nu mai poate invoca această împrejurare.
Concluzionând, cele două hotărâri au dat eficiență Legii 10/2001 modificată și completată, prezentul litigiu intrând, fără discuție sub incidența acestei legi.
Toți pârâții au făcut dovada că sunt moștenitorii autorilor lor, care au fost proprietarii imobilelor de care au fost deposedați abuziv prin Decretul 92/1950 așa încât dispozițiile de restituire în natură sunt legale, mai ales că în urma modificărilor aduse prin Legea 247/2005, Legea 10/2001 este obligatoriu, în măsura în care imobilul este liber să fie restituit în natură, a părții rămase libere, iar stabilirea despăgubirilor cu caracter accesoriu, numai în cazul când restituirea în natură a imobilelor este imposibilă.
Implicit și recurenta recunoaște calitatea de persoane îndreptățite a intimaților în a beneficia de Legea 10/2001 dar numai cu privire la restul imobilului, mai puțin partea pe care aceasta o ocupă cu chirie în prezent, prin urmare înțelege că sunt moștenitorii autorilor lor care au fost proprietarii imobilelor preluate abuziv de către stat.
Pentru cele ce preced, curtea va respinge ca nefondat recursul conform art. 304 rap. la art. 312 alin.1 Cod procedură civilă.
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă va obliga recurenta la cheltuieli de judecată: 1000 lei față de intimații și; 500 lei către intimata și 700 lei față de intimata.
Pentru aceste motive
In numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta, domiciliată în P,-, județul P împotriva deciziei civile nr. 525 din 21 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții domiciliat în B, str. -. -, nr. 10,.53, sector 1( fila 41 dosar fond) și în,-, județul P, domiciliată în B, Calea, nr. 44,. 91,.13, sector 6, domiciliată în P,-, - 5,.13, județul P, domiciliat în P, Intrarea, nr. 6, - 4,.15, județul P, Primăria Municipiului P, Primarul Municipiului ambii cu domiciliul în P, B-dul. -, nr. 2-4, județul P, intervenienta, domiciliată în P,-, județul P, ca nefondat.
Obligă recurenta -reclamantă la plata sumei de 2200 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, astfel: 1000 lei către intimații și; 700 lei către intimata și 500 lei către intimata.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 mai 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./
Tehnored./grefier
2 ex./ 20 mai 2009.
f-- Judecătoria Ploiești
a-- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Elisabeta Gherasim, Eliza Marin
