Anulare act. Decizia 455/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 455
Ședința publică de la 20 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 2: Dan Spânu
JUDECĂTOR 3: Emilian Lupean
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 501 din data de 12 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr- și a sentinței civile nr. 960 din data de 23 octombrie 2006, pronunțată de Judecătoria Horezu în dosar nr. 438/2006, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC H, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta reclamantă asistată de avocat și intimata pârâtă SC H prin avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Avocat, pentru recurenta reclamantă, susține că cele două hotărâri au fost date cu aplicarea greșită a legii dar cu motivare diferită.
Arată că prima instanță a fost investită cu o acțiune în constatarea nulității absolute întemeiată pe dispozițiile art. 948 cod civil raportat la art. 50 din Legea 247/2005, iar în apel prin precizarea făcută de apărător acțiunea se întemeiază pe dispozițiile art. 948 Cod civil; instanța de apel reținând astfel că s-a schimbat obiectul cererii de chemare în judecată. În opinia sa acțiunea trebuie calificată de motivarea în fapt și nu de cea în drept.
Se susține că autorul reclamantei nu și-a exprimat valabil consimțământul la încheierea actului de vânzare cumpărare, acesta reprezentând un motiv de nulitate absolută.
A pus concluzii de admitere a recursului, casare a ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, fără cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimata pârâtă SC H, susține că instanța de apel a soluționat cauza în limitele cu care a fost investită.
Avându-se în vedere precizarea făcută în ședința publică din data de 17 aprilie 2008, referitor la faptul că acțiunea se întemeiază pe dispozițiile art. 948 Cod civil, se arată că nu este posibil ca acțiunea cu care a fost investită instanța să fie formulată pe două căi diferite, atât pe dreptul comun cât și pe dispozițiile Legii 10/2001.
Se susține că din modul de redactare al acțiunii și din susținerile reclamantei a rezultat faptul că aceasta a ales calea dreptului comun în soluționarea cererii sale.
Arată că viciul de consimțământ al violenței atrage sancțiunea nulității relative.
Apărătorul intimatei pârâte depune concluzii scrise în raport de care solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea civilă adresată Judecătoriei Horezu, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta H, pentru ca prin sentința ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr.3374/214.11.1972.
În motivarea acțiunii a arătat că autorul Marcea G, a cărui unică moștenitoare este reclamanta, a înstrăinat proprietatea sa constând din construcții și teren, amplasate în localitatea H,-, județul V, Cooperativei "Întreținerea", contractul de vânzare-cumpărare fiind încheiat prin vicierea voinței autorului său, în mod forțat, sub imperiul violenței.
Că autorul său a fost inclus în categoria "chiaburi" și în timpul regimului comunist a fost forțat să închirieze sau să înstrăineze mai multe imobile proprietatea sa, fiind amenințat cu confiscarea acestora, în caz de refuz.
Au fost invocate în drept dispozițiile art.948 Cod civil raportat la art.50 din Legea nr.10/2001.
Pârâta Haf ormulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției de litispendență și trimiterea dosarului la Tribunalul Vâlcea, deoarece pe rolul acestei instanțe se află o cerere prin care reclamanta a solicitat restituirea imobilului în natură, în baza Legii nr.10/2001.
S-a mai invocat prin întâmpinare excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Horezu, precum și excepția prescripției dreptului la acțiune, pe motiv că potrivit dispozițiilor art.45 alin.1 și 5 din Legea nr.10/2001, acțiunea trebuia formulată în termen de un an.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, pe motiv că autorul reclamantei a uzat de dreptul său de proprietate și anterior înstrăinării existând contracte de închiriere din 1949 până în 1972, iar reclamanta a cumpărat la licitație publică o parte din imobil, la data de 01.07.2005.
Prin sentința civilă nr.960 din 23.10.2006 Judecătoria Horezua respins acțiunea formulată de reclamantă, ca prescrisă.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut și motivat că lipsa consimțământului la încheierea unui act este sancționată cu nulitatea relativă a actului și că o astfel de acțiune este supusă termenului de prescripție, prevăzut de dispozițiile art.9 din Decretul nr.167/1958, potrivit cărora, prescripția dreptului la acțiune în anularea unui act juridic pentru violență începe să curgă de la data când aceasta a încetat, iar pentru acțiunile având ca obiect anularea unor acte ce au fost făcute sub presiunea regimului comunist, momentul în care violența a înceta, este decembrie 1989.
S-a mai reținut că, în speță, fiind vorba despre anularea unui act încheiat sub presiunea regimului comunist, termenul de prescripție a fost împlinit în 1989 iar acțiunea reclamantei trebuia introdusă în termen de trei ani de la această dată, însă reclamanta a formulat-o în anul 2006.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca netemeinică și nelegală, pe motiv că instanța de fond a făcut o interpretare greșită a legii, soluționând cauza pe excepție, în raport de dispozițiile art.948 Cod civil, deși acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr.10/2001.
După înregistrarea cauzei la Tribunalul Gorj, reclamanta și-a precizat calea de atac, în raport de dispozițiile art.282 Cod pr. civilă, ca fiind apel și a depus la dosar motivele apelului care se referă la nelegalitatea și netemeinicia sentinței.
S-a susținut că în mod eronat instanța a calificat acțiunea ca fiind o simplă cerere de anulare a unui act juridic pentru viciu de consimțământ, deoarece, în realitate, este vorba de o acțiune întemeiată pe dispozițiile art.50 din Legea nr.10/2001, care este supusă termenului special de prescripție, termen ce începe să curgă de la data ultimei modificări a Legii nr.10/2001, care a fost în iulie 2005.
În această situație, nu se poate pune problema prescripției dreptului la acțiune pe motiv că a fost formulată la 16.02.2006, deoarece reclamanta și-a îndeplinit anterior obligația de a notifica pârâta în vederea restituirii în natură a imobilului.
Intimata Haf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, în principal, pentru faptul că prin motivele de apel reclamanta încearcă să modifice obiectul și cauza depusă judecății, încălcând dispozițiile art.294 Cod pr. civilă.
Prin decizia civilă nr. 501 din 12 decembrie 2007, pronunțată în dosarul nr-, s-a respins apelul declarat de apelanta reclamantă, ca nefondat.
Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că instanța de fond a aplicat corect dispozițiile art. 9 din Decretul nr.167/1958 în privința restricției dreptului la acțiune, în condițiile în care acțiunea a fost introdusă de reclamantă în februarie 2006, cu depășirea termenului de 3 ani de la data încetării violenței.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs s-a susținut că în mod nejustificat instanțele nu au identificat obiectul și cauza cererii de chemare în judecată, ceea ce a determinat soluționarea cauzei pe un alt temei juridic, echivalent cu necercetarea fondului, în condițiile în care în cauză s-a dovedit că titlul în baza căruia a fost preluat imobilul în litigiu nu este valabil, fiind încheiat prin fraudarea legii.
S-a arătat că prima instanță a fost investită cu o acțiune în constatarea nulității absolute întemeiată pe dispozițiile art. 948 Cod civil, raportat la art. 50 din Legea nr.247/2005, invocându-se preluarea imobilului prin violență morală destructivă de voință, ceea ce atrage sancțiunea nulității absolute a acestui act.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.304 pct. 9 Cod pr. civilă.
Recursul se va admite, pentru următoarele considerente:
Examinând decizia atacată în raport de motivele de recurs, se constată că hotărârea s-a pronunțat cu aplicarea greșită a legii, nefiind respectat cadrul procesual determinat de reclamantă prin cererea de chemare în judecată.
În raport de prevederile art. 948 Cod civil, condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt: capacitatea de a contracta; consimțământul valabil al părții ce se obligă; un obiect determinat și o cauză licită.
Lipsa uneia dintre aceste condiții, la încheierea convenției, atrage aplicarea sancțiunii nulității absolute.
Prin acțiunea formulată de reclamantă s-a solicitat a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare, autentificat sub nr.3374 din 24 noiembrie 1972, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 948 Cod civil, raportat la art. 50 din Legea nr.10/2001, modificată și completată prin Legea nr.247/2005.
În ședința publică din 17 aprilie 2006, prin încheierea de ședință ce a fost pronunțată, s-a consemnat că apărătorul reclamantei a precizat că " prezenta cauză este întemeiată pe dispozițiile art.948 Cod civil, și nu pe dispozițiile Legii nr.10/2001, modificată și completată".
Atât în concluziile orale formulate de apărătorul reclamantei și consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 9 octombrie 2006, cât și în concluziile scrise formulate de reclamantă prin apărător, s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare, autentificat sub nr.3374 din 24 noiembrie 1972, invocându-se violența exercitată de autorități asupra autorului în vederea încheierii acestui act, precizându-se că prin acțiune nu s-a solicitat anularea actului juridic, pentru a fi incidentă prescripția dreptului la acțiune.
Examinând considerentele deciziei atacate și considerentele sentinței de fond, se constată că instanțele nu au cercetat fondul cauzei în raport de obiectul acțiunii în constatarea nulității absolute formulată de reclamantă, cu toate că în drept s-au invocat prevederile art. 948 Cod civil în privința lipsei consimțământului valabil al autorului reclamantei.
Față de considerentele expuse, constatând că neexaminarea acțiunii în raport de obiectul acesteia, așa cum a fost formulat de reclamantă echivalează cu necercetarea fondului cauzei, în raport de art. 312 alin. 5 Cod pr. civilă urmează a se admite recursul, a se casa decizia civilă atacată și sentința de fond, și a se trimite cauza pentru rejudecare la Judecătoria Horezu, urmând a se avea în vedere și celelalte critici din recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 501 din data de 12 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr- și a sentinței civile nr. 960 din data de 23 octombrie 2006, pronunțată de Judecătoria Horezu în dosar nr. 438/2006, în contradictoriu cu intimata pârâtă
Casează ambele hotărâri și trimite cauza pentru rejudecare la Judecătoria Horezu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Judec.-
Tehn./4 ex.
29.05.2008
Jud.apel
Jud.fond
Președinte:Alexandrina MaricaJudecători:Alexandrina Marica, Dan Spânu, Emilian Lupean
