Anulare act. Decizia 4561/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(1857/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4561/
Ședința publică din data de 18 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulate de recurentul reclamant, împotriva sentinței civile nr.52 din 21 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Călărași Secția Civilă în dosarul nr-(3084/C/2008), în contradictoriu cu intimatul pârât MINISTERUL APĂRĂRII pentru 01263 Târgoviște, având ca obiect - anulare ordin încetare contract de angajare.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 11.06.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 18.06.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.52 din 21.01.209 pronunțată în dosarul nr- de către Tribunalul Călărași - Secția civilă - s-a dispus respingerea cererii formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL APĂRĂRII.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că reclamantul s-a angajat militar la 01438 C pe bază de contract de muncă la data de 01.11.1990, iar la data intrării în vigoare a Legii nr.348/2006 privind statutul soldaților și gradaților, reclamantul se afla în derularea unui contract de angajare valabil până la data de 01.11.2007 la 02445.
La data de 01.07.2007, reclamantul a fost preluat de către 01402 Târgoviște, transformată, ulterior prin reorganizare în 01263 Târgoviște.
În aceste condiții, între părți, s-a încheiat contractul de angajare nr.292/01.12.2007, pentru o perioadă de 3 ani, în perioada 01.12.2007-30.11.2010, conform căruia reclamantul avea calitatea de gradat voluntar, angajat pe funcția de șef depozit 01522 C, unitate subordonată 01263 Târgoviște.
Prin Ordinul șefului 01263 Târgoviște nr. 28 din 17.10.2007 se dispune trecerea în rezervă din oficiu a reclamantului, ca urmare a împlinirii limitei de vârstă în serviciu de 40 de ani, în baza art. 45 alin. (1) din Legea nr.384/2006 și art. 44 din Ordinul Ministrului Apărării nr. 64/2008 privind aprobarea Instrucțiunilor pentru aplicarea Legii nr.384/2006.
Tribunalul a reținut că potrivit art. 35 alin. (2) din Legea nr.384 /2006 " maximă de vârstă până la care soldații sau gradații pot fi menținuți în activitate se stabilește prin ordin al ministrului apărării, dar nu poate depăși 40 de ani".
Din interpretarea dispozițiilor legale rezultă că limita maximă de vârstă în serviciu a soldaților și gradaților este 40 de ani. Prin ordin a ministrului apărării se poate stabili o vârstă maximă mai mică de 40 de ani, ceea ce nu este cazul în speța de față.
Tribunalul reținând că reclamantul a fost trecut în rezervă la vârsta maximă stabilită de lege, respectiv de 40 de ani.
Prin urmare încetarea contractului de angajare al reclamantului a survenit de drept, cu respectarea de către angajator a prevederilor celor două articole de lege invocate mai sus.
S-a reținut de asemenea că la data intrării în vigoare a Legii nr.384/2006, respectiv 24.12.2006, reclamantul se afla în derularea unui alt contract de angajare nr.217/2005, având vârsta de 38 de ani și 4 luni. Acest contract a fost prelungit succesiv până la încheierea contractului de angajare 292/01.12.2007 sub puterea căruia se afla în momentul în care a împlinit vârsta de 40 de ani, la data de 23.08.2008.
Prin urmare a reținut Tribunalul că la data intrării în vigoare a Legii nr.384/2006 reclamantul nu împlinise 40 de ani pentru a i se aplica dispozițiile art.69 alin. (3) din actul normativ în discuție.
În privința acordării soldelor compensatorii prevăzute de OG nr.7/1998 pentru personalul din cadrul unităților militare care se disponibilizează, Tribunalul a reținut că contractul de angajare al reclamantului a încetat de drept și nu ca urmare a programului de restructurare a armatei (unitatea militară la care reclamantul era angajat, respectiv 01263 Târgoviște funcționa la data încetării raporturilor de muncă ale celor două părți), reclamantul nu este îndreptățit a primi solde compensatorii.
De asemenea Tribunalul a reținut că reclamantului nu i se cuvin drepturile ce ar rezulta din concediul medical și indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă, cauzată de boli obișnuite care s-au născut anterior ivirii acestor situații se achită din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate în conformitate cu art. 32 alin.(1) și (2) OG158/2006, deoarece contractul individual de muncă al acestuia încetase.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii și admiterea cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului se invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Apărării, deoarece potrivit Legii nr.384/2006 comandantul unității poate încheia contracte de angajare și de încetare fapt recunoscut de către reprezentantul pârâtei.
În acest sens se arată că comandantul unei unități militare are capacitatea legală de a încheia astfel de acte de angajare și de încetare are și capacitate de a reprezenta unitatea în fața instanțelor de judecată cu privire la legalitatea, modalitatea de încheiere și încetare a unor astfel de contracte de angajare pentru militarii pe baza de at.
Celelalte motive de recurs întemeiate pe dispozițiile art.304 pct. 9) proc. civ. vizează următoarele critici la adresa sentinței atacate.
Prima critică se referă la faptul că instanța de fond deși a reținut că reclamantul se află în incapacitate temporară de muncă nu operează dispozițiilor art. 50 lit. b) din Legea nr.53/2003 cu privire la suspendarea de drept a contractului de angajare, iar instanța a considerat că se aplică încetarea de drept a contractului de angajare chiar dacă reclamantul se afla în concediu de boală, încălcându-se astfel dispozițiile art. 5 din Legea nr.53/2003 și creând o situație discriminatorie.
De asemenea, se critică modul în care instanța de fond a considerat că actele de încetare a contractului de angajare i-au fost aduse la cunoștință indicând scrisoarea recomandată trimisă de intimată pârâtă și luând de bază borderoul de expediere, în condițiile în care actele de încetare modificare a unui contract se fac prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire iar borderoul de expediere este un act unilateral emis de către unitate.
O altă critică se referă la faptul că în mod nelegal s-a procedat la încetarea contractului de angajare motivat de faptul că a împlinit vârsta de 40 de ani prevăzută de art. 45 alin.(1) lit. a din Legea nr.348/2006 deoarece susține recurentul-reclamant că se afla în executarea unui contract pe durată determinată a cărui încetare era în anul 2010, contract ce nu a fost modificat prin act adițional.
Mai susține recurentul că vârsta de 40 de ani a împlinit-o la data de 23.08.2008 instanța în mod greșit a considerat că nu i se aplică dispozițiile art. 69 alin. (3) din Legea nr.384/2006, situație în care ar fi trebuit să înceteze contractul la această dată, ori intimata pârâtă a menținut contractul și după această dată când unitatea pârâtă unde reclamantul își desfășura activitatea s-a desființat.
O a treia critică se referă la neplata certificatelor medicale și se critică hotărârea pentru considerentul că starea de incapacitate temporară de muncă, deoarece certificatele inițiale sunt în continuarea primului certificat medical plătit de intimată-pârâtă.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Curtea, examinând sentința recurată, în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9) invocate de către recurent, precum și de art. 3041proc. civ. (ce permite examinarea cauzei sub toate aspectele) și apreciind în raport de pretențiile deduse judecății, de probatoriul administrat, de normele juridice aplicabile, consideră că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, iar în baza art. 312 alin. (1) teza a II a proc. civ. va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele de fapt și de drept ce vor expuse în continuare.
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Apărării, Curtea reține că acesta nu este întemeiată întrucât potrivit art.3 alin. (1) din Legea nr.346/2006 "Ministerul Apărării are personalitate juridică și reprezintă în justiție structurile armatei care nu au personalitate juridică".
Prin urmare nr.01263 Târgoviște neavând personalitate juridică este reprezentată de către Ministerul Apărării, iar comandantul acesteia a încheiat contractul cu recurentul-reclamant în calitate de reprezentant al Ministerului Apărării și nu în numele unității militare respective.
Cu privire la primul motiv de recurs constând în faptul că instanța de fond a înlăturat dispozițiile privind suspendarea contractului de muncă ca urmare a incapacității de muncă în conformitate cu art. 50 lit. b) din Codul muncii.
Prima instanța a stabilit în mod temeinic și legal că nu poate fi vorba despre aplicarea dispozițiilor din Codul muncii, privind suspendare datorată incapacității temporare de muncă pentru că în cauză se aplică dispozițiile speciale din Legea nr.384/2006 deoarece pe baza acestora s-au derulat raporturile de muncă ale recurentului cu intimatul.
În acest sens sunt dispozițiile art.50 din Legea nr.384/2006 prin care se enumeră expres și limitativ situațiile în care soldații și gradații pot fi trecuți în rezervă, iar recurentul nu s-a aflat în nici una dintre aceste situații în speța de față.
În privința modului de comunicare a actelor de încetare a raporturilor de muncă, din probele administrate instanța de fond a reținut că trecerea în rezervă a acestuia a avut loc în conformitate cu art.45 alin.(2) din Legea nr.384/2006 în sensul că i-a fost comunicată decizia în cauză "printr-o trimitere de corespondență recomandată".
Cu privire la critica privind încetarea contractului de muncă la împlinirea vârstei de 40 de ani, recurentul susține că în mod greșit prima instanță a reținut ca fiind legală această decizie întrucât contractul său de muncă înceta în anul 2010.
Curtea reține că potrivit art.35 alin.(2) din Legea nr.384/2006 prevede că " maximă de vârstă până la care soldații sau gradații pot fi menținuți în activitate se stabilește prin ordin al ministrului apărării, dar nu poate depăși 40 de ani".
Prin urmare decizia de încetare a contractului de muncă s-a făcut de drept în conformitate cu dispozițiile legale și în acord cu vârsta recurentului-reclamant.
Raporturile sale de muncă au fost stabilite prin contractul încheiat la data de 01.12.2007 deci după intrarea în vigoare a dispozițiilor legale menționate de Legea 384/2006, astfel că încetarea de drept a raporturilor de muncă a avut loc în conformitate cu acest act normativ.
Cu privire la critica constând în neplata concediilor de medicale și indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de muncă, recurentul susține că certificatele medicale refuzate la plată nu sunt inițiale, ci în continuarea primului certificate medical plătit de unitate și prin urmare starea de incapacitate temporară de muncă nu s-a ivit ulterior încetării contractului de muncă.
Și în privința acestui motiv de recurs, Curtea consideră că este nefundat deoarece prima instanța a reținut că potrivit art.32 alin.(1) și (2) din OUG nr.158/2005, în situația în care contractul de muncă a expirat plata concediilor medicale se achită din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate de către casele de asigurări de sănătate, și nu are nicio relevanță dacă ultimele certificate au o legătură sau nu cu certificatul anterior care stabilise o anumită cauză de incapacitate temporară de muncă cu atât mai mult cu cât în cauza de față la judecata în fond nu a rezultat o legătură de cauzalitate între certificatele medicale prezentate de către recurent.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 proc. civ. urmează să respingă ca nefondat recursul formulat de recurentul-reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.52/21.012.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași -Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât MINISTERUL APĂRĂRII-UM 01263 Târgoviște.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red:
Dact.:
2 ex./13.07.2009
Jud.fond:
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
