Anulare act. Decizia 46/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 46
Ședința publică de la 17 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 2: Tania Țăpurin
JUDECĂTOR 3: Paula Păun
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 328 din 3 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 2380 din 3 aprilie 2007, pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat pentru recurenta reclamantă și intimatul pârât asistat de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Apărătorul recurentei reclamante a apreciat că în mod greșit instanțele de fond au respins cererea de probatorii constând în expertiză medico legală pentru a stabili gradul de afectare a discernământului autoarei la semnarea testamentului contestat, raportat la bolile cronice de care suferea și cererea de contraexpertiză grafologică.
De asemenea a arătat că era necesară prelungirea probei testimoniale.
În raport de cele susținute a solicitat în principal admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Gorj în vederea administrării probatoriului solicitat, iar în subsidiar a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și pe fond admiterea acțiunii cu precizările ulterioare.
Avocat pentru intimatul pârât, a susținut că testamentul a cărui nulitate se solicită este autentic și face dovada până la înscrierea în fals, în ceea ce privește discernământul autoarei.
A arătat că a fost efectuată atât expertiză grafologică cât și expertiză medico legală prin care s-a stabilit că autoarea avea discernământ și că testamentul este rodul voinței sale libere.
De asemenea a arătat că prin expertiza grafologică făcută în cauză s-a stabilit că semnătura aparține autoarei.
În raport de cele precizate, apărătorul intimatului pârât a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Tg- sub nr. 2338/C/2006, reclamanta chemat în judecată pe pârâtul pentru anularea certificatului de moștenitor privind succesiunea autoarei decedată la 26.11.2005.
În motivarea cererii arătat că defuncta era sa, nu avut moștenitori direcți, astfel că reclamanta are vocație succesorală la averea rămasă. solicitat totodată să se constate nulitatea absolută a testamentului întocmit de autoare în favoarea pârâtului deoarece nu avea discernământul faptelor sale fiind grav bolnavă.
Ulterior, și-a precizat acțiunea în sensul că solicitat anularea certificatului de legat nr. 400/2005 și a testamentului autentificat sub nr. 1933/2005 pentru încălcarea dispozițiilor art. 81 raportat la art. 88 din Legea nr. 36/1995, în sensul că nu s-au citat moștenitorii defunctei, există indicii clare de captație voinței defunctei de către pârât, semnătura din testament nu aparține autoarei și că aceasta suferea de diabet zaharat, boală ce duce la demență.
Prin sentința civilă nr. 2410 din 20.04.2006 s- respins acțiunea, reclamanta fiind obligată la cheltuieli de judecată în sumă de 300 lei RON.
Prin decizia civilă nr. 630 din 18.06.2006 Tribunalului Gorj s- admis apelul, s- desființat sentința și s- trimis cauza spre rejudecare, cu motivarea că instanța nu s-a pronunțat pe toate capetele de cerere.
Rejudecând cauza, Judecătoria Tg- prin sentința civilă nr. 2380 din 3 aprilie 2007 respins acțiunea și a obligat-o pe reclamantă la 600 lei cheltuieli de judecată.
A reținut instanța din probele administrate în cauză că prin testamentul autentificat sub nr. 1933 din 30.05.2005 a testat întreaga sa avere mobilă și imobilă pârâtului, că testatoarea decedat la 24.11.2005 iar pârâtul a solicitat dezbaterea succesiunii, eliberându-se certificatul de legat nr. 400/22.12.2005.
La plângerea reclamantei adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s- dispus neînceperea urmăririi penale împotriva notarului public G - pentru infracțiunea de fals intelectual și pentru pârât privind complicitatea la fals intelectual; în aceeași cauză s- constatat printr- expertiză grafologică că semnătura de pe testament aparține testatoarei.
mai reținut instanța că reclamanta nu a făcut dovada că testatoarea nu avea discernământul faptelor sale la data întocmirii testamentului sau că a fost determinată de pârât prin mijloace viclene să încheie acest act.
Cu privire la întocmirea și semnarea testamentului, instanța a avut în vedere declarația dată de notarul public în fața organelor de urmărire penală, reținând că notarul respectat art. 75 din Legea nr. 36/1995 cu ocazia dezbaterii succesiunii, reclamanta nefiind moștenitor rezervatar ci colateral ordinar, astfel că nu exista obligația citării sale la dezbaterea succesiunii.
Împotriva sentinței declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în sensul că instanța nu dispus expertiză medico-legală pentru se stabili gradul de afectare a discernământului autoarei la data semnării testamentului; că nu s-au administrat probe suficiente pentru se dovedi manevrele dolosive; că săvârșirea faptelor de fals și uz de fals de către pârât a avut ca scop scoaterea imobilelor ce au fost testate de sub procedura comandamentului, fapte săvârșite înaintea întocmirii testamentului și care denotă dorința lui de a-și însuși averea testatoarei.
Prin decizia nr.328 din 3 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 2380 din 3 aprilie 2007, pronunțată de Judecătoria Tg- în dosarul nr-.
A fost obligată apelanta la 300 lei cheltuieli de judecată față de intimatul pârât.
S-a reținut că expertiza medico-legală nu putea fi dispusă în lipsa unor acte medicale din care să rezulte existența unor afecțiuni de natură să influențeze discernământul testatoarei, din probele testimoniale nu a rezultat că pârâtul a efectuat acte sau fapte de captație și sugestie, demersurile sale de a scoate imobilele de sub procedura comandamentului, anterioare întocmirii testamentului, neputând fi încadrate în această categorie.
În baza art.299 Cod pr.civilă împotriva deciziei reclamanta a declarat recurs, formulând următoarele critici.
Instanța nu a manifestat rol activ în administrarea probatoriilor necesare dezlegării pricinii, respingând cererea pentru efectuarea expertizei medico-legale și expertizei grafologice, dovezi hotărâtoare pentru stabilirea discernământului testatoarei.
probei științifice nu se putea prestabili, în lipsa documentelor medicale ce se aflau în posesia pârâtului, astfel că se impunea ca instanța să solicite aceste înscrisuri de la instituțiile medicale, urmând ca admisibilitatea probei să fie discutată ulterior.
De asemenea era justificată suplimentarea probei testimoniale, pentru a dovedi că testamentul nu a fost rezultatul voinței libere a autoarei.
2. În apel nu s-a examinat motivul privitor la greșita apreciere a instanței de fond în sensul că se exclud reciproc cauzele de anulare a testamentului legate de vicierea consimțământului prin dol sub forma captației, cu cauzele de nulitate absolută, respectiv lipsa discernământului.
S-a ignorat situația de fapt rezultată din probe, conform căreia s-au demonstrat manoperele dolosive exercitate de pârât asupra autoarei, între acestea relevante fiind faptele de natură penală ( fals intelectual și uz de fals), pentru care pârâtul a fost sancționat administrativ prin Ordonanța nr.198/P/2006 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj.
Modalitatea de operare a pârâtului, care s-a folosit de un înscris fals pentru aoc onvinge pe testatoare că i-a achitat datoriile, în dorința de aod etermina să procedeze la întocmirea testamentului, este concludentă în dovedirea susținerilor reclamantei.
Recursul nu este fondat.
Dispozițiile art.129 Cod pr.civilă reglementează principiul rolului activ al judecătorului, în principalele sale componente, prevăzând în alin.5 obligația de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, în vederea pronunțării unei hotărâri legale și temeinice, scop în care instanța poate ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.
Așadar, rolul activ al instanței prevăzut de text presupune doar aflarea adevărului judiciar, fără a putea constitui temeiul substituirii instanței în poziția procesuală a uneia din părți și în apărarea intereselor acesteia.
Potrivit art.129 alin. 5 Cod pr.civilă, instanța nu are obligația, ci doar posibilitatea să ordone dovezile pe care le găsește de cuviință, însă atunci când apreciază că sunt necesare pentru dezlegarea pricinii.
În speță, instanței nu i se poate imputa nerespectarea obligațiilor ce decurg din art.129 Cod pr.civilă, în condițiile în care este atributul său exclusiv de a aprecia asupra oportunității și concludenței probelor necesare rezolvării raporturilor litigioase deduse judecății.
Măsura respingerii cererii privind administrarea probei cu expertiza medico-legală este justificată, de vreme ce proba științifică nu putea fi dispusă în lipsa actelor medicale de natură a prefigura existența unor afecțiuni în măsură să vicieze consimțământul testatoarei.
Singurele acte medicale depuse la dosar (fila 26) atestă că autoarea a fost spitalizată cu 2 luni anterior întocmirii testamentului, cu diagnosticul " diabet zaharat, insuficiență cardiacă, hipertensiune arterială" și ca atare nu pot constitui temei în efectuarea expertizei privind discernământul, aprecierile referitoare la eventualele efecte ale maladiilor menționate în actul medical asupra organelor interne și sistemului nervos central, făcute în motivarea recursului reclamantei, fiind pur speculative, ele emanând de la persoane lipsite de calificare profesională în domeniul medical.
Reclamanta este cea care avea îndatorirea să depună diligențele necesare pentru obținerea unor acte medicale în măsură să justifice admiterea probei solicitate.
Privitor la expertiza grafologică, având în vedere că o astfel de verificare s-a făcut în dosarul de cercetare penală, instanța a apreciat judicios, în virtutea atribuțiilor conferite de art.129 Cod pr.civilă, că nu se impune completarea probatoriilor.
Pentru argumente similare nu s-a dispus nici suplimentarea probei testimoniale, depozițiile martorilor audiați fiind suficiente pentru stabilirea împrejurărilor de fapt în dovedirea cărora au fost încuviințați.Totodată, în lipsa unor constatări medicale, care să ateste existența unor indicii ce ar putea duce la concluzia că discernământul testatoarei a fost afectat la data întocmirii actului, proba testimonială nu poate fundamenta o astfel de constatare.
Nefondat este și motivul de recurs care vizează neexaminarea unei critici din apel, constatându-se că deși prin considerente succinte, tribunalul a analizat atât aspectele referitoare la cauza de nulitate întemeiată pe lipsa discernământului, cât și pe cele ce constau în pretinsele acte de captație și sugestie comise de pârât în scopul vicierii consimțământului testatoarei, concluzionând asupra netemeinciei cererii de chemare în judecată, sub ambele aspecte.
Referirile recurentei la modul de interpretare a probatoriilor (înscrisuri și depoziții de martori), de apreciere a forței lor probante și înlăturarea unora din dovezile administrate, constituie critici de netemeinicie și exced cadrului de exercitare a controlului instanței de recurs, care, conform dispozițiilor art.304 alin.1 Cod pr.civilă, are în vedere numai motivele de nelegalitate a hotărârii.
În consecință, recursul este nefondat și urmează să fie respins conform art.312 alin.1 Cod pr.civilă.
În baza art.274 Cod pr.civilă, recurenta va fi obligată la 500 lei cheltuieli de judecată către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 328 din 3 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 2380 din 3 aprilie 2007, pronunțată de Judecătoria Tg.J în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât.
Obligă recurenta la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-
Tehn.2 ex.
23.01.2008
Președinte:Costinela SălanJudecători:Costinela Sălan, Tania Țăpurin, Paula Păun
