Anulare act. Decizia 46/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr. 46/
Ședința publică din data de 27 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Gabriel Lefter
JUDECĂTOR 3: Daniela Petrovici
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului civil declarat de recurenții pârâți și C, ambii cu domiciliul procesualalesîn C,- Bis, județul C (la cabinet de avocat ), împotriva încheierii de ședință din 15 iunie 2009, pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți A și, ambii cu domiciliul în C,-, județul C și intimații pârâți, cu domiciliul în C,-, județul C și, cu domiciliul în C,-, -,. B,.28, județul C, având ca obiect suspendarea judecării apelului în temeiul art.244 Cpc a acuzei privind o cerere de anulare act.
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă pentru recurenții pârâți și C, avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria -, nr. 96595/27.01.2010, pe care o depune la dosar, lipsind celelalte părți.
Se face referatul grefierului de ședință în care se învederează că procedura este îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod proc. civilă, după care:
Apărătorul recurenților pârâți depune la dosar delegația de reprezentare și dovada de îndeplinire a procedurii de citare a intimaților reclamanți, și a intimatei pârâte, prin publicitate într-un ziar central, respectiv ziarul "" din 14.01.2010, astfel cum s-a dispus de instanță prin încheierea din 18.11.2009.
De asemenea, depune la dosar adresa nr. 162D/P/2009 din 17.11.2009 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - către recurenții pârâți prin care li se aduce la cunoștință acestora că în dosarul nr. 43D/P/2009 înregistrat la fostul Teritorial Constanța din cadrul aceștia au calitatea procesuală de martori și precizează că nu mai are alte acte de pus, cauza fiind în stare de judecată.
Curtea constată că procedura de citare a intimaților reclamanți, și a intimatei pârâte este legal îndeplinită aceasta efectuându-se atât prin publicitate într-un ziar central, cât și prin afișarea citației la ușa instanței, conform măsurilor dispuse prin încheierea din 18.11.2009.
Totodată, constatând că nu sunt motive de amânare, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Având cuvântul, apărătorul recurenților pârâții arată că recursul a fost declarat împotriva încheierii de ședință din 15.06.2009 prin care Tribunalul Constanțaa dispus suspendarea judecății apelului până la momentul soluționării dosarului penal nr. 90D/P/2007, aflat actualmente în cercetări la.
Susține că față de adresa emisă de către C în care se specifică împrejurarea că în dosarul anterior menționat s-a început urmărirea penală împotriva lui, instanța de apel a dispus suspendarea judecării apelului în temeiul art. 244 pct. 2. pr. civ.
Apreciază că încheierea de suspendare a fost pronunțată în mod greșit, în condițiile în care în aceeași adresă se menționează faptul că împotriva lui și C nu s-a început, sub nicio formă, urmărirea penală, recurenții figurând în dosar doar datorită faptului că a înțeles să își îndrepte demersul judiciar și raportat la persoanele acestora.
Astfel că, în condițiile în care realul conflict se poartă între soți și nu înțelege ce înrâurire hotărâtoare ar avea cercetările ce se efectuează față de numitul.
Mai arată că, în prezent soții au intrat în posesia bunului cumpărat în anul 2006, fiind pusă în executare sentința.
Concluzionând, întrucât s-a dovedit împrejurarea că soții nu au decât calitatea de martori în dosarul penal, tribunalul dispunând neîntemeiat suspendarea judecății apelului, solicită admiterea recursului, schimbarea în tot a încheierii instanței de apel și dispunerea reluării judecății în apel.
Curtea, fiind lămurită asupra cauzei, în temeiul art. 150 Cod proc. civilă declară dezbaterile închise rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Prin încheierea din 15.06.2009, Tribunalul Constanțaa suspendat judecarea apelului împotriva sentinței civile nr. 11490/04.10.2007 a Judecătoriei Constanța considerând că soluționarea dosarului penal privind infracțiunea de înșelăciune săvârșită de la încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu reclamanții are o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează a se da în prezenta cauză, motiv pentru care se va dispune suspendarea judecății apelului în temeiul art.244 pct.2 din Codul d e procedură civilă.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că, prin sentința civilă nr.11490/4.10.2007, Judecătoria Constanțaa respins ca nefondată acțiunea reclamanților și în contradictoriu cu pârâții, - și -C, a admis cererea reconvențională formulată de pârâții și a dispus evacuarea reclamanților din imobilul situat în C,-, -. A,. 2,. 10; prin aceeași sentință, a fost anulată ca netimbrată cererea reclamanților privind obligarea pârâților la plata de despăgubiri.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanții au declarat apel, ce a fost anulat ca netimbrat prin decizia Tribunalului Constanța nr.518/13.10.2008; ca urmare a admiterii recursului - prin decizia Curții de Apel Constanța nr.34/C/26.01.2009 -, decizia tribunalului a fost casată, apelul fiind trimis spre rejudecare la aceeași instanțe, reținându-se că deși taxa de timbru a fost achitată la data soluționării apelului și chitanța depusă la arhivă, din eroare actul a fost depus la dosar la data de 15.10.2008, după soluționarea apelului.
Apreciind asupra incidenței disp. art. 244 pct.2 din Codul d e procedură civilă, tribunalul a reținut că, potrivit acestui text, instanța poate suspenda judecata când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea.
Tribunalul a observat că, obiectul învestirii instanței îl constituie anularea procurii autentificate sub nr.123/1.02.2006 la. și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.160/6.02.2006 la. încheiat între soții și - în calitate de vânzători și în calitate de cumpărător, cât și a actelor subsecvente, respectiv contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.438/15.03.2006 la. încheiat între și și sub nr.3387/30.08.2006 la. încheiat între și pârâții - și -C, repunerea părților în situația anterioară acestor vânzări și obligarea pârâților la plata de despăgubiri și a cheltuielilor de judecată; de asemenea, s-a formulat cerere reconvențională privind evacuarea reclamanților din imobilul înstrăinat succesiv prin contractele de vânzare-cumpărare a căror anulare s-a cerut pe calea acțiunii principale.
În motivarea acțiunii principale, s-a susținut, între altele, că reclamanții au fost determinați de pârâți să încheie actul contestat, prin mijloace viclene și dolosive, fiindu-le prezentată o situație în mod eronat; de asemenea, prin motivele de apel reclamantă - a reluat motivarea din acțiunea principală, insistând pe faptul că a fost înșelată de pârâți, profitând de credulitatea și naivitatea sa, motiv pentru care a formulat plângeri și la poliție și parchet.
În cursul judecării apelului, reclamantă a depus adresa nr.90 D/P/2007 emisă la data de 1.04.2008 de DIICOT - Biroul Teritorial Constanța din care rezultă că în prezent se efectuează urmărirea penală față de, alături de alte persoane, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în legătură cu modalitatea de înstrăinare a imobilului situat în C,-, -.a,.10.
La solicitarea tribunalului, aceeași direcție a emis adresa nr.43 D/P/2009 din 15.05.2009 prin care a comunicat că împotriva numitei s-a început urmărirea penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 Cod penal, iar în ceea ce îi privește pe numiții, - și -C, aceștia figurează printre persoanele reclamate în sesizări penale, însă până în prezent nu s-a început urmărirea penală față de ei.
De aceea, în raport de motivele de nulitate a contractelor de vânzare-cumpărare invocate de reclamanți, tribunalul a constată că soluționarea dosarului penal privind infracțiunea de înșelăciune săvârșită de are o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează a se da în apelul cu care era învestit.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs pârâții și C considerând că, în mod nelegal Tribunalul Constanțaa dispus suspendarea apelului, astfel încât au solicitat modificarea încheierii și reluarea judecății cauzei.
În motivarea recursului s-a arătat că, în fapt, prin prisma unei adrese emisă de către C prin care se specifică împrejurarea că în dosarul penal nr. 90/D/P/2007 s-a început urmărirea penală împotriva lui, instanța de apel a dispus suspendarea judecării apelului în temeiul art. 244 pct. 2 Cod procedură civilă.
Recurenții au apreciat că încheierea recurată a fost pronunțată în mod greșit, în condițiile în care aceeași adresă se menționează că împotriva pârâților nu s- început urmărirea penală, aceștia figurând în dosar doar datorită faptului că a înțeles să își îndrepte demersul judiciar și raportat la persoanele acestora.
Având în vedere această mențiune, în condițiile în care practic în momentul de față judecata se poartă între soți și, recurenții contestă că soluționarea cercetărilor ce se efectuează față de numitul ar avea înrâurire hotărâtoare asupra cauzei.
Recurenții au mai precizat că, în ipoteza în care are vreo pretenție față de numitul, aceasta nu poate fi satisfăcută decât prin exercitarea unei eventuale acțiunii civile în cadrul procesului penal ce se va desfășura la un moment dat împotriva acestuia, însă în nici un caz răspunderea pârâților nu ar putea fi antrenată din poziția pe care o au de terți achizitori de bună credință și de martori în cadrul cercetărilor penale ce se efectuează.
De aceea, recurenții consideră că judecata trebuie să continue pentru ca, după mai bine de 3 ani de așteptări, să se lămurească odată pentru totdeauna situația juridică a imobilului pe care cu deosebite eforturi au reușit să îl cumpere, exclusiv pe considerentul de a-și crește copilul în cele mai bune condiții.
Analizând încheierea recurată prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de recurenți raportat de situația reținută de instanța de apel, curtea constată că recursul este neîntemeiat și urmează a fi respins ca atare.
Din considerentele încheierii din 15.06.2009, reiese că instanța a avut în vedere o plângere pe care a formulat-o împotriva numiților, - și -C sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 Cod penal; dintre aceștia, împotriva numituluis-a început urmărirea penalăsub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune.
Or, raportat la obiectul acțiunii și la obiectul urmării penale, măsura suspendării judecății apelului apare drept una întemeiată, căci constatarea existenței/inexistenței infracțiunii de înșelăciune și a autorilor acesteia având un rol hotărâtor asupra deciziei care urmează a se da.
După cum a reținut judecătoria în sentința civilă nr. 11490/2007, prin procura specială autentificată sub nr. 123/01.02.2006 reclamanții - și l-au împuternicit pe fiul lor, reclamantul-pârât - ca, în numele lor și pentru, ei să vândă cui va crede de cuviință și la prețul ce-l va socoti mai favorabil acestora apartamentul situat în C,-, -. A,.2,.10; s-a menționat în cuprinsul acestei procuri că mandatarul va semna în numele mandanților și pentru aceștia oriunde va fi nevoie, semnătura sa fiindu-le opozabilă.
În baza acestei procuri, reclamantul-pârât - a vândut, la data 06.02.2006, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 160/2006, apartamentul sus-menționat numitului.
La data de 15.03.2006 între pârâtul, în calitate de vânzător și pârâtul, în calitate de cumpărător, a intervenit contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 438/2006, având ca obiect același imobil.
Ulterior, pârâtul a înstrăinat apartamentul în litigiu pârâților-reclamanți - și -C, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3387/30.08.2006.
Reclamanții au solicitat anularea procurii speciale acordate reclamntului-pârât -, a contractului de vânzare-cumpărare prin care acesta a înstrăinat apartamentul părinților săi și a actelor juridice subsecvente, invocând existența unor manevre dolosive utilizate de persoane terțe de contract, numiții și.
Astfel, în motivarea încheierii din 15.06.2009, instanța de apel a indicat, conform art. 255 și art. 261 Cod pr. civilă, motivele în fapt și în drept care au format convingerea instanței că se impune suspendarea judecării cauzei.
Conform art. 244 alin.1 pct.2 Cod pr. civilă, instanțapoatesuspenda judecata când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea; suspendarea va dăinui până când hotărârea pronunțată în pricina care a motivat suspendarea a devenit irevocabilă.
Dispozițiile art. 244 Cod procedură civilă nu impun suspendarea judecății în toate cazurile, ci lăsă instanței posibilitatea de a aprecia, în fiecare caz, utilitatea suspendării, evitând prelungirea procesului și asigurând astfel părților exercitarea drepturilor procesuale cu bună-credință, fără a aduce atingere drepturilor și intereselor legitime ale celorlalte părți.
Or, obiectul urmării penale ce se desfășoară în dosarul nr. 43/D/P/2009 al T este deocamdată tocmai verificarea săvârșirii de către a unor manopere prin care iar fi indus în eroare pe reclamanții și prin prezentarea ca adevăr a unor fapte mincinoase în scopul de a îi determina pe aceștia să-i înstrăineze apartamentul proprietatea lor ci să obțină un folos material injust.
Judecătoria a respins cererea de anulare în care se invoca dolul ca viciu de consimțământ (instituția în care reclamanții au înțeles să încadreze, din punct de vedere al legislației civile referitoare la încheierea actelor juridice) constatând că reclamanții nu au putut proba existența manoperelor dolosive, a șiretlicurilor ce i-ar fi determinat să acorde procura în baza căreia s-a făcut vânzarea inițială; respingerea cererii de anulare a actelor ulterioare s-a bazat pe constatarea inexistenței situației resoluto iure danitis, resoluitur jus accipientis.
Or, obiectul urmăriri penale (conform art. 200 Cod pr. pen.) este - în condiții de oficialitate a procesului penal și distinct de orice demersuri de persoanele vătămate (spre diferență de procesul civil) strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și stabilirea răspunderii acestora.
Aceasta înseamnă că, în dosarul de urmărire penală indicat, organul de cercetare verifică dacă persoanele împotriva cărora s-a formulat plângere penală i-au indus în eroare pe reclamanți cu prilejul încheierii procurii autentificate sub nr. 123/04.02.2006 astfel încât, cei înșelați, nu ar fi emis împuternicirea în condițiile stipulate.
Or, stabilirea existenței infracțiunii de înșelăciune în convenții și a autorilor acesteia reprezintă chiar teza probatorie pe care se bazează acțiunea civilă a reclamanților și (și pe care nu au reușit să o satisfacă tocmai din cauza principiului sarcinii probei în procesul civil).
Față de această situație, considerând că s-a demonstrat că infracțiunea pentru care s-a început urmărirea penală împotriva numitului ar avea o influență decisivă asupra deciziei ce urma a fi pronunțată, va fi respins recursul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenții pârâți și C, ambii cu domiciliul procesualalesîn C,- Bis, județul C (la cabinet de avocat ), împotriva încheierii de ședință din 15 iunie 2009, pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți A și, ambii cu domiciliul în C,-, județul C și intimații pârâți, cu domiciliul în C,-, județul C și, cu domiciliul în C,-, -,.B,.28, județul C, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Jud.fond -
Jud.apel -/
Red.dec.jud. /13.04.2010
Tehnored.gref. /2ex./14.04.2010
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Gabriel Lefter, Daniela Petrovici
