Anulare act. Decizia 462/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 462
Ședința publică de la 19 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Gheorghiu
JUDECĂTOR 2: Adriana Elena Andronic
JUDECĂTOR 3: Georgeta
GREFIER:
Pe rol judecarea cererii de recurs formulată de reclamanții și - SRL Italia, împotriva deciziei civile nr.311 din 24.04.2008 Tribunalului Iași; cauza având ca obiect constatare nulitate absolută con tract de vânzare-cumpărare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă av. pentru recurenții și - SRL Italia și av. tin pentru intimații și -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la al doilea termen de judecată.
Nefiind formulate cereri și constatându-se cauza în stare de judecată, se dă cuvântul părților cu privire la excepția inadmisibilității recursului, invocată prin încheierea de la termenul din 05 noiembrie 2008.
Av. în ce privește excepția invocată, cere a fi respinsă și a se reține că recursul este admisibil.
Av. tin, față de valoarea obiectului contractului de vânzare-cumpărarea a cărui nulitate absolută s-a cerut, care este sub 100.000 lei, cere a se admite excepția și a se respinge ca inadmisibil recursul, cu cheltuieli de judecată.
Cauza rămânând în pronunțare, declarându-se dezbaterile închise, după deliberare;
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Judecătoria Iași, prin sentința civilă nr. 11.885 din 22.10.2007, a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de către reclamanții și SRL Italia, prin reprezentant legal, ambii cu domiciliul ales în I, str. - 35, -. A, parter,.2, la sediul Societății Civile Profesionale de Avocați " - ", în contradictoriu cu pârâții,. în I, bd. - - 101,. A,. 3,.16, jud. I și -,. în H, 23 August 12,.28,.13,
A obligat reclamanții la plata în solidar a sumei de 500 lei către pârâți cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții și Italia, au chemat în judecată pârâții indicați în dispozitiv pentru a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 19.09.2006 la BNP Asociați " și M", autentificat sub nr. 3834/19.09.2006, sub motiv că nu se poate vorbi despre o vânzare efectivă întrucât nu a existat intenția de a vinde, ci doar s-a urmărit fraudarea reclamanților creditori în scopul imoral și ilicit de a se scoate bunul din proprietatea debitorului.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, excepția lipsei calității procesuale pasive și prematuritatea introducerii cererii - excepții respinse la data de 16.04.2007.
Din probele administrate în cauză, instanța reține, în fapt, că la data de 19.09.2006 s-a încheiat în fața notarului contractul de vânzare-cumpărare prin care pârâtul a înstrăinat către - (mama sa) apartamentul din - - nr.101,. A,.3, jud. I pentru suma de 93.000 lei, sumă primită la data perfectării apartamentului. Anterior acestui moment pârâtul împreună cu și ela au garantat, prin declarația autentificată sub nr. 1597/11.05.2006, pentru -.Fa SRL I "cu totalitatea bunurilor noastre prezente și viitoare, limita maximă a garanției fiind de 26.000 euro", datorie pe care -.Fa SRL Ioa re față de - SRL Italia "în baza facturilor emise de către aceasta și care urmează a fi achitate în rate lunare egale pe o perioadă de unsprezece luni, până cel târziu în ziua de 30 lunii pentru luna în curs, ultima fiind în luna aprilie 2007".
De asemenea, la 11.05.2006 s-a încheiat contractul de împrumut nr. 1596 tot în fața BNP Asociați " și M" prin care reclamantul a împrumutat pe pârât și și ela cu suma de 6400 euro "urmând să-mi fie restituită în 11 rate lunare egale începând cu data de 30 iunie 2006, până cel mai târziu în ziua de 30 lunii pentru luna în curs, ultima fiind în luna aprilie 2007".
La fila 36 s-a depus o adresă emisă de Societatea Civilă Profesională "Av. - Av. " către pârât cu valoare de notificare.
În răspunsul la punctele de interogatoriu reclamantul a arătat faptul că datoria de 26.000 euro reprezintă contravaloarea produselor preluate de -.Fa SRL anterior actului adițional 1595/2006 prin care s-au cesionat capitalul social al societății. Nu s-a pornit nici o executare silită întrucât debitorii au promis că vor achita sumele respective ori până la 11.05.2006 nu era curs termenul final, acesta fiind în aprilie 2007. După 19.09.2006 a formulat cerere de executare silită.
Pârâții nu au înțeles să se prezinte în instanță pentru a răspunde la
punctele de interogatoriu încuviințate de instanță astfel încât se vor aplica dispozițiile art.225 Cod procedură civilă.
Conform art.1169 cod civil reclamanții trebuie să dovedească solicitarea făcută în fața judecății.
În ceea ce privește invocarea de către reclamanți a fraudei la lege instanța reține faptul că prin fraudarea legii se înțelege operațiunea ce constă în folosirea anumitor dispoziții legale, dar nu în scopul pentru care acestea au fost edictate, ci în vederea eludării altor dispoziții legale, imperative. Reclamanții au invocat anumite aspecte ce nu au fost probate, rămânând la stadiul de simple afirmații ce nu pot fi avute în vedere de către instanță.
În ceea ce privește intenția de a vinde nu se poate reține această apărare față de dispozițiile art.5 al.3 Decretul 31/1954:"capacitatea de exercițiu este capacitatea persoanei de a-și exercita drepturile și de a-și asuma obligații, săvârșind acte juridice". În cauză pârâții sunt persoane cu capacitate de exercițiu deplină, astfel încât se pot obliga valabil și trebuie să-și asume consecințele juridice ale faptelor sale. De altfel acest motiv este în strânsă legătură cu scopul actului juridic.
În ceea ce privește scopul actului juridic lipsa acestuia este motiv de
nulitate absolută numai atunci când lipsește cauza datorită absenței scopului imediat; cauza este ilicită și imorală.
S-a invocat de către reclamanți cauza ilicită, motiv de nulitate absolută.
Conform art. 966 Cod civil "Obligația fără cauza sau fondata pe o cauza falsa, sau nelicita, nu poate avea nici un efect. "iar art. 968 Cod civil prevede faptul că "Cauza este nelicita când este prohibita de legi, când este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice." Conform art.965 din același cod obligația fără cauză sau întemeiată pe o cauză falsă sau ilicită nu poate avea nici un efect. Potrivit art. 967 Cod civil cauza este prezumată până la dovada contrarie.
Proba cauzei ilicite incumbă persoanei care se prevalează de aceasta (, secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia 39/13.06.1994).
Reclamanții nu au făcut dovada unei cauze ilicite a acestui contract de vânzare-cumpărare a cărui nulitate se cere.
Prin cauza actului juridic se înțelege obiectivul urmărit la încheierea
acestuia.
În componența cauzei intră 2 elemente: scopul imediat - în actele
sinalagmatice este reprezentarea sau prefigurarea mentală, de către fiecare parte, a contraprestației (o parte se obligă știind că și cealaltă parte, la rândul ei, se obligă) iar în actele reale este prefigurarea remiterii bunului și scopul mediat: motivul determinant al încheierii actului juridic (se referă fie la însușirile unei prestații, fie la calitățile unei persoane). Când lipsa cauzei se datorează lipsei scopului imediat (ce se răsfrânge și asupra scopului mediat, lăsându-l fără suport juridic) sancțiunea este nulitatea absolută. Instanța reține faptul că actul încheiat este un act clar de vânzare-cumpărare, un act în care se prevede voința clară a pârâtului de a vinde precum și declarația sa că a primit suma de 93.000 lei ce reprezintă contravaloarea bunului vândut, patrimoniul acestuia nefiind micșorat. Faptul că reclamanții au arătat că intenția pârâtului a fost de a scoate bunul din proprietatea sa pentru a nu fi urmărit de către reclamanți nu a fost probat în nici un fel. Astfel, la momentul vânzării termenul de plată nu era scadent, reclamanții nu au făcut dovada faptului că pârâtul nu mai are alte bunuri ce pot fi executate silit în situația în care acesta nu-și îndeplinește obligația, deci a stării sale de insolvabilitate. Nu se poate anula un act de vânzare cumpărare pe motiv că cel ce a vândut s-a putea să nu mai aibă alte bunuri pentru achitarea unui debit la care s-a obligat; mai mult decât atât pârâtul a încasat o sumă considerabilă din vânzarea bunului său.
În consecință reține instanța faptul că reclamanții nu au făcut dovada - conform art. 1169 Cod civil - vreunui motiv de nulitate absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 19.09.2006 la BNP Asociați " și M", autentificat sub nr. 3834/19.09.2006, motiv pentru care va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Pe de altă parte, reclamanții nu au făcut nici o dovadă în sensul celor afirmate sau cel puțin a faptului că există vreun viciu de consimțământ, limitându-se la simple susțineri, deși aveau posibilitatea să propună și să administreze probatorii, astfel că nu se poate susține încălcarea dispozițiilor art. 129 alin 5 Cod procedură civilă (dec.civ.3255/21.04.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția civilă și de proprietate intelectuală ).
Tribunalul Iașia respins, prin decizia civilă nr. 311 din 23 aprilie 2008, apelul declarat de și - SRL Italia împotriva sentinței civile nr. 11885 din 22 octombrie 2007 a Judecătoriei Iași, sentință pe care a păstrat-
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Reclamanții au pretins a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de pârâți la data de 19.09.2006 și având ca obiect un imobil proprietatea vânzătorului, pentru motivele corect reținute de prima instanță din cererea introductivă.
Reclamanții nu sunt părți în acest contract și invocă, în justificarea interesului pe care legea îl pretinde pentru a promova o asemenea acțiune, calitatea de creditori ai vânzătorului.
Din actele depuse - o declarație autentificată și un contract de împrumut - rezultă că vânzătorul, alături de alte două persoane, a înțeles să garanteze cu toate bunurile sale mobile și imobile, la data de 11.05.2005, două creanțe, anume: creanța de 26.000 euro a reclamantei - SRL față de.Fa SRL, care urma să fie achitată în rate lunare scadente în ziua de 30 fiecărei luni, până în aprilie 2007 și creanța de 6400 euro a reclamantului față de pârâtul, și ela, creanță ce urma să fie achitată în 11 rate lunare, scadente cel târziu în data de 30 fiecărei luni, până în luna aprilie 2007. Prin urmare, pârâtul are față de reclamanta - SRL calitatea de garant pentru debitul unui terț, alături de alte persoane, iar față de reclamantul calitatea de debitor, de asemenea alături de alte trei persoane.
Prima instanță a reținut că reclamanții justifică interes să promoveze acțiunea pentru că au de recuperat de la pârâtul a creanță certă, lichidă și exigibilă, iar părțile și-au însușit această dezlegare în mod explicit prin cererea de apel și întâmpinarea formulată.
Tribunalul reține că în raporturile dintre creditori și garanți (fidejusori), pe de o parte și între creditori și debitori, pe de altă parte sunt aplicabile, pentru realizarea creanței, dispoziții speciale, după cum acțiunea pe care creditorii, îndeobște, o au la dispoziție pentru desființarea actelor încheiate de debitorii lor în mod fraudulos este acțiunea revocatorie.
Din cererea introductivă rezultă cu claritate că reclamanții au înțeles să investească instanța cu o cerere în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare - cerere distinctă ca regim juridic și efecte de cererea revocatorie. Cât privește motivul de nulitate, se invocă expres cauza ilicită și imorală, dar și lipsa intenției de a vinde și a cumpăra, respectiv o absență a scopului imediat, ce se asimilează îndeobște cu lipsa cauzei, reclamanții arătând că părțile contractante au urmărit să scoată bunul din proprietatea pârâtului pentru ca reclamanții să nu-și mai poată recupera creanța.
În orice caz, cauza sau scopul contractului este acel element al actului juridic civil care constă în obiectivul urmărit la încheierea unui asemenea contract și, pentru a fi valabilă, trebuie să îndeplinească trei condiții, stabilite de art. 966 Cod civil și anume: să existe, să fie reală și să fie licită și morală.
Cât privește licitatea și moralitatea cauzei, potrivit art. 968 Cod civil cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice. Legea nu prevede distinct moralitatea cauzei, subsumând-o condiției de a fi licită. Practic, în cazul actelor juridice numite, cum este contractul de vânzare-cumpărare contestat în speță, numai scopul mediat poate fi ilicit sau imoral.
Existența și valabilitatea cauzei sunt prezumate, potrivit art. 967 alin.2 Cod civil, astfel încât cel care invocă absența cauzei, trebuie să o dovedească. Sarcina probei revine tot celui care pretinde, potrivit art. 1169 Cod civil, în cazul invocării ilicității sau imoralității cauzei.
În cauza de față, contractul contestat, depus la dosar, este numit, sinalagmatic, oneros și translativ de proprietate. Fiecare parte s-a obligat față de cealaltă, iar pentru transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului determinat ce a format obiectul convenției s-a plătit un preț.
Împrejurare, invocată de reclamanți în cerere, potrivit căreia nu este vorba despre o vânzare efectivă, depășește sfera condițiilor de validitate a actului și interesează materia simulației, depășind cadrul acțiunii cu care instanța a fost investită.
Cât privește elementele cauzei actului - existență, licitate, moralitate - instanța reține că mecanismul formării voinței juridice de încheiere a unui act este unul complex, că în cauza de față, în mod obiectiv, cât privește scopului imediat, voința părților rezultă din contract, fiecare reprezentându-și contraprestația datorată de celălalt, iar în privința scopului mediat, părțile puteau să-și reprezinte orice conduită viitoare legată de destinația contraprestației obținute, ca motiv determinant și concret al încheierii convenției, variabil de la un act juridic la altul.
Reclamanții au probat în cauză, este adevărat, faptul că la momentul încheierii convenției, pârâtul vânzător avea un debit la reclamanți și garantase restituirea lui, precum și executarea obligației unui terț, împreună cu alții, față de reclamanți, cu bunurile sale prezente și viitoare.
Este unicul element de fapt obiectiv dovedit în speță dintre cele invocate, contemporan încheierii contractului și nu este suficient pentru a proba existența unei cauze ilicite și imorale a contractului, în sensul afirmat de reclamanți, câtă vreme, nu s-a făcut dovada cel puțin că reclamanții au purces la urmărirea patrimoniului debitorului și nu au reușit să-și realizeze creanța, având în vedere că actul contestat a fost unul oneros, că nu s-a susținut nici un moment în cauză lipsa oricăror alte bunuri și venituri în patrimoniul debitorului, apte să asigure realizarea creanței și alte asemenea, reținute corect de prima instanță.
Cât privește lipsa pârâților la interogatoriu, ea nu este în speță relevantă câtă vreme întrebările propuse de reclamanți nu au în vedere și eventuala stare de insolvabilitate a vânzătorului la data încheierii contractului.
Pentru considerentele expuse și în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, a fost respins apelul reclamanților și "" SRL împotriva sentinței civile nr.11885/2007 a Judecătoriei Iași și a fost păstrată această sentință ca legală și temeinică.
La termenul din 5 noiembrie 2008, Curtea de Apel Iașia pus în discuție admisibilitatea prezentului recurs, în raport cu dispozițiile art. 282 ind. 1 alin. 1 Cod procedură civilă.
Astfel, potrivit art. 282 ind. 1 alin. 1 Cod procedură civilă nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind - litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei RON inclusiv -.
Acțiunea în speță este evaluabilă în bani și, în raport cu această valoare se stabilește, conform sus-menționatului text de lege, dacă hotărârea primei instanțe este sau nu supusă numai recursului, iar nu și apelului.
Așadar, în speță valoarea obiectului litigiului fiind sub 100.000 lei RON hotărârea pronunțată de Judecătoria Iași este supusă doar recursului care, potrivit art. 2 pct. 3 Cod procedură civilă se soluționează de tribunal.
Aceasta înseamnă că hotărârea dată de Judecătoria Iași este supusă unei singure căi de atac, aceea a recursului. Ori, în cauză, așa cum a rezultat din expunerea lucrărilor dosarului, s-a soluționat deja calea de atac permisă de lege, prin decizia Tribunalului Iași.
De aceea, văzând că un recurs în cauză a fost deja soluționat de Tribunalul Iași, prezentul recurs apare ca inadmisibil.
Văzând și dispozițiile art. 284 Cod procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul formulat de reclamanții și Italia împotriva deciziei civile nr. 311 din 23.04.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, decizie pe care o menține.
Obligă recurenții să plătească intimaților suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
15.12.2008
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Elena GheorghiuJudecători:Elena Gheorghiu, Adriana Elena Andronic, Georgeta
