Anulare act. Decizia 471/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI --SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 471.
Ședința publică de la 10.11. 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Antonela Cătălina Brătuianu
JUDECĂTOR 2: Melania Stanciu
JUDECĂTOR 3: Mihaela
GREFIER - -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta - pârâtă împotriva deciziei civile nr. 227A/16.02.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant și intimații - pârâți, -, și.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimatul - reclamant personal și asistat de avocat, cu împuternicirea avocațială nr. - din 22.06.2009 depusă la fila 47 dosar recurs, intimatul-pârât, personal, lipsind recurenta - pârâtă și intimații - pârâți, -, și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recurenta-pârâtă, la data de 12.10.2009 și 19.10.2009, a depus prin serviciul Registratură două seturi de înscrisuri, diferite, înscrisuri ce au fost comunicate la data de 20.10.2009, atât intimatului-reclamant cât și intimaților-pârâți.
Reprezentantul intimatului-reclamant, învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul pe cererea de recurs.
Intimatul-pârât, personal, învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul pe cererea de recurs.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentantul intimatului-reclamant, pune concluzii de respingere a recursului formulat de recurenta-pârâtă, menținerea deciziei civile ataca ca fiind legală și temeinică, cu obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatul-pârât, personal, solicită respingerea recursului așa cum a fost formulat de recurenta-pârâtă.
Curtea reține recursul în pronunțare.
CURTEA,
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei C la data de 14.12.2007 reclamantul a chemat în judecată pe pârâții, prin reprezentant legal, - și, solicitând să se constate nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. S 69/1968, să se constate deschisă succesiunea de pe urma defunctei a, decedată la data de 01.12.1967, masa succesorală, moștenitorii și să se dispună sistarea stării de indiviziune.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este, împreuna cu pârâții, moștenitorul defunctei a, masa succesorală compunându-se din cota de 1/2 din suprafața de teren de 934 mp și casa de locuit situate în comuna -,-, județul
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.728 din C civ. și art. 673/1 din.civ.
Prin întâmpinare pârâta a ridicat excepțiile litispendenței, ilegalității și autorității de lucru judecat.
Pârâta a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat, excepția prescripției dreptului de opțiune succes orală, excepția lipsei calității procesual active a reclamantului.
Prin sentința civilă nr. 1151/25.04.2008, Judecătoria Caa dmis excepția autorității de lucru judecat cu privire la capetele 2-5 din acțiune; a respins acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților, și - prin reprezentant legal, - ȘI, întrucât există autoritate de lucru judecat; a respins excepția ilegalității și litispendenței ca nefondate; a disjuns capătul 1 din cerere și a dispus formarea unui nou dosar, cu termen de judecată la data de 6.06.2008, pentru când s-a dispus citarea părților.
Pentru a hotărî astfel și având în vedere excepțiile ridicate față de înscrisurile de la dosarul cauzei, prima instanță a reținut că potrivit certificatului de moștenitor nr. S 69/1968 eliberat de fostul notariat de Stat al sectorului 5 B s-a dezbătut succesiunea de pe urma defunctei a, stabilindu-se masa succesorală, cotele și moștenitorii.
Prin sentința civilă nr.3436/19.09.1996 pronunțată de Judecătoria Sectorului Agricol I s-a admis acțiunea reclamanților și s-a dispus ieșirea părților din indiviziune cu privire la bunurile rămase de pe urma defunctei
Prin decizia civilă nr.1484 pronunțată la data de 19.06.1997 de către Tribunalul București secția a III-a civilă, s-a admis apelul și s-a atribuit bunul lui, păstrându-se celelalte dispoziții, decizie rămasă definitivă prin respingerea recursului prin decizia civilă nr.2206/12.12.1997 a Curții de APEL BUCUREȘTI Secția a III-a Civilă, reclamantul nefăcând dovada cu acte de stare civilă că este moștenitorul defunctei a și că succesiunea s-a dezbătut în lipsa sa.
Având în vedere că există tripla identitate de părți, de cauza și de obiect, instanța, în baza art.166 din.civ. a admis excepției autorității de lucru judecat cu privire la capetele 2-5 din acțiune și a respins acțiunea întrucât exista autoritate de lucru judecat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul-reclamant, apel înregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă la data de 31.07.2008, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței apelate, respingerea ca neîntemeiată a excepției autorității de lucru judecat și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În fapt, - s-a arătat de apelant că instanța de fond a fost investită cu soluționarea unei acțiuni având următoarele capete de cerere: constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. S 69/1968; constatarea deschiderii succesiunii de pe urma defunctei a, decedată la data de 01.12.1967; dispunerea sistării stării de indiviziune asupra bunurilor succesorale.
Prin sentința civilă nr.3436/19.09.1996 pronunțată de Judecătoria Sectorului Agricol I, în dosarul nr.1925/1991 modificată în parte prin decizia nr. 1484/19.06.1997 pronunțată de Tribunalul Bucureștis -a constatat deschisă succesiunea de pe urma defunctei a, dispunându-se totodată ieșirea din indiviziune a pârâților, și.
Acțiunea ce a format obiectul dosarului nr.1925/1991 nu s-a judecat în contradictoriu cu toți moștenitorii defunctei a, astfel că, deși avea calitatea de fiu al acesteia, apelantul nu a figurat ca parte în dosar.
Prin sentința civilă nr.1151/25.04.2008, pronunțată de Judecătoria C, s-a admis excepția autorității de lucru judecat, reținându-se în mod eronat existența triplei identități cu privire la părți, cauză și obiect.
Cererile ce au format obiectul dosarelor nr.1925/1991 și nr- au privit dezbaterea succesiunii de pe urma defunctei a, fiind fundamentate pe aceeași cauză, lipsind însă identitatea de părți.
De asemenea în mod greșit s-a apreciat de instanță că apelantul nu a făcut dovada calității de moștenitor al defunctei a, în condițiile în care din certificatul de naștere nr.- eliberat de Primăria Comunei rezultă că este descendent de gradul 1.
Se apreciază că prin sentința civilă nr. 3436/19.09.1996 pronunțată de Judecătoria Sectorului Agricol I, în dosarul nr.1925/1991 nu s-a pus capăt stării de indiviziune, întrucât, aceasta trebuia să se realizeze, sub sancțiunea nulității, cu participarea tuturor coindivizărilor.
În aceste condiții, consideră că instanța de judecată avea obligația să judece acțiunea formulată de apelantul în calitate de moștenitor omis de la partaj, întrucât nu-i este opozabilă hotărârea anterioară de partaj la soluționarea căreia nu a participat.
În drept, își întemeiază motivele de apel pe dispozițiile art.296, 297 alin. 1 cod proc. civ. art.797 cod civ.
Intimații-pârâți în nume personal, și, prin reprezentant legal au formulat întâmpinare la cererea de apel ce face obiectul prezentei cauze, formulată de apelantul, solicitând, ca pe baza probelor ce vor fi administrate, prin decizia ce se va pronunța respingerea apelului declarat, menținând sentința civilă nr. 1151 din 25.04.2008 a Judecătoriei C ca legală și temeinică.
Intimata a formulat și cerere de chemare în garanție a Primarului și a Biroului Evidența Populației din localitatea, județul
Prin decizia civila nr. 227 de la 16.02.2009 TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ a admis apelul declarat de apelantul-reclamant, a desființat sentința civilă apelată, a trimis cauza aceleiași instanțe în vederea rejudecării capetelor de acțiune 2-5, respins cererea de chemare în garanție, ca inadmisibilă.
În motivarea deciziei s-a re ținut că în mod greșit prima instanță a reținut îndeplinirea condițiilor art. 1201 Cod civil, constatând existența triplei identități de părți, obiect și cauză între prezentul litigiu și cel care a făcut obiectul dosarului nr. 1925/1991 soluționat prin sentința civilă nr. 3136/19.09.1996 a Judecătoriei definitivă prin decizia civilă nr. 1484/19.06.1997 a Tribunalului București - Secția a III-a Civilă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 2206/12.12.1997 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI -Secția a III-a Civilă.
Astfel, tribunalul a reținut în primul rând inexistența identității de părți, în condițiile în care reclamantul apelant nu a fost parte în dosarul nr. 1925/1991. Sub acest aspect nu au relevanță mențiunile primei instanțe în sensul că reclamantul nu a dovedit calitatea de moștenitor al defunctei a, întrucât aceasta este o chestiune ce ține de fondul pricinii și nu de soluționarea excepției autorității de lucru judecat, pentru admiterea căreia este necesară existența identității formale de părți. Pe de altă parte, deși acel dosar privește tot dezbaterea succesorală de pe urma defunctei a, tribunalul reține și inexistența identității de cauză între cele două pricini, atâta timp cât în dosarul nr. 1925/2001 al Judecătoriei dezbaterea succesorală de pe urma defunctei a s-a făcut în baza certificatului de moștenitor nr.69/1968, iar, în prezenta cauză, reclamantul urmărește tocmai constatarea nulității absolute a acestui certificat de moștenitor, invocând calitatea sa de moștenitor și necitarea în procedura succesorală finalizată cu emiterea certificatului nr. 69/1968.
În consecință, reținând greșita admiterea de prima instanță a excepției autorității de lucru judecat și nesoluționarea fondului cauzei, în baza alt. 297.civ, tribunalul a admis apelul, a desființat sentința civilă apelată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de intimata direct în faza procesuală a apelului, tribunalul a respins-o ca inadmisibilă, raportat la disp. art. 294.civ. în conformitate cu care în apel nu se pot formula cereri noi.
Împotriva deciziei men ționate anterior a declarat recurs reclamanta.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut conform art. 304 alineat 6, că desfiin țarea sentinței apelate prin raportare la articolul 297 alineat 1 se afla în contradicție cu articol 291 alineat 1, că nu exista documente care sa justifice legalitatea casarii punctelor 1, 3, si 4 ele însele fiind parte integranta a fondului, puncte prin care se certifica si se legalizeaza succesiunea, că fostul apelant nu s-a folosit de calitatea de subiect activ pentru a solicita sau depune copia certificatului de casatorie, dintre - a și titlul de proprietate al terenului aflat în litigiu înaintea casatoriei pentru a se stabili cotele ce revin tuturor mostenitorilor, astfel neputîndu-se dovedi filiatia fata de a).
Recurenta a solicitat în continuare administrarea unor probe și anularea unui cat de stare civilă, legate de fondul litigiului.
Recurenta a mai invocat existența unui conflict de competență conform art. 20 alin.1) si 20 alin. 2) proc. civ. raportat la hotărârile judecătorești pronunțate în cadrul soluționării litigiului raportat la care s-a invocat în speță autoritatea de lucru judecat și a solicitat participarea procurorului la ședință, întrucât acțiunile anterioare ar fi avut drept scop calomierea sa si a defunctilor în cauză.
Analizând actele ș i lucrările dosarului prin raportare la motivele de recurs, Curtea a constatat nefondat recursul pentru considerentele men ționate mai jos.
În spe ță, ț inând cont de dispozi ț iile art.316 raportat la art.295 proc.civ. instan ț a de recurs este învestită să analizeze dacă în mod legal instan ț a de apel a trimis spre rejudecare capetele de cerere 2-5 ale ac ț iunii, recurenta considerând că în mod gre ș it prima instan ț ă le-a solu ț ionat în temeiul unei excep ții.
Având în vedere limitele devolu ț iunii instan ț a de recurs nu se poate pronun ț a pe fondul litigiului existent între păr ț i, ci poate analiza doar dacă în mod corect prima instan ț ă a solu ț ionat aceste capete de cerere în temeiul excep ț iei autorită ții de lucru judecat.
Considerăm că solu ț ia instan ț ei de apel este legală luând în considerare că într-adevăr în mod gre șit prima instanță a reținut îndeplinirea condițiilor art. 1201 Cod civil, constatând existența triplei identități de părți, obiect și cauză între prezentul litigiu (capetele de cerere 2-5) și cel care a făcut obiectul dosarului nr. 1925/1991 soluționat prin sentința civilă nr. 3136/19.09.1996 a Judecătoriei definitivă prin decizia civilă nr. 1484/19.06.1997 a Tribunalului București - Secția a III-a Civilă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 2206/12.12.1997 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI -Secția a III-a Civilă.
Astfel, în primul rând nu există identitate de părți, în condițiile în care reclamantul apelant nu a fost parte în dosarul nr. 1925/1991.
Raportat la solu ț ionarea acestor capete de cerere în temeiul excep ț iei autorită ții de lucru judecat nu au relevanță mențiunile primei instanțe în sensul că reclamantul nu a dovedit calitatea de moștenitor al defunctei a, întrucât aceasta este o chestiune ce ține de fondul pricinii și nu de soluționarea excepției autorității de lucru judecat, pentru admiterea căreia este necesară existența identității formale de părți.
În al doilea rând, nu există identitate de cauză și obiect, atât timp cât în dosarul nr. 1925/2001 al Judecătoriei dezbaterea succesorală de pe urma defunctei a s-a făcut în baza certificatului de moștenitor nr.69/1968, iar, în prezenta cauză, reclamantul urmărește tocmai constatarea nulității absolute a acestui certificat de moștenitor, invocând calitatea sa de moștenitor și necitarea în procedura succesorală finalizată cu emiterea certificatului nr. 69/1968, capetele de cerere 2-5 fiind subsecvente primului capăt de cerere, care, dacă ar fi constatat întemeiat ar duce la modificarea atât a numărului de succesori cât și a cotelor succesorale avute în vedere în cadrul primului litigiu.
În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.6 proc.civ.(instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut),recurenta nu a motivat în fapt această susținere, în ce fel instanța de apel ar fi acordat mai mult decât s-a cerut, în condițiile în care apelul viza soluționarea capetelor 2-5 de către prima instanță în baza excepției autorității de lucru judecat, aspect cu privire la care s-a și pronunțat de altfel.
Instanța de apel a aplicat corect dispozițiile art.297 alin.1 proc.civ.potrivit cărora în cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe,atât timp cât a constatat că în mod greșit prima instanță a soluționat litigiul în temeiul excepției autorității de lucru judecat, trimițând cauza spre soluționare aceleiași instanțe.
Nu vedem care este contradicția de aplicare a acestui articol cu dispozițiile art. 291 alin.1 proc.civ. care se referă la comunicarea motivelor de apel.
Referitor la invocarea existenței unui conflict de competență, raportat la hotărârile judecătorești pronunțate în cadrul soluționării litigiului raportat la care s-a invocat în speță autoritatea de lucru judecat, Curtea a constatat nefondată și această susținere având în vedere că potrivit art.20 proc.civ. există conflict de competență, pct.1 când două sau mai multe instanțe se declară deopotrivă competente să judece aceeași pricină; și, pct.2 când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile s-au declarat necompetente de a judeca aceeași pricină. În speță nu sunt îndeplinite condițiile niciuneia dintre ipotezele menționate anterior, nepunându-se nici problema declinării reciproce a competenței de a soluționa cauza, într-un anume stadiu procesual, și nici a declarării competenței a două sau mai multe instanțe de a soluționa pricina de față.
Cauza de față nu se află printre cele expres prevăzute de lege în care participarea procurorului la ședința de judecată este obligatorie, conform art.45 alin.1 proc.civ. iar în ceea ce privește aplicarea art.45 alin.3, participarea procurorului rămâne la latitudinea Ministerului Public, instanța neputând dispune această participare la simpla cere a părții.
În consecință, în temeiul art.312 alin.1 raportat la art.304 alin.1 pct.6, 9.proc.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art.274 proc.civ. Curtea va obliga recurenta la plata către intimatul a sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta - pârâtă împotriva deciziei civile nr. 227A/16.02.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant și intimații - pârâți, -, și, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata către intimatul a sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
-
Red. MP
Tehnored. AP/MP
2 ex./10.12.2009
Secția a IV-a civilă; Judecători apel:,
Președinte:Antonela Cătălina BrătuianuJudecători:Antonela Cătălina Brătuianu, Melania Stanciu, Mihaela
