Anulare act. Decizia 477/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.477
Ședința publică din 8 mai 2008
PREȘEDINTE: Trandafir Purcăriță
JUDECĂTOR 2: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 3: Carmina Orza
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile de apel nr. 1009/A/ 30 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți și, având ca obiect ieșire din indiviziune.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent personal, pârâta intimată personal, lipsă pârâtul intimat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind de formulat alte cererii instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului, după ce în prealabil reclamantul a depus taxă judiciară de timbru de 10 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Reclamantul recurent pune concluzii de admitere a recursului așa cum a fost formulat în scris.
Pârâta intimată solicită respingerea recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 8312/11.09.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților și. S-a dispus ieșirea din indiviziune asupra imobilului înscris în CF nr. 1281 Nouă, nr. cad. 289/1, constând în teren cu casă în-, în suprafață de 800 mp, prin atribuirea în întregime reclamantului, cu obligarea acestuia la plata către pârâții și, a unei sulte în sumă de 16.160 Euro, reprezentând contravaloarea cotei părți din dreptul de proprietate al acestora asupra terenului și suma de 2.851 lei, reprezentând contravaloarea cotei părți din dreptul de proprietate al pârâților, asupra construcției.
S-a dispus intabularea în CF nr. 1281 Nouă a dreptului de proprietate al reclamantului asupra întregului imobil cu nr. cad. 289/1, constând în teren cu casă în-, în suprafață de 800 mp, cu titlu de ieșire din indiviziune. Au fost obligați pârâții să plătească reclamantului suma de 350 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul și pârâții și sunt coproprietari asupra imobilului înscris în CF ind. 1281 T, nr. cad. 289/1, constând în teren cu casă în-, în suprafață de 800 mp, după cum urmează: reclamantul asupra cotei de 12/16 parte, cu titlul de cumpărare și moștenire, iar pârâții asupra cotei de 4/16 parte cu titlul de cumpărare, ca și bun comun.
Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză de către expert tehnic judiciar în specialitatea construcții, valoarea construcției înscrise în CF nr.1281 T este de 11.395 lei iar conform raportului de expertiză întocmit de către expert tehnic judiciar în specialitatea topografie, valoarea terenului înscris în aceeași carte funciară este de 64.640 Euro( 80,8 Euro/mp).
Constatările expertului tehnic judiciar, referitoare la faptul că suprafața terenului folosit de către reclamant, este mai mare decât cea înscrisă în CF nr.1281 T, nu pot fi avute în vedere la stabilirea valorii terenului supus partajării, întrucât prima instanță nu a fost investită cu o cerere de rectificare a suprafeței terenului din litigiu.
Părțile au fost de acord ca imobilul să fie atribuit în natura reclamantului,cu obligarea sa la plata unei sulte corespunzătoare cotei de 4/16 parte din valoarea imobilului, către pârâții și.
Astfel fiind și având în vedere dispozițiile art. 728 Cod civ. art. 673 ind. 1 și următoarele Cod Pr. Civ. prima instanță a admis acțiunea formulata și va dispune ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul înscris în CF nr. 1281 Nouă, nr. cad. 289/1, constând în teren cu casă în-, în suprafață de 800 mp, prin atribuirea în întregime reclamantului, cu obligarea acestuia la plata către pârâții și, a unei sulte în sumă de 16.160 Euro, reprezentând contravaloarea cotei părți din dreptul de proprietate al acestora asupra terenului și suma de 2.851 lei, reprezentând contravaloarea cotei părți din dreptul de proprietate al pârâților, asupra construcției.
De asemenea, în baza art. 20 pct. 3 din legea 7/1996 republicata prima instanță a dispus intabularea in CF nr. 1281 Nouă a dreptului de proprietate al reclamantului asupra întregului imobil cu nr. cad. 289/1, constând în teren cu casă în-, în suprafață de 800 mp, cu titlul de ieșire din indiviziune.
În baza dispozițiilor art. 274 Cod Pr. Civ. prima instanță a obligat pârâții să plătească reclamantului suma de 350 lei cheltuieli de judecată, reprezentând parte din onorariul de avocat, obligarea pârâților la plata parțială a onorariul achitat experților neputând fi dispusă, de către instanță, întrucât reclamantul nu a depus la dosar dovezi în acest sens.
Apărarea pârâților,în sensul respingerii cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecată, întrucât nu s-au opus admiterii acțiunii nu a putut fi reținută, deoarece aceștia nu au recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului, așa cum prevăd dispozițiile art.275 cod pr. civ. arătând în cuprinsul întâmpinării că solicitarea reclamantului nu este întemeiată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât reclamantul cât și pârâții, solicitând reformarea sentinței apelate.
Reclamantul a criticat soluția primei instanțe sub aspectul cuantumului sultei la care a fost obligat către pârâți, repudiind totodată calitatea de coproprietar a pârâtului.
Pârâții și au reproșat primei instanțe că, la stabilirea întinderii terenului, nu a luat în considerare suprafața reală a acestuia, de 1137. astfel cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză, și nu cea tabulară de 800. Oad oua critică vizează obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată, cu toate că au fost de acord cu admiterea acțiunii.
Prin decizia civilă nr. 1009/A/ 30.11.2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș - secția civilă - respinge apelul declanșat de reclamantul-apelant, cu domiciliul în T,-, jud. Timiș, contra sentinței civile nr. 8312 dată, la 11.09.2007 în dosar nr- de Judecătoria Timișoara, în contradictoriu cu pârâții-intimați cu domiciliu în T, str. -, nr. 58, jud. Timiș și cu domiciliu în T, str. -, nr. 58, jud. Timiș.
Admite apelul declanșat contra aceleiași sentințe de către pârâții apelanți și și-n consecință,
Schimbă în tot sentința atacată, în sensul că respinge demersul judiciar inițiat de reclamantul-copartajant.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut următoarea stare de fapt și de drept:
Imobilul supus partajării se compune din teren cu casă în-, identificat în CF 1281 Nouă nr. cadastral 289/1 și, deși are o suprafață tabulară de 800. în realitate, așa cum a rezultat din raportul de expertiză întocmit în fața primei instanțe, întinderea totală a terenului este de 1137.
Este adevărat că înscrierea în cartea funciară garantează numai existența dreptului real, nu și întinderea obiectului material asupra căruia acel drept există și că nu se poate dispune rectificarea suprafeței în cartea funciară în lipsa unui petit expres în acest sens (așa cum a reținut și prima instanță).
Ceea ce îngăduie și obligă la a se conchide că, de vreme ce nu se poate stabili întreaga masă succesorală ce urmează a fi partajată, nu se poate dispune nici sistarea stării de indiviziune. Și aceasta pentru că, dacă s-ar partaja terenul litigios fără a se dispune rectificarea acestuia, ar fi prejudiciate interesele copărtașilor. Or, în speță, părțile nu au înțeles să solicite și rectificarea cărții funciare în sensul înscrierii adevăratei suprafețe a terenului, operațiune ce se privește a fi prealabilă celei de sistare a stării de coproprietate.
Ca o consecință a celor expuse, criticile reclamantului-apelant vizând cuantumul sultei la care a fost obligat nu mai comportă discuții, ca, de altfel, nici critica privind calitatea de copărtaș a pârâtului, și care, de altfel, se privește a fi o cerere nouă, inadmisibilă în apel, potrivit dispozițiilor art. 294 pr. civ. (în alți termeni, reclamantul-apelant contestând calitatea de coproprietar tabular a pârâtului).
În altă ordine de idei, observând și prevederile art. 296 pr. civ. apelul declarat de pârâții-apelanți și - vizând stabilirea suprafeței reale, rectificate a terenului ce intră în componența masei succesorale -, urmează a fi admis, cu consecința schimbării în totalitate a hotărârii apelate în sensul că demersul judiciar inițiat de reclamant va fi respins. După ce se va rectifica suprafața terenului aflat în stare de indiviziune, părțile vor putea purcede și la partajarea materială a acestuia.
Împotriva acestei decizii civile de apel, a declarat recurs, în termen legal, reclamantul, solicitând a fi audiată moștenitoarea (pentru a declara ce sumă de bani a primit de la familia ), dar neindicând în drept nici un motiv de nelegalitate, dintre cele enumerate - expres și limitativ în art. 304 sub punctele 1 - 9 Cod procedură civilă.
Verificând decizia civilă atacată, prin prisma dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă și în raport de unicul motiv de recurs invocat, față de starea de fapt din dosar și de probele administrate în cauză, Curtea stabilește că recursul de față al reclamantului de mai sus este nefondat, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, să fie respins ca atare, deoarece bine și cu temei a fost respins apelul său și admis apelul pârâților, în modul arătat.
Într-adevăr, examinându-se cauza sub toate aspectele invocate, din analiza întregului material probator de la dosar, Curtea constată că decizia civilă recurată este legală și temeinică, întrucât instanța de apel a stabilit corectă stare de fapt și a făcut o justă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale în materie, prev. de art. 728 Cod civil, când a respins acțiunea reclamantului, stabilind că atâta vreme cât nu se poate stabili întreaga masă succesorală supusă partajului, nu se poate dispune nici sistarea stării de indiviziune, deoarece ar fi prejudiciate interesele procesuale ale copărtașilor, în speță nesolicitându-se, în prealabil rectificarea terenului în litigiu, aflat în stare de indiviziune, neconstatându-se din oficiu nici motive de ordine publică de natură să atragă casarea ori modificarea deciziei civile atacate, conform art. 306 al. 2 Cod procedură civilă, soluția instanței de apel fiind deci corectă, pentru considerentele sus-expuse, fiind așadar cazul respingerii recursului reclamantului.
Motivul invocat în recurs de către reclamant - prin care solicită audierea moștenitoarei - nu este întemeiat, deoarece, în recurs, potrivit prevederilor art. 305 Cod procedură civilă, nu se pot produce probe noi,(cu excepția înscrisurilor), neimpunându-se nici casarea cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță de apel, în vederea administrării acestei probe,(care apare inutilă), în speță nefiind îndeplinite cerințele dispozițiilor art. 312 al. 3 și 5 Cod procedură civilă,(care reglementează această materie, a casării cu trimitere spre rejudecare), căci procesul a fost cercetat în fond și judecata s-a făcut cu regulata citare a tuturor părților litigante, atât la administrarea probelor, cât și la dezbaterea fondului cauzei, în fața ambelor instanțe de judecată anterioare, astfel încât acest motiv de recurs nu se încadrează în nici unul din cazurile - expres și limitativ - indicate în art. 304 sub punctele 1 - 9 Cod procedură civilă.
Așa fiind, în raport de toate considerentele ce preced, și cum critica formulată în recurs nu este întemeiată, ea nefiind de natură să-l facă admisibil și să influențeze soluția pronunțată de către instanța de apel, care este deci corectă sub toate aspectele, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat acest recurs al reclamantului, menținând în vigoare decizia civilă atacată, pe care o verifică drept legală și temeinică, fiind pronunțată în concordanță cu toate probele din dosar și cu respectarea principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, în sensul rezolvării prezentului litigiu, numai în limitele investirii instanței, recurentul nedovedind incidența în cauză a nici unui motiv de recurs, de nelegalitate dintre cele prevăzute în art. 304 sub pct. 1 - 9 Cod procedură civilă, potrivit tuturor argumentelor expuse mai sus.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, în recurs, de către intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile de apel nr. 1009/A/ 30 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți și, având ca obiect ieșire din indiviziune.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 8 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /23.05.2008
Tehnored /03.06.2008
Ex.2
Primă instanță:
Instanța de apel: și
Președinte:Trandafir PurcărițăJudecători:Trandafir Purcăriță, Lucian Lăpădat, Carmina Orza
