Anulare act. Decizia 479/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 479
Ședința publică de la 27 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 2: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 3: Maria Cumpănașu
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamantul și pârâta împotriva deciziei civile nr. 653 din 17 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 10589 din 6 iulie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr- (nr. în format vechi 7027/2006), în contradictoriu cu pârâții, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant
reprezentat de avocații și, recurenta pârâtă și intimata pârâtă asistată de avocat, lipsind intimații pârâți și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul declarat de pârâta a fost declarat peste termenul legal, după care;
Avocat, pentru recurentul reclamant depune un set de acte pe care le comunică apărătorului intimatei pârte.
Instanța lasă dosarul la a doua strigare pentru a da posibilitate avocatului, pentru intimata pârâtă să observe actele care i-au fost comunicate în ședință.
La a doua strigare au răspuns recurentul reclamant reprezentat de avocații și, recurenta pârâtă și intimata pârâtă asistată de avocat, lipsind intimații pârâți și.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursurilor de față.
Avocat, pentru recurentul reclamant, arată că partea pe care o reprezintă a fost lipsită de apărare la judecarea apelului.
Precizează că: apartamentul a fost cumpărat printr-o agenție imobiliară; a costat 150 milioane și nu 80 milioane cum a fost trecut în actul de vânzare cumpărare; banii pentru cumpărarea apartamentului au fost trimiși de reclamant sorei sale și înțelegerea a fost ca apartamentul să fie cumpărat pe numele mamei lor care trebuia să-l vândă reclamantului, dar sora sa a profitat de neștiința mamei și a cumpărat J pe numele acesteia și J pe numele ei; reclamantul a cumpărat mobilierul și aparatele electrocasnice din apartament, a făcut îmbunătățiri, o perioadă a plătit facturile de curent, de telefon, restanțe la întreținere.
În raport de cele susținute solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribualul
Avocat, pentru recurentul reclamant, apreciază ca fiind în termen recursul declarat de pârâta.
Avocat achiesează la susținerile avocatului și arată că instanța trebuia să caracterizeze corect acțiunea.
Solicită în principal casarea deciziei și trimiterea cauzei la Judecătoria Craiova în vederea calificării corecte a acțiunii, iar în subsidiar solicită casarea deciziei și trimiterea cauzei la Tribunalul Dolj pentru administrarea de probe.
Cu privire la recursul declarat de pârâta susține că acesta a fost declarat în termen.
Avocat, pentru intimata pârâtă, arată că instanța de apel s-a pronunțat asupra cererii de probatorii, fiind încuviințate proba cu interogatoriu și proba testimonială. Precizează că banii cu care a fost cumpărat apartamentul au fost achitați în mod egal de și și că nu există nici o dovadă a nulității contractului de vânzare cumpărare.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Prin cererea înregistrată sub nr. 7027/C/2006, reclamantul chemat in judecată pe pârâtele si, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea absoluta a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2326 din 19 iunie 2002 la BNP intervenit între si în calitate de vânzători si pârâte în calitate de cumpărători pentru apartamentul situat în C, str. -, - 13,.1,.6.
In motivarea acțiunii, reclamantul arătat că, având în vedere relația de rudenie dintre el si pârâte, respectiv mama si sora, s-au înțeles, să- achiziționeze un apartament cu 2 camere, reclamantul fiind cel care să asigure banii necesari pentru cumpărarea imobilului, acesta lucrând în străinătate, respectiv Anglia.
A arătat că, pe o perioada mai îndelungata prin transfer bancar si prin diferite persoane ce reveneau în țara a trimis bani, ce au fost constituiți intr-un depozit bancar si deși pârâta era în posesia buletinului de identitate, reclamantul nu a fost informat în vederea întocmirii unei procure de reprezentare atunci când s- perfectat actul de vânzare-cumpărare, cu toate că, banii au fost achitați integral de către reclamant.
De asemenea s-a arătat că, pârâta nu putea să contribuie la cumpărarea apartamentului întrucât avea un salariu mic la Spitalul din, soțul sau era în șomaj și avea în îngrijire doi copii minori.
Astfel, actul de vânzare-cumpărare s-a întocmit cu frauda de lege prin violarea principiului bunei credințe, invocând dispozițiile art. 940. civil.
In drept, și- întemeiat acțiunea pe dispoz. art. 948 pct.4, 966 si art. 968 din Cod civil, art.6 din OG 12 /1998.
La data de 30.06.2006, pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondata.
Prin sentința civilă nr. 10589 din 6 iulie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul ,cu domiciliul ales la Cabinet av. C, str. - - - 3,. A,. 5, județul D, împotriva pârâților, domiciliata în comuna, județul D, domiciliată în comuna, județul D, si, domiciliați în C, str. -, nr. 45, - 5,. 3,.11, județul D.
A fost obligat reclamantul către pârâta la 500 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că la data cumpărării apartamentului de către pârâte - sora și mama reclamantului, acesta din urmă se afla în Anglia, că în imobil au locuit copii pârâtei, că la plecarea în străinătate, reclamantul a împrumutat de la sora sa suma de 1000 dolari, pe care i-a restituit în timp.
S-a apreciat că reclamantul nu a făcut dovada cuantumului sumei trimise în țară părinților și nici a înțelegerii părților cu privire la a achiziționa împreună apartamentul.
Temeiul de drept indicat prin hotărârea primei instanțe este dat de dispozițiile art. 1169 civ. precizându-se că reclamantul nu a făcut dovada susținerilor sale, iar în temeiul art. 274 civ. reclamantul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată către pârâta.
Împotriva sentinței civile nr. 10589/06.07.2007 a formulat apel reclamantul și pârâta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, reclamantul susține că banii folosiți pentru achiziționarea apartamentului sunt trimiși de acesta din Anglia, că la insistențele sale aceste sume de bani depuse de sora sa la, au fost retrase și depuse la CEC și alte bănci, ulterior cu acești bani fiind cumpărat imobilul, că sora sa a participat cu suma de 8.000.000 lei vechi la achiziționarea apartamentului și cu rea-credință a trecut în act cota de 1/2, contrar celor solicitate de mama sa de a fi trecută doar această cumpărătoare.
Apelantul susține că s-a greșit cu formularea acțiunii, întrucât trebuia formulată o acțiune de partaj, în cadrul căreia sora sa urma să facă dovada cotei de participare la cumpărarea apartamentului, că actul a fost întocmit de persoana ce avea funcția de director al agenției imobiliare, că, după ce a efectuat o serie de îmbunătățiri la imobil, acesta este ocupat tot de pârâta.
De asemenea, se susține că actul e lovit de nulitate întrucât nu a fost trecut prețul real de cumpărare al imobilului, de 150 milioane lei vechi.
Ca dovadă a celor susținute în sensul că, reclamantul a înaintat sumele de bani pentru cumpărarea apartamentului, se invocă și efectuarea a numeroase îmbunătățiri fără ca sora sa să se opună, precum și imposibilitatea acestei pârâte de a contribui cu cota de 1/2 la achiziționarea imobilului, datorită veniturilor foarte mici și cheltuielilor pe care le făcea din cauza stării de sănătate a soțului acesteia.
Apelantul mai precizează că, în același mod a fost achiziționat și un tractor de către pârâta.
Apelanta pârâtă susține, în motivarea apelului său, că apartamentul a fost cumpărat din banii reclamantului, cu excepția sumei de 8.000.000 lei, plătită de pârâta, înțelegerea fiind ca imobilul să fie cumpărat pe numele său și, ulterior, să îl vândă reclamantului.
Apelanta susține că a fost indusă în eroare la semnarea actului, având reprezentarea că pârâta a semnat actul în calitate de martor și nu de cumpărător.
Mai precizează că prețul real este de 150.000.000 lei și că fiica sa nu avea posibilități materiale să achite 1/2 din preț.
Solicită a se face investigați la instituțiile bancare, la CEC, la Primărie, la agenția imobiliară, pentru că în funcție de comision, să se poată stabili prețul achitat pentru imobil.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelurilor formulate, susținerile reclamantului, atât în fața primei instanțe, cât și în motivele de apel, nefiind dovedite.
Prin încheierea de ședință din 12 decembrie 2007, instanța a respins cererile de probatorii formulate prin motivele de apel, ca nefiind utile și concludente, față de obiectul acțiunii.
Prin decizia nr.653 din 17 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-au respins apelurile formulate de reclamantul și de pârâta împotriva sentinței civile nr. 10589/06 07 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în contradictoriu cu intimații-pârâți, și .
Au fost obligați apelanții la plata față de intimata a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că nu s-au probat motivele de nulitate absolută invocate de reclamant, respectiv frauda la lege, și cauza ilicită.
Au fost considerate neîntemeiate și criticile privind nedeclararea prețului real de cumpărare a apartamentului, în cauză nefiind făcută dovada că prețul stabilit prin acordul părților și achitat pentru imobilul cumpărat, este mai mare decât cel înscris în actul autentic.
Față de obiectul acțiunii, s-a apreciat nu prezintă relevanță criticile privind efectuarea îmbunătățirilor la imobilul din litigiu, cele privind achiziționarea unui tractor de către pârâta, critici invocate de apelantul reclamant.
De asemenea nu prezintă relevanță în cauză criticile apelantei pârâte privind vicierea consimțământului său la încheierea actului, instanța nefiind investită cu o astfel de cerere din partea pârâtei.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamantul, cât și pârâta, criticând-o pentru nelegalitate.
Recurenții au susținut în esență aceleași motive, și anume că instanța de apel a soluționat cauza în condiții de lipsă de apărare, în absența avocatului ales al reclamantului, și a interpretat greșit probele administrate în cauză, din analiza cărora a rezultat fără dubiu că întreaga sumă de bani ce a reprezentat prețul apartamentului, mai puțin 800 lei, a fost achitată de reclamant, aceasta fiind rațiunea pentru care acesta a cumpărat integral mobilierul și a achitat cheltuielile de întreținere aferente.
S-a mai susținut că nu s-a dat relevanță faptului că pârâta nu avea posibilități materiale să facă o asemenea investiție, și că prețul menționat în contract este modic, fiind derizoriu și neserios.
La dosarul cauzei s-au depus: taxă de timbru, timbru judiciar, facturi fiscale, declarații extrajudiciare de martori, adeverință cu veniturile realizate de pârâta.
S-a formulat întâmpinare de intimata pârâtă, prin care s-a solicitat respingerea recursului declarat de reclamant ca nefondat, și menținerea hotărârilor instanțelor de fond ca legale și temeinice, cu obligarea la cheltuieli de judecată.
Recursul reclamantului este nefondat.
Tribunalul Dolj nu a soluționat apelul cu încălcarea dreptului la apărare al apelantului. Astfel, din practicaua deciziei recurate, care, având caracterele actului autentic, face dovada deplină până la înscrierea în fals, rezultă că dosarul s-a strigat la ordine, iar apărătorul apelantului s-a prezentat după terminarea dezbaterilor, a depus cerere de probatorii și a solicitat amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise, cererea fiind încuviințată, iar pronunțarea amânată la data de 17.12.2007.
Prin urmare, au fost respectate dispozițiile art. 156, alin.2, cod pr. civ. și în mod corespunzător, principiul dreptului la apărare.
Este de remarcat că instanța a pus în discuția părților cererea de probatorii, care a fost solicitată prin motivele de apel doar de către apelanta, nu și de apelantul reclamant. Sub acest aspect, se reține că pârâta nu justifica interes juridic în promovarea căii de atac, căci ea avut calitatea de pârâtă la prima instanță, nu a formulat cereri proprii, astfel că soluția de respingere a acțiunii, din punct de vedere procedural, îi profita, iar apelul declarat era lipsit de interes.
Pe cale de consecință, și cererea de probatorii formulată de această parte se impunea a fi respinsă.
Potrivit art. 292, alin,1, Cod pr. civ. părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel d e alte motive, mijloace de apărare și dovezi, decât cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare, iar art. 295, Cod pr. civ. impune instanței de apel obligația de verifica stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, în limita cererii de apel, cu excepția motivelor de ordine publică, care pot fi invocate și din oficiu.
Potrivit alin.2 al art. 295, cod pr. civ. refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, și administrarea probelor noi, propuse în condițiile art. 292, Cod pr. civ. se pot încuviința de către instanța de apel, dacă consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei.
Din analiza coroborată a celor două texte de lege rezultă că instanța de apel este chemată să se pronunțe doar asupra cererilor de probatorii solicitate de apelant prin cererea de apel, iar necesitatea administrării acestora este apreciată de judecători, în raport de condițiile impuse de art. 167, Cod pr. civ. neexistând vreo dispoziție legală care să impună instanței obligativitatea administrării de probe.
Ca atare, chiar dacă cererea de probatorii ar fi fost formulată de apelantul reclamant în termenul legal, Tribunalul era îndrituit să aprecieze asupra oportunității administrării acestora, putând să o respingă motivat, fără ca în acest mod să încalce vreo dispoziție legală, susceptibilă de a fi remediată pe calea recursului, în condițiile pct.9 al art. 304, Cod pr. civ.
Apelantul nu a solicitat probe prin motivele de apel, ci doar prin cererea depusă de apărător la data de 14 decembrie 2007, tardiv, astfel că, deși fără motivare, respingerea acesteia de către Tribunal a fost o măsură corectă, în concordanță cu dispozițiile legale mai sus citate.
Cât privește criticile aduse modului de soluționare a apelului în fond, acestea nu sunt întemeiate. Tribunalul apreciat în mod corect că achitarea prețului apartamentului de către o altă persoană decât cumpărătorii menționați în act și nedeclararea prețului real, aspect de altfel, nedovedit, nu afectează de nulitate contractul.
Susținerile recurentului referitoare la contribuția sa la dobândirea bunului, și corelativ, la existența unei convenții între el și părțile contractante exced limitelor acțiunii, fixate de titular prin apărător calificat, potrivit art. 129, alin. ultim, cod pr. civ. ca o acțiune în nulitate, fiind specifice unei alte cauze de ineficacitate a actului juridic, respectiv unei acțiuni în simulație, cu care instanțele de fond nu au fost investite.
Susținerea recurenților potrivit căreia, deși acțiunea dedusă judecății a avut ca obiect nulitate absolută a unui act juridic pentru fraudă la lege și cauză ilicită, instanțele trebuiau să îi dea o altă calificare juridică, nu este întemeiată, căci partea titulară a acțiunii a fost reprezentată de apărător calificat, acesta redactând și cererea de chemare în judecată, iar potrivit art. 129, alin. ultim, Cod pr. civ. judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului acțiunii.
Cât privește interpretarea probatoriilor administrate la prima instanță, criticile recurentului reclamant nu pot fi valorificate pe calea extraordinară a recursului, care în actuala reglementare a art. 304, pct. 1-9, cod pr. civ, poate fi exercitat doar pentru motive de nelegalitate, or, aprecierea dovezilor este o chestiune de netemeinicie.
Recursul pârâtei este tardiv.
Potrivit art. 301, Cod pr. civ. termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Decizia recurată a fost comunicată pârâtei la data de 17.01.2008 ( fila 45, dosar nr.4969/2006), iar calea de atac a fost exercitată la data de 05.02.2008 ( fila 11, dosar nr- ), după expirarea termenul legal imperativ de 15 zile.
Potrivit art. 103, cod pr. civ. neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul în care partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa.
Nefiind invocată și probată o astfel de împrejurare, recursul pârâtei se privește a fi tardiv, și se va respinge.
Față de cele expuse, potrivit art. 312,Cod pr. civ. recursul reclamantului se va respinge ca nefondat, iar cel declarat de pârâtă ca tardiv.
Se va face aplicarea dispozițiilor art. 274, cod pr. civ. în temeiul cărora recurenții vor fi obligați către intimata la 1000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 653 din 17 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 10589 din 6 iulie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr- (nr. în format vechi 7027/2006), în contradictoriu cu pârâții,.
Respinge ca tardiv, recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 653 din 17 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 10589 din 6 iulie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr- (nr. în format vechi 7027/2006), în contradictoriu cu pârâții,.
Obligă recurenții la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimata.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-
Tehn.2 ex
29.05.2008
Președinte:Costinela SălanJudecători:Costinela Sălan, Oana Ghiță, Maria Cumpănașu
