Anulare act. Decizia 4790/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(3273/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4790/
Ședința publică din data de 25 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul pârât MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE, împotriva sentinței civile nr.747 din 30 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 35597.01/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect - obligația de a face, anulare act.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 18.06.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 25.06.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.747 din 30.01.2009 pronunțată în dosarul nr.35597.01.2007.3.2007 de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale s-a dispus admiterea contestației formulată de reclamantul cu domiciliul în B, sector 1,-,. 2,. 4 în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE cu sediul în B, sector 1,-; s-a dispus anularea ordinului nr.2080/11.09.2007 emis de intimată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut în esență următoarele.
Astfel, din probatoriu administrat a rezultat că reclamantul având calitatea de consilier diplomatic la Ambasada României de la, la data de 11.09.2007 a fost sancționat disciplinar cu avertisment scris prin Ordinul nr.2080 emis de.
În motivarea sancțiunii aplicate s-a reținut că a săvârșit fapta de a nu fi acționat în sensul obligării și transmiterii către solicitanți a unor informații de natură consulară.
La baza sancționării a stat un memorandum interior din care rezultă că la data de 14.07.2007 în jurul orelor 10,20 Ambasada a fost contactată telefonic de către membrii de familie ai numitului care au solicitat sprijinul ambasadei în clarificarea unor informații legate de decesul acestuia. Același memorandum menționează că intimatul-contestator a manifestat timp de mai multe ore pasivitate în soluționarea cazului deși fusese solicitat în acest sens.
Tribunalul a reținut din probele administrate că intimatul-contestator a parcurs toate procedurile consulare constând în identificarea decedatului, confirmarea cetățeniei, informarea familiei și asigurarea repatrierii corpului decedatului în aceeași zi cu cea a solicitării asistenței consulare.
De asemenea a mai reținut Tribunalul că ordinul de sancționare a privit inacțiunea reclamantului în sensul obținerii și transmiterii de informații de natură consulară, însă în realitate i se reproșează fapta de a nu verifica "de îndată" realitatea decesului și de a nu fi informat familia cetățeanului român, precum și "lipsa unei reacții prompte".
Prin urmare, Tribunalul apreciind că dat fiind circumstanțele faptelor - ce au avut loc într-o zi de sâmbătă la momentul sesizării sale, reclamantul nu se afla în localitatea, iar la sediul ambasadei se afla un diplomat de serviciu care putea să gestioneze problema asistenței consulare până la sosirea reclamantului, sancțiunea disciplinară aplicată acestuia este nejustificată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Externe care a solicitat în temeiul art. 304 pct. 9) și 3041proc. civ. admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și reținând cauza spre judecare, respingerea contestației ca neîntemeiată.
În motivarea recursului se invocă față de sentința atacată următoarele critici.
Astfel, în speță intimatul a fost sancționat pentru neîndeplinirea obligațiilor de serviciu în sensul obținerii și transmiterii unor informații de natură consulară către solicitanți în cazul decesului cetățeanului român.
Recurentul susține că au fost depuse la dosar probe din care rezultă vinovăția acestuia, dar în mod surprinzător instanța de fond nu a luat în considerare nici una dintre aceste probe, apreciind că acesta și-ar fi îndeplinit atribuțiile de serviciu.
De asemenea, Tribunalul nu a luat în considerare faptul că acestuia ia fost aplicată cea mai ușoară sancțiune disciplinară în conformitate cu prevederile art. 266 din Codul muncii.
Intimatul-reclamant a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
De asemenea, recurentul a depus concluzii scrie prin care a solicitat admiterea recursului așa cum a fost declarat.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, invocate cât și din oficiu în conformitate cu art. 312 proc. civ. Curtea urmează să dispună respingerea recursului ca nefondat.
Astfel, prima instanță a stabilit în mod temeinic și legal starea de fapt pe baza probelor administrate în cauză și a făcut o corectă aplicare a legii la acestea.
În primul rând pentru a aplica o sancțiune disciplinară, fie ea și cea mai blândă (avertisment), se impune ca împotriva celui care se aplică o astfel de sancțiune să fi săvârșit o faptă care să constituie în conformitate cu Codul muncii și regulamentul intern o abatere disciplinară.
Or, în cauză nu rezultă așa cum a stabilit și instanța de fond că activitatea desfășurată de către reclamant ar putea fi încadrată ca fiind abatere disciplinară de natură să fie aplicată o sancțiune.
În al doilea rând potrivit art. 266 din Codul muncii, sancțiunile disciplinare se aplică de către angajator dacă sunt îndeplinite condițiile cerute de lege, astfel, "Angajatorul stabilește sancțiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșite de salariat, avându-se în vedere următoarele:
a) împrejurările în care fapta a fost săvârșită;
b) gradul de vinovăție a salariatului;
c) consecințele abaterii disciplinare;
d) comportarea generală în serviciu a salariatului;
e) eventualele sancțiuni disciplinaresuferite anterior de către acesta".
Prin urmare la aplicarea unei sancțiuni disciplinare, indiferent de natura ei se impune respectarea dispozițiilor legale menționat mai sus, dispoziții pe care recurentul-pârât nu le-a respectat, fapt de a determinat instanța de fond să dispună anularea Ordinului prin care intimatul-reclamant a fosta sancționat.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează să dispună respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE cu sediul în B, sector 1,-, împotriva sentinței civile nr. 747 din 30.01.2009 pronunțată în dosarul nr.35597.01.2007.3.2007 de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în contradictoriu cu intimatul cu domiciliul în B, sector 1,-,. 2,. 4, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 25.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Tehnoredact/
2 ex./ 15.07.2009
Jud. fond:Dalina
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
