Anulare act. Decizia 483/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 483
Ședința publică din 8 mai 2008
PREȘEDINTE: Dr. - -
JUDECĂTOR 1: Adriana Corhan
JUDECĂTOR 2: Maria Lăpădat
GREFIER: - -
S-a luat în examinare pronunțarea asupra contestației în anulare formulată de contestatorii și împotriva deciziei civile nr.222 din 28 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr- în contradictoriu cu intimații, (căsătorită ), Consiliul Local C, SC "" SA C și Consiliul Județean C-S - Comisia Județeană de aplicare a Legii 112/1995.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților, au fost consemnate în încheierea de ședință din 6 mai 2008, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi,
R E A,
Deliberând asupra contestației în anulare de față, reține următoarele:
Prin contestația în anulare înregistrată sub nr.249/59/208 din 11.03.2008 la Curtea de Apel Timișoara, contestatorii și în contradictoriu cu intimații, (căsătorită ), Consiliul Local C, SC "" SA C și Consiliul Județean C-S - Comisia Județeană de aplicare a Legii 112/1995, au solicitat anularea deciziei civile nr.222 din 28 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr- și rejudecarea recursului declarat împotriva deciziei civile nr.1106/R/07.11.2007 pronunțată de Tribunalul C - S în dosar nr-.
Din motivele contestației în anulare, se reține că, în mod greșit Curtea de Apel a respins ca inadmisibil recursul declarat împotriva deciziei civile pronunțate de instanța de apel, deoarece instanța de recurs a omis din greșeală să cerceteze toate motivele de modificare, respingând recursul ca inadmisibil.
Că prin recurs, s-a susținut că o cale de atac este dată de lege, nu de instanța de judecată, că aceasta este apelul și nu recursul, așa cum au susținut chiar reclamanții intimați, că în speță sunt incidente dispozițiile art. 105 alin. 2. pr.civ., astfel încât excepția inadmisibilității recursului este nefondată.
Că instanța nu a analizat toate motivele de recurs, fiind în eroare asupra stării de fapt reale și asupra naturii juridice a căii de atac, greșind prin admiterea excepției inadmisibilității recursului.
Analizându-se motivele contestației în anulare, decizia atacată, actele și probele de la dosar, văzând prevederile art. 318. pr. civ., se constată că prezenta contestație în anulare este întemeiată, deoarece instanța de recurs a omis din greșeală să analizeze notele de ședință depuse de apelanții în dosar nr- a Tribunalului C-S 19-20, prin care, chiar reclamanții, declară că valoarea imobilului din litigiu este cu mult peste suma de 100.000 RON, deci calea de atac este apelul și nu recursul.
Cum unul din motivele de recurs, a fost recalificarea căii de atac, din recurs în apel, deoarece valoarea imobilului este de peste 1 miliard de lei, iar acest motiv deși a fost analizat de instanța de recurs, concluzia la care a ajuns a fost că nu este întemeiat, calea de atac fiind cea a recursului, deoarece valoarea imobilului este cea înscrisă în contractul de vânzare - cumpărare nr- (549 RON).
Cum prin decizia civilă nr.454 din 8 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-, a fost admis recursul reclamanților, casându-se decizia atacată, cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul C-S, cu îndrumarea ca instanța de apel să analizeze incidența dispozițiilor art. 282. pr. civ., în scopul de a se stabili calea de atac legală, apel sau recurs, iar cu ocazia rejudecării apelului, instanța a pus în vedere părților să precizeze valoarea imobilului din litigiu și cu această ocazie, chiar reclamanții au precizat că această valoare este de peste 1 miliard de lei, 19-20, astfel că tribunalul trebuie să judece apelul și nu recursul, totuși tribunalul a judecat recursul reclamanților, pronunțând o decizie irevocabilă.
Curtea, în prezenta contestație în anulare, apreciază că prin decizia civilă nr.222/28.02.2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-, a omis, din greșeală să analizeze notele de ședință depuse chiar de către reclamanți 19-20, după casare cu trimitere, nefăcând nici un fel de vorbire despre valoarea imobilului indicată de reclamanți după rejudecare, reținând, în mod greșit, că această valoare este cea din contractul de vânzare-cumpărare nr-, 30 din dosar nr.4853/2000 al Judecătoriei Reșița, de 549 ON, astfel că în mod corect a fost calificat apelul ca fiind recurs, iar recursul fiind respins ca inadmisibil.
Apreciem că, deși regula generală a stabilirii competenței materiale a instanței, este legată de valoarea declarată de reclamant cu ocazia introducerii acțiunii, această regulă nu se aplică în speța de față, deoarece valoarea imobilului fiind contestată pe parcursul procesului, iar prin decizia de casare cu trimitere din 8 mai 2007, existând îndrumare de analizare a căii de atac legale, poziția reclamanților, care apreciază imobilul la peste 1 miliard de lei, este determinantă, iar omiterea instanței de recurs de a analiza această poziție, constituie o greșeală materială, care se încadrează în prevederile art. 318. pr. civ., astfel că, urmează cu majoritate de voturi, să fie admisă contestația în anulare, decizia atacată să fie anulată, dispunându-se rejudecarea recursului, intimații vor fi obligați să plătească contestatorilor 700 RON cheltuieli de judecată și Consiliul Local C 120 RON cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite cu majoritate și cu opinie separată de respingere, din partea d-nei judecător, a contestației în anulare formulată de contestatorii și împotriva deciziei civile nr.222 din 28 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr- în contradictoriu cu intimații, (căsătorită ), Consiliul Local C, SC "" SA C și Consiliul Județean C-S - Comisia Județeană de aplicare a Legii 112/1995, anulează decizia atacată și fixează termen pentru rejudecarea recursului la 3 iunie 2008, cu citarea părților.
Obligă pe intimații să plătească contestatorilor 700 RON cheltuieli de judecată și Consiliul Local C 120 RON cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Dr. - - - - - -
Red. 19.05.2008
Tehnored. 2 ex./19.05.2008
Opinie separată a d-nei JUDECĂTOR 3: Ion Graur
În sensul respingerii contestației în anulare, formulată de contestatorii
și împotriva deciziei civile nr.222 din 28 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-.
Consider că trebuia respinsă contestația în anulare pentru următoarele considerente:
Prin decizia civilă nr. 222/28.02.2008 pronunțată în dosar nr-, Curtea de Apel Timișoaraa respins ca inadmisibil recursul declarat de intervenienții și împotriva deciziei civile nr. 1106/R din 7 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- și a obligat recurenții să plătească intimatului suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru a pronunța astfel, Curtea de Apel Timișoara, a reținut în esență că în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, acțiunea reclamanților tinde la redobândirea dreptului de proprietate, astfel că în baza dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 146/1997 lit. a, acțiunea are caracter patrimonial.
S-a reținut că raportat la dispozițiile art. 2 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 și cele mai sus menționate, pentru stabilirea competenței și a căii de atac, trebuie avută în vedere valoarea obiectului litigiului de la data introducerii acțiunii, iar nu o dată ulterioară acestui moment, or, singurul act depus în fața primei instanțe din care rezultă valoarea obiectului litigiului este contractul de vânzare-cumpărare nr-, potrivit căruia valoarea este de 549 lei, sub limita de 100.000 lei prevăzută de art. 282 ind.1 pr. civ..
Prin contestația în anulare formulată împotriva deciziei civile nr.222/28.02.2008, contestatorii au solicitat anularea deciziei civile, cu consecința rejudecării recursului.
Contestatorii au invocat în motivarea cererii dispozițiile art. 318. pr.civ. cu motivarea că instanța de recurs a omis din greșeală să cerceteze toate motivele de modificare invocate, respingând ca inadmisibil recursul declarat de intervenienți, fiind în eroare atât asupra stării reale de fapt, cât și asupra naturii juridice a demersului inițiat de intervenienți.
Au susținut că instanța de casare (Curtea de Apel Timișoara ), cât și reclamantul au argumentat și calificat că apelul este calea de atac și nu recursul, în cauza trimisă spre rejudecare Tribunalului C-S, urmare a casării de Curtea de Apel Timișoara.
Au arătat că în raport de dispozițiile art. 112 pct. 3. pr. civ. art. 129 alin. ultim pr. civ. și 282 ind. 1. pr.civ. cererea cu care a fost investit Tribunalul C-S a fost apel și nu recurs, calea de atac fiind stabilită de dispozițiile legale și nu de părți sau judecător, în speță fiind astfel incidente dispozițiile art. 105 alin. 2. pr.civ..
Contestația în anulare este neîntemeiată.
Astfel, art. 318. pr.civ. prevede două motive pentru admiterea acestei contestații și anume: când dezlegarea dată prin hotărârea instanței de recurs este "rezultatul unei greșeli materiale" și când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte "a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare".
Potrivit textului mai sus menționat, "eroare materială" are în vedere greșeli de fapt, involuntare și nu pretinse greșeli de judecată.
Greșeala materială la care se referă art. 318. pr. civ. nu trebuie să fie rezultatul modului în care instanța a înțeles să interpreteze un text de lege (în speță dispozițiile art. 282 ind. 1. pr.civ. ), întrucât dacă s-ar admite astfel, s-ar ajunge pe o cale ocolită la judecarea încă odată a aceluiași recurs, mai mult, contestația în anulare nu este un mijloc de reformare a hotărârii, chiar greșite.
În cauză, prin modul de soluționare a recursului, respectiv prin modul de interpretare a dispozițiilor art. 282. pr. civ. raportat la art. 2,3 și 18 din Legea nr. 146/1997, în raport și de motivele de drept invocate în recurs, respectiv art. 304 pct. 1 și 3. pr. civ. instanța nu a săvârșit o eroare materială, în sensul dispozițiilor art. 318. pr. civ. care nu vorbesc de o greșeală a instanței, ci în mod obiectiv, de o "greșeală materială".
În ceea ce privește omisiunea instanței de recurs de a cerceta vreunul din motivele de modificare sau casare, se poate constata, că nu rezultă din motivarea contestației care sunt motivele pe care instanța de recurs nu le-a cercetat.
În acest sens, trebuie precizat că raportat la textul art. 318. pr. civ. omisiunea există atunci când instanța de recurs nu a discutat motivul de modificare sau de casare în hotărârea sa, nu și atunci când procedând la sistematizarea motivelor le-a examinat împreună.
Din considerentele deciziei civile atacat, rezultă că instanța de recurs a analizat motivele invocate de intervenienți în recursul declarat, respectiv a motivat soluția prin examinarea competenței și alcătuirii instanței (art. 304 (1 și 3) pr. civ. ), iar pentru a fi admisibilă contestația în anulare, instanța trebuia să nu fi examinat un motiv al recursului.
În ceea ce privește susținerile că instanța de recurs nu a luat în considerare faptul că instanța de casare (Curtea de Apel Timișoara ) și reclamantul ar fi apreciat calea de atac în cauză, ca fiind apelul și nu recursul, reclamantul argumentând acest lucru, acestea sunt irelevante, întrucât nu pot fi incluse în nici unul din motivele contestației în anulare speciale, mai mult, instanța de casare nu s-a pronunțat cu privire la calea de atac în cauză, cale de atac ce nu este dată de părți.
Pentru toate considerentele arătate, am apreciat că trebuia respinsă contestația în anulare formulată de contestatorii și împotriva deciziei civile nr.222 din 28 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-.
JUDECĂTOR,
-
Red. 19.05.2008
Tehnord. 2 ex./19.05.2008
Președinte:Adriana CorhanJudecători:Adriana Corhan, Maria Lăpădat, Ion Graur
