Anulare act. Decizia 49/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr.49/
Ședința publică de la 20.02.2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Irina Bondoc
JUDECĂTOR 3: Monica Costea
Grefier - -
F S-au luat în examinare, recursurile civile formulate de:
pârâții și, ambii cu domiciliul în M,-, județul C;
II.pârâtul SERVICIUL PUBLIC DE ADMINISTRARE A DOMENIULUI PUBLIC ȘI PRIVAT M, cu sediul în M,-, județul C;
III.pârâții MUNICIPIUL M PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL M, cu sediile în M,-, județul C;
împotriva deciziei civile nr. 936, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 18 decembrie 2006, în dosarul nr. 1821/2005, în contradictoriu cu intimații reclamanți -, domiciliat în B,-, sector 5 și, cu domiciliul în S,-,. 113,.A,.4, având ca obiect constatare nulitate contract vânzare-cumpărare.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 13.02.2008 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie:
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia sub nr.1599/2002, reclamantii -, - și - au chemat în judecată pe pârâtii Primăria M, SA M, și, pentu ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că imobilul situat în M,- a fost preluat de stat fără titlu și constatându-se nulitatea absolută a contractului de înstrăinare a imobilului încheiat între SA M și și, să fie obligati pârâtii să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie acest imobil.
În motivarea acțiunii se arată că imobilul situat în M,- (fost nr.12) a apartinut autorului lor, - și a fost nationalizat în baza Decretului nr.92/1950, deși autorul lor făcea parte dintr-o categorie socială exceptată de la măsura nationalizării. Imobilul a fost vândut în baza Legii nr.112/1995 de către M pârâtilor și, deși era cunoscută situația juridică a acestui bun.
Prin sentința civilă nr.444/18.03.2003 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul civilă nr.1599/2002 s-a respins ca nefondată actiunea reclamantilor, retinându-se ca reclamantii nu și-au dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului revendicat.
Prin decizia civilă nr.291/19.04.2005 Tribunalul Constantaa respins ca nefondat apelul reclamantilor.
Prin decizia civilă nr.325/C/20.06.2005 pronunțată de Curtea de Apel Constanta în dosarul nr.691/C/2005 s-a admis recursul declarat de reclamantii - și - în contradictoriu cu pârâtii Consiliul Local M, Municipiul M și M, și și s-a casat decizia civilă nr.291/2005 pronunțată de Tribunalul Constanta, cauza fiind trimisă prin rejudecare aceleași instante.
Pentru a pronunța această solutie instanța de recurs a retinut că atât instanta de fond, cât și cea de apel au solutionat în mod formal litigiul; retinând că reclamantii nu și-au probat calitatea de proprietar cu privire la bunul revendicat.Instanța de casare a retinut că era absolut necesară administrarea probei cu expertiza topografică pentru identificarea imobilului revendicat probă ce nu poate fi realizată în instanta de recurs.
După rejudecarea apelului, prin decizia civilă nr.936 din 18 decembrie 2006 Tribunalul Constantaa admis apelul reclamantilor și a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a constatat că imobilul situat în M,- a fost preluat de stat fără un titlu legal și a dispus obligarea pârâtilorMunicipiul M, Consiliul local al Municipiului M, Serviciul Public de Administrare a Domeniului Public și privat M, și să lase reclamantilor în deplină proprietate și posesie reclamantilor imobilul compus din teren în suprafață de 233 mp și constructie- parter de stil vechi cu peretii din piatră format din 3 camere de locuit+garaj+closet,identificat de expertul prin conturul în schita anexă la expertiza efectuată în apel.
Au fost respinse exceptia lipsei calității procesual pasive a pârâtilor Municipiul M și Consiliul Local M și au fost mentinute celelalte dispoziții ale hotărârii apelate, ce vizau respingerea cererii reclamantilor de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între RA M și pârâtii și.
Pentru a pronunța această solutie, instanta de apel a retinut în esență că imobilul din M,str.- - nr.14 dobândit de autorul reclamantilor, prin actul de vânzare-cumpărare din 24.09.1949 era compus din 136 mp teren și o constructie, formată din 3 camere și garaj și că acesta se identifică în mod cert cu imobilul situat în prezent în M,-, preluarea bunului de către stat fiind realizată cu încălcarea Decretului nr.92/1950.
Referitor la validitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâtii și s- retinut că în mod corect prima instantă a respins cererea de anulare a acestui contract de vânzare-cumpărare, actul fiind încheiat cu respectarea dispozițiilor Legii nr.112/1995, iar chiriasii cumpărători au fost de bună credintă.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs pârâtii Municipiul M, Consiliul Local M, Serviciul Public M M, și.
Pârâtii Municipiul M și Consiliul Local al Municipiului Mau criticat legalitatea hotărârii pronunțate de Tribunalul Constanta conform art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă sub următoarele aspecte:
1.Instanța de apel a respins nelegal exceptia lipsei calității procesual pasive a pârâtilor întrucît imobilul în litigiu nu a fost niciodată în patrimoniul Municipiului M, situație în care acesti pârâti nu pot fi obligati la restituirea bunului către reclamanti.
Prin actul de vânzare-cumpărare nr.77/8.06.1999 transferul dreptului de proprietate asupra acestui imobil s-a realizat de la Statul Român, prin intermediul RA M - unitate specializată la acea dată în vânzarea locuintelor conform Legii nr.112/1995- la chiriasii cumpărători - familia, Municipiul M și Consiliul Local M neavând niciodată calitatea de posesori neproprietari ai bunului.
2.Reclamantii nu au făcut dovada calității de moștenitori ai defunctului -, nefiind depus la dosar un certificat de moștenitor, iar pe de altă parte, nu au dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, bunul figurând înregistrat pe rolul fiscal al localității pe numele altei persoane -, care a și fost mentionat ca proprietar în anexa Decretului nr.92/1950.
Pârâta Serviciul Publica criticat legalitatea hotărârii recurate conform art. 304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă sub următoarele aspecte:
- Reclamantii nu au justificat legitimarea lor procesual activă, la dosar nefiind depus un certificat de moștenitor după defunctul Av.-, actele de stare civilă constată numai gradul de rudenie existent la un moment dat între anumite persoane, vocatia succesorală concretă fiind dovedită doar cu certificat de moștenitor.
- La data achizionării locuintei chiriasii cumpărători au fost de bună-credință, iar în condițiile constatării validității contractului de vânzare-cumpărare se impune respingerea actiunii în revendicare.
- Reclamantii nu și-au justificat calitatea de proprietari asupra imobilului revendicat, bunul fiind preluat în baza Decretului nr.92/1950 pe numele unei alte persoane - și nu a fost înregistrat niciodată pe rolul fiscal al orasului M pe numele autorului reclamantilor.
La rândul lor pârâtii au criticat legalitatea hotărârii Tribunalului Constanta conform art.304 pct.9 Cod pr.civilă sub următoarele aspecte:
- Instanța de apel a retinut gresit că reclamantii sunt proprietari ai imobilului cumpărat de pârâti deși din probatoriul administrat rezultă că nu există identitate între cele două bunuri.
În timp ce în actul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1949 și transcris sub nr.686/198.10.1949 cât și în procesul-verbal din 1.10.1949 de impunere fiscală se face vorbire de un imobil compus din parter și, situat în M-, în procesul-verbal încheiat la data preluării bunului de către stat din 14.04.1952 se vorbeste de o casă fără dinstr.- - nr.14. Mai mult din situația imobilelor existente în M, pe str.-, rezultă că în perioada 1948-1976 au existat nr.12 și 14, acestea nesuferind modificări, iar la nr.14 figura înscris la proprietar.
- În mod gresit s-a admis actiunea în revendicare față de cumpărătorii pârâti acestia au fost de bună-credință la dobândirea locuintei iar actul lor este preferabil celui exhibat de reclamanti, care a fost caracterizat și individualizat prin expertiza efectuată în apel.
- Deși în actul de vânzare-cumpărare exhibat de reclamanti este mentionată numai o suprafată de teren de 136, instanța de apel a dispus restituirea unei suprafete de 233 mp, fără nici o justificare reclamantii nefăcând dovada dreptului de proprietate asupra defunctei de aproape 100 teren.
În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri_ copie Decret de expropriere nr.507/29. decembrie 1959 și anexa cuprinzând "Tabel cu terenurile intavilane și constructiile situate în orasul M cuprinse în perimetrul noilor constructii".
Analizând legalitatea hotărârii recurate în raport cu criticile pârâtilor urmează a se retine următoarele:
În referire la recursul formulat de Municipiul M, Consiliul Local, instanta de recurs constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Vom analiza cu prioritate motivul de recurs ce vizează modalitatea de solutionare a exceptiei lipsei calității procesuale pasive a acestor pârâti în actiunea în revendicare imobiliară.
Calitatea procesual pasivă presupune existenta unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecătii.
Reclamantul fiind cel care primeste actiunea, trebuie să justifice atât calitatea procesual pasivă, cât și pe cea activă, prin indicarea obiectului cererii și a motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază pretentia sa.
Conform dispozițiilor art.21 și art.38 din legea nr.215/2001 autoritățile administatiei publice prin care se realizează autonomia locală în municipii sunt consiliile locale municipale ca autorități deliberative și primarii ca autorități executive.
Consiliile locale administrează domeniul public și privat al localității.
În speță se retine că imobilul situat în M,- revendicat de reclamanti, a fost înstrăinat de Statul Român prin M, pârâtilor și, în baza contratului de vânzare-cumpărare nr.77/8.06.1999 încheiat în baza legii nr.112/1995 (fila 34).
Municipiul M și Consiliul Local M nu au participat la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr.77/1996, iar imobilul în litigiu nu a fost mentionat niciodată în patrimoniul Municipiului M, recurentii pârâti nefiind implicati în raportul juridic ce a luat naștere prin încheierea actului de vânzare-cumpărare.
Conform dispozițiilor Legii nr.112/1995, M în calitate de unitate specializată în vânzarea locuintelor a fost împuternicită de stat să încheie contractul de vânzare.-cumpărare nr.77/1996, prin efectul căruia locuinta a ieșit din proprietatea statului și a trecut în proprietatea cumpărătorului.
Actionând în baza unui mandat cu reprezntare, RA M, având calitatea de mandatar legal al statului,în actul de vânzare-cumpărare încheiat conform legii nr.112/1995 a instrăinat imobilul în litigiu pârâtilor și, drepturile și obligatiile rezultate din acest contract născându-se direct în patrimoniul părtilor contractante - statul în calitate de vânzător și pârâtii în calitate de cumpărători. Municipiul Constanta și Consiliul Local Constanta sunt străini de această operatiune juridică, iar bunul nefiind niciodată în patrimoniul Municipiului M, acestia nu pot fi obligati la predarea lui către reclamanti, neavând calitatea de posesori neproprietari în cadrul actiunii în revendicare.
De altfel instanta de apel, a retinut în mod expres în dispozitivul hotărârii recurate că imobilul în litigiu a fost preluat de către stat fără un titlu valabil și ulterior înstrăinat conform legii nr.112/1995 pârâtilor; actul de vânzare-cumpărare fiind valabil încheiat.
Principalul efect al actiunii în revendicare îl constituie readucerea bunului în natură și liber de sarcini în patrimoniul proprietarului și numai în ipoteza în care acest lucru nu mai este posibil, ca urmare a exproprierii pentru caz de utilitate publică sau pentru situația în care bunul a fost înstrăinat, iar validitatea titlului subdobânditorului a fost confirmat printr- hotărâre irevocabilă, restituirea se va face prin echivalent.
Privarea de proprietate impune așadar statului și nu autorităților locale, obligatia de a-l despăgubi pe proprietar.
De altfel în jurisprudenta CEDO referitoare la aplicarea art.1 din Protocolul 1 la Conventie, s-a retinut în mod constant că în conditiile în care statul român nu și-a îndeplinit obligatia pozitivă de a reactiona în timp util și cu coerentă, în ceea ce priveste problema de interes general pe care o constituie restituirea sau vânzarea imobilelor intrate în posesia sa în virtutea decretelor de nationalizare, acesta este răspuzător de indemnizarea foștilor proprietari pentru prejudiciul suferit (cauza Păduraru contra României, Hotărârea din 1.12.2005; cauza Suciu Welle contra România, Hotărârea din 13 decembrie 2007).
Pentru considerentele expuse se retine că exceptia lipsei calității procesual pasive a Municipiului M și a Consiliului Local M este fondată, recursul acestor pârâti urmând a fi admis în raport de această critică.
Instanta de apel a solutionat gresit exceptia lipsei calității procesuale pasive a pârâtilor și nu a manifestat rol activ pentru a pune în discutia părtilor necesitatea completării cadrului procesual, prin chemarea în judecată a Statului Român care, invocând drepturi proprii asupra bunului litigios, a dispus de acesta, înstrăinându-l pârâtilor și.
Admiterea exceptiei lipsei calității procesual pasive a pârâtilor Municipiul M și a Consiliului Local M face inutilă cercetarea celorlalte motive de recurs invocate de către recurenti, care vizează fondul cererilor.
Cu privire la recursurile formulate de pârâtii, și Serviciul Public M, întrucît criticile invocate de acestia vizează aceleași aspecte ele urmează a fi analizate împreună și solutionate printr-un considerent comun.
1.Critica pârâtilor ce vizează lipsa calității procesual active a reclamantilor este nefondată.
Calitatea procesual activă presupune existenta unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titularul dreptului afirmat.
În cauză se retine din analiza actelor de stare civilă și a certificatelor de moștenitor nr.200/2004 eliberat de BNP fila 35 nr.1643/2003 al Tribunalului Constanta și filele 5-9,45 din nr.1599/2002 al Judecătoriei Mangalia ) rezultă că reclamantii -, - și - au calitatea de succesori legali ai defunctului - decedat la 14.01.1966.
În certificatul de moștenitor nr.200/15.07.2004, eliberat după defuncta - s-a făcut mentiunea că la data eliberării acestui certificat de moștenitor erau înregistrate la autoritățile locale abilitate cereri de restituire a unor bunuri în baza legii nr.10/2001, între bunurile notificate fiind inclus și imobilul din M, str.- nr.14 S-a mai mentionat că în măsura în care aceste bunuri se vor identifica ulterior în patrimoniul defunctei, urmează să se suplimenteze masa succesorală cu acestea (fila 35).
De asemenea, în certificatul de moștenitor se face mentiunea ca - decedată la 2.03.2004, după introducerea acțiunii a dobândit prin moștenire de la defunctul său sot -, conform certificatului de moștenitor nr.S 75/1966 eliberat de notariatul de Stat al Raionului în dosarul nr.75/1966 și alte bunuri (fila 35 nr.1643/2003 al Tribunalului Constanta ) unicii moștenitori ai defunctei -, fiind, reclamantii - și - în calitatea de descendenti.
Se retine că instantele de fond și de apel au respins corect exceptia lipsei calității procesuale active a reclamantilor, acestia justificându-și calitatea de succesori ai defunctului -.
2. Critica ce vizează împrejurarea că nu s-a făcut dovada existentei unei identităti între imobilul dobândit de autorul reclamantilor prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 24.09.1949 imobil situat în M,- și imobilul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr.77/8.06.1999, situat în M,- este fondată.
Conform actului de vânzare-cumpărare transcris sub nr.686/18.10.1949 autorul reclamantulor Av. - a cumpărat de la numita Prof.dr. imobilul situat în orasul M- compus "dintr-un teren în suprafață existentă provenit prin vânzarea-cumpărarea cu actul de proprietate transcris de Tribunalul Constanta sub nr.2230/1936 și pe care se afla o casă veche formată din 3 camere și garaj" (fila 4). Din actul de vânzare-cumpărare nr.2230/1936 rezultă că vânzătoarea Dr. a dobândit la rândul său, prin cumpărare, de la vânzătorul C C un loc de casă în suprafață de aproximativ 140 în M, imobil identificat prin vecinătăți (fila 97 nr.1643/20043 al Tribunalului Constanta ).
Dacă în procesul-verbal de impunere fiscală întocmit la data de 1.10.1949 se face vorbire de imobilul compus din parter și, situat în-, în procesul-verbal încheiat la momentul preluării imobilului de către stat se face vorbire de o casă, fără situat în-.
Potrivit Serviciului Public de Administrare a Domeniului Public și privat M, în urma recensământului efectuat în Municipiul M, imobilul ce a făcut obiectul contratului de vânzare-cumpărare nr.77/8.06.1999, conform legii mnr.112/1995 a fost înregistrat întotdeauna la nr.14, numărul vechi (14) corespunde cu nr.nou (14) - fila nr.118 nr- al Curtii de APEL CONSTANȚA.
Deși în expertiza efectuată în apel d e ing. se sustine că imobilul fosta proprietate a autorului reclamantilor, situat în M,-, se află în prezent la nr.14, nu se face nici o referire la momentul la care a intervenit această renumerotare a proprietăților pe strada - - și nici nu mentionează înscrisurile din analiza cărora a tras concluzia că nr.12 mentionat în actul din anul 1949 a devenit nr.14 la momentul aplicării Decretului de nationalizare nr.92/1950.
Instanța de apel și-a însușit în integralitate concluziile expertizei fără a manifesta rol activ pentru lămurirea acestui aspect.
De asemenea, instanta de apel a retinut că imobilul în litigiu a fost nationalizat gresit pe numele altei persoane - - în anul 1959 prin nr.126/12.02.1959 de completare a Decretului nr.92/1950 (filele 75-76 dosar nr.1643/2003 al Tribunalului Constanta ), dar în procesul-verbal din14.04.1952 s-a prevăzut că la această dată chiriasul a predat o cameră din imobilul situat în-, imobil ce a făcut obiectul nationalizării (fila 61). Se retine astfel că nu a fost pe deplin lămurită problema ce vizează momentul preluării imobilului în proprietatea statului și actul normativ în baza căruia s-a dispus nationalizarea bunului, aspecte deosebit de importante pentru identificarea imobilului revendicat de reclamanti.
Din copia Decretului nr.507/29.12.1959 și tabelul anexă la decretul de expropriere - acte noi depuse în recurs rezultă că imobilul situat în M,- compus din 380,24 mp teren a fost expropriat de la proprietarul în anul 1959.
De asemenea, deși în actul autorului reclamantilor de dobândire a proprietății situată în M,-, nu se face vorbire de o suprafată determinată de teren, iar în actul original al vânzătorului s-a consemnat că Prof.Gr. a dobândit o suprafată de teren de 140 mp, instanta de apel a dispus restituirea către reclamanti a unei suprafete de teren de 233, fără a justifica dreptul reclamantilor asupra diferentei de teren de aproximativ 100 mp și fără a identifica cei 140 mp ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1949.
Referitor la constructia dobândită de autorul reclamantilor prin actul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1949 se retine că aceasta este prezentată în act ca fiind o casă veche compusă din 3 camere și garaj,în timp ce imobilul situat în prezent la nr.14 a fost compus din, având 3 camere la parter și 3 camere la etajul care a fost distrus în urma incendiului din anul 1997.
Deși, în raportul de expertiză întocmit în apel se concluzionează că există identitate între fosta proprietate a autorului reclamantilor și actualul imobil situat pe-, nu au fost lămurite pe deplin unele aspecte ce vizează componenta casei la momentul preluării bunului.
Astfel, în actul de vânzare-cumpărare încheiat la 24.09.1949 casa este descrisă ca fiind formată din 3 camere și un garaj, iar în procesul-verbal de evaluare a imobilului din- încheiat la 1.10.1949, casa este descrisă ca fiind compusă din parter și construită pe o suprafată de 36 mp. având la parter o cameră de 5/4 mp, un garaj și un closet, iar la două camere de 3,50/2,50 și de 4/4 mp. Aceeași compunere este mentionată și în "actul de angajament" încheiat la 12.09.1946 între și, expertul retinând că imobilul vechi avea parterul compus dintr-o cameră, un garaj și un closet, iar etajul era compus din 2 camere cu ceardac (fila 90 Dosar 1821/2005 al Tribunalului Constanta.
Imobilul situat în M,- ce face obiectul revendicării a fost compus din, atât la parter cât și la existând câte 3 camere. Deși expertul concluzionează că există identitate între cele două clădiri nu explică modalitatea în care parterul casei, compus dintr-o singură cameră a fost transformat în 3 camere de locuit, cu dimensiunile prevăzute în schita anexă la expertiză (fila 94).
Pentru lămurirea tuturor acestor aspecte ce vizează identitatea dintre imobilul proprietatea autorului reclamantilor și imobilul cumpărat de pârâtii se impune completarea materialului probator cu un supliment la raportul de expertiză, probă care este incompatibilă cu calea de atac a recursului.
Conform art.312 Cod pr.civilă se va dispune casarea cauzei, cu trimiterea spre rejudecare Judecătoriei Mangalia, imobilul revendicat având o valoare inferioară sumei de 5 miliarde de lei vechi.
Cu ocazia rejudecării cauzei instanta de fond va analiza și cadrul procesual, sub aspectul părtilor chemate în judecată, având în vedere lipsa calității procesual pasive a Municipiului M și a Consiliului Local M - problemă de drept dezlegată în recurs
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile civile formulate de:
1.pârâții și, ambii cu domiciliul în M,-, județul C;
2.pârâtul SERVICIUL PUBLIC DE ADMINISTRARE A DOMENIULUI PUBLIC ȘI PRIVAT, cu sediul în M,-, județul C;
3.pârâțiiMUNICIPIUL M PRIN PRIMARși CONSILIUL LOCAL, cu sediile în M,-, județul C - împotriva deciziei civile nr. 936, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 18 decembrie 2006, în dosarul nr. 1821/2005, în contradictoriu cu intimații reclamanți -, domiciliat în B,-, sector 5 și, cu domiciliul în S,-,. 113,.A,.4,
Casează decizia recurată și sentinta instantei de fond și trimite cauza spre rejudecare pe fond la Judecătoria Mangalia.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,azi 20.02.2008.
PREȘEDINTE JUDECATORI
GREFIER
jud.fond:
jud.apel:;
red.dec.jud.-/11.03.2008
tehnored.gref.- 4 ex./13.03.2008
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
ătre,
JUDECATORIA MANGALIA
Curtea de APEL CONSTANȚA prin decizia civilă nr.49 din 20.02.2008, admis recursurile civile formulate de: pârâțiiși, ambii cu domiciliul în M,-, județul C;pârâtulSERVICIUL PUBLIC DE ADMINISTRARE A DOMENIULUI PUBLIC ȘI PRIVAT, cu sediul în M,-, județul C; și pârâțiiMUNICIPIUL M PRIN PRIMARși CONSILIUL LOCAL, cu sediile în M,-, județul C - împotriva deciziei civile nr. 936, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 18 decembrie 2006, în dosarul nr. 1821/2005, în contradictoriu cu intimații reclamanți-, domiciliat în B,-, sector 5 și, cu domiciliul în S,-,. 113,.A,.4,
S-a casat decizia recurată și sentinta instantei de fond și s-a trimis cauza spre rejudecare pe fond la Judecătoria Mangalia.
Președinte de complet Grefier
- - - -
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Irina Bondoc, Monica Costea
