Anulare act. Decizia 496/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 496/
Ședința publică din 03 2009
PREȘEDINTE: Viorica Mihai Secuianu judecător
JUDECĂTOR 2: George Popa
JUDECĂTOR 3: Anica
Grefier -
La ordine fiind soluționarea recursului civil declarat de către mandatarul reclamantei, respectiv, împotriva deciziei civile nr. 228 din 26 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții COMISIA JUDEȚEANĂ DE PE LÂNGĂ PERFECTURA G PENTRU APLICAREA LEGII 18/91, COMISIA LOCALĂ DE PE LÂNGĂ PRIMĂRIA COMUNEI PENTRU APLICAREA LEGII 18/91, în acțiunea civilă având ca obiect având ca obiect constatare nulitate act.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns mandatar, lipsă fiind părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că: procedura este legal îndeplinită, după care;
Mandatarul recurentei-reclamantă, depune la dosarul cauzei, în copie, dovada că a înaintat cu recomandată cererea de strămutare a cauzei, cu confirmare de primire de la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Întrebat fiind precizează că nu are studii juridice.
Solicită amânarea cauzei până la soluționarea cererii de strămutare.
Curtea, din oficiu, invocă inadmisibilitatea prezentului recurs motivat de faptul că prezentul recurs s-a promovat împotriva unei decizii irevocabile.
Mandatarul recurentei-reclamantă, arată faptul că d-na judecător - - - este incompatibilă întrucât a pronunțat decizia civilă nr. 491/R din 24.05.2006 în dosarul nr-, sens în care solicită a se abține de la soluționarea cauzei.
Curtea, rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului Curtea a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial sub nr.1568/2003 pe rolul Judecătoriei Tg. B, reclamanta a chemat în judecată pârâtele Comisia Județeană pentru Aplicarea Legii 18/1991 - G și Comisia Locală PENTRU Aplicarea Legii 18/1991 -, solicitând constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr.17456/78 din 17.01.2001 emis pe numele reclamantei pentru suprafața de 1,06 ha din tarlaua 149/3 parcela 2100/4/6 în comuna județul G, reînscrierea acestei suprafețe de teren în titlul de proprietate pe vechiul amplasament în tarlaua 77 parcela 1291/1.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că urmare a cererii formulate în baza Legii nr.18/1991 s-a emis titlul de proprietate nr.17456-78/17.01.2001, dar în posesia efectivă nu a fost pusă cu toate suprafețele de 0,9400 ha, în tarlaua 145,parcela 2119/1 teren arabil, 0,800 mp. în tarlaua 143/1, parcela 1989 teren pădure, 1 ha, în tarlaua 77, parcela 1291/1 teren arabil și 10.600 ha în tarlaua 149/3, parcela 2100/4/6 teren arabil.
A menționat recclamanta că, cu ocazia intabulării proprietății, a constatat că tarlaua 149/3, parcela 2100/4/6, este fragmentată de o, care nu se găsea marcată pe schița de măsurători și i s-a înmânat la data de 16.10.2001 de Primăria și cei 10.600 mp. teren arabil, fac parte din tarlaua 149/3,parcela 2100/4/6 și suprafața de 2181 mp și în tarlaua149/4, parcela 2106/5/5 și suprafața de 8418 mp așa cum menționează Primăria pe schița corectată la data de 5.04.2002, precum și Comisia Locală în procesul verbal trimis Prefecturii cu scrisoarea nr.1821/17.06.2002.
Demersurile făcute ulterior, pentru stabilirea corectă a limitelor proprietății au pus în evidență faptul că pentru poziția tarlaua 149/3,parcela 2100/4/6 titlul de proprietate al reclamantei este fictiv, întrucât pentru acest teren au mai fost emise titluri de proprietate în anul 1994 ( și ).
Din acest motiv s-a adresat Prefectului Județului G, în calitate de Președinte al Comisiei Județene pentru aplicarea fondului funciar, să dispună corectarea acestei situații prin rectificarea titlului de proprietate prin înscrierea proprietății pe vechiul amplasament și anume în tarlaua 77,parcela 1291/1, lucru care i-a fost refuzat.
După trei ani de intervenții la Primăria și Prefectură la data de 17.07.2003, a fost invitată la. pentru a semna un nou proces verbal de punere în posesie pe o solă de maluri, teren pe care nu îl poate accepta, întrucât amplasamentul terenului reclamantei ocupat de, membru al Comisiei locale se afla lângă V satului, iar calitativ este superior față de oferta ce i-a fost făcută.
Reclamanta a precizat că dacă numiții și acceptă schimbarea proprietății lor pe alte amplasamente, ea acceptă să fie pusă în posesie pe tarlaua 149/3, parcela 2100/4/6 cu 2182 mp. și tarlaua 149/4, parcela 2106/5/5 cu 8418 mp.
Pentru aceste considerente, reclamanta a solicitat instanței de judecată să constate nulitatea parțială absolută a titlului de proprietate nr.17456/78 din 17.01.2001 emis pe numele și să dispună ștergerea mențiunii privind amplasarea suprafeței de 1,06 ha, din tarlaua 149/3, parcela 2100/6 și reînscrierea acestei suprafețe de teren în titlul, pe vechiul amplasament și anume cel solicitat de reclamantă în tarlaua 77, parcela 1291/1.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe prevederile Legii nr.18/1991, Legea 1/2000 și art.998 Cod civil.
Prin sentința civilă nr. 224/2004 a Judecătoriei Tg. B acțiunea reclamantei a fost respinsă ca nefondată, în motivare reținându-se că s-a încercat în câteva rânduri punerea în posesie a reclamantei în tarlaua 149/3 și 149/4, dar aceasta a refuzat să se prezinte precum și faptul că reclamanta trebuia să fi solicitat în prealabil anularea parțială a titlurilor de proprietate emise pe numele numiților și pentru suprafața de teren pentru care acestea se suprapun cu titlul reclamantei.
Prin decizia civilă nr. 232/14.12.2004, pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr.1556/C/2004, a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta, prin mandatar, împotriva sentinței civile nr. 224/6.04.2004 a Judecătoriei Tg.
Tribunalul a reținut că apelanta a fost pusă efectiv în posesie cu suprafețele de teren înscrise în nr.17456-78/17.01.2001 și a constatat că, potrivit adresei nr.1167/1.04.2002 a Prefecturii Județului G, eroarea comisă la împărțirea cadastrală (în sensul că, în mod greșit a fost înscrisă 149/3, P 2100/4/6 într-o singură, deoarece suprafața de teren în cauză a fost împărțită de o revană în două tarlale), a fost remediată, întocmindu-se o nouă fișă de punere în posesie.
Tribunalul a apreciat ca fiind nefondată critica apelantei privind faptul că nu i s-a acordat suprafața de 10.600 mp pe vechiul amplasament (T 77, /1), deoarece acesteia i s-a atribuit în acest amplasament, suprafața de 1 ha.
A mai reținut instanța de apel că cererea apelantei de anulare propriului titlu de proprietate, pe considerentul că există suprapunere a suprafețelor de teren înscrise în acesta, cu suprafețe incluse în titlurile de proprietate emise numiților și, este lipsită de interes. Aceasta întrucât nu a promovat o acțiune în contradictoriu cu aceste două persoane, spre a verifica validitatea titlurilor de proprietate ce le-au fost emise sub aspectul incidenței disp. art.III pct.1 din Legea 169/1997.
Prin decizia civilă nr. 473/28.06.2005 Curtea de APEL GALAȚIa admis recursul promovat de reclamantă împotriva deciziei nr. 232/14.12.2004 pronunțată de Tribunalul Galați, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecarea apelului.
S-a reținut în considerentele deciziei de casare că unul din motivele pentru care reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr.17456-78/17.01.2001, în ce privește amplasamentul suprafeței de 10.600 mp teren arabil extravilan, situat în 149/3 P 2100/4/6, a constat în faptul că pentru această suprafață a fost deja reconstituit dreptul de proprietate, încă din anul 1994, în favoarea numiților și. In acest context, instanța de fond și cea de apel au considerat că acest aspect nu poate fi cenzurat și nu constituie o cauză de nulitate a titlului de proprietate în discuție de vreme ce reclamanta nu a înțeles să cheme în judecată aceste două persoane, pentru verificarea validității titlurilor de proprietate.
Instanța de recurs a constatat că această soluție a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor Legii 18/1991, întrucât potrivit art. 8 alin.1 din Legea nr.18/1991, republicată, stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor se face asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție, iar potrivit art.18 alin.1, din același act normativ, terenurile din extravilan aduse sau preluate în orice alt mod în patrimoniul CAP de la cooperatori sau de la alte persoane care au decedat și nu au moștenitori, precum și terenurile pentru care nu s-au formulat cereri de restituire rămân la dispoziția comisiei.
Conform art. 18 alin.2 din Legea nr. 18/1991, republicată, toate terenurile cooperativei agricole de producție care nu sunt atribuite conform art.14-17 precum și terenurile extravilan proprietatea statului aflate în folosința cooperativei, rămân de asemenea, la dispoziția comisiei, urmând a fi atribuite altor persoane îndreptățite, potrivit prevederilor acestei legi.
Din coroborarea textelor de lege suscitate, rezultă cu prisosință, că nu se poate reconstitui dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren extravilan, în favoarea unei persoane îndreptățite a cărei cerere este soluționată ulterior de comisie, decât asupra terenurilor neatribuite încă, aflate la dispoziția comisiei și nu asupra unor terenuri incluse deja în alte titluri de proprietate.
Procedând astfel, pârâtele intimate au încălcat dispozițiile legale suscitate, situație care, dacă se confirmă, urmare probelor administrate, atrage nulitatea titlului de proprietate emis ulterior.
Curtea a reținut că în mod greșit cele două instanțe au apreciat că reclamanta ar fi trebuit să ceară verificarea validității titlurilor de proprietate emise numiților și, întrucât reclamanta nu poate contesta calitatea acestora de persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate, după cum nu poate justifica criterii de preferință, în favoarea sa la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului, ce potrivit celor trei titluri de proprietate, se suprapune (ca amplasament). În mod neîndoielnic, fiind vorba de titluri de proprietate emise succesiv de același organ administrativ, sunt mai bine caracterizate titlurile mai întâi emise.
De asemenea, s-a apreciat întemeiat și motivul de recurs potrivit căruia între titlul de proprietate și procesul verbal de punere în posesie trebuie să existe deplină concordanță.
S-a reținut considerentul instanței de fond și de apel potrivit căruia eroarea strecurată în titlul de proprietate se poate îndrepta prin punerea în posesie a reclamantei asupra unor alte suprafețe de teren decât cele incluse în titlu.
În mod obligatoriu, anterior, punerii în posesie, trebuie anulat și modificat, titlul de proprietate de către instanța judecătorească, aceasta întrucât, deși este vorba de un act emis de un organ administrativ, acesta a intrat în circuitul civil, neputând fi revocat ulterior de organul administrativ emitent.
A mai apreciat instanța de recurs că, în speță, nu se poate invoca nici faptul că reclamanta solicită constatarea nulității absolute parțiale propriului titlu de proprietate, în condițiile în care nu ar fi uzat de procedura plângerii, instituită de disp.art. 53 al.2 - art. 59 din Legea 18/1991,republicată, împotriva hotărârii comisiei județene și a celorlalte acte administrative prealabile emiterii titlului.
Aceasta întrucât, din probatoriul administrat, rezultă în mod evident că reclamanta a aflat de vătămarea ce i-a fost produsă prin emiterea mai multor titluri de proprietate asupra aceleiași suprafețe de teren și prin greșita identificare cadastrală a suprafeței de 10.600 mp, abia ulterior emiterii titlului de proprietate.
Curtea a considerat că instanța de apel avea obligația, pentru a verifica susținerile și apărările reclamantei-apelante, să dispună efectuarea unei expertize tehnice topometrice, care să identifice suprafața de teren în discuție, să stabilească dacă într-adevăr, pentru același amplasament s-au emis mai multe titluri de proprietate și, funcție de aceste constatări, să verifice posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate al reclamantei asupra aceleiași suprafețe, pe vechiul amplasament (dacă este posibil) sau în imediata vecinătate, făcând o corectă aplicare a disp.art.14 alin.2 din Legea nr.18/1991, republicată.
De asemenea, s-a mai constatat că instanța de apel a ignorat critica formulată prin cererea de apel, privind faptul că instanța de fond nu a soluționat toate capetele de cerere cu care a fost investită, împrejurare reală, căci într-adevăr din analiza dispozitivului și considerentelor sentinței civile nr. 2245/6.04.2004, nu rezultă soluția dată capetelor de cerere privind refacerea cărții funciare și acordarea de despăgubiri.
Or, o atare omisiune contravine disp.art.129 alin.6 cod procedură civilă.
Procedând astfel, fără a verifica, printr-o expertiză tehnică topometrică, susținerile reclamantei și indicând posibilitatea promovării unei alte cereri de chemare în judecată (indicație, de altfel, neavenită, față de raportul juridic dedus judecății), instanța de apel a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. R/2457/2005 și prin decizia civilă nr. 62/30.01.2006 Tribunalul Galația admis apelul declarat de apelanta-reclamantă prin mandatar, a schimbat sentința civilă nr. 224 din 6.04.2004 a Judecătoriei Tg. B și în rejudecare a admis în parte acțiunea și a dispus anularea parțială a titlului de proprietate emis sub nr.17456-78/2001 pe numele autorului, în sensul că la rubrica A - pct.1 - arabil, tarlaua 77 parcela 1291/1 se va trece suprafața de 10.600 mp. în loc de suprafața de 10.000 lei cu vecinătățile D,S I, N; PS - și la tarlaua 149/3 parcela 2100/4/6, vecinătăți, DS Rezerva, se va șterge mențiunea privind amplasarea suprafeței de 10.600 mp.
A fost respinsă cererea cu privire la acordarea despăgubirilor civile în sumă de 8.000.000 lei și s-a dispus ca după rămânerea irevocabilă să se comunice Biroului de Carte Funciară.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta prin procurist, susținând că nu au fost soluționate toate capetele de cerere cu care a fost sesizată instanța, iar hotărârea este motivată evaziv.
Prin decizia civilă nr. 491/24.05.2006 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚIa fost admis recursul, a fost casată decizia civilă nr. 62/2006 a Tribunalului Galați și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
S-a reținut în motivarea deciziei că instanța de apel nu a ținut cont de recomandările instanței de recurs privind necesitatea administrării unor probatorii și soluționarea tuturor capetelor de cerere.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Galați.
S-a pus în discuție efectuarea unei expertize topometrice, însă reclamanta prin procurist nu a fost de acord cu administrarea acestei probe, refuzând să plătească și onorariul stabilit. În aceste condiții, prin încheierea pronunțată la data de 2.10.2006 cauza a fost suspendată în baza art. 155/1 Cod procedură civilă, însă prin decizia civilă nr. 343/14.06.2007 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚIa fost admis recursul declarat de contestatoare, casată încheierea pronunțată la data de 2.2006 și s-a trimis cauza spre continuarea judecății, la aceeași instanță. S-a reținut că instanța nu a dat eficiență principiului disponibilității părților și, în condițiile în care contestatoarea a refuzat administrarea acestei probe, avea obligația de a se pronunța doar pe baza probelor administrate.
Tribunalul Galați, prin decizia nr. 848/3.10.2007 a admis apelul declarat de reclamanta - prin mandatar - împotriva hotărârii civile nr. 1568/2003 pronunțată de Judecătoria Tg.B - pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța această soluție instanța de apel a reținut că prin cererea de chemare în judecată contestatoarea a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 17456/78/17.01.2001 pentru suprafața de 1,06 ha teren identificată în T 149/3 P 2100/416 în comuna, județul G, reînscrierea acestei suprafețe în titlul de proprietate pe vechiul amplasament în T 77, P 1291/1, punerea efectivă în posesie, refacerea cărții funciare și acordarea de despăgubiri, iar instanța de fond s-a pronunțat doar cu privire la constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 17456/78/17.01.2001.
În rejudecare cauza a fost înregistrată sub nr- pe rolul Judecătoriei Târgu Bujor.
Prin sentința civilă nr. 197/26.03.2008 pronunțată de Judecătoria Tg. Baf ost respinsă ca nefondată acțiunea pentru constatare nulitate titlu de proprietate formulată de reclamanta prin mandatar.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că art. 3 alin. 1 din Legea nr. 169/1997, modificată și completată prin Legea 247/2005, prevede expres și limitativ cauzele care atrag nulitatea absolută a titlurilor de proprietate, iar nerespectarea vechiului amplasament la reconstituirea dreptului de proprietate nu se încadrează printre acestea.
Instanța a considerat că în lipsa vreunei cauze de nulitate absolută a titlului de proprietate, implicit și celelalte capete de cerere formulate de reclamantă apar ca nefondate, pentru aceleași considerente.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs în termen legal reclamanta, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului reclamanta a arătat că din probele administrate în cauză rezultă că pentru terenul situat în 149/3, parcela 2100/4/6 a fost reconstituit dreptul de proprietate încă din anul 1994 în favoarea numiților și, iar prin reconstituirea dreptului de proprietate reclamantei pe același amplasament au fost încălcate prevederile art. 8 alin. 1 și art. 18 alin. 1 și 2 din Legea nr. 18/1991 republicată.
A mai arătat reclamanta că motivarea instanței în sensul că nerespectarea vechiului amplasament nu constituie motiv de nulitate a titlului de proprietate este lipsită de temei întrucât situația trebuie analizată în raport de prevederile legale în vigoare la data întocmirii actului și aceasta cu atât mai mult cu cât reclamanta a arătat în cerere că acceptă amplasamentul stabilit în procesul verbal de punere în posesie trimis de comisia locală cu scrisoarea nr. 1821/2002.
Recurenta a mai invocat faptul că hotărârea este nelegală și pentru faptul că Judecătoria Tg. B nu era competentă să soluționeze cauza, întrucât potrivit deciziei nr. 343/R/14.06.2007 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI cauza a fost trimisă la Tribunalul Galați pentru continuarea judecății.
Mai arată recurenta că Tribunalul Galați, prin decizia nr. 848/2007 s-a dezinvestit, iar decizia respectivă este nelegală, întrucât nu erau aplicabile disp. art. 297 cod procedură civilă.
Un alt motiv invocat de recurentă vizează faptul că din practicaua hotărârii nu rezultă că litigiul a fost judecat de o secție sau de un complet specializat, așa cum prevede art. 2 alin. 2 din Legea nr. 247/2005 - Titlul XIII.
Recurenta a solicitat admiterea acțiunii cu toate capetele de cerere formulate și obligarea pârâtelor și a tuturor celor ce se fac vinovați de actuala stare de fapt și la plata unor despăgubiri morale în sumă de 50.000 lei.
În drept, recurenta a invocat prevederile Legii nr. 1/2000, art. 998 cod civil, art. 16,21,24 și 52 din Constituția României și art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În recurs recurenta a mai depus la dosar înscrisuri.
Intimatele, deși legal citate, nu și-au delegat reprezentanți în instanță, nu au formulat întâmpinare și nu au administrat alte probe în recurs.
În urma analizării probelor administrate, prin decizia civilă nr. 228/26.03.2008 Tribunalul Galația admis recursul reclamantei și modificând în parte hotărârea recurată a admis în parte acțiunea reclamantei dispunând anularea parțială a titlului de proprietate emis de pârâta Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor G, obligând pe pârâta Comisia Locală să o pună în posesie pe reclamantă cu suprafața de 10.6002teren arabil situat în extravilanul comunei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta prin procurist invocând nelegala constituire a completului de judecată considerând că împotriva hotărârii instanței de fond putea declara apel cum de fapt a și făcut și în mod greșit tribunalul calificat cererea sa ca fiind recurs.
Recursul declarat de reclamantă este inadmisibil.
Potrivit dispozițiilor art. 5 Titlul XIII din Legea nr. 247/2005 hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în primă instanță sunt supuse numai recursului.
Cum hotărârea recurată a fost pronunțată după intrarea în vigoare a legii amintite respectiv la data de 26.03.2008 în mod legal tribunalul a calificat cererea de apel formulată de reclamantă ca fiind recurs și a pronunțat o hotărâre irevocabilă.
Împotriva hotărârilor irevocabile nu pot fi exercitate decât căile extraordinare de atac respectiv contestația în anulare sau revizuirea astfel că recursul declarat de reclamantă este inadmisibil urmând să fie respins în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul reclamantei, prin mandatar, împotriva deciziei civile nr. 228 din 26 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 03 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red./11.11.2009
Tehnored.
5 exp./12.11.2009
Com. 3 exp./12.11.2009
Fond: Judecătoria Tg. B - judecător -
Recurs: Tribunalul Galați - judecători - -
Președinte:Viorica Mihai SecuianuJudecători:Viorica Mihai Secuianu, George Popa, Anica
