Anulare act. Decizia 498/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 498/2009-
Ședința publică din 24.03.2009
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 3: Popa
Grefier:
Pe rol fiind pronunțarea asupra contestației în anulare formulată de contestatorii, A, ambii cu domiciliul în S M,-, județul S M, în contradictoriu cu intimații, toți cu domiciliul în S M,-, județul S M, FUNDAȚIA"CARITATEA" B, cu sediul în S M,-, județul S M, SC SA S M, cu sediul în S M, str. -. -, nr. 13, județul S M, PREFECTUL JUDEȚULUI S M, ambii cu domiciliul în S M,-, județul S M, împotriva deciziei civile nr. 1020/R din 17.06.2006, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în dosar nr-, prin care s-a menținut în întregime decizia civilă nr. 155 din 30 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr. 2212/2005.
La apelul nominal făcut în cauză, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 19.03.2009, când părțile prezente au pus concluzii asupra contestației în anulare în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 24.03.2009, când s-a pronunțat hotărârea.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra contestației în anulare de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1459 din 21 aprilie 2005 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr. 4049/2003, s-a respins acțiunea precizată a reclamantei Fundația "CARITATEA" B în contradictoriu cu pârâții -, -, "" - S M, Prefectul Județului S M, pentru constatarea nulității absolute și restabilirea situației anterioare, fiind respinse excepțiile invocate de pârâți prin avocații și, dezvoltate în considerentele sentinței atacate. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamanta, solicitând în temeiul art. 282 ind. 1 Cod procedură civilă, recalificarea căii de atac din recurs cum este indicat în aceea a apelului, având în vedere că imobilul obiect al litigiului are o valoare de peste 1 miliard lei, compus din 9 apartamente, motiv pentru care, calea legală a căii de atac este aceea a apelului și nu aceea a recursului
Prin decizia civilă nr. 155 din 30 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, s-a admis apelul declarat de apelanta Fundația "CARITATEA" B împotriva sentinței civile nr.1459/2005 a Judecătoriei Satu Mare și în consecință a fost schimbată în tot sentința apelată; s-a admis acțiunea civilă a apelantei-reclamante; s-a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de intimați cu "" - SMp rivind imobilul înscris în nr. 3177 S M, nr. top. 3304, 3305, respectiv nr. 84/1998, 83/1999, 16/2000, 12/2002, 11/1997, 155/1975, 83/1998, 109/2002, precum și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4321/2002 la Biroul notarului public, încheiat între intimații - și în calitate de cumpărători și și în calitate de vânzători; au fost anulate parțial ordinele prefectului privind atribuirea în proprietatea intimaților a terenului nr. 26/1994, 145/1999, 144/2002, 55/1999, 189/2000, 188/2000, 31/2000 și au fost obligați intimații să plătească apelantei suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii, în termen au declarat recurs pârâții recurenți, -, și respectiv "" - S M, solicitând desființarea hotărârii atacate, iar în fond respingerea cererii introductive, cu cheltuieli de judecată.
Recurs a declarat și pârâta recurentă "" - S M, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul înlăturării obligării recurentei la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile în care aceasta nu s-a opus la admiterea acțiunii.
Prin decizia civilă nr. 1020/R din 17.06.2006, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în dosar nr-, s-au respins ca nefondate recursurile civile declarate de pârâții, A, și respectiv "" - S M, împotriva deciziei civile nr. 155 din 30 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care a menținut-o în întregime.
Au fost obligate părțile recurente să plătească părții intimate Fundația "CARITATEA" B suma de 1.500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a avut în vedere următoarele considerente:
Referitor la excepțiile de prescripție, respectiv lipsa calității procesuale active, acestea sunt nefondate.
Astfel, termenul de 6 luni stabilit prin nr.OUG 184/2002 a început să curgă de la data publicării ordonanței în Monitorul Oficial, adică 18 decembrie 2002, iar acțiunea reclamantei a fost introdusă înlăuntrul acestui termen, în data de 18.06.2003.
În ceea ce privește calitatea procesuală activă a reclamantei, în mod corect au reținut instanțele de apel și fond că Fundația "CARITATEA" este o persoană juridică română constituită prin acordul de voință al Federației Comunităților din România și al Organizației Mondiale, având drept scop formularea cererilor de retrocedare a bunurilor imobile ce au aparținut comunităților, organizațiilor și instituțiilor publice evreiești și care au fost confiscate, naționalizate sau trecute abuziv în patrimoniul Statului Român, fosta proprietară a imobilului în litigiu încadrându-se în instituțiile mai sus evocate, cuprinse în Statutul fundației.
Pe fondul cauzei, buna credință invocată de recurenți cu ocazia încheierii contractelor de vânzare - cumpărare în litigiu, nu are relevanță în condițiile în care acestea sunt lovite de nulitate absolută, fiind încheiate cu încălcarea unor norme imperative ale legii.
Astfel, art. 1 din legea nr. 112/1995 prevede că beneficiază de dispozițiile acestei legi, foștii proprietari - persoane fizice, precum și moștenitorii acestora - ai imobilelor cu destinație de locuință, trecute ca atare în proprietatea statului sau a altor persoane juridice, după data de 6 martie 1945, cu titlu și care se aflau în posesia statului la data de 22 decembrie 1989.
Din examinarea acestui text rezultă fără echivoc că imobilele care au putut forma obiectul Legii nr. 112/1995, trebuiau să fie proprietatea unor persoane fizice și să aibă destinația de locuință, ori imobilul în litigiu a fost preluat de la o persoană juridică ("Îngrijirea " S M), aparținând comunității evreiești.
Referitor la recursul declarat de pârâta "" - S M, și acesta este nefondat, nefiind întrunite cerințele art. 275 Cod procedură civilă pentru a putea fi exonerată de plata cheltuielilor de judecată.
Față de considerentele mai sus expuse, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 coroborat cu art. 316 și 296 Cod procedură civilă, a respins recursurile și i-a obligat pe recurenți, în baza art. 274 Cod procedură civilă, la 1.500 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei decizii a introdus contestație în anulare și solicitând admiterea contestației.
În motivarea contestației, contestatorii au învederat instanței următoarele:
- dezlegarea dată în ceea ce privește recursul contestatorilor este rezultatul unei greșeli materiale, astfel apartamentul nr. 9 din S M,- nu a fost cumpărat în temeiul Legii nr. 112/1995, acesta fiind cumpărat de la proprietarii care l-au dobândit de la Statul Român înainte de apariția Legii nr. 112/1995, în anul 1975;
- instanțele de judecată nu au considerat necesar a se apleca asupra aspectului sus arătat, punând semnul de egalitate între situația imobilului contestatorilor și cea a celorlalți recurenți, fără a observa că dreptul lor de proprietate nu este rezultatul prevederilor Legii nr. 112/1995, dreptul lor neputând fi anulat pentru motivele de drept și de fapt invocate de către reclamanți și însușite de instanțele de judecată;
- articolul 9 din Legea nr. 112/1995 nu restricționează posibilitatea cumpărării imobilelor nerevendicate la acea dată indiferent de proveniența lor.
În drept sunt invocate dispozițiile art. 318 alin 1 și art. 310 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimata Fundația Caritatea Bas olicitat respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată, cu motivarea că eroarea invocată de către contestatori nu constituie o greșeală materială în soluționarea recursului, de altfel, motivele invocate puteau fi invocate în recurs, însă acestea nu au format obiectul recursului și a criticilor raportat la decizia pronunțată de instanța de apel.
Examinând decizia contestată prin prisma motivelor invocate, instanța reține următoarele:
Prin decizia instanței de recurs, acum contestată, a fost păstrată în întregime decizia pronunțată în apel prin care Tribunalul Satu Marea constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare cumpărare privind imobilul înscris în CF cu nr. top. 3304 și 3305 încheiate de intimați cu SC SA S M, precum și contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4321/2002 la Biroul Notarului Public, Această din urmă dispoziție vizând desființarea contractului autentic, a fost dată în aplicarea principiilor resolutio jure dantis, resolvitur jus accipientis și accesorium requitur principalae, aspect reliefat în cadrul expunerii considerentelor avute în vedere de instanța de apel la pronunțarea hotărârii sale.
Este evident că dezlegarea dată recursului promovat în cauză de către recurenții este rezultatul unei erori materiale, instanța de recurs neobservând că, prin decizia recurată, tribunalul desființat din greșeală, alături de contractele încheiate în baza Legii nr. 112/1995 încheiate cu SC SA și alte contracte, respectiv cel încheiat în anul 1975 și două acte subsecvente acestuia.
Eroarea a fost posibilă și datorită faptului că familia a cumpărat în același imobil două apartamente, unul în baza Legii nr. 112/1995 și anume apartamentul nr. 1 prin contractul nr. 84 din 31.03.1998 încheiat cu SC SA S și un altul, respectiv apartamentul nr. 9, prin contractul autentificat sub nr. 4321 din 5 iulie 2002 încheiat cu familia, apartament care făcuse anterior obiectul unui contract de vânzare cumpărare încheiat în anul 1975 cu Statul Român de familia care la rându-i l-a înstrăinat familiei, de la care în anul 2002 l-a cumpărat contestatorul.
Dată fiind situația reliefată mai sus, fără îndoială că eroarea invocată de contestatori se înscrie în cadrul motivului prevăzut de art. 318 teza I din Codul d procedură civilă, fiind vorba de o eroare materială gravă constând în neobservarea de către instanța de recurs a faptului că o parte din actele desființate prin hotărârea recurată nu au fost încheiate în baza Legii nr. 112/1995, situație ce a condus la examinarea legalității acesteia din perspectiva legii aflate în discuție, instanța de recurs concluzionând că încheierea contractelor s-a făcut cu nerespectarea prevederilor art. 1 din lege. Or, contractul nr. 155/1975, este evident că nu a fost încheiat în baza Legii nr. 112/1005.
Cât privește celălalt motiv al contestației în anulare, vizând aplicarea art. 9 din Legea nr. 112/1995, acesta este nefondat, el vizează aspecte privind modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale, or greșelile instanței de recurs care deschid calea contestației în anulare trebuie să fie greșeli de fapt și nu greșeli de judecată.
Față de considerentele ce preced, instanța va admite ca fondată contestația în anulare, va anula în parte decizia instanței de recurs numai cu privire la soluția de respingere recursului declarat de și.
Procedând la rejudecarea recursului acestor părți recurente, instanța îl găsește ca fiind în parte întemeiat.
Astfel, în cadrul apărărilor formulate în cursul procesului ( fila 202 din dosarul de fond), recurentul pârât a subliniat faptul că el a cumpărat apartamentul nr. 9 de la o persoană fizică și că astfel nu are nici o relație contractuală cu statul, precizând totodată că prin cererea introductivă de instanță s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare cumpărare încheiate cu SC SA S M, aspecte care însă nu au fost analizate de către instanța de apel.
În speță, prin decizia recurată s-a constatat nulitatea absolută inclusiv a contractului de vânzare cumpărare nr. 155/1975, reținându-se că acesta a fost încheiat cu încălcarea Legii nr. 112/1995.
Obiectul litigiului dedus judecății l-au constituit contractele de vânzare cumpărare încheiate de pârâții din cauză în temeiul Legii nr. 112/1995 cu SC SA S M, cerere considerată de către tribunal ca fiind întemeiată și care, reținând că respectivele contracte au fost încheiate cu încălcarea Legii nr. 112/1995, a procedat la constatarea nulității absolute a contractelor încheiate cu SC SA S Însă, alături de contractele încheiate în baza Legii nr. 112/1995, au fost desființate și contractele nr. 155/1975, nr. 11/1997 și respectiv contractul autentic nr. 4321/2001, fără a se observa că acestea vizează un apartament cumpărat de la Statul Român încă în anul 1975.
Nu numai că s-a făcut analizarea prin prisma Legii nr. 112/1995 a unui act juridic încheiat în anul 1975 guvernat de dispozițiile legale atunci în vigoare, dar, procedând astfel, prin hotărârea sa, instanța de apel dat extra petita câtă vreme prin cererea introductivă de instanță s-a solicitat a se constata " nulitatea absoluă a contractelor de vânzare cumpărare încheiate de pârâți în temeiul Legii nr. 112/1995 cu SC SA S M". Or, nici actul nr. 155/1975 vizând apartamentul nr. 9 și nici contractele ulterioare vizând același apartament, cu nr. 11/1997 încheiat între familia și familia și respectiv nr. 4321/2002 încheiat între familia și, nu au fost încheiate în baza Legii nr. 112/1995. Oricum, validitatea actului primar nr. 155/1975, putea fi cercetată doar din perspectiva îndeplinirii cerințelor prescrise de legea care a guvernat încheierea contractului respectiv, iar câtă vreme o atare cerere nu a fost formulată, soluția de constatare a nulității absolute a acestui contract apare ca fiind lipsită de suport legal. Pe cale de consecință, nu era operant nici principiul resolutio jure dantis resolvitur jus accipientis, potrivit cu care desființarea actului juridic primar are ca efect desființarea actelor juridice subsecvente, prin urmare, nu se impunea a fi desființate nici contractele subsecvente celui încheiat în anul 1975 privind apartamentul nr. 9 din imobilul litigios, respectiv contractul nr. 11/1997 și cel autentificat sub nr. 4321/2002.
Față de considerentele ce preced, instanța, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 3 din Codul d e procedură civilă, va admite ca fondat recursul declarat de și, va modifica în parte decizia, în sensul că va înlătura dispoziția de constatare a nulității absolute contractelor de vânzare cumpărare nr. 155/1975, nr. 11/1997 și cel autentificat sub nr. 4321/2002 la Biroul Notarului Public privind apartamentul nr. 9, urmând ca celelalte dispoziții ale deciziei să fie păstrate.
Se va constata totodată că părțile contestatoare nu au solicitat ca, în soluționarea contestației în anulare, să se facă aplicare art. 274 din Codul d e procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondată contestația în anulare formulată de contestatorii, A, ambii cu domiciliul în S M,-, județul S M, în contradictoriu cu intimații, toți cu domiciliul în S M,-, județul S M, FUNDAȚIA"CARITATEA" B, cu sediul în S M,-, județul S M, SC SA S M, cu sediul în S M, str. -. -, nr. 13, județul S M, PREFECTUL JUDEȚULUI S M, ambii cu domiciliul în S M,-, județul S M, împotriva deciziei civile nr. 1020/R din 17.06.2006, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, pe care o anulează în parte cu privire la recursul declarat de recurenții și și rejudecând recursul acestora, admite recursul introdus de recurenții și împotriva deciziei civile nr. 155 din 30 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o modifică în parte în sensul că înlătură dispoziția privind constatarea nulității absolute a contractelor nr. 155/1975 și nr. 11/1997 precum și contractului autentificat sub nr. 4321/2002 la Biroul Notarului Public.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei instanței de recurs și ale deciziei pronunțate în apel.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 24.03.2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - 27.03.2009
- judecător fond -
- judecători apel - ,
- judecători recurs - R,
- dact. gref. - 30.03.2009 - 2 ex.
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Stan Aurelia Lenuța, Popa
