Anulare act. Decizia 508/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 508/
Ședința publică de la 04 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Luminita Cristea
JUDECĂTOR 2: Simona Bacsin
JUDECĂTOR 3: Anica Ioan
Grefier - -
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta, cu domiciliul în G,-, -.10,.74 împotriva deciziei civile nr.95/05.03.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul civil nr-.
La apelul nominal au răspuns recurenta-reclamantă, personal și asistată de av. în baza delegației depusă la dosar, pentru intimații lipsă și, av.Didel în baza delegației depusă la dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Apărătorul recurentei av. având cuvântul menționează că s-a declarat recurs împotriva deciziei civile nr.95/05.03.2009 a Tribunalului Galați, decizie prin care a fost admis apelul declarat de contestatori în contradictoriu cu intimata împotriva sentinței civile nr.9929/29.12.2007 pronunțată de Judecătoria Galați, a schimbat în parte sentința civilă și în rejudecare a respins acțiunea promovată de reclamantă, ca fiind nefondată și a menținut celelalte dispoziții ale sentință și le-a înlăturat pe cele contrare. Prin această decizie civilă instanța de apel în mod greșit a reținut situația, în realitate contractul de vânzare-cumpărare este cu clauză de întreținere, după o perioadă de la încheierea acestui contract, recurentei nu i s-a mai prestat întreținere. Față de prețul în lei și clauza de întreținere, nerealizarea clauzei de întreținere duce la concluzia fermă că prețul nu a fost achitat. Solicită admiterea acestui motiv de recurs. Recurenta a fost obligată să părăsească apartamentul după o perioadă de timp de la încheierea contractului, când relațiile dintre părți s-au deteriorat, nu i s-a mai prestat întreținerea, fiind lăsată de multe ori să rabde de foame, și cu atât mai mult nu i s-a prestat întreținere după plecarea contestatorilor la muncă în Italia. Obligația de a presta întreținerea, asumată de către contestatori în favoarea recurentei, este o clauză din cadrul unui contract, respectiv clauza de întreținere, așa cum contractul mai cuprinde și o clauză de habitație viageră. Aceste două clauze sunt esențiale în contract pentru că acestea au fost determinate pentru intimată la încheierea contractului. Având în vedere că intimata a fost obligată să se refugieze pe la mănăstiri și la rude în ultima perioadă înainte de plecarea intimaților în Italia, a fost încălcat și dreptul de habitație viageră al acesteia, drept consemnat în actul autentic de vânzare-cumpărare. Intimata a intrat în apartamentul din G, după plecarea intimaților în Italia. Pentru contestatori ar fi convenabil ca obligația de întreținere asumată prin contract, obligație ce nu a fost executată, să nu conducă la rezoluțiunea contractului ci doar la restituirea procentului din preț, ceea ce ar duce la o soluție inechitabilă în raport de modul în care au fluctuat prețurile imobilelor de la data încheierii contractului și până în prezent.
motiv de recurs ar fi că instanța de apel a reținut că nu s-a făcut dovada de pârâții contestatori și-au încălcat obligația asumată în urma novației. de încălcare a obligațiilor au fost dovedite în cauză și anume i-a fost interzis recurentei accesul în bucătărie după ce pârâții au schimbat mobilierul, aceasta a fost izolată în dormitor nepermițându-i-se să primească vizitele prietenelor. Susținerile instanței de apel că intimații au plătit întreținerea sunt nereale, după plecarea acestora în Italia recurenta și-a plătit singură cheltuielile. Mai mult s-a susținut că prin intermediul mamei unuia dintre intimați au acordat îngrijiri medicale prin vizite periodice la medicul de familie. Intimații au depus la dosar copii după fișa medicală a recurentei nu se știe cum s-a intrat în posesia acestor acte, dat fiind că fișa medicală are caracter confidențial. Recurenta este o persoană în vârstă dar nu este neputincioasă. Asistența medicală la medicul de familie se face ca urmare a plății procentului de asigurări sociale, plata este făcută de fiecare individ în parte și aceasta nu are legătură cu clauzele din contractul în discuție. S-a depus l-a dosar un mandat poștal în val. de 100 RON, mandat emis după data introducerii acțiunii inițiale la instanță. La data punerii concluziilor pe fondul cauzei s-a solicitat amânarea pronunțării pentru a depune și alte acte cu care să se demonstreze trimiterea periodică a unor sume de bani, aceste acte nu au mai ajuns la dosarul cauzei. Este clar că după plecarea intimaților aceștia nu au mai contribuit la întreținerea recurentei. Recurenta a suferit foarte mult înainte de plecarea intimaților în Italia a fost exilată perioade lungi de timp din apartamentul ei, i s-a vorbit foarte urât atât de intimați cât și de copilul acestora care practic a fost crescut de recurentă. Susținerile din hotărârea recurată care coincid cu părți importante din motivele de apel, nu duc la schimbarea intenției recurentei care nu a dorit altceva decât rezoluțiunea contractului pentru neexecutarea obligației asumată prin clauzele contractuale de intimați. Pentru aceste motive solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea deciziei Tribunalului și menținerea hotărârii instanței de fond. Cu cheltuieli de judecată. Depune chitanțele nr.40/15.05.2009 și nr.44/15.06.2009.
Apărătorul intimaților av.Didel având cuvântul apreciază că recursul este nefondat. Trei sunt criticile, opinia că instanța de apel ar fi reținut că în mod greșit că actul juridic încheiat de părți ar fi un contract de vânzare-cumpărare și nu un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere; că în mod greșit s-a reținut că asupra clauzei de întreținere părțile au încheiat o novație, al.3 al contractului de vânzare-cumpărare, că nu s-ar fi făcut dovada că intimații și-au încălcat obligația asumată în urma novației și că în mod greșit s-ar fi reținut că recurenta pentru stoparea eventualelor abuzuri din partea intimaților ar fi avut posibilitatea accesorii acțiunilor posesorii. Prima critică - corectă a fost soluția de fond contractul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1993 este evident translativ de proprietate. In schimb contractul de întreținere este un contract nenumit, el reprezintă creația doctrinei și a practicii judiciare și este un contract aleatoriu, diferit de contractul de vânzare cumpărare având la bază principiul libertății convențiilor. Elocvent în cauză este jurisprudența și doctrina, prof. menționează că pentru rezolvarea problemei naturii juridice a contractului, trebuie să se stabilească obligația principală, scopul principal urmărit de către părți la încheierea contractului. Contractul va fi de întreținere dacă prestația în bani reprezintă mai puțin de J din valoarea bunului înstrăinat. Pârâții au achitat respectiv 75.000 din prețul vânzării de 100.000 lei. Doctrina precizează că, contractul este de vânzare cumpărare când prețul achitat este peste din preț. In opinia acestora se află în cadrul de vânzare-cumpărare și nu de întreținere.
Al doilea motiv de recurs este nefondat, că nu ar fi intervenit o novație între părți și prin fraza 3 din contractul de vânzare cumpărare - că prețul acestei vânzări. este de transfer de obligație în altă obligație - este novație disp.art.1128 cod civil. Prof. precizează că novația este convenția prin care părțile unui raport juridic obligațional sting o obligație existentă înlocuind-o cu o nouă obligație. Părțile au înțeles să o înlocuiască cu întreținerea - în cauză a intervenit novația.
In ceea ce privește critica a treia a motivelor de recurs, în sensul că instanța de apel a reținut că intimații nu ar fi acordat întreținere recurentei consideră că reaprecierea probelor nu poate fi supusă controlului judiciar. Instanța de recurs potrivit motivelor de recurs nu mai poate să reaprecieze situația de fapt. În momentul de față este legală și temeinică soluția instanței de apel. Dar dacă se va aprecia, novația obligației de întreținere presupune că întreținerea recurentei cu alimente, îmbrăcăminte, încălzit, iluminat, medicamente, trebuie să se realizeze după starea și posibilitățile cumpărătorilor și după necesitățile vânzătoarei. Ori din probele administrate nu s-a făcut dovada încălcării acestei obligații de întreținere. Un semn de întrebare se pune - acest contract a fost încheiat acum 17 ani, recurenta a atacat contractul de vânzare cumpărare după plecarea intimaților din țară, obținând în lipsa acestora soluția de la fond. Solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii instanței de apel. Fără cheltuieli de judecată.
Curtea rămâne în pronunțare.
CURTE A
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Judecătoriei Galați, contestatorii și au solicitat pe calea contestației în anulare și în contradictoriu cu intimata, anularea sentinței civile nr. 416/20.01.2006 a Judecătoriei Galați, iar în rejudecare respingerea acțiunii civile de rezoluțiune contract de vânzare-cumpărare ca nefondată.
În motivarea în fapt a cererii contestatorii au arătat că la momentul judecării cauzei privind rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare, nu au fost legal citați, astfel că sunt aplicabile dispozițiile art. 317 cod proc. civilă.
Prin sentința civilă nr.1284/2007 pronunțată de Judecătoria Galați, în dosarul nr-, a fost admisă excepția necompetenței materiale de soluționare a cererii și s-a dispus declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Galați, apreciindu-se că de fapt este vorba de un apel promovat împotriva sentinței civile nr. 416/20.01.2006 a Judecătoriei Galați, astfel că sunt aplicabile dispozițiile art. 2 pct. 2 cod proc. civilă.
Pe rolul Tribunalului Galați - Secția civilă, cauza a fost înregistrată sub nr- și prin decizia civilă nr.308/16.05.2007, s-a admis excepția
necompetenței materiale de soluționare a cauzei, s-a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Galați, s-a constatat conflictul negativ de competență și s-a dispus sesizarea Curții de APEL GALAȚI.
Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul a avut în vedere că prin acțiune reclamanții au învestit Instanța cu o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 317 cod proc. civilă, au indicat expres că formulează o contestație în anulare, ceea ce nu echivalează cu un apel, iar Judecătoria a recalificat acțiunea cu nerespectarea dispozițiilor art. 84 cod proc. civilă și a principiului disponibilității părților în materie civilă, ceea ce a determinat aplicarea dispozițiilor art. 22 cod proc. civilă.
Prin sentința civilă nr.5/F/CC/20.06.2007, pronunțată în dosarul nr- Curtea de APEL GALAȚI, a stabilit competența de soluționare a cauzei în primă instanță de Judecătoria Galați, reluând argumentele Tribunalului Galați.
Pe rolul Judecătoriei Galați, cauza a fost înregistrată sub nr- și prin sentința civilă nr.9929/27.12.2007, a fost admisă contestația în anulare, a fost anulată sentința civilă nr.416/2006 a Judecătoriei Galați și, în rejudecare, a fost admisă acțiunea, s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.920/1993 de fostul notariat de Stat al Județului G și contestatorii au fost obligați să plătească intimatei suma de 518,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a arătat, în esență, că la termenul de judecată la care s-a judecat acțiunea în dosarul nr.6180/C/2005 al Judecătoriei Galați, contestatorii au fost citați cu încălcarea dispozițiilor art. 95 al. 3 cod proc. civilă, astfel că a făcut aplicarea dispozițiilor art. 317 al. 1 cod proc. civilă în sensul că a anulat sentința civilă nr.416/2006 a Judecătoriei Galați.
Cu privire la fondul litigiului, instanța a arătat, în esență, că pârâții nu și-au respectat obligații asumate față de reclamantă prin contractul în discuție, în sensul că nu i-au acordat întreținere, au apărut astfel animozități între părți, astfel că au fost aplicate dispozițiile art. 1020 cod civil.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat și motivat apel contestatorii și, care au criticat soluția primei instanțe sub aspectele nelegalității și neteiniciei acesteia, în sensul că respectivul act juridic este un contract de vânzare-cumpărare, iar nu de întreținere, convenția privind diferența de preț care se transformă într-o obligație de întreținere reprezintă o novație obiectivă și în cazul nerespectării obligației contractul nu se sancționează integral, ci doar obligația de întreținere se înlocuiește cu obligația inițială (aceea a plății sumei de bani), iar din probele administrate în cauză nu rezultă că și-ar fi încălcat obligațiile asumate.
În dovedirea apelului apelanții nu au solicitat administrarea de noi probatorii.
La termenul de judecată din data de 28.05.2008 Tribunalul, din oficiu, a pus în discuția părților excepția inadmisibilității contestației în anulare în lipsa parcurgerii căilor ordinare de atac.
Față de această excepție apelanții au solicitat respingerea ei ca nefondată întrucât sentința civilă nr.416/2006 a Judecătoriei Galați, era irevocabilă prin neapelare la momentul promovării contestației în anulare, un eventual apel li s-ar fi respins ca tardiv formulat, procedura de citare a lor în respectiva cauză s-a realizat corect la domiciliul pe care îl aveau în România, dar nu fuseseră citați și la reședința din Italia, acesta fiind și motivul pentru care au solicitat sancționarea hotărârii prin contestația în anulare, iar admiterea acestei excepții nu poate fi făcută în propria lor cale de atac.
Cu privire la fondul litigiului au susținut aceleași motive invocate prin apel.
Prin întâmpinare intimata a solicitat admiterea excepției și respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă întrucât apelanții aveau posibilitatea să promoveze apel împotriva sentinței civile nr.416/2006 a Judecătoriei Galați, cale ordinară de atac, iar nu mai întâi o cale extraordinară de atac.
Cu privire la fondul litigiului intimata a apreciat că materialul probator administrat în cauză a fost corect interpretat și nu se impune schimbarea soluției primei instanțe.
Tribunalul Galați, prin decizia civilă nr.288 din 29 mai 2008, a admis apelul declarat de contestatorii și, a schimbat în tot sentința civilă atacată și în rejudecare a admis excepția inadmisibilității contestației în anulare și a respins contestația în anulare ca inadmisibilă cu motivarea că aceștia nu pot opta între a formula o cale extraordinară de atac sau una ordinară, ordinea fiind imperativ stabilită de art.317 alin.1 cod pr. civilă.
De asemenea, apreciază că prin respingerea contestației în anulare în calea de atac a apelului nu li se creează acestora o situație mai grea în condițiile în care apelul urmează a fi soluționat pe excepție și nu pe fond iar prin sentința atacată oricum acțiunea fusese admisă contra lor.
Impotriva acestei decizii civile, în termen legal au declarat recurs contestatorii și, considerând că hotărârea instanței de apel a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art.304 pct.9 cod pr. civilă) și că în mod nelegal a ajuns la concluzia că este inadmisibilă contestația în anulare.
Cu privire la primul aspect, contestatorii au susținut că Tribunalul, a încălcat dispozițiile art.296 teza II-a cod pr. civilă, respectiv principiul neagravării situației în propria cale de atac, în sensul că instanța de fond a admis contestația în anulare, apreciind-o admisibilă, și a anulat hotărârea contestată. Pe când tribunalul, în apelul contestatorilor, care viza critici privind admiterea acțiunii intimatei și rezoluțiunea unui contract, a admis apelul contestatorilor și a respins ca inadmisibilă, contestația în anulare.
In ceea ce privește al doilea aspect, că instanța de apel în mod greșit a ajuns la concluzia că este inadmisibilă contestația în anulare, contestatorii susțin că au formulat-o împotriva unei hotărâri irevocabile iar motivele nu au putut fi invocate pe calea apelului deoarece nu au cunoscut de existența dosarului, fiind plecați din țară.
Mai mult decât atât, susțin că nici o cerere de repunere în termenul de apel nu era posibilă, deoarece, imposibilitatea exercitării căii de atac poate fi invocată de partea care are cunoștință de acțiune, însă din diferite motive, a fost împiedicată să declare apel în termen, însă contestatorii nu au cunoscut de existența acțiunii decât după ce hotărârea a rămas irevocabilă.
Prin decizia civila nr.677/20. 11.2008 Curtea de Apel a admis recursul, a casat decizia de apel și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță deoarece apelanților l-i s-a înrăutățit situația în propria cale de atac în condițiile în care la prima instanță s-a admis contestația în anulare și s-a admis acțiunea pe fond iar în apel a respins contestația în anulare ca inadmisibilă.
In rejudecarea apelului, prin decizia civila nr.95/ 05.03.2009 Tribunalul Galați a admis apelul,a schimbat în parte sentința și a respins acțiunea ca nefondată. A menținut restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut următoarele:
Convenția încheiată între părți, la data de 29.01.1993 reprezintă un contract de vânzare-cumpărare și nu un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, astfel cum, în mod greșit a reținut instanța de fond.
Contractul de vânzare-cumpărare este, printre altele, un contract numit, prev.de art. 1294 și următ. civ. cât și comutativ, ceea ce înseamnă că existența și întinderea obligațiilor reciproce sunt cunoscute de părți de la încheierea contractului și nu depind, ca în contractele aleatorii, de un eveniment viitor și incert, care ar face să existe șanse de câștig și de pierdere pentru părțile contractante.
În schimb, contractul de întreținere este un contract nenumit, el reprezintă creația doctrinei și a practicii judiciare, și este esențialmente un contract aleatoriu, diferit de contractul de vânzare-cumpărare, având la bază principiul libertății convențiilor.
Convenția încheiată de părți este neîndoielnic un contract de vânzare-cumpărare pentru că scopul principal, urmărit de părți la încheierea contractului, a fost înstrăinarea imobilului către contestatorii-pârâți, contra unui preț de 100.000 lei, din care, la data autentificării contractului, aceștia au plătit din preț, respectiv 75.000 lei, iar pentru restul de în cuantum de 25.000 lei, părțile s-au înțeles să-l transforme într-o obligație de întreținere față de intimata-reclamantă.
În mod greșit s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare deoarece clauza contractuală referitoare la "transformarea în obligație de întreținere" a restului de 25.000 lei, din totalul prețului vânzării, reprezintă o novație, în temeiul art. 1128 pct. 1.civ.
este "convenția prin care părțile unui raport juridic obligațional sting o obligație existentă, înlocuind-o cu o nouă obligație".
În cauză nu s-a făcut dovada că pârâții-contestatori și-au încălcat obligația de întreținere asumată în urma novației.
Contestatorii-pârâți au făcut dovada, atât prin martori, cât și prin înscrisuri, că și-au respectat obligația de întreținere față de intimata-reclamantă, după starea și posibilitățile lor, cât și după necesitățile intimatei-reclamante.
Au plătit întreținerea, ceea ce presupunea achitarea cheltuielilor cu electricitatea și căldura, au montat și o centrală termică de apartament. Prin intermediul mamei unuia dintre contestatori, au acordat îngrijiri medicale intimatei-reclamante, prin vizite periodice la medicul de familie, cât și prin achitarea unor sume de bani, în mod periodic. Au renovat apartamentul și au creat condiții superioare de trai intimatei.
Intimata-reclamantă a propus o martoră care nu a cunoscut niciodată pe contestatori și a fost în imobilul în discuție abia după plecarea contestatorilor în străinătate, toată depoziția sa bazându-se pe povestirile părții.
Instanța de fond nu a reținut că pârâții-contestatori și-au încălcat vreun moment obligația de întreținere. Aceasta a motivat că relațiile dintre părți s-au deteriorat pentru că intimata a fost nevoită să-și ducă mobila sa veche într-o altă localitate, pentru a face loc celei noi, adusă de contestatori. Că aceasta a fost supusă izolării în dormitor, prietenelor sale fiindu-le interzis accesul în apartament.
Toate aceste motive sunt străine de obligația de întreținere asumată de către contestatorii-pârâți.
În condițiile în care stăpânirea de fapt a apartamentului o avea intimata-reclamantă, prin habitația sa viageră, instituită prin contract, aceasta avea la îndemână acțiunile posesorii, pentru stoparea oricărui pretins abuz din partea proprietarilor imobilului.
legate de relațiile de afecțiune, ca fiind esențiale pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare, nu au legătură cu obiectul cauzei întrucât obiectul obligației de întreținere nu presupune acest aspect nepatrimonial.
Împrejurarea reținută de instanța de fond, potrivit căreia obligația de întreținere asumată de către contestatorii-pârâți este una personală, neputând fi executată prin mandatar (mama unuia dintre contestatori) nu este corectă. Personal este dreptul la întreținere al intimatei-reclamante deoarece el nu se transmite prin moștenire, stingându-se la moartea beneficiarului, și nu obligația contestatorilor.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta susținând ca în mod greșit instanța de apel a reținut că în cauză este vorba despre un contract de vânzare-cumpărare și nu de un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, cum este în realitate. Reclamanta a fost obligată să părăsească apartamentul în discuție după o perioadă de timp de la încheierea contractului, când relațiile dintre părți s-au deteriorat, nu i s-a mai prestat întreținere, fiind lăsată de multe ori să rabde de foame așa cum a dovedit cu martorii și cu atât mai mult nu i s-a prestat întreținere după plecarea contestatorilor la muncă în Italia.
Caracterizarea greșită a naturii contractului a permis instanței să rețină tot greșit și novația și că nu s-a făcut dovada încălcării obligațiilor asumate de către contestatori deși aceste exemple au rezultat din probele administrate.
Referitor la faptul că recurenta avea la îndemână acțiunea posesorie pentru stoparea oricărui abuz din partea proprietarului, aceasta posibilitate nu excludea acțiunea de față întemeiată pe art. 1020-1021 cod civil.
Având în vedere toate aceste motive recurenta a solicitat admiterea recursului și respingerea apelului.
In drept a invocat art. 304 pct. 8 și 9 codul d e procedură civilă.
Recursul declarat nu poate fi primit.
Este adevărat ca în mod greșit instanța de apel a calificat contractul încheiat de părți ca fiind un contract de vânzare cumpărare și tot greșit a reținut ca transformarea în obligația de întreținere a restului de preț de 25000 lei reprezintă novație, conform art. 1128 cod civil.
In cazul în care o persoană înstrăinează un bun în schimbul unei sume de bani și a întreținerii, pentru caracterizarea corectă a actului juridic încheiat, în sensul că este un contract de vânzare cu clauza de întreținere sau un contract de întreținere, este necesar să se examineze în raport de valoarea bunului transmis, care este prestația principală, făcând proporția între prețul în bani și valoarea bunului, totodată pentru justa caracterizare a contractului este necesar să se stabilească intenția părților, care rezultă din conținutul actului, precum și din împrejurările de fapt.
In speță, prin contractul autentificat sub nr. 920/20.01.1993 reclamanta a vândut apartamentul proprietatea sa stipulând în conținutul actului ca prețul acestei vânzări este de 100.000lei din care aceasta a primit în momentul autentificării suma de 75.000 lei iar restul de 25.000 lei se transformă în obligația de întreținere a vânzătoarei care consta în alimente, îmbrăcăminte, încălzit, iluminat, medicamente, etc. după starea și posibilitățile cumpărătorilor și după necesitățile vânzătoarei.
De asemenea, din susținerile părților a mai reieșit ca pe fondul unor relații de prietenie și de încredere între părți, acestea au convenit ca în schimbul întreținerii reclamantei care era singura să încheie acest contract privind apartamentul proprietatea reclamanta.
Așadar, voința părților a fost aceea de a încheia un contract de vânzare cumpărare cu clauza de întreținere și nu un contract de vânzare.
Potrivit art. 1128 cod civil, text reținut de către instanța de apel, novațiunea operează în trei feluri: când debitorul contractează în privința creditorului o datorie noua ce se substituie celei vechi care este stinsă; când noul debitor este substituit celui vechi,care este descărcat de creditor; când,prin efectul unui nou angajament,un nou creditor este substituit celui vechi, către care debitorul este descărcat.
Or în speță de față nici una dintre aceste situații nu se regăsește și nici instanța de apel nu a indicat pe care a reținut-
Cu toate acestea, chiar dacă instanța de apel în mod greșit a calificat natura juridica a contractului părților, soluția pe fond este legală și nu poate fi modificată prin acest recurs.
Tribunalul a respins cererea reclamantei cu motivarea ca nu s-a făcut dovada ca pârâții si-au încălcat obligația de întreținere asumată.
Recurenta a criticat decizia de apel și sub acest aspect.
Curtea însă nu poate analiza acest motiv de recurs deoarece vizează netemeinicia deciziei- constând în aprecierea eronata a probelor și a situației de fapt -și nu nelegalitatea acesteia iar instanța de recurs verifica doar motivele de nelegalitate nu și de netemeinicie.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, cu domiciliul în G,-, -.10,.74 împotriva deciziei civile nr.95/05.03.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul civil nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.AI-04.12.2009
Dact.MH-04.12.2009/5 ex.
Fond:
Apel:-
Președinte:Luminita CristeaJudecători:Luminita Cristea, Simona Bacsin, Anica Ioan
