Anulare act. Decizia 513/2009. Curtea de Apel Iasi

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIE Nr. 513

Ședința publică de la 11 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Cristiana Angelescu

JUDECĂTOR 2: Viorica Olariu

JUDECĂTOR 3: Valeria Cormanencu

Grefier:

S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de Municipiul I,reprezentat prin primar și Consiliul Local I împotriva deciziei civile nr. 186 din 25 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, în contradictoriu cu intimații și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice I,având ca obiect anulare act.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru intimatul,lipsă fiind celelalte părți.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la al cincilea termen de judecată; se solicită judecata în lipsă; prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 10 2009 s-a respins cererea de recuzare formulată de intimatul împotriva judecătorului - -.

Nemaifiind alte cereri de formulat,instanța consideră recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.

Avocat pentru intimatul având cuvântul,solicită respingerea recursului formulat de Municipiul I,prin Primar și Consiliul Local

Apărătorul susține că prezentul litigiu are ca obiect constatarea nulității contractului de donație, iar în susținerea acțiunii reclamantul a invocat trei motive de nulitate, dintre care Judecătoria Iașia analizat un motiv, reținând că acel contract de donație este invalid și că nu este necesară analizarea celorlalte motive de nulitate a contractului.

Avocat susține că la instanța de apel s-a constatat că are calitate procesuală pasivă doar municipiul I, iar în recurs se invocă faptul că are calitate procesuală pasivă Statul Român,prin Ministerul Economiei și Finanțelor, deși chiar Municipiul menționează că terenul a făcut obiectul reconstituirii în baza Legii nr. 18/1991 și face parte din domeniul privat al Municipiului I, în parte fiind ocupat de un bloc de locuințe.

Apărătorul arată că prin descentralizarea în temeiul legii administrației publice și prin dobândirea în temeiul legii a personalității juridice de către unitățile administrativ teritoriale s-a delimitat patrimoniul statului de patrimoniul unităților administrativ teritoriale, iar bunurile de interes local,considerate proprietate de stat anterior anului 1990 au fost incluse în domeniul privat sau public,supă caz,ale unităților administrative locale.

Apreciază că în speță are calitate procesuală pasivă Municipiul I,așa cum în mod corect a reținut Tribunalul Iași.

Avocat susține că prin motivele de recurs formulate se invocă și motive ce nu au fost invocate la instanța de apel, astfel încât apărările întemeiate pe vicierea consimțământului prin violență nu pot fi reținute de instanța de recurs.

Arată că reclamantul nu a invocat vicierea consimțământului prin violență pentru a obține anularea donației,ci inexistența unei cauze reale și licite.

Tribunalul Iași în mod corect a constatat că nu a existat intenția reală a donatorului de a gratifica Statul, că Statul a fost cel care a urmărit dobândirea imobilului exclusiv pentru uniformizarea socială din punct de vedere material.

Avocat apreciază că în mod corect s-a constatat că donația nu a avut o cauză reală și nici licită.

În situația în care instanța de recurs reține că a existat cauza reală,avocat solicită a se analiza și celelalte motive de nulitate a contractului, referitoare la faptul că nu a existat consimțământul părților la încheierea contractului. Susține că nici în recurs nu s-a probat existența deciziei nr. 470/1978 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Județului I, iar faptul negativ al inexistenței nu poate fi demonstrat,însă trebuie considerat ca fiind real de vreme ce nu a fost probată de partea interesată existența actului. Lipsa consimțământului atrage nulitatea absolută a actului.

Avocat susține că a invocat ca motiv de nulitate a contractului de donație și lipsa formei autentice valide a contractului de donație,în conformitate cu dispozițiile art. 813 Cod civil.

Astfel, potrivit art. 20 alin. 2 din regulamentul privind aplicarea Decretului nr. 377/1960 pentru organizarea și funcționarea notariatului de stat,încheierea de autentificare trebuie să cuprindă arătarea îndeplinirii condițiilor esențiale ale actului notarial săvârșit,în raport cu natura acelui act,iar în art. 29 din Regulament se enumeră cele patru condiții esențiale,cea de-a doua referindu-se la faptul că încheierea va arăta numele părților și faptul prezentării lor în persoană sau reprezentate.

Încheierea de autentificare a contractului de donație nu cuprinde o precizare privitoare la calitatea părților, mențiune ce era obligatorie. Sancțiunea acestei nereguli este prevăzută în art. 20 din regulament, în sensul că încheierea este nulă și fiind nulă contractul pierde forma solemnă,fiind doar un contract sub semnătură privată.

Solicită respingerea recursului,fără cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise și extras dintr-o speță similară.

Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,

CURTEA DE APEL:

Asupra recursului civil de față;

Prin sentința civilă nr. 13.616 din 14.11.2008 a Judecătoriei Iași sa-a admis excepția lipsei de calitate procesuală invocată de pârâtul Statul român. Respinge acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, reprezentat prin Ministerul Economiei și finanțelor - Respinge excepția lipsei de calitate procesuală invocată de pârâtul Municipiul admite acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâtul Municipiul I reprezentat de Consiliul Local al Municipiului I și prin Primar. Constată nulitatea absolută a contractului de donație autentificat sub nr. 3978 din 14.07.1978 privind terenul în suprafață de 426. situat în I,-. Ia act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

La data de 14.07.1978 s-a autentificat la Notariatul de Stat Județean I contractul de donație nr. 3976 prin care reclamantul a donat Statului Român suprafața neconstruită de 426. teren situat în I,-, menționându-se că donația a fost acceptată de către Comitetul Executiv al Consiliului Popular al Județului I prin decizia nr. 470 din 21.06.1978, iar terenul a intrat în administrarea Consiliului Popular al Mun.

Prin urmare în prezentul litigiu reclamantul a chemat în judecată pârâții Municipiul I, reprezentat de Consiliul Local al Mun. I și prin Primar și Statul Român, iar instanța consideră că are calitate procesuală doar primul pârât, astfel încât se va admite excepția lipsei de calitate procesuală invocată de Statul român și se va respinge aceeași excepție invocată de Municipiul

Pe fondul litigiului, analizând motivele de nulitate invocate de reclamant se va reține a fi fondată cea întemeiată pe cauza ilicită, ceea ce conduce la inutilitatea pronunțării și cu privire la celelalte motive.

Conform art. 801 cod civil donația este un act de liberalitate prin care donatorul dă irevocabil un lucru donatorului, care îl primește. Fiind un contract, validitatea donației este examinată și în raport de îndeplinirea condiției privitoare la cauza licită, prev. de art. 948 Cod civil, dispozițiile art. 966 Cod civil sancționând cu nulitatea absolută obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită.

Din probele administrate a rezultat că actul de donație a fost realizat după instaurarea regimului comunist, nu cu intenția de a gratifica Statul Român, ci pentru alinierea la standardele economice și sociale impuse de puterea politică la epoca întocmirii contractului.

Astfel e reține că actul de donație nu a avut la bază animus donandi, care trebuie să reprezinte cauza juridică a liberalității realizate, ci s-a urmărit finalitatea arătată, fiind aplicabile dispozițiile art. 966 Cod civil, astfel încât se va admite acțiunea reclamantului și a constata nulitatea absolută a contractului de donație autentificat prin încheierea nr. 3978 din 14.07.1978 privind terenul în suprafață de 426. situat în I,-.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel Municipiul I,prin Primar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în sensul că în mod greșit s-a respins excepția lipsei calității sale procesual pasive invocate, întrucât beneficiar al donației a fost Statul Român, iar Consiliul Popular al Mun. I, actualul Consiliu Local I, având doar calitatea de reprezentant al statului, donația fiind făcută în baza Decretului nr. 478/1954 în formă autentică, situație în care se impunea respingerea acțiunii reclamantului.

Prin decizia civilă nr. 186 din 25.02.2009 a Tribunalului Iașis -a respins apelul formulat de Municipiul I, reprezentat de Primar, împotriva sentinței civile nr. 13616 din 14.11.2008 a Judecătoriei Iași, pe care o păstrează.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că:

Contractul de donație contestat în cauză a privit terenul în suprafață neconstruită de 426. situată în I,- și s-a încheiat între, donator,reprezentat de și Statul Român,reprezentat prin Consiliul Popular al Mun. I în calitate de donatar.

Calitatea de parte în proces trebuie să corespundă cu cea de subiect în raportul juridic de drept material dedus judecății în cazul de față titular al dreptului transmis prin contract.

Donația fost încheiată în temeiul unui act special, respectiv Decretul nr. 478/1954 privind donațiile făcute statului, decret care stabilește în art. 1-3 organele și instituțiile abilitate să accepte aceste donații și cărora de fapt li se adresau ofertele de donații, printre acestea fiind și comitetele executive ale sfaturilor populare regionale (devenite mai târziu consiliile locale).

În prezent ca efect al legilor ce reglementează proprietatea publică Legea nr. 213/1998, a administrației publice locale, Legea nr. 215/2001 și fondul funciar Legea nr. 18/1991, din perspectiva constituțională - art. 135 - se face distincție între domeniul public și privat al statului și al unităților administrativ teritoriale, astfel cum corect a reținut și prima instanță, iar terenurile intrate conform legii în proprietatea statului până la 01 ianuarie 1990 aflate în intravilanul localităților și în administrarea primăriilor au trecut în proprietatea comunelor, orașelor sau municipiilor după caz și au putut forma obiect al restituirii către foștii proprietari în măsura în care erau libere.

Prin urmare titular al dreptului transmis prin contractul de donație contestat este Municipiul I, încât pentru considerentele expuse va fi respins apelul pârâtului.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs Municipiul I reprezentat prin Primar și Consiliul Local I criticând-o pentru nelegalitate potrivit art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, motivat de faptul că în mod greșit s-a respins excepția lipsei calității procesual pasive a Municipiului I, care nu a fost parte în contractul contestat, donatarul fiind Statul Român, iar beneficiar al donației a fost tot Statul român și acceptată de reprezentantul său Consiliul Popular I, care a preluat terenul în administrare și nu în proprietate, mai mult de atât donația a fost încheiată în formă autentică cu consimțământul ambelor părți fiind perfect valabilă, cel mult fiind vorba de o constrângere morală ce ar avea drept sancțiune anularea contractului și nu nulitatea contractului așa cum greșit s-a reținut, reclamantului neconstituindu-i-se deja drept de proprietate conform Legii nr. 18/1991 pentru suprafața de teren ce îndeplinea condițiile prevăzute de lege, hotărârea astfel pronunțată fiind nelegală.

Recursul este nefondat.

Verificând actele și lucrările dosarului instanța de recurs reține că:

Prin acțiunea introductivă de instanță reclamantul a chemat în judecată Statul român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Municipiul I, reprezentat legal prin Consiliul Local și Primar, pentru a se constata nulitatea absolută a contractului de donație autentificat sub nr. 3978 din 14.07.1978 pentru cauză ilicită, scopul donatorului fiind ilicit, creând aparența că inițiativa transferului de proprietate a aparținut donatorului într-o perioadă în care opoziția nu era posibilă, fiind astfel deposedat de proprietatea sa.

Municipiul I prin Primar a formulat întâmpinare prin care invocă lipsa calității sale procesual pasive în cauza de față, nefiind parte în contractul de donație, donația fiind făcută Statului Român, donația fiind acceptată prin decizia nr. 470/21.06.1978 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Jud.

Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de Iaf ormulat întâmpinare invocând excepția lipsei calității sale procesual pasive în cauză întrucât calitatea de parte în proces trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului, respectiv a obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus judecății și că la data întocmirii actului contestat, unicul titular al dreptului de proprietate era satul socialist, bunurile ce intrau în proprietatea acestuia intrau și în patrimoniul unităților administrativ teritoriale de la acea vreme, iar în cazul donațiilor oferite statului acesta era reprezentat de consiliile populare, iar continuatorul acestora în prezent fiind consiliile locale și ca atare statul nu are calitate procesual pasivă, motiv pentru care solicită respingerea acțiunii reclamantului.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive invocate de pârâți, acestea au fost corect și legal soluționate de ambele instanțe. Calitatea de parte în proces trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului, respectiv al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material asupra judecății.

În speță, fiind vorba de contestarea unui contract de donație încheiat cu încălcarea unor dispoziții legale imperative, calitatea de părți ale contractului și respectiv de părți în proces o au donatorii - părțile care s-au obligat și prin aceasta și au micșorat patrimoniul și donatarul - beneficiarul donației, cel ce primește bunul de la donator.

Astfel, la epoca întocmirii actului de donație, unicul titular al dreptului de proprietate era statul socialist, iar bunurile ce intrau în fondul unitar al proprietății socialiste, fără a ieși din patrimoniul statului, intrau și în patrimoniul unităților administrativ-teritoriale, dar numai cu titlu de administrare directă. Legiuitorul a prevăzut prin Decretul nr. 478/1954 că în cazul donațiilor oferite statului, acesta era reprezentat de consiliile populare.

În prezent însă, ca efect al Legii nr. 213/1998, Legii nr. 215/2001 ce-și găsesc fundament în normele constituționale se face distincție între dreptul de proprietate ce aparține statului și dreptul de proprietate publică ce aparține unităților administrativ-teritoriale.

Reprezentarea statului prin Ministerul Economiei și Finanțelor se justifică în situația în care bunul care face obiectul litigiului aparține domeniului public. În speță însă, bunul în litigiu nu face parte din domeniu public sau privat al statului, ci din domeniu privat al Municipiului Prin urmare Statul român nu poate fi reprezentat în cauză de Ministerul Economiei și Finanțelor, această calitate revine autorităților administrative locale ce au reprezentat statul la încheierea actului de donație și care au acceptat donația.

Împrejurarea că parte din terenul donat a format obiect al restituirii către reclamant conform Legii nr. 18/1991 nu prezintă relevanță în cauză.

În consecință, în mod corect ambele instanțe au statuat că autoritatea care are calitate de a sta în proces ca pârât este doar Municipiul I, excepțiile invocate de pârâți fiind corect soluționate.

Pentru toate aceste considerentele raportate la motivele de recurs invocate și care nu sunt fondate, în conformitate cu dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă urmează a se respinge recursurile formulate de Municipiul I, prin Primar și Consiliul Local I împotriva deciziei civile nr. 186 din 25.02.2009 a Tribunalului Iași, pe care o va menține.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge recursurile declarate de Municipiul I reprezentat prin primar și Consiliul Local I împotriva deciziei civile nr. 186/25.02.2009 dată de Tribunalul Iași, pe care o menține.

Intimatul nu solicită cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 2009

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - -- -

Grefier,

Red.

Tehnored.

Tribunalul Iași:,

09.12.2009

2 ex.

Președinte:Cristiana Angelescu
Judecători:Cristiana Angelescu, Viorica Olariu, Valeria Cormanencu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Anulare act. Decizia 513/2009. Curtea de Apel Iasi