Anulare act. Decizia 52/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVIL ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZI A CIVIL Nr. 52/R Dosar nr-
Ședința public din 18 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Popa judector
Judector: G -
Judector: - -
Grefier:
Pentru astzi fiind amânat pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta prin mandatar, împotriva deciziei civile nr. 239 din 25 septembrie 2007 pronunțat de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal fcut în ședinț public, la pronunțare, se constat lipsa prților.
Procedura îndeplinit.
Dezbaterile în cauza de faț au avut loc în ședința public din data de 11 februarie 2008, când prțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședinț din acea zi, care face parte integrant din prezenta, iar instanța, pentru a da posibilitatea prților s formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astzi, 18 februarie 2008.
CURTEA:
Asupra recursului civil de faț:
Prin decizia civil nr. 239/R/25.09.2007 pronunțat de Tribunalul Brașov în dosarul nr- a fost respins apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1211/2006 a Judec toriei Z rne ști, care a fost pstrat.
Pentru a pronunța aceast hotrâre, tribunalul a reținut c indiferent dac inadmisibilitatea acțiunii invocat de ctre intimatul-pârât este o aprare de fond care tinde la respingerea pretențiilor reclamantei numai dup examinarea fondului dreptului sau o excepție în accepțiunea art.137 alin.1 Cod procedur civil soluția ce se impune în speț este aceeași și anume cea adoptat de ctre prima instanț. Problema stabilirii naturii juridice a inadmisibilitții și a includerii sale într-o anumit categorie juridic ori în alta ține de o disput doctrinar care în speț nu prezint relevanț practic deoarece instanța a soluționat cauza dup administrarea de probe și analizarea lor.
Astfel, faț de obiectul acțiunii singura prob care se impunea a fi administrat atât pentru analizarea aprrii intimatului cat și a temeiniciei acțiunii pe fond este proba cu înscrisurile care au fost depuse de ctre apelant la dosar și care au fost analizate de ctre instanț prin sentința apelat.
Conform mențiunilor din cartea funciar apelanta nu se afl în devlmșie cu intimatul asupra terenului astfel dup cum în mod greșit susține aceasta prin motivele de apel ( "ca atare suntem în prezența a dou categorii de regimuri juridice: stare de coproprietate cu Statul R asupra imobilului teren și stare de devlmșie în ceea ce privește imobilul cas și ½ prți din teren.")
De asemenea, prin cererea de chemare în judecat cu soluționarea creia a învestit instanța de judecat, în speț apelanta a artat c intimatul are doar un drept de folosinț asupra cotei de ½ prți din teren.
Ca urmare, parțial motivele de apel vin în contradicție cu înseși pretențiile de la fond ale apelantei-reclamante.
În plus, s-a constatat c prin ultimul petit al cererii de chemare în judecat apelanta a solicitat înscrierea pe numele su exclusiv cu titlu de cumprare a dreptului de proprietate asupra întregului teren de 231 mp (" înscrierea pe numele meu exclusiv a dreptului de proprietate asupra imobilului.constituit din cas și teren în suprafaț de 231 mp dobândit prin cumprare") cu ignorarea cotei de ½ din dreptul de proprietate a Statului R asupra terenului și a titlului de dobândire a celeilalte cote de ½ de ctre apelant din teren care nu este cumprarea ci atribuirea in baza Legii nr.18/1991.
Prima instanț a lecturat corect acțiunea și înscrierile din cartea funciara și a reținut întemeiat c prin încheierea contractului de vânzare-cumprare atacat în speț și în urma întabulrii sale în cartea funciara prțile au devenit proprietare în devlmșie asupra construcției în timp ce asupra terenului intimatul nu a dobândit dreptul de proprietate fiind cetțean strin.
Deci, ceea ce reclamanta a dedus judecții vizeaz construcția aflat în devlmșie și care a fcut obiectul contractului de vânzare-cumprare precum și dreptul de folosinț întabulat în favoarea intimatului cu privire la cota de ½ din dreptul de proprietate asupra terenului, cota ce aparține apelantei.
Astfel, cel puțin cu privire la construcție "nu suntem în prezența unei proprietți indivize ci a proprietții devlmașe" astfel dup cum corect a reținut instanț.
Înscrisurile anexate cererii de chemare în judecat sunt clare și explicite stabilind fr urm de tgad împrejurarea c proprietatea devlmaș nu se centreaz decât pe casa existent iar nicidecum și pe cota de ½ prți din teren. Sub acest aspect se observ cu ușurinț c prin contractul de vânzare-cumprare a crui nulitate parțial se invoc nu s-a vândut nici apelantei și nici intimatului nici o cot din dreptul de proprietate asupra terenului care constituia la data încheierii acestui act proprietatea Statului Apelanta a dobândit ulterior proprietatea asupra unei cote de ½ din teren în temeiul Legii nr.18/1991 și cu acest titlu a fost întabulat dreptul su în cartea funciar. Intimatul nu a dobândit decât dreptul de folosinț asupra terenului, drept care a fost întabulat doar cu privire la o cota de 1/2.
Prima instanț nu a apreciat c este inadmisibil invocarea unei cauze de nulitate absolut ci doar c, faț de prezumția absolut de comunitate instituit de art.30 din Codul familiei precum și faț de mențiunile exprese în acest sens din contract, nu poate constata nulitatea absolut a contractului atacat în speț anume "în ceea ce privește dreptul de proprietate al pârâtului asupra cotei de ½ prți din imobilul cas". Aceast apreciere a primei instanțe este perfect justificat de regimului juridic al proprietții în devlmșie a soților intimatul - pârât neavând o astfel de "cot de ½ prți din imobilul cas".
În ceea ce privește dreptul de folosinț asupra cotei de ½ prți din teren s-a constatat c acesta a fost transmis în patrimoniul intimatului prin contractul de vânzare-cumprare nr.14/2000 tot în devlmșie cu apelanta. Doar ulterior, prin dobândirea de ctre aceasta a dreptului de proprietate asupra cotei de ½ prți din teren dreptul su de folosinț devlmaș a intrat practic în conținutul dreptului de proprietate situație faț de care nu mai apare întabulat distinct în cartea funciar.
Prin interpretareaper a contrarioa prevederilor art. 35 alin.2 teza a doua din Codul familiei se constat c oricare dintre soți poate cumpra un teren sau o construcție care urmeaz a face parte din bunurile comune, fr consimțmântul expres al celuilalt soț în virtutea mandatului tacit reciproc dintre soți iar afirmațiile contrare ale apelantei nu au nici o baza legal.
Împrejurarea c actul de vânzare-cumprare a fost încheiat prin mandatar nu este de natur a schimba concluziile de mai sus întrucât mandatara a acționat în numele apelantei și din punctul de vedere al efectelor contractului situația se prezint ca și când acesta ar fi fost încheiat personal de ctre apelant.
Mențiunea din contract "cstorita cu." a fost reținut cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale în materie respectiv art.30 si urm. Codul familiei. În plus reprezint o mențiune la care apelanta a achiesat prin semntura mandatarei sale care a încheiat contractul în numele și pe seama sa.
Astfel dup cum susține apelanta dobândirea unor bunuri imobile nu se poate realiza decât cu respectarea formei autentice a contractului de vânzare-cumprare îns aceast form a fost respectat în situația din speț întrucât contractul atacat de ctre apelant reprezint actul juridic prin care a dobândit intimatul dreptul de proprietate devlmaș asupra construcției și dreptul de folosinț devlmaș asupra terenului și a fost autentificat sub nr.14/10.01.2000 de ctre.
Pentru aceste motive, vzând și prevederile art. 296 Cod procedur civil tribunalul a respins apelul declarat.
Împotriva acestei hotrâri a declarat recurs reclamanta.
În susținerea recursului de învedereaz c actul de vânzare - cumprare a unui imobil trebuie încheiat în form autentic și în baza consimțmântului prților (vânztor - cumprtor), iar în speț pârâtul nu și-a dat consimțmântul la cumprare, iar bunul imobil cumprat de recurent nu a intrat niciodat în patrimoniul pârâtului.
Mandatul dat de recurent pentru încheierea actului de vânzare - cumprare prevedea expres c vânzarea - cumprarea se va face în numele și pentru recurent, în cauz nefiind aplicabile regulile mandatului tacit reciproc - arat recurenta.
În drept sunt invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedur civil.
Recursul nu este fondat.
Contractul de vânzare - cumprare imobil, a crui nulitate parțial s-a cerut a se constata pentru lipsa consimțmântului soțului - pârât este legal încheiat.
Este adevrat c actul de vânzare - cumprare s-a încheiat numai pe numele cumprtoarei - soție, deoarece la încheierea actului numai aceasta a participat, prin mandatara sa. 8filele 8 - 10 dosar fond). Și tot adevrat este c soțul - pârât nu și-a exprimat consimțmântul expres, în form autentic la aceast operațiune juridic. Dar lipsa acestui consimțmânt expres nu conduce la nedobândirea imobilului de ctre ambii soți și nici la nulitatea actului juridic. Aceasta întrucât în cauz opereaz prezumția comunitții de bunuri (și nu a mandatului tacit reciproc cum greșit susține recurenta).
Potrivit acestei prezumții, bunurile dobândit de oricare dintre soți, în timpul cstoriei sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților (art. 30 Codul familiei). Bunurile devin comune fr a deosebi între modurile de dobândire, originare (accesiunea, uzucapiunea, etc.) sau derivate (contract, succesiunea testamentar, hotrâri judectorești constitutive de drepturi, etc.). Aceasta înseamn c bunul - inclusiv cel imobil - devine bun comun și în cazul în care în actul de cumprare apare ca și cumprtor numai unul dintre soți, dac dobândirea a avut loc în timpul cstoriei, pentru c odat dobândit, bunul devine comun în temeiul legii.
Așa fiind, instanța va reține c la încheierea actului de vânzare - cumprare imobil, nu era necesar și consimțmântul expres exprimat în act de ctre soțul - pârât, actul fiind valid și transmițând proprietatea bunului imobil ca bun comun în patrimoniul ambilor soți, în baza legii. Aceast prezumție legal de comunitate instituit prin art. 30 Codul familiei nu poate fi rsturnat cu teoria mandatului tacit reciproc, invocat de recurent, ci cu dovada c bunul este propriu. Mandatul tacit reciproc dintre soți consacrat în art. 35 din Codul familie și invocat de recurent poart asupra administrrii, folosirii și dispoziției parțiale asupra bunurilor comune. Înstrinarea și grevarea (nu și dobândirea)bunurilor comune imobile trebuie realizate îns prin consimțmântul ambilor soți. Cum în speț îns nu este vorba despre înstrinare sau grevare imobile, ci despre dobândire imobile prin cumprare, nu se pune problema consimțmântului ambilor soți la cumprare și nici cea a mandatului tacit reciproc: bunurile imobile cumprate de ctre unul dintre soți au intrat în comunitatea de bunuri în baza prezumției instituite prin art.30 din Codul familiei.
În consecinț și faț de cele ce preced, instanța va constata c în cauz nu sunt incidente ipotezele art.304 Cod procedur civil, iar recursul este nefondat., acesta va fi respins iar decizia atacat va fi menținut.
În temeiul art.274 Cod procedur civil recurenta - czut în pretenții - va suporta cheltuielile de judecat ocazionate intimatului în recurs ( 2000 lei onorariu avocațial ).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.239/25.09.2007 pronunțat de Tribunalul Brașov, pe care o menține.
Oblig recurenta s plteasc intimatului suma de 2000 lei cheltuieli de judecat.
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public azi, 18 februarie 2008.
PREȘEDINTE: Rodica Popa - - | Judector, G - | Judector, - - |
Grefier, |
Red./18.02.2008
Tehnored. 22.02.2008 - 2 ex.
Jud.apel DO /
Jud.fond
Președinte:Rodica PopaJudecători:Rodica Popa, Gheorghe Burdea, Daniel Marius
