Anulare act. Decizia 522/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 522
Ședința publică de la 10 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 2: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 3: Oana Ghiță
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 167 din 5 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 3774 din 11 septembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți și, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant asistat de avocat, recurenta reclamantă reprezentată de același avocat, procurator pentru intimatul pârât și intimata pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează depunerea unui set de acte de către recurenții reclamanți și faptul că recursul a fost declarat împotriva unei decizii irevocabile, după care;
Procurator, pentru intimatul pârât, depune întâmpinare pe care o comunică părților prezente și solicită acordarea unui termen pentru a observa actele depuse de recurenții reclamanți.
Avocat, pentru recurenta reclamantă, se opune la amânarea cauzei.
Recurentul reclamant nu se opune la amânarea cauzei.
Intimata pârâtă lasă la aprecierea instanței cu privire la cererea de amânare.
Instanța respinge cererea de amânare formulată de intimatul pârât prin procurator și pune în discuție admisibilitatea recursului în raport de dispozițiile art. 299 Cod procedură civilă, respectiv hotărârile ce pot face obiectul căii de atac a recursului.
Avocat, pentru recurenta reclamantă, susține că prejudiciul cauzat părților vătămate a avut ca sursă o faptă prevăzută de legea penală.
Arată că dacă părțile ar fi continuat exercitarea acțiunii civile în cadrul procesului penal, acestea ar fi avut dreptul de a beneficia de 3 grade de jurisdicție, de vreme ce hotărârea penală era supusă atât apelului cât și recursului.
Precizează că în mod nelegal, Tribunalul Mehedinți, prin încheierea din data de 08.01.2008, a calificat calea de atac ca fiind recurs și nu apel, pronunțându-se o hotărâre nelegală, lipsind practic părțile de un grad de jurisdicție.
În raport de cele susținute, pune concluzii de respingere a excepției de inadmisibilitate.
Recurentul reclamant arată că recursul este admisibil.
Intimata pârâtă arată că hotărârea pronunțată de Tribunalul Mehedinți este legală, recursul declarat de reclamanți fiind inadmisibil.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea introdusă la Judecătoria Tr S la data de 30.05.2007 și înregistrată sub nr-, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții și pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, în temeiul dispozițiilor art. 348.pr.Cod Penal să se constate fals și să fie anulat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 11389/30.08.1993.
În motivarea au arătat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu S din data de 13.11.1995 s-a dispus trimiterea în judecată a lui pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în declarații, uz de fals și instigare la fals în declarații, reținându-se că, la data de 13.08.1984 a cumpărat de la o suprafață de 630 mp întocmind în acest sens un înscris sub semnătură privată. Numitul a ocupat însă o suprafață mai mare de teren, circa 800 mp, pe care a împrejmuit-o cu gard și a întocmit un alt înscris în care a consemnat că i-a fost înstrăinată suprafața de 800 mp de către, înscris pe care l-a datat 01.08.1984, contrafăcând semnătura acesteia din urmă precum și a martorilor. Au mai arătat că la data de 29.03.1993, a vândut lui o suprafață de teren de 719 mp vecină cu cea vândută anterior lui, acesta din urmă refuzând să elibereze terenul ocupat abuziv, astfel că a formulat acțiune în revendicare, respinsă de instanța de judecată. Au precizat reclamanții că prin rechizitoriu s-a mai reținut că numitul a încheiat cu numitul contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.11389/30.08.1993. La data de 19.12.1995 a decedat, sens în care s-a dispus încetarea procesului penal, instanța omițând să se pronunțe și în ceea ce privește declararea ca fals a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.11389/30.08.1993, a înscrisului sub semnătură privată întocmit anterior și implicit să dispună anularea acestora.
În dovedirea cererii au depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: sentința civilă nr.822/13.02.2001 a Judecătoriei Drobeta Turnu S pronunțată în dosarul nr. 10344/2000, sentința penală nr.3644/19.12.1995 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu S în dosarul nr. 16436/1995, rechizitoriu din 13.11.1995 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu S.
Prin întâmpinarea formulată, pârâții au solicitat instanței respingerea acțiunii și au invocat excepția prescripției și excepția autorității de lucru judecat, având în vedere că părțile s-au mai judecat pentru constatarea nulității actului de vânzare-cumpărare cu nr. 11389/1993 și revendicarea unei fâșii de teren de 18 mp, în acest sens Judecătoria Drobeta Turnu S pronunțând sentința civilă nr.822/13.02.2001 în dosarul nr. 10344/2000, sentință rămasă definitivă și irevocabilă.
Judecătoria Tr.S prin sentința supusă recursului a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins acțiunea formulată de reclamanții și împotriva pârâților și.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, în cauză există autoritate de lucru judecat față de sentința civilă nr.822/13.02.2001, ce a avut ca obiect constatarea nulității absolute a aceluiași contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr.11389/1993. Astfel, s-a reținut de către instanța de fond că, cauza ce a făcut obiectul dosarului nr.10344/2000 al Judecătoriei Tr S avut ca obiect și constatarea nulității absolute aceluiași contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr.11389/1993 s-a purtat între același părți și a avut aceiași cauză, constatându-se îndeplinirea triplei identități cerute de disp.art. 1201 civ.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivarea apelului au arătat că, instanța de fond a calificat greșit acțiunea dedusă judecății ca fiind în constatare, cererea formulată fiind de fapt o acțiune în realizare specifică laturii civile a procesului penal,conform art. 20 pr.penală.
Un alt motiv de apel a vizat faptul că în cauză instanța de fond în mod greșit a reținut existența autorității de lucru judecat, nefiind întrunite cele trei condiții esențiale prevăzute de disp. art. 1201 civ. respectiv condiția privind identitatea de cauză între cererea dedusă judecății și cea care făcut obiectul dosarului nr.10344/2000 al Judecătoriei Tr
Pârâții intimați au formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Prin încheierea de ședință din 8 ian.2008, instanța a pus în discuția părților recalificarea căii de atac din apel în recurs dispunând în baza art. 282 pr.civ. recalificarea acesteia.
Prin decizia civilă nr.167/R/05 februarie 2008, Tribunalul Mehedinția respins ca nefondat recursul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr.3774 pronunțată la 11.09.2007 de Judecătoria Drobeta Turnu S în dosarul nr-, intimați-pârâți fiind și.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
La soluționarea cauzei în primă instanță, pârâții au invocat excepția autorității de lucru judecat în raport de sentința civilă nr.822/13.02.2001 pronunțată de Judecătoria Tr S, excepție admisă de instanță prin soluția pronunțată.
Excepția puterii lucrului judecat este reglementată de art. 166 pr.civ. dar și de art. 1201 civ. fiind o excepție de fond peremtorie și absolută.
Potrivit art. 1201 civ. este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceiași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor, în aceeași calitate.
Art. 137 pr.civ. obligă instanța să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură și excepțiilor de fond care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii.
Incidența disp. art. 12001 civ. a fost corect reținută de instanța de fond față de sentința civilă nr.82/13.02.2001 pronunțată de Judecătoria Tr S, prin care s-a soluționat un litigiu anterior între aceleași părți și având același obiect și cauză.
In cauza dedusă judecății, reclamanții au solicitat să se declare fals și să se anuleze contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 11389/1993, invocându-se faptul că deși prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tr S s-a dispus trimiterea în judecată numitului pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, uz de fals și instigare la fals în declarații, iar prin 3644/1995 s-a dispus încetarea procesului penal față de, autorul pârâților ca urmare a decesului acestuia, instanța omis să se pronunțe și cu privire la latura civilă, în sensul de anula contractul de vânzare cumpărare.
Din considerentele sentinței civile nr.822/13.02.2001 pronunțată de Judecătoria Tr S invocată de pârâți cu autoritate de lucru judecat se constată că, la analizarea valabilității contractului de vânzare cumpărare s-au avut în vedere și rechizitoriul din 13.11.1995 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tr S, precum și 3644/19.12.1995 pronunțată de Judecătoria Tr S, acestea fiind înscrisurile doveditoare pe care reclamanții își întemeiază și prezenta cerere.
In speță, fundamentul raportului juridic dedus judecății invocat de reclamanți este același cu temeiul juridic al acțiunii soluționate anterior prin sentința civilă 822/13.02.2001 și anume contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.11389/1993.
Așa, fiind se constată că, în mod corect instanța de fond admis excepția autorității de lucru judecat dispunând respingerea acțiunii.
In raport de cele arătate se constată că nu se mai impune cercetarea celorlalte motive de recurs.
De altfel, nu rezultă că instanța de fond ar fi dat acțiunii formulate de reclamanți o altă calificare de natură să influențeze soluția pronunțată.
Împotriva celor două hotărâri, în termen legal au declarat și motivat recurs reclamanții și, considerându-le ca fiind nelegale.
Într-o primă critică, recurenții susțin că în mod greșit Tribunalul Mehedinția procedat la soluționarea pricinii ca instanță de recurs, iar nu ca instanță de apel, calificând în mod nelegal calea de atac ca fiind recurs și nu apel.
Se mai susține de către recurenți că instanțele au reținut în mod greșit că cererea de chemare în judecată este o acțiune în constatare, când în realitate reprezintă o acțiune specifică laturii civile a procesului penal, fiind o acțiune în realizare.
Într-o ultimă critică recurenții susțin că în cauză nu sunt îndeplinite nici cerințele autorității de lucru judecat, negăsindu-și incidența dispoz.art.1201 civ. așa cum în mod greșit s-a reținut de către instanță.
Recursul este inadmisibil.
Verificându-se actele și lucrările cauzei se constată că în mod corect Tribunalul Mehedinți prin încheierea din 08 ianuarie 2008 dispus calificarea căii de atac formulată de reclamanți împotriva sentinței instanței de fond, ca fiind recurs, iar nu apel.
Obiectul pricinii deduse judecății este anulare contract de vânzare-cumpărare, așa cum de altfel susțin și recurenții reclamanți și, ca atare, este vorba de o acțiune în realizare, evaluabilă în bani, valoarea obiectului fiind sub 100.000 lei (RON).
Astfel, împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute în codul d e procedură civilă, prin dispoziții imperative de la care nu se poate deroga.
Dispozițiile art.3 pct.3 pr.civ. arată că se judecă de către curțile de apel recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel, iar potrivit art.2 pct.3 pr.civ. tribunalele, ca instanțe de recurs judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului.
Totodată, prin dispoz.art.2821pr.civ. se arată că nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță, în litigii a căror valoare este de până la 100.000 lei (RON), situație în care se constată că în mod corect, în cauza de față, pricina dedusă judecății a fost soluționată de tribunal ca instanță de recurs.
Or, potrivit dispoz.art.299 coroborate cu art.377 pr.civ. pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu autoritate jurisdicțională în condițiile legii.
Față de aceste dispoziții, recursul declarat împotriva deciziei irevocabile pronunțate de Tribunalul Mehedinți în recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.
Această concluzie derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac.
Cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac.
Ca atare, întrucât hotărârea recurată în prezenta cauză este irevocabilă, fiind pronunțată de Tribunalul Mehedinți în recurs, recursul de față urmează a fi respins ca inadmisibil.
În raport de soluționarea recursului pe excepția inadmisibilității, este de prisos a fi cercetate celelalte motive de recurs invocate de recurenții reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 167 din 5 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 3774 din 11 septembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți și, având ca obiect anulare act.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Iunie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
16.06.2008
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex.
Președinte:Maria CumpănașuJudecători:Maria Cumpănașu, Costinela Sălan, Oana Ghiță
