Anulare act. Decizia 525/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 525
Ședința publică de la 10 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 2: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 3: Oana Ghiță
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta C împotriva deciziei civile nr. 78 din 19 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 10597 din 10 iulie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, HG, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta reclamantă C asistată de avocat, intimații pârâți, reprezentați de avocat G, intimata reprezentată de avocat, lipsind intimatul.
HGProcedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față,
Avocat, pentru recurenta reclamantă C, arată că scara exterioară a fost construită de reclamantă în anul 1981 așa cum rezultă din autorizația de construcție 19/1981 și este folosită exclusiv de reclamantă, asigurând accesul doar la partea de imobil proprietatea reclamantei.
Susține că în mod eronat s-a reținut că pârâții ar fi proprietarii scării.
Precizează că documentația cadastrală a fost întocmită greșit.
Cu privire la cheltuielile de judecată, apreciază că acestea sunt nejustificate, solicitând a fi cenzurate.
Apărătorul recurentei reclamante solicită, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei la fond pentru administrarea de probe, iar în subsidiar admiterea recursului, modificarea deciziei și pe fond constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare cumpărare atacat în speță.
Se solicită cheltuieli de judecată.
Avocat G, pentru intimații pârâți și, arată că instanța de fond a verificat actele de proprietate, respectiv extrasele de carte funciară și s-a constatat că ce a fost trecut pe numele vânzătorului se regăsește pe numele cumpărătorilor, înscrierea în cartea funciară nefiind contestată de nimeni.
Referitor la cheltuielile de judecată le consideră justificate.
Pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de menținere ca temeinice și legale a hotărârilor atacate, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimata pârâtă, arată că a fost încheiat în mod valabil contractul de vânzare cumpărare și apreciază că proba cu expertiză nu este concludentă în soluționarea cauzei.
Susține că în cazul anulării contractului de vânzare cumpărare, părțile ar fi repuse în situația anterioară, iar scara ar trece în patrimoniul vânzătorilor.
În raport de cele susținute, apărătorul intimatei pârâte solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinice și legale a hotărârilor instanțelor de fond și de apel, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată la data de 5 septembrie 2006 reclamanta Cac hemat în judecată pe pârâții, si, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea parțială a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între cele două pârâte, cu privire la scara exterioară a construcției părților.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că, dintr-o evidentă eroare a expertului care a întocmit lucrarea cadastrală, s-a inclus în contractul de vânzare-cumpărare încheiat de către pârâte și scara exterioară a imobilului, construită de către reclamantă, astfel că s-a vândut bunul altuia, situație sancționată cu nulitatea absolută.
În ședința publică din 12 decembrie 2006 reclamanta și-a precizat acțiunea, solicitând să se constate nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2378/8 iulie 2004, cu privire la scara exterioară, în contradictoriu și cu pârâții și HG, care au fost introduși în cauză, în calitate de pârâți.
Intimatul pârât a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, fiind terț față de contract, cererea față de acest pârât fiind disjunsă la 8 mai 2007 și admisă excepția lipsei calității procesuale pasive.
Pârâta a invocat prin întâmpinare excepția lipsei calității procesuale pasive, deoarece nu a cumpărat imobilul în litigiu, dar a fost înscrisă în contract ca șotie a pârâtului, contractul fiind încheiat între, și.
Pârâtul a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, care nu a făcut dovada calității de proprietar asupra scării, lipsa interesului în promovarea acțiunii, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, casa scării aflându-se în proprietatea vânzătorului la data cumpărării.
Prin sentința civilă nr. 10597 din 10 iulie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr- a fost respinsă acțiunea precizată formulată de reclamanta C, în contradictoriu cu pârâții, și.
HGA fost obligată reclamanta să plătească pârâtului suma HG de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat că reclamanta are calitate procesuală activă și interes actual și legitim în promovarea acțiunii, invocând autorizația de construire din 1981, motiv pentru care a respins cele două excepții invocate.
In același timp instanța a respins și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, având în vedere că bunul a fost cumpărat de către soțul acesteia în timpul căsătoriei, în cauză operând dispozițiile art. 30 Codul familiei, privind regimul juridic al comunității de bunuri.
S-a constatat că, deși i s-a pus în vedere reclamantei să precizeze cadrul procesual, în sensul dacă înțelege să se judece în contradictoriu cu părțile contractante, aceasta nu a solicitat a se judeca în contradictoriu cu și, părți contractante ale vânzării-cumpărării.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că în momentul vânzării familia deținea proprietatea scării, fapt care a rezultat din contractul de donație din 2002 și certificatul de moștenitor din 2001, înstrăinând ulterior casa scării către ceilalți pârâți, așa cum a rezultat și din extrasele de carte funciară existente la dosar, pârâții fiind de bună-credință la data vânzării-cumpărării, bună credință ce se prezumă, așa cum prevede art. 1898 cod civil și care nu a fost răsturnată cu nici un mijloc de probă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta C și pârâții și, criticând- pentru netemeinicie și nelegalitate.
Reclamanta C, a susținut că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică atât în privința cadrului procesual, cât și în privința judecării în fond a cauzei.
În privința stabilirii calității procesuale pasive, instanța reținut că reclamanta nu solicitat judecarea în contradictoriu cu și, care figurau ca părți în contractul de vânzare-cumpărare însă, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată nu era absolut necesară citarea acestora în cauză, deoarece petitul ce face obiectul acțiunii îl constituie constatarea nulității absolute parțiale contractului de vânzare-cumpărare.
A mai susținut că din precizarea formulată la 12 decembrie 2006 acțiunii, rezultă fără echivoc că scara exterioară este proprietatea sa exclusivă, vânzătorii din contractul de cumpărare nr.2378/2004, neavând și neinvocând vreodată vreun drept de proprietate.
Nu există vreo normă legală care să impună vreunui terț față de un contract pe care îl critică, să ceară judecarea în contradictoriu cu toți contractanții sau moștenitorii acestuia, instanța putând să dispună citarea părților din contact în virtutea rolului activ.
S-a criticat sentința și sub aspectul refuzului instanței de a cerceta fondul cauzei, concretizat prin refuzul administrării probei cu expertiza de specialitate care să identifice scara edificată conform autorizației de construire emisă doar pe numele său, scară pe care în mod exclusiv a avut acces și care nu are nici legătură cu restul casei care aparține celorlalți.
Apelanții pârâți au criticat sentința în privința neacordării cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă nr.78 din 19 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a respins apelul declarat de reclamanta C, în contradictoriu cu intimații-pârâți și HG, având ca obiect nulitate act.
S-a admis apelul declarat de apelanții-pârâți și.
A fost schimbată în parte sentința atacată, în sensul că a fost obligată reclamanta C la plata cheltuielilor de judecată către pârâții și în cuantum de 2000 lei, efectuate la fond.
A mai fost obligată apelanta-reclamantă C la plata cheltuielilor de judecată în apel către intimații-pârâți și în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocat conform chitanței.
S-a admis în parte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate de intimata pârâtă - și a fost obligată apelanta-reclamantă C la plata sumei de 450 lei cheltuieli de judecată în apel.
A fost menținut restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că reclamanta solicitat constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2378/2004 pentru faptul că s-a vândut bunul altuia, respectiv scara care aparține acesteia, contract încheiat între pârâții, în calitate de vânzători și și în calitate de vânzători, cu și -, în calitate de cumpărători.
Astfel, în mod corect prima instanță a analizat cauza prin prisma motivelor de nulitate invocate, coroborând ansamblul materialului probator administrat.
În mod corect s-a reținut că nu a fost făcută dovada relei credințe a intimaților pârâți pentru a opera sancțiunea nulității absolute a actului încheiat, câtă vreme în momentul vânzării familia deținea proprietatea scării conform contractului de donație încheiat în anul 2002 și certificatului de moștenitor din 2001, înstrăinând ulterior casa scării, așa cum rezultă și din extrasele de carte funciară.
În privința criticii ce vizează respingerea probei cu expertiza de către prima instanță, reiterată în fața instanței de apel, în mod corect instanța a apreciat că, față de motivele de nulitate invocate proba nu este utilă și concludentă.
În ceea ce privește cadrul procesual, s-a constatat că reclamanta nu formulat critici concrete, ci a făcut o expunere sumară a principiului disponibilității, față de împrejurarea că nu a înțeles să se judece cu părțile contractului cărui nulitate o invocă.
Apelul declarat de intimații-pârâți sub aspectul neacordării cheltuielilor de judecată este fondat, în încheierea de ședință din data de 3 iulie 2007 fiind consemnată cererea apărătorului intimaților pârâți, având ca obiect cheltuielile de judecată.
Împotriva ambelor hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamanta C, criticându-le pentru netemeinicie și nelegalitate, invocând în drept prevederile art. 312 și 304 pct. 9 Cod pr. civilă.
A susținut că instanța de apel a stabilit în mod greșit situația de fapt, reținând în mod eronat că intimații și dețineau proprietatea conform contractului de donație încheiat în anul 2002 și a certificatului de moștenitor încheiat în anul 2001 și că ulterior a înstrăinat casa scării, odată cu imobilul ce a format obiectul înstrăinării.
A arătat că intimații și nu puteau să dețină în proprietate scara în litigiu, deoarece aceasta a fost construită de recurenta reclamantă în anul 1981, așa cum rezultă din autorizația de construcție nr.19/1981.
A învederat că, chiar în ipoteza reținută de instanța de judecată, față de actele de proprietate pe care se întemeiază pârâții, aceștia nu puteau să aibă în proprietate exclusivă scara în litigiu, ci C mult în cote de cu recurenta reclamantă.
Că în atare situație, contractul de vânzare - cumpărare este lovit de nulitate absolută, fiind încheiat fără consimțământul recurentei reclamante.
Recurenta a arătat totodată, că reținerea instanței cu privire la faptul că în cauză nu s-a făcut dovada relei credințe a pârâților pentru a opera sancțiunea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare, este de asemenea, eronată.
În acest sens a învederat că intimații pârâți nu puteau să nu aibă cunoștință de faptul că nu dețin în proprietate scara în litigiu, în condițiile în care aceasta este o construcție exterioară casei edificată în anul 1981, pe baza autorizației eliberată pe numele recurentei, neavând nici un fel de comunicare cu restul casei, care nu aparține acesteia.
S-a susținut de asemenea că, atât instanța de fond, cât și cea de apel au refuzat să cerceteze fondul cauzei, în condițiile în care nu au administrat singura probă concludentă în cauză, respectiv o expertiză de specialitate care să identifice scara edificată de recurenta reclamantă pe baza autorizației de construcție nr.19/1981.
A mai susținut că instanțele nu au judecat pricina în limitele investirii făcute și că greșit a fost admis apelul intimaților și, cu privire la cheltuielile de judecată în cuantum de 2000 lei, efectuate la instanța de fond.
Recursul este nefondat.
Examinând lucrările dosarului, se constată că în cauză nu subzistă nici unul dintre motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 Cod pr. civilă, hotărârile recurate nefiind afectate de nelegalitate.
Prin acțiunea introductivă, așa cum aceasta a fost precizată la data de 12 decembrie 2006 ( fila 33 dosar fond ), reclamanta Cai nvestit Judecătoria Craiova, ca instanță de fond, cu o acțiune în constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare -cumpărare autentificat sub nr.12378 din 8 iulie 2004, încheiat între pârâții, în calitate de vânzător și, în calitate de cumpărător.
În motivarea precizării la acțiunea introductivă reclamanta a arătat că solicită constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare - cumpărare, numai cu privire la casa scării, aceasta fiind proprietatea sa exclusivă, așa cum rezultă din autorizația pentru executare de lucrări nr.19/6 mai 1981.
Reclamanta a învederat că actul de vânzare - cumpărare are o cauză ilicită, deoarece s-a vândut un bun care nu aparținea vânzătorului.
Prima instanță a examinat cauza în limitele investirii făcută de către reclamanta C prin cererea de chemare în judecată, așa cum aceasta a fost precizată la data de 12 decembrie 2006, respectând principiul înscris în art.129 alin.6 cod procedură civilă.
Interpretând înscrisurile depuse în scop probator atât de reclamanta C, cât și de intimații și, instanța de fond a reținut că în momentul perfectării contractului de vânzare - cumpărare nr.2378/2004, pârâții dețineau în proprietate scara în litigiu, așa cum rezultă din contractul de donație autentificat sub nr.7664 din 19 decembrie 2002, dar și din certificatul de moștenitor nr.1/2001 eliberat de BNP.
Instanța de fond a concluzionat că, în raport de actele de proprietate invocate de pârâți, aceștia au făcut dovada dreptului de proprietate cu privire la bunurile înstrăinate, pârâții fiind de bună credință în momentul încheierii contractului de vânzare - cumpărare.
Situația de fapt stabilită de prima instanță în ceea ce privește dreptul de proprietate asupra bunurilor înstrăinate prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.2378/2004, nu a fost modificată de către instanța de apel, Tribunalul Dolj reținând, ca și instanța de fond că, în raport de înscrisurile prezentate, pârâții și au făcut dovada dreptului de proprietate asupra bunurilor înstrăinate, neexistând motivul de nulitate invocat.
În raport de probatoriile administrate în cauză, instanța de apel a stabilit de asemenea că în cauză nu s-a făcut dovada relei credințe a intimaților pârâți în momentul încheierii contractului de vânzare - cumpărare, intimații pârâți având convingerea că sunt proprietarii bunurilor înstrăinate.
În recursul formulat, reclamanta insistă în principal asupra situației de fapt stabilită de instanțele anterioare, susținând că s-a făcut o interpretare eronată a actelor de proprietate de care aceasta s-a prevalat, implicit a autorizației de construire nr.19/1981 eliberată pe numele său, acte ce demonstrează cu certitudine că scara în litigiu este proprietatea sa și nu putea fi înstrăinată fără consimțământul recurentei.
Situația de fapt stabilită de instanțele anterioare nu mai poate fi schimbată în calea de atac a recursului, întrucât instanța de recurs nu poate face o apreciere a probatoriilor administrate în cauză, în condițiile în care art. 304 pct. 11 Cod pr. civilă din vechea reglementare a fost abrogat, neexistând temei legal pentru exercitarea controlului judiciar.
Curtea poate numai să verifice dacă în raport de situația de fapt stabilită de instanțele anterioare, dispozițiile legale pe care reclamanta și-a întemeiat acțiunea, au fost corect aplicate.
Or, câtă vreme din situația de fapt stabilită la fond și în apel rezultă că bunul înstrăinat este cuprins în actele de proprietate ale intimaților pârâți și că aceștia au fost de bună credință în momentul perfectării vânzării - cumpărării, motivul de nulitate absolută invocat de recurenta reclamantă nu se regăsește în cauză, nefiind incidente dispozițiile art.948 și următoarele Cod civil.
Instanțele anterioare au administrat suficiente probe pentru stabilirea adevărului în cauză, apreciind în mod corect că efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, nu poate aduce elemente noi care să contribuie la formarea unei alte convingeri pentru instanțele de judecată.
Faptul că în speță nu s-a administrat proba cu o expertiză tehnică de specialitate, nu poate conduce la concluzia că nu a fost cercetat fondul cauzei, în condițiile în care ambele instanțe și-au raportat soluțiile la materialul probator administrat în cauză și prevederile legale în materie, examinând susținerile părților implicate în proces.
Soluționarea cauzei atât la fond, cât și în apel, s-a făcut cu respectarea limitelor investirii făcută de părți, instanțele pronunțându-se în mod expres asupra a ceea ce s-a cerut.
Cât privește susținerea potrivit căreia, apelul declarat de intimații cu privire la cheltuielile de judecată de la fond a fost admis în mod greșit, Curtea constată că și aceasta este nefondată.
Intimații pârâți și au triumfat în proces, deoarece acțiunea reclamantei Caf ost respinsă și mai mult, la data de 3 iulie 2007, când dosarul a fost luat în pronunțare la Judecătoria Craiova, pârâții au solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța de fond nu a acordat cheltuielile de judecată în sumă de 2000 lei efectuate la fond de pârâții și, astfel că instanța de apel constatând greșeala săvârșită de judecătorie, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 Cod pr. civilă și a schimbat sentința, obligând în mod corect pe reclamantă la plata acestor cheltuieli.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de reclamantă este nefondat și în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, urmează a fi respins.
În baza art. 274 Cod pr. civilă, recurenta reclamantă va fi obligată la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimații și și 450 lei către intimata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta C împotriva deciziei civile nr. 78 din 19 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 10597 din 10 iulie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, ,.
HGObligă recurenta reclamantă C la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată, către intimații pârâți și și la 450 lei către intimata.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
19.06.2008
Jud.fond
Jud.apel
Președinte:Maria CumpănașuJudecători:Maria Cumpănașu, Costinela Sălan, Oana Ghiță
