Anulare act. Decizia 538/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 538R
Ședința publică de la 11 decembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Carmen Georgeta Negrilă
JUDECĂTOR 2: Andreia Liana Constanda
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererilor de recurs formulate de către recurenții - reclamanți și și recurenții - pârâți, Casa de Economii și Consemnațiuni și Casa de Economii și Consemnațiuni prin Sucursala Municipiului B împotriva deciziei civile nr. 723A/29.05.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți Municipiul B prin Primar General și Consiliul General al Municipiului
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă recurenta - reclamantă, personal și asistată de avocat, cu împuternicire avocațială nr. -/20.09.2007 aflată la fila nr. 21 din dosar și recurentul - reclamant prin același avocat, în baza aceleiași împuterniciri avocațiale, recurenta-pârâtă prin avocat, recurenții - pârâți Casa de Economii și Consemnațiuni și Casa de Economii și Consemnațiuni prin Sucursala Municipiului B, reprezentați de consilier juridic, cu delegație de reprezentare nr. 3538/12.02.2008 lipsind intimații - pârâți Municipiul B prin Primar General și Consiliul General al Municipiului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile prezente prin reprezentanți învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, acordă cuvântul asupra cererilor de recurs.
Reprezentantul recurenților - reclamanți și solicită admiterea recursului formulat împotriva deciziei civile nr. 723A/29.05.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, în sensul analizării tuturor motivelor de apel invocate, pentru a da posibilitatea primei instanțe să soluționeze pricina în limitele stabilite de decizia pronunțată în apel, după analizarea tuturor motivelor de apel invocate. Continuând, arată că instanța de apel nu a analizat toate motivele de apel. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul recurentei-pârâte solicită admiterea recursului formulat de partea pe care o reprezintă, casarea deciziei recurate și pe fond, menținerea hotărârii pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B ca fiind temeinică și legală. Continuând, arată că prin acțiunea introductivă, intimații - reclamanți au solicitat să se constate nulitatea absolută a mai multor contracte de vânzare-cumpărare imobiliară. Mai arată că a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, iar instanța de fond a admis această excepție și s-a pronunțat asupra motivelor de nulitate invocate în acțiunea introductivă. Totodată, învederează că instanța de apel a aplicat greșit legea, iar hotărârea pronunțată de instanța de fond este cea legală și temeinică. Aceasta, pentru că, după ce judecătorul fondului a admis excepția prescripției dreptului la acțiunea, instanța nu mai avea de ce să intre pe fondul cauzei și să analizeze motivele de nulitate, iar conform.137 alin.1 Cod procedură civilă instanța era obligată să se pronunțe asupra excepțiilor înainte de a intra în fondul dezbaterilor, pentru a se evita o judecată inutilă. Cu cheltuieli de judecată. depune concluzii scrise.
Reprezentantul recurenților - pârâți Casa de Economii și Consemnațiuni și Casa de Economii și Consemnațiuni prin Sucursala Municipiului B, solicită admiterea recursului formulat de părțile pe care le reprezintă, astfel cum a fost formulat.
Reprezentantul recurenților - pârâți Casa de Economii și Consemnațiuni și Casa de Economii și Consemnațiuni prin Sucursala Municipiului B, solicită admiterea recursului formulat de recurenta-pârâtă
Reprezentantul recurenților - pârâți Casa de Economii și Consemnațiuni și Casa de Economii și Consemnațiuni prin Sucursala Municipiului B, solicită respingerea recursului formulat de recurenții - reclamanți și.
Reprezentantul recurenților - reclamanți și solicită respingerea recursului formulat de recurenții - pârâți Casa de Economii și Consemnațiuni și Casa de Economii și Consemnațiuni prin Sucursala Municipiului B împotriva deciziei civile nr. 723A/29.05.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, ca neîntemeiat, arătând că din conținutul motivelor de recurs reiese că aceștia au reiterat o problemă de fapt discutată în fața instanței de fond.
Reprezentantul recurenților - reclamanți și solicită respingerea recursului formulat de recurenta-pârâtă, arătând că instanța de fond a respins cererea de nulitate a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în anul 2004, însă excepția prescripției dreptului la acțiunea nu viza contractul de vânzare-cumpărare nr. 3776/22.12.2004.
Reprezentantul recurentei-pârâte solicită respingerea recursului formulat de recurenții - reclamanți și, arătând că instanța de fond a procedat corect cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune.
Reprezentantul recurentei-pârâte solicită admiterea recursului formulat de recurenții - pârâți Casa de Economii și Consemnațiuni și Casa de Economii și Consemnațiuni prin Sucursala Municipiului B, arătând că între partea pe care o reprezintă și recurenții - pârâți Casa de Economii și Consemnațiuni și Casa de Economii și Consemnațiuni prin Sucursala Municipiului B există interese comune.
Curtea reține în pronunțare cererile de recurs formulate de către recurenții - reclamanți și și recurenții - pârâți, Casa de Economii și Consemnațiuni și Casa de Economii și Consemnațiuni prin Sucursala Municipiului B împotriva deciziei civile nr. 723A/29.05.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți Municipiul B prin Primar General și Consiliul General al Municipiului
CURTEA,
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 la data de 12.09.2005 sub nr-, (nr. vechi 11885/2005), reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții MUNICIPIUL B prin Primar General, CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B, CASA DE ECONOMII ȘI CONSEMNAȚIUNI - SA B - Sucursala Municipiului și SC SRL, solicitând instanței prin sentința ce o va pronunța să constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare nr. 4, 5 și 6/26.01.1994 încheiate între pârâții Consiliul Local al Municipiului B și - (actualmente SA B - Sucursala Municipiului B), precum și nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3776/22.12.2004 de BNP -, încheiat între SA B Sucursala Municipiului și SC SRL, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au învederat că în temeiul Legii 10/2001, prin notificarea nr. 202/2001 au solicitat Primăriei Municipiului B restituirea în natură a terenului în suprafață de 240 mp situat în B,-, sector 3 (fost Sector 4); prin aceeași notificare, reclamanții au solicitat și acordarea de despăgubiri pentru construcția ce a existat pe terenul respectiv și a fost demolată în mod abuziv, măsuri reparatorii prevăzute aceeași lege specială.
Imobilul situat în-, sector 3 aparținut autorilor reclamanților, astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6825/1.09.1960 de fostul notariat de stat al Raionului, transcris sub nr. 341/2.09.1960 de Tribunalul Popular al Raionului, din certificatul de moștenitor nr. 946/18.07.1973 eliberat de fostul Notariat de Stat al Sectorului 4 B și certificatul nr. 18/19.01.2001 eliberat de BNP
În anul 1989, imobilul a fost preluat în mod abuziv de către stat, după care construcția a fost demolată, fără acordarea unor despăgubiri sau compensații.
La notificarea formulată în temeiul Legii 10/2001, reclamanții au anexat toate înscrisurile care probau calitatea acestora de persoane îndreptățite la măsurile reparatorii solicitate.
Întrucât li s-a refuzat restituirea acestui teren pe cale administrativă, reclamanții au formulat acțiune în justiție, solicitând obligarea Municipiului B prin Primar General să emită o dispoziție de restituire în natură a terenului în conformitate cu prevederile Legii 10/2001.
Acțiunea a fost admisă prin sentința civilă nr. 573/2.06.2005, Tribunalul București dispunând obligarea Municipiului B prin Primar General să emită dispoziție de restituire în natură a terenului în suprafață de 199,80 mp situat în B, - Nouă nr. 8, sector 3.
Ulterior pronunțării acestei sentințe, reclamanții au constatat că pe acest teren au fost demarate lucrări de construcție de către terțe persoane; față de această situație, aceștia au uzat de căile prevăzute de legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, adresând mai multe petiții administrative prin care s-a solicitat emitentului anularea autorizației de construire, arătându-se că terenul pentru care s-a emis această autorizație face obiectul restituiriicătre proprietarii de drept, conform sentinței civile 573/2.06.2005 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă.
Acest demers nu a fost soluționat în mod pozitiv, întrucât prin adresele nr. 36477/27.07.2005 și 5534/4.08.2005, Primăria Sector 3 le comunică reclamanților refuzul de anulare a autorizației de construire pe motiv că beneficiara acestei autorizații este proprietară legală a terenului în cauză, fiind invocat ca titlu al acesteia, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3776/22.12.2004 încheiat între SA B, Sucursala Municipiului B și SC SRL.
Totodată, reclamanții au mai arătat că prin adresa nr. -/9900/10.08.2005, Primăria Municipiului B Direcția Evidența Proprietății le-a comunicat faptul că terenul situat la adresa din B,-, sector 3 s-a aflat în proprietatea domnului până în anul 1989 când a făcut obiectul Decretului Consiliului de Stat nr. 41/22.02.1989 (nepublicat), prin care a fost expropriat. În cuprinsul aceleiași adrese, se face referire și la dispoziția Primarului General 3286/27.08.2004 emisă în baza Legii 10/2001, dispoziție anulată prin sentința civilă nr. 573/2.06.2005 a Tribunalului București.
În consecință, nici SA Sucursala Municipiului B și nici SC SRL nu figurează ca proprietari ai imobilului în evidențele Primăriei Municipiului
Totodată, având în vedere că prin notificarea nr. 202/2001, reclamanții au solicitat Primăriei Municipiului B în temeiul Legii 10/2001 restituirea în natură a terenului, rezultă că SA -, nu ar fi putut vinde acest teren.
Cu privire la contractele de vânzare-cumpărare nr. 4, 5 și 6/1994 încheiate între pârâții Consiliul Local al Municipiului B prin Primar General și SA -, reclamanții invocă următoarele motive de nulitate: fraudarea dispozițiilor Legii 85/1992 menționată în cuprinsul contractelor ca temei al înstrăinării, inexistența unei hotărâri a Consiliului Local al Municipiului B prin care să se aprobe vânzarea (ceea ce echivalează cu lipsa consimțământului vânzătorului); efectuarea înstrăinării de către Consiliul Local al Municipiului B care nu era titular al dreptului de proprietate, calitate în care ar fi trebuit menționat Municipiul B; menționarea în calitate de cumpărător în toate cele trei contracte de vânzare-cumpărare a -, adică Sucursala de Economii a Municipiului Ba D. entitate fără personalitate juridică ce nu putea dobândi drepturi și nici să-și asume obligații, întrucât cumpărătorul nu avea capacitate de folosință, nefiind subiect de drept.
În sfârșit, ca ultim motiv de nulitate absolută a primelor trei contracte de vânzare-cumpărare, reclamanții mai susțin nerespectarea formeiad validitatema contractelor, cerință prevăzută sub sancțiunea nulității absolute a actelor juridice de înstrăinare a terenurilor.
În ce privește contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3776/22.12.2004 de BNP, încheiat între pârâtele SA și SC SRL, reclamanții susțin următoarele motive de nulitate absolută a acestui act juridic: lipsa capacității de folosință a vânzătorului, încălcarea dispozițiilor Legii 10/2001 cu consecința fraudării drepturilor adevăraților proprietari și, în sfârșit, prin aplicarea principiuluiresoluto jure dantis resolvitur jus accipientis, reclamanții prezentând argumente pentru dezvoltarea fiecărei teze de nulitate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 948, 968 Cod civil, Legea 85/1992 și Legea nr.10/2001.
Pârâta SA - a formulat întâmpinare la acțiunea formulată de reclamanți susținând în principal lipsa calității procesuale active a reclamanților decurgând din inexistența dovedirii calității de moștenitor de pe urma pretinsului autor, excepția lipsei de interes n promovarea acțiunii, iar pe fond, respingerea cererii ca neîntemeiată.
Și pârâta SC SRL a depus întâmpinare prin care a invocat la rândul său aceeași excepție a lipsei calității procesuale active (la care ulterior s-a renunțat potrivit celor susținute în scris la fila 211 dosar fond) ca și excepția prescrierii în dreptului material la acțiunea în constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare nr. 4, 5 și 6 /26.01.1994, iar pe fond, s-a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiate.
În susținerea excepției prescripției, pârâta a susținut că imobilul în litigiu intră sub incidența Legii nr.10/2001, iar reclamanții au urmat procedura administrativă de restituire în natură, astfel încât, existând o lege specială de reparație aceștia se puteau adresa cu notificare la unitatea deținătoare. În privința actelor juridice de înstrăinare ce au ca obiect imobile ce intră în domeniul de aplicare al legii, curge un termen special de prescripție care derogă de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate invocată, termen de prescripție care este de 1 an și 6 luni de la data intrării în vigoare a legii.
Prin sentința civilă nr. 8792/8.11.2006, Judecătoria Sectorului 3 respins excepția lipsei de interes a reclamanților invocate de pârâta SC SA -, s-a admis excepția prescrierii dreptului la acțiunea în constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare nr. 4, 5 și 6/1994 și s-a respins ca prescris acest capăt de cerere, fiind respins ca neîntemeiat și capătul de cerere prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3776/22.12.2004.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că imobilul în discuție intră sub incidența Legii 10/2001 cu privire la care reclamanții au urmat procedura administrativă solicitând restituirea în natură pentru terenul din-, sector 3 și în echivalent, pentru construcția demolată.
În soluționarea notificării reclamanților, unitatea notificată a respins cererea de restituire în natură, constatându-se că terenul este afectat de construcții în întregime, situație în care reclamanții urmează să fie despăgubiți. Decizia administrativă a fost anulată în procedura judiciară declanșată de reclamanți prin contestarea acesteia, prin hotărâre judecătorească, dispunându-se obligarea Municipiului B să restituie în natură reclamanților o suprafață de teren de 199,80 mp.
Din raportul de expertiză topo administrat în cauză, prima instanță a reținut că terenul în litigiu, potrivit actelor de proprietate al reclamanților a fost identificat ca fiind cel situat în B,-, sector 3 și este ocupat de construcția edificată de către pârâta SC SRL, expertul concluzionând că există o suprapunere evidentă între terenul propus pentru retrocedare reclamanților și lucrările de construcție (fundația complexului de blocuri), respectiv fundația 62 bis.
Pornind de la aceste constatări, instanța a respins ca neîntemeiată excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii, reținându-se că există raporturi juridice între reclamanți și pârâtă, raporturi decurgând prin faptul stăpânirii materiale a imobilului ai cărui proprietari sunt reclamanții, de către societatea pârâtă SC SRL care execută lucrări de construire pe terenul respectiv.
În ce privește cererea reclamanților de constatare a nulității absolute, a contractelor de vânzare-cumpărare nr. 4, 5 și 6 /1994 pentru fraudă la lege, instanța a reținut că potrivit art. 45 alin. 5 din Legea nr.10/2001, republicată, prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune, se prescrie într-un termen de 1 an și 6 luni.
S-a reținut că acesta este un termen special de prescripție a cărui consecință este stingerea dreptului subiectiv pentru anularea sau constatarea nulității actelor juridice, după data de 14.08.2002.
Ca urmare a prescrierii dreptului material al reclamanților pentru primele trei contracte de vânzare-cumpărare, judecătoria a apreciat că principiul nulității actului subsecvent (care în speță este contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3776/2004), nu își mai găsește aplicarea.
În ce privește motivele de nulitate ce vizează încălcarea unor dispoziții imperative ale legii în vigoare la momentul încheierii celui din urmă contract, privit ca act juridic de sine stătător, instanța a reținut că reclamanți au invocat ca prim motiv de nulitate lipsa capacității de folosință a pârâtei -, susținându-se că sucursala este un dezmembrământ al persoanei juridice, fără personalitate juridică și fără un patrimoniu propriu, astfel încât, ea nu poate participa nici personal și nici prin reprezentant, la încheierea de acte juridice de dispoziție.
Din acest punct de vedere, instanța a reținut din probele administrate că - a participat la încheierea acestui act juridic în fața notarului public în calitate de prepus al persoanei juridice SC SA, care a împuternicit-o să încheie acest contract în numele și pe seama sa, potrivit împuternicirii de la fila 112 din dosar fond.
De aici, instanța a concluzionat că sucursala nu a încheiat acest act juridic în nume propriu și nici cu încălcarea principiului specialității capacității de folosință cu privire la actele juridice pe care le poate încheia o persoană juridică.
S-a mai apreciat că în situația în care reclamanții pretind că sunt adevărații proprietari ai imobilului, iar pârâta SC SRL invocă la rândul său un drept de proprietate asupra aceluiași imobil, reclamanții au la dispoziție mijloace juridice de apărare a dreptului de proprietate și garanții procesuale în sensul art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 1 Protocolul 1 adițional la Convenție.
A mai rezultat că în urma demersurilor juridice anterioare prezentei cereri, reclamanții au obținut o hotărâre judecătorească prin care Municipiul Baf ost obligat să restituie în natură terenul în litigiu, hotărâre care pentru a consacra un drept efectiv, poate fi pusă în executare, iar în situația în care din motive obiective, aceasta nu ar putea fi executată, prima instanță a indicat reclamanților dispozițiile art. 574 și următoarele Cod procedură civilă.
În termen legal, împotriva acestei sentințe, reclamanții au promovat apel criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a arătat în dezvoltarea motivelor de apel că prima instanță în mod greșit a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru primele trei contracte de vânzare-cumpărare, întrucât acestea nu intră sub incidența dispozițiilor art. 45 alin. 5 din Legea nr.10/2001 republicată; totodată, apelanții au susținut că apărările formulate de ei cu privire la această excepție nu au fost analizate de prima instanță, hotărârea fiind nemotivată sub acest aspect.
În ce privește contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3776/22.12.2004, prima instanță nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de nulitate invocate, reclamanții invocând pentru aplicarea sancțiunii de drept material și încălcarea dispozițiilor art. 21 alin. 5 din Legea nr.10/2001 care interzic înstrăinarea imobilelor preluate abuziv, până la soluționarea procedurilor administrative.
În același timp, contractul de vânzare-cumpărare perfectat cu SC SRL a fost încheiat și încălcarea principiului specialității capacității de folosință a vânzătorului, întrucât a fost semnat de în nume propriu, iar nu ca mandatar al SA, cum greșit a reținut prima instanță.
Prin decizia civilă nr. 723A/29.05.2007 Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, a admis apelul și a desființat sentința apelată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că în motivarea cererii de chemare în judecată reclamanții au invocat distinct motive de nulitate a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3776/22.12.2004, respectiv încălcarea principiului specialității capacității de folosință a vânzătorului, lipsa capacității de folosință a vânzătorului și încălcarea dispozițiilor art. 21 alin. 5 Legii 10/2001, prin fraudarea drepturilor adevăratului proprietar.
S-a apreciat de tribunal că prima instanță nu a analizat toate motivele de nulitate invocate, cu referire la cel privind încălcarea dispozițiilor art. 21 din Legea nr.10/2001, în vigoare la data formulării acțiunii, motiv de nulitate fundamentat pe argumentul potrivit căruia SA avea calitatea de entitate deținătoare obligată la restituire a imobilului, astfel cum reclamanții au susținut atât în acțiune, cât și cu ocazia concluziilor pe fond.
În consecință, Tribunalul a considerat că prima instanță a soluționat cauza fără a cerceta acest veritabil capăt de cerere, astfel încât, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă privind desființarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
La 25.09.2007, apelanții reclamanți au adresat instanței de apel o cerere de completare a deciziei civile nr. 723A/29.05.2007, în conținutul căreia au susținut că instanța de apel a omis să se pronunțe asupra unora dintre motivele de apel, analizând un singur motiv de apel, respectiv acela al neanalizării de către judecătorie a motivului de nulitate invocat cu privire la contractul de vânzare-cumpărare nr. 3776/22.12.2004, constând în încălcarea art. 21 alin. 5 din Legea nr.10/2001.
În aceeași cerere, apelanții au mai susținut că întrucât nu au fost analizate mai multe critici, cu ocazia rejudecării s-ar putea crea confuzii, întrucât nici părțile și nici instanța care va rejudeca procesul, nu vor putea cunoaște dacă aceste motive au fost admise în mod implicit, ori ar trebui reevaluate de instanța de rejudecare, care este ținută să respecte limitele desființării.
Această cerere a fost soluționată de instanța de apel prin decizia civilă nr. 4A/8.01.2008, în sensul respingerii ei ca neîntemeiate.
În pronunțarea acesteia, tribunalul s-a prevalat de dispozițiile art. 2812alin. 1 Cod procedură civilă, reținând că cererea de completare a dispozitivului se poate face numai atunci când instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, situații prevăzute expres și limitativ de dispozițiile legale menționate.
Cum în speță apelanții reclamanți au solicitat completarea dispozitivului motivat de împrejurarea neanalizării tuturor criticilor formulate prin motivele de apel invocate, s-a apreciat că această cerere excede situațiilor prevăzute expres de art. 2812alin. 1 Cod procedură civilă.
Împotriva deciziei civile nr. 723A/29.05.2007, s-a promovat recurs de către reclamanți ca și de către pârâtele SA și SC SRL, recursuri înregistrate pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI, Secția a IX-a Civilă și pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală.
Cererea de completare a dispozitivului deciziei instanței de apel a fost soluționată după învestirea Curții cu prezentul dosar de recurs, dosar care a fost înaintat la cererea Tribunalului București, în vederea soluționării cererii menționate.
Împotriva deciziei civile nr. 4A/8.01.2008 prin care Tribunalul București Secția a III-a Civilă a soluționat cererea apelanților de completare a deciziei prin care a fost soluționat apelul lor, aceștia au promovat recurs care a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie sub nr-.
Acest recurs a fost respins ca nefondat, prin decizia civilă nr. 816R/22.05.2008.
Întrucât soluționarea acestei cereri de completare a dispozitivului deciziei recurate în prezentul dosar (urmată de promovarea căilor de atac), era prioritară, instanța de recurs, la termenul din 10.04.2008, a dispus suspendarea soluționării cauzei în temeiul art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă, până la soluționarea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 4A/8.01.2008.
Cauza a fost repusă pe rol la data de 1.09.2008, la cererea recurentei SC SRL.
Recurenții reclamanți s-au prevalat prin motivele lor de recurs de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, aceștia susținând că hotărârea instanței de apel este nelegală, întrucât Tribunalul trebuia să analizeze toate motivele de apel invocate.
Față de caracterul devolutiv ale apelului consacrat prin dispozițiile art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă, nu este de conceput soluția de a nu se analiza vreuna din criticile formulate, chiar dacă un singur motiv de apel este găsit întemeiat și prin el însuși ar conduce la desființarea sentinței.
Numai prin judecarea apelului se poate stabili dacă situația de fapt a fost corect reținută de instanța de fond, se poate realiza o reapreciere a probelor, iar în cazul desființării cu trimitere spre rejudecare, dezlegarea dată de instanța de apel asupra unor probleme de drept incidente speței, este obligatorie pentru instanța de rejudecare.
Recurenții-reclamanți mai susțin că întrucât mai multe motive de apel nu au fost analizate, la rejudecare se pot crea confuzii, întrucât nici instanța de rejudecare și nici părțile, nu pot determina limitele desființării și implicit ale rejudecării, ceea ce poate conduce la o prelungire nejustificată a procesului și a stării de incertitudine a părților cu privire la drepturile pe care le-au dedus judecății.
Astfel, se arată că prin motivele de apel reclamanții au invocat ca primă critică greșita admitere a excepției prescripției dreptului la acțiune în constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare nr. 4, 5 și 6 din 26.01.1994, susținând că aceste acte juridice nu intră sub incidența prevederilor art. 45 alin. 5 din Legea nr.10/2001, republicată.
Pe de altă parte, instanța de recurs nu poate verifica legalitatea hotărârii tribunalului decât în raport de singurul motiv de apel analizat, ceea ce de asemenea, în cazul admiterii recursului, s-ar ajunge a la o casare și rejudecare a apelului pentru celelalte motive neanalizate, reluându-se nejustificat ciclurile procesuale.
Recurenta pârâtă SC SRL a invocat la rândul său ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, solicitând instanței admiterea recursului, casarea deciziei atacate și pe fond, menținerea sentinței Judecătoriei Sectorului 3 ca temeinică și legală.
Recurenta-pârâtă susține că hotărârea recurată este dată cu aplicarea greșită a legii întrucât excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă în ce privește primele 3 contracte de vânzare-cumpărare, intră în categoria excepțiilor peremptorii, de fond care prin natura lor, tind la respingerea acțiunii și necercetarea fondului.
Totodată, instanța este ținută să stabilească ordinea în care soluționează excepțiile invocate, în raport de caracterul și efectele pe care le-ar putea produce fiecare dintre ele (în cauză fiind invocate și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților ca și excepția lipsei de interes, de către pârâta SC SA).
În condițiile în care instanța a apreciat că reclamanții se legitimează din punct de vedere procesual, trebuia să se pronunțe asupra prescripției dreptului la acțiune, fără a mai intra în cercetarea fondului.
Or, instanța de apel a reținut doar că judecătoria nu a analizat toate motivele de nulitate invocate, soluție nelegală, pentru următoarele considerente:
Cauzele de nulitate a contractelor, invocate prin acțiune țin de judecarea pe fond a pricinii, or, în condițiile în care excepția prescripției dreptului la acțiune primează, nu se mai putea analiza niciun motiv de nulitate.
Totodată, recurenta pârâtă consideră că deși instanța de apel nu face nici o remarcă în ce privește excepția prescripției, se deduce că s-a considerat că hotărârea primei instanțe este legală sub acest aspect, astfel încât nu exista nici un temei legal să se fac aplicarea dispozițiilor art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă.
Chiar și în situația în care instanța de apel aprecia că Judecătoria nu a analizat toate motivele de nulitate invocate de reclamanți, ar fi trebuit să rețină cauza spre rejudecare, conform dispozițiilor din codul d procedură civilă.
În ce privește calitatea de entitate deținătoare a SA recurenta arată că analiza acestui motiv de nulitate era strâns legată de soluția dată asupra excepției prescripției dreptului la acțiune.
În măsura în care s-a constatat de către prima instanță că acest drept este prescris, nu mai era cazul să se analizeze calitatea SA de unitatea deținătoare, calitate care de altfel nici nu se justifică, deoarece SA nu a fost niciodată notificată în baza Legii 10/2001 și nu deținea fundațiile și terenurile aferente acestora în baza unor acte normative abuzive anterioare anului 1989, ci în baza unor contracte de vânzare-cumpărare.
Recurenta pârâtă mai arată că instanța de apel a depășit limitele în care devoluțiunea putea opera, deoarece singura problemă de drept dezbătută în contradictoriu de toate părțile din dosar în fața instanței de fond, a fost cea referitoare la prescripția dreptului la acțiune, respectiv dacă cererea se încadrează sau nu în prevederile art. 45 alin. 5 din Legea nr.10/2001.
Din lecturarea cererii de chemare în judecată nu rezultă că analiza calității de unitate deținătoare a SA ar constitui un capăt de acțiune distinct, reclamații afirmând că ar avea calitatea deținătoare, însă motivul de nulitate invocat pe temeiul acestei susțineri, a fost acela al relei credințe a părților semnatare ale contractului autentificat sub nr. 3776/2004 la BNP.
Recurenta pârâtă conchide că prima instanță s-a pronunțat și cu privire la cele două motive de nulitate ale contractului subsecvent, antamând fondul cauzei.
Recurenta pârâtă SA prin Sucursala Municipiului formulează motive de recurs întemeiate pe dispozițiile 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă.
Aceasta susține cu privire la motivul de nulitate a contractelor de vânzare-cumpărare privind lipsa capacității de folosință a - că, așa cum se poate observa din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare nr. 3776 din 22.12.2004, calitatea de vânzător aparține SA B - Sucursala Municipiului
Or, Sucursala Municipiului Bap articipat la încheierea acestui contract nu în nume propriu, ci în calitate de prepus al SA, în baza împuternicirii date în acest scop, lucru constatat în mod corect de prima instanță.
În combaterea acestui motiv de nulitate a contratelor recurenta pârâtă indică prevederile art. 11 din Legea nr. 58/1998 ce constituie cadrul legal de desfășurare a activității sale.
Se combate și susținerea potrivit căreia ar fi avut calitatea de deținătoare, obligată la restituirea în natură a terenului solicitat de reclamanți.
Or, SA a dobândit imobilele respective prin cumpărare, conform contractelor de vânzare-cumpărare nr. 4, 5 și 6 /1994, încheiate cu Consiliul Local al Municipiului B în baza Legii 85/1992, HG 658/1992, 25/1993, în baza raportului Comisiei de licitație validat prin procesul verbal din 4.01.1994, titlu de proprietate și care nu permite concluzia că este unitate deținătoare, în sensul Legii 10/2001. Imobilele ce au făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare au fost trecute în proprietatea statului prin efectul decretului de expropriere nr. 41/1989, iar reclamanții au fost despăgubiți.
Prin urmare, statul a dobândit proprietatea în baza legii, conform art. 645 Cod civil, decretul de expropriere fiind legal și corect aplicat, astfel încât la data perfectării contractelor, vânzătorul avea toate însușirile cerute de lege pentru a-i transmite recurentei proprietatea în mod valabil.
Recurenta-pârâtă dezvoltă argumente și din perspectiva Legii 550/2002, respectiv art. 4 lit. b, susținându-se că a achiziționat aceste imobile până la data intrării în vigoare a acestei legi, textul invocat interzicând vânzarea unor bunuri aflate în administrarea consiliilor județene, a consiliilor locale sau a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local.
Cum aceste imobile au fost dobândite anterior acestei interdicții, rezultă că a devenit proprietar în mod legal asupra lor în anul 1994, dreptul fiind transcris în anul 1998 și intabulat în anul 2003 în Cartea Funciară a Sectorului 3, iar pe de altă parte, figurează ca plătitor de impozite pentru acestea de peste 10 ani.
În recurs, recurenții reclamanți au administrat proba cu înscrisuri în îndeplinirea obligației procesuale pusă în sarcina acestora din oficiu de instanță la termenul 9.10.2008, respectiv, sentința civilă nr. 573/2.06.2005 a Tribunalului București, secția a IV-a Civilă, de obligare a Municipiului B la retrocedarea în natură a terenului în suprafață de 199,80 mp, recurenții depunând în completare și dovada demersurile întreprinse în executarea acestei hotărâri 8dispoziția emisă de Primarul General în executarea hotărârii).
Recursurile formulate vor fi admise pentru cele ce urmează.
Analizând materialul probator administrat în cauză, văzând criticile formulate prin motivele de recurs și examinând decizia atacată în baza acestora, Curtea constată incidența în cauză a prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Cererea de chemare în judecată a avut ca obiect constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare nr. 4, 5 și 6 încheiate între Consiliul Local al Municipiului B în calitate de vânzător și în calitate de cumpărător, precum și nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3776/22.12.2004 de BNP încheiat între SA B - și SC SRL.
Obiectul acestor contracte l-a constituit complexul de infrastructuri (fundații, blocuri 62, 62 bis și 63) și a terenurilor aferente acestora, respectiv de 316 mp, 453 mp și 439 mp, din B, nr. 182,- și-, sector 3.
Interesul recurenților reclamanți legat de invocarea sancțiunii nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare decurge din calitatea de proprietari a acestora asupra terenului de 199,80 mp situat în-, sector 3, drept ce le-a fost recunoscut prin sentința civilă nr. 573/2.06.2005 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă (fila 90 dosar recurs).
Prin această hotărâre s-a dispus anularea dispoziției emise de Primarul General prin care a fost respinsă notificarea privind restituirea în natură, cu obligarea pârâtului să emită dispoziție de restituire în natură a suprafeței de teren menționate și să facă o ofertă de restituire în echivalent pentru diferența de teren ce nu a putut fi restituită în natură, precum și cu privire la contravaloarea construcției ce era situată pe teren și demolată în anul 1989.
În baza acestei sentințe a fost emisă dispoziția nr. 7301/15.01.2007 de Primarul General (fila 81 dosar recurs) și, în condițiile în care prin raportul de expertiză topo efectuat la fond (fila 264), s-a stabilit identitatea de adresă precum și aceea că există o suprapunere evidentă între terenul restituit în natură recurenților reclamanți prin sentința civilă nr. 573/2005 cu terenul pe care se află fundația blocului 62 bis ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 5/1994 și parțial, al contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3776/22.12.2004, unit cu dovedirea calității recurenților reclamanți de moștenitori ai autorilor lor, Curtea apreciază că se confirmă atât interesul cât și calitatea procesuală activă a reclamanților, constatare necesară pentru stabilirea corectă a premiselor cauzei.
Prin soluția de la fond s-a reținut caracterul întemeiat al excepției prescripției dreptului material la acțiune în ce privește contractele de vânzare-cumpărare numerele 4, 5 și 6/1994, reținându-se incidența în cauză a prescripției speciale reglementate prin art. 45 alin. 5 din Legea nr.10/2001, republicată, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, sancțiune ce operează indiferent de cauza de nulitate invocată, așadar cu privire la toate motivele de nulitate invocate de recurenții reclamanți pentru demonstrarea nulității acestor contracte de vânzare-cumpărare.
În ce privește contractul subsecvent, dată fiind soluția asupra actelor principale, s-a reținut că principiulresoluto jure dantis resolvitur jus accipientis,este inoperant.
Cu privire la acest contract, recurenții-reclamanți au invocat pe lângă motivul anterior menționat (decurgând din aplicarea principiilor ce guvernează efectele nulității actului juridic civil), alte două motive de nulitate, respectiv încălcarea principiului specialității capacității de folosință a vânzătorului respectiv SA B -, precum și încălcarea dispozițiilor imperative ale Legii 10/2001, cu referire la art. 21 alin 5 din actul normativ de referință, norme care interzic înstrăinările imobilelor ce intră în domeniul de aplicare al legii, până la soluționarea procedurilor administrative.
Dintre aceste ultime două motive de nulitate, prima instanță l-a analizat pe cel dintâi, fără a evalua valabilitatea contractului și din perspectiva art. 21 alin. 5 din Legea nr.10/2001.
Prin motivele de apel formulate împotriva acestei sentințe, reclamanții au criticat greșita soluționare a capătului de cerere privind nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare nr. 4, 5 și 6/1994 pe calea excepției prescripției dreptului material la acțiune, susținând că dispozițiile art. 45 alin. 5 din Legea nr.10/2001 nu sunt incidente, neanalizarea apărărilor pe care aceștia le-au invocat în combaterea excepției, nepronunțarea primei instanțe asupra tuturor motivelor de nulitate susținute cu privire la contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3776/22.12.2004, respectiv cel cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 21 alin. 5 din Legea nr.10/2001, precum și greșita dezlegare dată de prima instanță cu privire la cauza de nulitate decurgând din încălcarea principiului specialității capacității de folosință a vânzătorului, referitor la același contract, semnat de în nume propriu, iar nu ca mandatar al SA, cum greșit a reținut prima instanță.
Dintre toate motivele de apel enumerate, instanța de apel l-a reținut numai pe cel cu privire la neanalizarea cauzei de nulitate a contractului subsecvent, cauza întemeiată pe încălcarea dispozițiilor art. 21 alin. 5 din Legea nr.10/2001, apreciind pentru acest unic motiv că în baza art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă, se poate concluziona în sensul necercetării pe fond a acestei cereri.
Curtea apreciază că norma de procedură a fost greșit aplicată, întrucât (așa cum susține și recurenta pârâtă SC SRL) și dacă ar fi fost găsit întemeiat acest motiv de apel, nu ar fi fost incidente dispozițiile art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă, ci ale 297 alin. 2 Teza a II-a Cod procedură civilă, în sensul că instanța de apel putea trebuia să constate că acesta este un motiv de nulitate al sentinței și întrucât prima instanță a judecat în fond (întrucât a cercetat celelalte două motive de nulitate ale contractului subsecvent), dat fiind caracterul devolutiv al apelului, trebuia să dispună anularea în tot sau în parte a procedurii urmate și a hotărârii pronunțate, reținând ea însăși procesul spre rejudecare.
O asemenea soluție însă, nu era posibilă în absența infirmării soluției primei instanțe cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune reținută cu privire la contractele de vânzare-cumpărare nr. 4, 5 și 6 /1994, întrucât cauza de nulitate reținută de instanța de apel ca nefiind cercetată de judecătorie privea contratul subsecvent, respectiv cel autentificat sub nr. 3776/22.12.2004, deoarece numai într-o astfel de situație, interesul reclamanților se justifica și în cererea de nulitate a acestuia.
Recurenții reclamanți susțin însă în mod just că prima instanță nu a cercetat motivul de apel prin care au invocat greșita reținere a prescripției dreptului material la acțiune în ce privește primele trei contracte de vânzare-cumpărare, Curtea urmând a respinge ca nefondată critica pârâtei SC SRL ce susține teza unei confirmări implicite de către instanța de apel a excepției menționate.
Curtea apreciază că dispozițiile art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă, (norma fiind circumscrisă exclusiv la două ipoteze: necercetarea fondului cauzei și judecata realizată în lipsa părții care nu a fost legal citată), ar fi fost incidente în situația în care instanța de apel, evaluând critica formulată de reclamanți cu privire la neincidența dispozițiilor art. 45 alin. 5 din Legea nr.10/2001 pentru primele trei contracte de vânzare-cumpărare, ar fi fost găsită întemeiată, caz în care instanța de apel constată că în judecătoria în mod nelegal a rezolvat procesul pe calea excepției prescripției, fără a intra în cercetarea fondului.
Cum Tribunalul nu a analizat această critică, legalitatea și temeinicia soluției primei instanțe asupra primului capăt de cerere nu a fost confirmată, deși instanța de apel avea obligația în temeiul art. 295 alin 1 Cod procedură civilă astfel cum corect susțin recurenții reclamanți, să verifice stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.
Dispozițiile anterior enunțate fixează limitele devoluțiunii în calea de atac a apelului, instanța învestită cu soluționarea căii de atac fiind ținută să analizeze apelul în acest cadru, iar reclamanții, prin criticile formulate împotriva sentinței, sunt cei care au stabilit aceste limite, potrivit principiului disponibilității părților.
Recurenta pârâtă SC SA, prin motivele sale de recurs, constată în mod corect că instanța de apel nu face nicio referire la excepția prescripției dreptului material la acțiune, concluzia recurentei fiind însă eronată, în sensul confirmării excepției de o manieră implicită prin decizia instanței de apel, o asemenea concluzie nefiind permisă de dispozițiile art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă.
Cum însă din economia motivelor de recurs și această recurentă tinde la păstrarea soluției primei instanțe, așadar la respingerea apelului ca nefondat (soluție posibilă doar în contextul casării cu trimitere spre rejudecare), Curtea reține drept întemeiate criticile acesteia potrivit celor anterior arătate.
De asemenea, Curtea va reține caracterul întemeiat și al susținerii potrivit căreia, neanalizarea motivului de nulitate a contractului ce constituie titlul său (contractul de vânzare cumpărare aut. sub nr. 3776/22.12.2004) este o chestiune ce ține de analiza fondului cauzei, situație în care dacă se confirmă prescripția dreptului material la acțiune (cu ocazia rejudecării apelului) pentru primele trei contracte de vânzare-cumpărare, excepție peremptorie, dirimantă, devine inutil de analizat, întrucât vizează actul subsecvent, al cărui principal motiv de nulitate ține de aplicarea principiului resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis.
În ce privește motivele de recurs formulate de aceeeași recurentă cu privire la neîntrunirea cerințelor legale pentru constatarea calității de unitate deținătoare în persoana SA, instanța de recurs urmează a constata că nu se poate statua asupra acestei chestiuni direct în recurs, fără ca instanța de apel să fi dezlegat această critică formulată prin motivele de apel d e către reclamanți.
Pentru identitatea de rațiune, constatând că și recurenta pârâtă SA prin formulează motivele de recurs prin care combate susținerea recurenților cu privire la calitatea sa de unitate deținătoare obligată la restituirea în natură, precum și la încălcarea principiului specialității capacității de folosință a, ambele valorificate de recurenți ca motive de nulitate distincte pentru contractul de vânzare-cumpărare subsecvent, Curtea constată că nu pot fi analizate direct din recurs, așadaromisso medio, fără ca instanța de apel să fi exercitat un control de legalitate și temeinicie asupra lor, astfel încât rămâne în sarcina instanței de rejudecare și cercetarea acestor apărări formulate de recurentele-pârâte cu privire la nulitatea susținută de recurenții reclamanți împotriva contractului încheiat între ele.
O soluție de respingere ca nefondat a recursului formulat de SA prin ar fi presupus în sarcina instanței de recurs statuarea cu privire la legalitatea acestor susțineri, ceea ce nu se poate realiza cu încălcarea dublului grad de jurisdicție recunoscut ca regulă pentru cererile deduse judecății, motiv pentru care, în vederea analizei unitare a cauzei, va fi admis și recursul formulat de această pârâtă.
Față de cele ce preced, în baza art. 312 alin. 1, 3 și 5 Cod procedură civilă, cu referire la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, se vor admite cele trei recursuri, dispunându-se casarea cu trimitere spre rejudecarea apelului la același tribunal.
Se va respinge ca neîntemeiată cererea recurentei-pârâte SC SRL privind acordarea cheltuielilor de judecată în această etapă procesuală, întrucât nu s-a produs în cauză dovada acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de către recurenții - reclamanți și și recurenții - pârâți, CASA DE ECONOMII ȘI CONSEMNAȚIUNI și Casa de Economii și Consemnațiuni prin Sucursala Municipiului B, împotriva deciziei civile nr. 723A/29.05.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți MUNICIPIUL B prin Primar General și CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI
Casează decizia civilă nr. 723A/29.05.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr- și trimite cauza spre rejudecare aceluiași Tribunal.
Respinge ca neîntemeiată cererea recurentei - pârâte privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.12.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
- -
GREFIER
Red. CN
Tehnored. AP
2ex/19.01.2009
Tribunalul București, Secția a III-a Civilă
Judecători - și
Președinte:Carmen Georgeta NegrilăJudecători:Carmen Georgeta Negrilă, Andreia Liana Constanda
