Anulare act. Decizia 548/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 548/2009 -
Ședința publică din 31 martie 2009
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Pantea Viorel
- R - - JUDECĂTOR 3: Roman Florica
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de reclamantul, citat din O, Căsuța Poștală 2. Oficiul Poștal nr. 1, județul B și din O,-, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți domiciliată în, nr. 2, Germania, domiciliată în O,-, - 4,. 30, județul B, domiciliat în Am, nr. 34, Germania, COMISIA LOCALĂ O PENTRU APLICAREA LEGII NR. 10/2001 cu sediul în O, nr. 1, județul B și COMISIA JUDEȚEANĂ B PENTRU APLICAREA LEGII NR. 10/2001 cu sediul în O, Parcul, nr. 5, județul B, împotriva deciziei civile nr. 100 din 7 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 2090 din 23 martie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr-, având ca obiect: anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă intimata pârâtă - personal și reprezentată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 83/2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, care se prezintă și pentru intimații pârâți și - ambii lipsă, de asemenea lipsă fiind recurentul reclamant și intimatele pârâte COMISIA LOCALĂ O PENTRU APLICAREA LEGII NR. 10/2001, COMISIA JUDEȚEANĂ B PENTRU APLICAREA LEGII NR. 10/2001.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar, recurentul reclamant a depus la dosar memoriu cu concluzii scrise și acte în susținere, după care:
Reprezentanta intimaților pârâți, și depune dovada citării prin publicitate a recurentului reclamant și concluzii scrise. Apreciază că partea recurentă are cunoștință despre termenul fixat deoarece a depus concluzii scrise, ocazie cu care a indicat și termenul de judecată.
Instanța constată că procedura de citare este legal îndeplinită cu recurentul reclamant, față de actele de la dosar, și nefiind alte probe ori cereri de formulat, acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimaților pârâți, și solicită respingerea recursului în principal ca tardiv, iar în subsidiar a se constata nulitatea căii de atac ca nefiind motivată în termenul legal, cu obligarea părții recurente la cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat. Arată că hotărârea instanței de apel pronunțată la 7.02.2008 a fost comunicată recurentului astfel cum a solicitat, la Căsuța poștală - Oficiul Poștal 1 O, la data de 20.03.2008, însă acesta a invocat că nu a primit hotărârea, despre care a luat la cunoștință doar prin adresa Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 15.07.2008 și a declarat recursul nemotivat la data de 18.07.2008. Față de data poștei, apreciază că recursul astfel declarat este tardiv. În situația în care instanța de recurs apreciază că recursul este formulat în termen, solicită a se avea în vedere că memoriul cuprinzând motivele recursului a fost înregistrat la data de 21.08.2008, devenind astfel aplicabile dispozițiile art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă, ultima zi pentru depunerea motivelor de recurs fiind 31.07.2008.
Referitor la fondul cauzei, arată că hotărârile pronunțate sunt temeinice și legale, în mod corect instanțele reținând că principalul capăt din acțiune fiind nefondat, restul cererilor - accesorii - sunt lipsite de interes.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 2090 din 23 martie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr-, au fost respinse ca nefondate excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantului și a lipsei de interes, invocate de pârâții, și; fost respinsă cererea formulată de reclamantul împotriva pârâților, Comisia Locală O pentru Aplicarea Legii nr. 10/2001 și Primarul Municipiului O și de asemenea a fost respinsă cererea formulată de reclamantul în dosar nr- al Judecătoriei Oradea, împotriva pârâților, Comisia Locală O pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 și Primarul Municipiului O; reclamantul a fost obligat să plătească pârâților de rândul 1-3 suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin deciziile nr. 178/26.02.2002 și 353/18.04.2002 emise de Primarul Municipiului O, s-a dispus restituirea către pârâta a imobilului cu nr. top. 1149/I, înscris în nr. 33229 O, în natură reprezentând apartamentul nr. 1 situat administrativ în O, str. -, nr. 61. După întabularea dreptului de proprietate în cartea funciară, pârâta a transmis imobilul prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la. G sub nr. 1012/2003 pârâtului, iar acesta prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1014/2003 la același notar public, a transmis la rândul său dreptul de proprietate în favoarea pârâtei.
La momentul emiterii celor două decizii, apartamentul era deținut de către reclamant în baza contractului de închiriere nr. 2547/19.01.2001, fiind una dintre condițiile pentru a fi parte în procesul civil, interesul trebuie să fie, între altele, personal, adică exercitarea uneia din componentele acțiunii civile să-i aducă acestuia un avantaj. Ținând seama că reclamantul a solicitat vânzarea apartamentului în temeiul Legii nr. 112/1995 și că asupra aceluiași bun nu este posibil ca două persoane să fie proprietare exclusive în același timp, instanța a considerat că prin cererea formulată, acesta urmărește readucerea imobilului în patrimoniul Statului Român. Ca atare, el justifică un interes direct și personal, excepția fiind nefondată.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale active, trebuie menționat că deși prin aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001 se în mod direct raporturi juridice între fostul proprietar sau moștenitorul acestuia și deținătorul actual al imobilului, este posibil ca și dreptul sau interesul legitim protejat al unei alte persoane să fie afectat. Recunoașterea lor, în absența unei manifestări de voință concordante din partea acestora, nu poate avea loc decât pe cale judiciară. Tocmai de aceea, instanța a considerat că reclamantul justifică calitate procesuală activă, astfel încât a respins ca nefondată și această excepție.
Referitor la fondul cauzei, trebuie precizat că în cadrul procedurilor administrative prescrise de Legea nr. 10/2001, pârâta a fost reprezentată de pârâta. Cea din urmă și-a justificat calitatea în temeiul unei procuri potrivit căreia era împuternicită să o reprezinte în toate autoritățile locale în vederea procurării actelor de proprietate asupra casei sale, situate administrativ în O, str. -, nr. 61 (fila 8 - dosar nr. 5726/2005 al Tribunalului Bihor ).
Înscrisul reflectă existența unui contract de mandat între cele două părți. Fiind un contract în principiu gratuit, consensual și intutitu personae, contractul de mandat reprezintă o convenție prin care o persoană numită mandant împuternicește o altă persoană, numită mandatar, să încheie în numele și pentru ea anumite acte juridice. Tocmai de aceea, limitele în care poate acționa mandatarul sunt stabilite de către cele două părți, mandatarul neputând depăși, în îndeplinirea lui, limitele ce i-au fost conferite de mandant (art. 1537 teza I Cod civil).
Formularea aleasă de către pârâta de rândul 1 la momentul întocmirii procurii - "să mă reprezinte la toate autoritățile locale în vederea procurării actelor de proprietate asupra casei" - conduce la concluzia că scopul urmărit de aceasta a fost ca pârâta să facă orice act pe care îl va considera necesar pentru retrocedarea imobilului în litigiu. Nefiind limitată la procedurile administrative prescrise de un anumit act normativ, pârâta de rândul 2 era îndreptățită să acționeze în temeiul oricărei dispoziții legale care ar fi permis atingerea scopului urmărit de pârâta de rândul 1 - redobândirea dreptului de proprietate asupra apartamentului. Tocmai de aceea, instanța a considerat că nu au fost depășite limitele contractului de mandat încheiat între cele două părți.
Concluzia se impune cu atât mai mult cu cât după emiterea celor două decizii, pârâta de rândul 1 și-a intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară, exercitând toate atributele pe care acesta i le conferă. O manifestare de voință echivalează, chiar în absența unui înscris care să reflecte existența contractului de mandat, cu ratificarea efectelor acestuia (art. 1546 alin. 2 cod civil - ratihabitio mandato equiparatur). Pe cale de consecință, ținând seama că nu a fost desființat actul principal, a considerat că nu pot fi admise nici cele accesorii, astfel încât a respins în întregime cererea ca nefondată.
Referitor la cheltuielile de judecată solicitate, ele constau în onorariu avocațial. Ținând seama că cererea a fost respinsă, a considerat că se află în culpă procesuală reclamantul, astfel încât l-a obligat la plata sumei de 1.000 lei cu acest titlu.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel reclamantul, solicitând în principal casarea cu trimitere spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
Prin decizia civilă nr. 100 din 7 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a respins ca nefondat apelul și a fost obligat apelantul la cheltuieli de judecată în cuantum de 200 lei, în favoarea intimatei.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
În cauză nu se impune desființarea sentinței apelate cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, întrucât în mod corect judecătoria a apreciat că în condițiile în care capătul de cerere principal este nefondat, respectiv constatarea nulității absolute a procurii date de pârâta pârâtei, cercetarea celorlalte capete de acțiune accesorii este lipsită de interes.
Contractul de mandat reprezintă o convenție prin care persoană numită mandant împuternicește o altă persoană numită mandatar să încheie în numele și pentru ea anumite acte juridice, iar formularea aleasă de către mandant să o reprezinte la toate autoritățile locale în vederea procurării actelor de proprietate asupra casei, conduce la concluzia corect reținută și în primă instanță, că scopul urmărit a fost acela ca mandatara să facă orice act pe care-l va considera necesar pentru retrocedarea imobilului în litigiu. În acest sens, aceasta era îndreptățită să acționeze în temeiul oricărei dispoziții legale care ar fi permis îndeplinirea mandatului.
Actele îndeplinite de aceasta s-au circumscris limitelor mandatului, neexistând o depășire a acestuia după emiterea dispozițiilor de restituire a imobilului, pârâta intimată și-a intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară.
Față de cele arătate, apelul a fost respins ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii primei instanțe și obligării apelantului la cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, arătând că aceasta este nelegală și netemeinică, că la data de 15 iulie 2008 primit o adresă, un document de la Înalta Curte de Casație și Justiție prin care a fost înștiințat că Tribunalul Bihora soluționat cauza, cât timp cererea de strămutare era pe rolul Curții.
De asemenea, se mai susține de către recurent că nu a primit nici o citație și nici comunicarea deciziei pronunțate de Tribunalul Bihor, motiv pentru care urmează a depune motivele de recurs după ce i se va comunica hotărârea.
Prin memoriul înregistrat la 21 august 2008, recurentul susține din nou că nu a avut cunoștință despre soluționarea cauzei în apel, nefiind prezent nici el și nici avocata sa, și nici nu i-a fost comunicată decizia.
Recurentul mai învederează că instanța nu a luat în considerare faptul că el ocupă spațiul din litigiu în baza unui contract valid, că fosta proprietară a ridicat despăgubiri la plecarea definitivă din țară, nu a contestat niciodată această sumă și nici nu a depus cerere de retrocedare în baza Legii nr. 112/1995.
Intimații, și au solicitat în principal respingerea ca tardiv a recursului civil de față, invocând totodată și excepția nulității acestuia, iar în subsidiar, respingerea ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Recurentul nu s-a prezentat în fața instanței, formulând două cereri de amânare, una înregistrată la data de 28 noiembrie 2008, iar cealaltă la 23 februarie 2009, iar pentru cel de-al treilea termen fixat în cauză, din 31 martie 2009, depus la dosar concluzii scrise, înregistrate la data de 25 martie 2009.
Verificând recursul civil prin prisma excepțiilor invocate de către intimați, cât și din oficiu conform art. 306 Cod procedură civilă, Curtea de Apel Oradeaa reținut următoarele:
La data de 31 ianuarie 2008, Tribunalul Bihora respins cererea de amânare formulată de reprezentanta apelantului, prezentă în fața instanței, până la soluționarea cererii de strămutare și s-a acordat cuvântul asupra apelului, pronunțarea fiind amânată pentru termenul din 7 februarie 2008, când a fost pronunțată decizia civilă nr. 100/2008, atacată cu prezentul recurs.
Potrivit procesului verbal încheiat la data de 7 mai 2008 de către judecătorul delegat (fila 37 dosar apel), s-a dispus recomunicarea deciziei civile nr. 100/2008 a Tribunalului Bihor, prin afișare la instanței, avându-se în vedere că dovada comunicării acesteia a fost restituită de factorul poștal cu mențiunea că "destinatarul este mutat", iar la căsuța poștală (indicată de către apelant la domiciliul său ales) nu se admit citații.
Dovada comunicării prin afișare la instanței a deciziei pronunțate de instanța de apel, potrivit art. 95 alin. (2) Cod procedură civilă, se regăsește la fila 38 în dosarul Tribunalului Bihor, din data de 26 mai 2008.
Aceasta este data de la care se socotește termenul de 15 zile prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă, pentru declararea recursului, ultima zi pentru promovarea căii de atac fiind 11 iunie 2008.
Raportat la această dată, recursul declarat de către reclamant la data de 18 iulie 2008 apare ca tardiv formulat, considerente față de care Curtea de Apel Oradea, având în vedere dispozițiile art. 301 Cod procedură civilă, va admite excepția invocată de către intimați, iar pe cale de consecință, va respinge ca tardiv recursul civil de față și în baza art. 274 Cod procedură civilă va obliga recurentul la 500 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimaților, și, reprezentând onorariu avocațial în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca tardiv recursul civil declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 100 din 7 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Obligă partea recurentă să plătească părților intimate, suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 31 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - R - - -
red.
în concept la 16.04.2009
jud.fond.
jud.apel. -
dact.
2 ex./21.04.2009
Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Pantea Viorel, Roman Florica
